Aducerea moaștelor Sf.

Ioan Gură de Aur; (Proloagele de la Ohrida) 27 ianuarie

Pomenirea acestui mare luminător al Bisericii se sărbătoreşte la 13 noiembrie şi la 30 ianuarie, dar
în această zi Biserica serbează aducerea cinstitelor sale moaşte din satul armean Comane, unde s-a
sfîrşit în surghiun, la Constantinopol, de unde păstorise Biserica lui Dumnezeu. La treizeci de ani de
la adormirea sa, Patriarhul Proculus a ţinut o predică întru pomenirea tatălui său duhovnicesc şi
învăţătorului său. Această predică într-atît a aprins dragostea şi pocăinţa poporului şi a împăratului
Teodosie cel Mic faţă de acest mare sfânt încît cu toţii au dorit aducerea sfintelor sale moaşte de la
Comana la Constantinopol. Se spune că racla cu sfintele moaşte nu a putut fi clintită de la locul ei
pînă ce împăratul nu a scris o scrisoare adresată Sfîntului loan Gură de Aur însuşi, în care îl ruga cu
lacrimi să o ierte pe mama lui, Eudoxia, cea care îl urîse şi îl izgonise. Tot în acea scrisoare fiul
împărătesei izgonitoare îl ruga pe Sfîntul să binevoiască şi să se întoarcă la Constantinopol, scaunul
său patriarhal. Cînd această scrisoare de pocăinţă s-a pus pe raclă, îndată ea s-a făcut foarte uşoară
şi s-a putut aduce la Constantinopol. În timpul aducerii, mulţi dintre cei bolnavi care se atingeau de
ea căpătau pe dată vindecare. Cînd sfintele moaşte au intrat în capitală, atunci împăratul, în numele
mamei sale, ca şi cînd ea însăşi ar fi grăit către moaşte, cu voce mare a îngenucheat şi a zis: „O,
Părinte, cînd am trăit în această viaţă trecătoare ţi-am făcut tot răul, iar tu, dintru a ta viaţă
nepieritoare, ajută sufletului meu. Slava mea a trecut ca un vis şi la nimic nu mi-a folosit mie.
Ajută-mi, părinte ! Din slava ta, ajută-mi mie mai înainte ca să ajung la Scaunul Judecăţii lui
Hristos!”. Cînd Sfîntul a fost adus în Biserica celor Doisprezece Apostoli şi aşezat pe scaunul
patriarhal, mulţimea poporului ce se afla înăuntru au auzit glasul Sfîntului grăind: «Pace tuturor!”.
Aducerea moaştelor Sfîntului loan Gură-de-Aur la Constantinopol s-a întîmplat în anul 438 după
Hristos.
Cântare de laudă la Sfântul Ioan Gură de Aur
Sfinte Părinte Ioane, trîmbiţă cu aur ferecată,
Tu omenirii milostivirea lui Dumnezeu O ai vestit.
Milostivire minunată, care şi pe cei mai păcătoşi îi cuprinde,
Milostivire minunată ce covîrşeşte lumina Soarelui,
Uimind pămîntul, şi tot crugul cel ceresc.
O, înfricoşată milostivire
Ce pogori de pe Golgota însîngerată,
De la Mîntuitorul Răstignit
Care iartă crimele omenirii
O, cutremurătoare milostivire, iertare şi slavă,
Milostivire pe care o cîntă îngerii
Şi care întreaga zidire adapă.
Doar Sfinţii cu adevărat o slăvesc pe aceasta,
Pe ea care vindecă de toată boala,
Pe ea, bucuria umililor,
Şi nebunie tuturor înţelepţilor acestei lumi.
Ea, vindecarea trufaşilor şi pedeapsa deşerţilor;
Ea, milostivirea lui Dumnezeu de care se bucură făptura;
Ea care îmbălsămează suflul pămîntului,
Ea care spală toate nelegiuirile lui.
Această milostivire mai înainte de Hristos Necunoscută,
Această veşnică lumină de la Hristos a răsărit.
O, învăţătorule a milostivirii lui Dumnezeu,
Sfinte Părinte Ioane Gură de Aur,
Roagă-te lui Hristos Dumnezeu
Ca să dea iertare păcatelor noastre!
Sursa: https://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com/