CAPITOLUL XII „INFRACŢIUNI ÎN DOMENIULTRANSPORTURILOR”

Infracţiunile în domeniul transporturilor reprezintă grupul de infracţiuni

prevăzute în Capitolul XII al Părţii Speciale a Codului penal al Republicii Moldova.
Acestea sunt fapte socialmente periculoase, săvârşite cu intenţie sau din imprudenţă,
care vatămă sau pun în pericol – în mod exclusiv sau în principal – relaţiile sociale cu
privire la securitatea în transport.
Cât priveşte tipologia infracţiunilor în domeniul transporturilor, aceasta poate fi
prezentată în felul următor:
1) infracţiuni legate nemijlocit de încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei
sau de exploatare a mijloacelor de transport ori a altor reguli aplicate în domeniul
transporturilor (art.262-267 şi 269 CP RM);
2) infracţiuni care nu sunt legate nemijlocit de încălcarea unor reguli aplicate în
domeniul transporturilor (art.268, 270-272, 275 şi 276 CP RM).

TEMA „ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE SECURITATE A

CIRCULAŢIEI SAU DE EXPLOATARE A MIJLOACELOR DE
TRANSPORT DE CĂTRE PERSOANA CARE CONDUCE MIJLOCUL DE
TRANSPORT” (ART.264 CP RM)

Obiectul juridic generic al infracţiunilor prevăzute la art.262-276 CP RM îl

constituie relaţiile sociale cu privire la securitatea în transport.
Aşa cum se desprinde din art.13 „Securitatea în transport” al Legii cu privire la
transporturi, securitatea în transport se exprimă în lipsa de primejdii pentru viaţa şi
sănătatea oamenilor, în siguranţa exploatării mijloacelor de transport, căilor de
comunicaţie, clădirilor şi instalaţiilor, precum şi în protecţia mediului.
Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.264 CP RM are un
caracter complex:

1
 • obiectul juridic principal îl formează relaţiile sociale cu privire la siguranţa
traficului rutier;
• obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile sociale cu privire la sănătatea
persoanei.
Obiectul material al infracţiunii specificate la alin.(1) art.264 CP RM îl
reprezintă corpul persoanei.
Cât priveşte mijlocul de transport, acesta nu mai poate să reprezinte obiectul
material al infracţiunii examinate. El poate să reprezinte exclusiv mijlocul de săvârşire
a infracţiunii prevăzute la art.264 CP RM.
Victima infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.264 CP RM este persoana fizică care
suferă vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii.

Latura obiectivă a infracţiunii analizate are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea sau inacţiunea de încălcare a
regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport;
2) urmările prejudiciabile care se exprimă în vătămarea medie a integrităţii
corporale sau a sănătăţii;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile;
4) mijlocul de săvârşire a infracţiunii, şi anume – mijlocul de transport.
În procesul calificării, urmează să se stabilească, înainte de toate, care anume
reguli de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport au fost
încălcate de către făptuitor.
Regulile de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport
sunt stabilite în mod obligatoriu în cadrul unor acte normative. În primul rând, ele
sunt stabilite în Regulamentul circulaţiei rutiere (în continuare – RCR), aprobat prin
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova, nr.357 din 13.05.2009. Acest act normativ
este principalul act de referinţă pentru alin.(1) art.264 CP RM. Chiar dacă denumirea
acestui act normativ este „Regulamentul circulaţiei rutiere”, este necesar a menţiona

