Principiul reciprocităţii

Alvin Gouldner a remarcat în urma unui studiu extins că orice societate umană îşi pregăteşte
membrii să trăiască sub auspiciul regulii reciprocităţii: o persoană are un anumit tip de obligaţie
(resimţită la nivel intern) de a oferi la rândul său ceva, atunci când a primit ceva sau i s-a făcut o
favoare.
În cazul unui elev-problemă, puteţi recurge la a-i face acestuia o favoare pe care să o considere
personală: puteţi acorda atenţie problemelor sale personale; îl puteţi ruga să vorbească despre
pasiunile sale în faţa clasei (dacă vrea) sau în faţa dumneavoastră etc.
Elevul va simţi nevoia de a vă oferi ceva în schimb, deci se va implica mai mult atunci când i-o
veţi cere.
Un cadru didactic iubit şi apreciat de către elevii săi va îmbunătăţi rata lor pozitivă de răspuns la
solicitări prin principiul reciprocităţii.
De asemenea, un cadru didactic mai puţin popular ar putea profita de acest principiu, pentru a
obţine mai multe ,,puncte” în ochii elevilor săi.
Respectul presupune o stare de reciprocitate. Oferiţi respect şi veţi primi, la rândul vostru, respectul
pe care îl doriţi.
Concluzie:
,,Faceţi elevilor diferite ,,servicii” ascultându-i, oferindu-le ocazia să se afirme şi să facă ceea ce
le place şi principiul reciprocităţii va acţiona în favoarea dumneavoastră, oferindu-vă o imagine
mai bună în ochii lor şi mai multă solicitudine la cererile didactice pe care le adresaţi.”