2
că el stabileşte nu doar reguli de securitate a circulaţiei. El conţine şi reguli de
exploatare a mijloacelor de transport.
Fapta prejudiciabilă analizată presupune două modalități normative:
1) încălcarea regulilor de exploatare a mijloacelor de transport;
2) încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei.
În continuare, va fi analizată, înainte de toate, prima dintre aceste modalități.
Cele mai multe reguli de exploatare a mijloacelor de transport le conține
Secţiunea a 18-a „Condiţii tehnice pentru admiterea în circulaţie a autovehiculelor şi
remorcilor” din Regulamentul circulaţiei rutiere. Această secțiune cuprinde prevederi
referitoare la devierile de la normativele tehnice, în a căror prezență este interzisă
exploatarea vehiculelor: pentru sistemele de frânare (alin.(1) pct.122 RCR); pentru
sistemul de direcţie (alin.(2) pct.122 RCR); pentru dispozitivele de iluminare,
semnalizare luminoasă şi sonoră (alin.(3) pct.122 RCR); pentru dispozitivele de
ştergere şi de spălare a geamurilor (alin.(4) pct.122 RCR); pentru roţi şi pneuri
(alin.(5) pct.122 RCR), etc.
Încălcarea regulilor de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana
care conduce mijlocul de transport trebuie deosebită de infracţiunile care nu presupun
încălcarea unor astfel de reguli. Astfel, dacă decesul sau vătămarea integrităţii
corporale sau a sănătăţii sunt cauzate în rezultatul încălcării regulilor de încărcare sau
descărcare a mărfurilor, de reparare a mijloacelor de transport, de efectuare a
lucrărilor de construcţie, agricole sau de alt gen, atunci calificarea se face, după caz,
în baza art.149, 157, 183, 300 etc. din Codul penal.
În contextul infracţiunii specificate la alin.(1) art.264 CP RM, fapta
prejudiciabilă poate consta nu doar în încălcarea regulilor de exploatare a mijloacelor
de transport. Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei este cealaltă modalitate a
acţiunii (inacţiunii) prejudiciabile.
Astfel, ca încălcare a regulilor de securitate a circulaţiei trebuie considerate:

3
 – traversarea trecerii la nivel cu calea ferată, în cazul în care barierele se află în
poziţia coborâtă sau în curs de coborâre (încălcarea regulilor fixate la alin.(2) pct.24
RCR);
– efectuarea semnalului sonor la o distanţă mică, astfel încât îi surprinde pe cei
atenţionaţi, determinându-i să efectueze manevre ce pot pune în pericol siguranţa
traficului (încălcarea regulii fixate la alin.(2) pct.33 RCR);
– mersul cu spatele în intersecţii, la trecerile pentru pietoni, în tuneluri, pe
poduri, viaducte, rampe şi sub acestea, la trecerile la nivel cu calea ferată şi la o
distanţă mai mică de 50 m de la acestea, în locurile în care vizibilitatea drumului este
mai mică de 100 m (cel puţin într-o direcţie, dacă conducătorul vehiculului nu este
ajutat de o persoană aflată în afara vehiculului), în locurile de dislocare a staţiilor
vehiculelor de rută (încălcarea regulii fixate la alin.(2) pct.41 RCR), etc.
Infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.264 CP RM este o infracţiune materială. Ea
se consideră consumată din momentul producerii vătămării medii a integrităţii
corporale sau a sănătăţii.
Consemnăm că, în cazul în care încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau
de exploatare a mijloacelor de transport nu implică producerea urmărilor
prejudiciabile consemnate la alin.(1) art.264 CP RM, este aplicabil art. 228, 235, 236
etc. din Codul contravenţional.
Răspunderea se va aplica în baza alin.(3) art.264 CP RM în cazul în care urmările
prejudiciabile produse se exprimă fie în vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii, fie în decesul persoanei. Răspunderea se va aplica potrivit alin.(5) art.264
CP RM în ipoteza în care urmările prejudiciabile produse se exprimă în decesul a
două sau mai multor persoane.
Un alt semn al laturii obiective a infracţiunii analizate este mijlocul de săvârşire a
infracţiunii. După cum am menţionat supra, acesta îl reprezintă mijlocul de transport.

4
 Conform art.132 CP RM, prin „mijloace de transport” se înţelege toate tipurile de
automobile, tractoare şi alte tipuri de maşini autopropulsate, tramvaiele şi
troleibuzele, precum şi motocicletele şi alte mijloace de transport mecanice.
Prin „alte tipuri de maşini autopropulsate” se înţelege vehiculele care circulă în
mod ocazional pe drumurile publice, fiind destinate executării unor lucrări de
construcţie, agricole, silvice, miniere sau de alt gen (de exemplu, macarale,
excavatoare, buldozere, gredere, screpere, combine de recoltare etc.). Prin „alte
mijloace de transport mecanice” înţelegem orice mecanisme puse în mişcare cu
ajutorul unui motor cu volumul de lucru nu mai mic de 50 cm3, care sunt subiecte ale
regulilor de securitate a circulaţiei rutiere şi exploatare a mijloacelor de transport.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) la art.264 CP RM se

caracterizează prin intenţie sau imprudenţă faţă de fapta prejudiciabilă şi numai prin
imprudenţă faţă de urmările prejudiciabile.

Subiectul acestei infracţiuni este persoana fizică responsabilă care la momentul

săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. În afară de aceasta, subiectul trebuie să
aibă calitatea specială de persoană care conduce mijlocul de transport.
În cazul încălcării regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a
mijloacelor de transport în timpul instruirii în conducere auto, răspunderea o poartă
instructorul în conducere auto, nu însă persoana instruită. Aceasta cu condiția că
instructorul în conducere auto este cel care nu a întreprins la timp măsuri pentru a
preveni urmările prejudiciabile specificate în alin.(1) art.264 CP RM.

În esență, conținutul urmărilor prejudiciabile este ceea ce deosebește infracțiunile

specificate la lit.a), b) alin.(3) și alin.(5) art.264 CP RM de infracțiunea prevăzută la
alin.(1) art.264 CP RM.

5
 Sub un alt aspect, potrivit alin.(2), (4) şi (6) art.264 CP RM, răspunderea se
agravează dacă infracţiunile specificate la alin.(1), lit.a), b) alin.(3) sau alin.(5) art.264
CP RM sunt săvârșite în stare de ebrietate. Noţiunea „stare de ebrietate” este definită
în alin.(1) art.13412 CP RM: starea de dereglare psihofuncţională a organismului
survenită în urma consumului de alcool, de substanţe narcotice, psihotrope şi/sau de
alte substanţe cu efecte similare.
Starea de ebrietate este stabilită în conformitate cu Regulamentul privind modul
de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi
naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova, nr.296 din
16.04.2009.

TEMA „CONDUCEREA MIJLOCULUI DE TRANSPORT ÎN STARE DE

EBRIETATE ALCOOLICĂ CU GRAD AVANSAT SAU ÎN STARE DE
EBRIETATE PRODUSĂ DE ALTE SUBSTANŢE” (ART.264 1 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.2641 CP RM îl

formează relaţiile sociale cu privire la siguranţa traficului rutier, sub aspectul
prohibiţiei impuse conducătorilor mijloacelor de transport să conducă în stare de
ebrietate.
Datorită specificului său, infracțiunea specificată la alin.(1) art.2641 CP RM nu
are nici obiect material, nici victimă.

În ce priveşte latura obiectivă a acestei infracţiuni, ea are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de conducere a mijlocului de
transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad
avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe narcotice, psihotrope şi/sau de
alte substanţe cu efecte similare;

6
 2) mijlocul de săvârşire a infracţiunii, și anume – mijlocul de transport în sensul
art.132 CP RM.
În esenţă, fapta prejudiciabilă prevăzută la alin.(1) art.2641 CP RM se exprimă în
acţiunea de conducere în condiţii ilicite a mijlocului de transport. În cazul infracţiunii
analizate, caracterul ilicit al conducerii rezultă din nerespectarea obligaţiei, pe care o
are conducătorul mijlocului de transport, de a evita starea de ebrietate alcoolică cu
grad avansat sau starea de ebrietate produsă de substanţe narcotice, psihotrope şi/sau
de alte substanţe cu efecte similare.
Cerinţa esenţială pentru întregirea faptei prejudiciabile prevăzute la alin.(1)
art.2641 CP RM este ca, în timpul conducerii mijlocului de transport, făptuitorul să se
afle în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de
substanţe narcotice, psihotrope şi/sau de alte substanţe cu efecte similare.
Finalizând analiza laturii obiective a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.264 1 CP
RM, vom menţiona că această infracţiune este una formală. Ea se consideră
consumată din momentul efectuării conducerii mijlocului de transport de către o
persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de
ebrietate produsă de substanţe narcotice, psihotrope şi/sau de alte substanţe cu efecte
similare.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.2641 CP RM se

caracterizează prin intenţie directă.
Motivul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.2641 CP RM se exprimă, în
principal, în superficialitatea manifestată de făptuitor în raport cu respectarea
prohibiţiei impuse conducătorilor mijloacelor de transport să conducă în stare de
ebrietate.

În ce priveşte subiectul infracţiunii analizate, acesta este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. În plus,

7
subiectul are calitatea specială de persoană care conduce mijlocul de transport. Dar
nici aceasta nu e suficient. Dacă facem conexiune cu cele specificate la alin.(4)
art.2641 CP RM, ajungem la concluzia că subiectul infracţiunii specificate la alin.(1)
art.2641 CP RM este o persoană care deţine permis de conducere şi nu este privată de
dreptul de a conduce mijloace de transport.

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.2641 CP RM are

un caracter complex:
• obiectul juridic principal al infracţiunii specificate la alin.(2) art.2641 CP RM îl
formează relaţiile sociale cu privire la siguranţa traficului rutier, sub aspectul
prohibiţiei impuse conducătorului sau posesorilor mijloacelor de transport (ori altor
asemenea persoane) să predea conducerea mijlocului de transport către o persoană
care se află în stare de ebrietate;
• obiectul juridic secundar al infracţiunii examinate îl constituie relaţiile sociale
cu privire la sănătatea sau viaţa persoanei.
Obiectul material al infracţiunii analizate îl reprezintă corpul persoanei.

Referitor la latura obiectivă a acestei infracţiuni, trebuie de menţionat că aceasta

include următoarele trei semne:
1) fapta prejudiciabilă care se exprimă în acţiunea de predare a conducerii
mijlocului de transport către o altă persoană care se află în stare de ebrietate;
2) urmările prejudiciabile, având un caracter alternativ:
a) vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
c) decesul (unei singure persoane sau al mai multor persoane);
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
În esenţă, acţiunea de predare a conducerii mijlocului de transport consistă în
eliberarea permisiunii – verbale sau scrise – pentru deplasarea mijlocului de transport.

8
Predarea conducerii mijlocului de transport trebuie să fie voluntară. Deci, făptuitorul
să nu se afle sub imperiul constrângerii fizice sau psihice, cauză care, conform art.39
CP RM, înlătură caracterul penal al faptei.
Infracţiunea specificată la alin.(2) art.2641 CP RM este o infracţiune materială.
Ea se consideră consumată din momentul producerii oricăreia din urmările prejudi-
ciabile indicate în art.264 CP RM. În ipoteza în care fapta prejudiciabilă nu implică
producerea unor asemenea urmări, răspunderea se va aplica în baza alin.(2) art.233
din Codul contravenţional.
La individualizarea pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută la alin.(2)
art.2641 CP RM se va lua în considerare care anume urmare prejudiciabilă a survenit:
vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii; vătămarea gravă a integrităţii
corporale sau a sănătăţii; decesul (unei singure persoane sau al mai multor persoane).
În fiecare din cele trei ipoteze, numărul de victime trebuie, de asemenea, luat în
considerare la individualizarea pedepsei.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(2) art.2641 CP RM se

caracterizează prin intenţie faţă de fapta prejudiciabilă şi prin imprudenţă faţă de
urmările prejudiciabile.
Făptuitorul trebuie să manifeste bună ştiinţă faţă de fapta prejudiciabilă.
Certitudinea subiectului poate avea ca suport:
1) rezultatul testării alcoolscopice a persoanei căreia i-a fost predată conducerea
mijlocului de transport;
2) concluziile examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate;
3) administrarea ante factum de substanţe, care produc ebrietate, persoanei căreia
i-a fost predată conducerea mijlocului de transport, chiar de către subiectul
infracţiunii, etc.
Motivul infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.2641 CP RM se exprimă, în
principal, în superficialitatea manifestată de făptuitor în raport cu respectarea

9
prohibiţiei impuse conducătorului sau posesorilor mijloacelor de transport (ori altor
asemenea persoane) să predea conducerea mijlocului de transport către o persoană
care se află în stare de ebrietate.

Subiectul infracţiunii în cauză este persoana fizică responsabilă care la momentul

săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. În plus, subiectul trebuie să aibă una din
următoarele calități speciale:
1) conducător al mijlocului de transport care este predat pentru conducere unei
alte persoane, aflate în stare de ebrietate;
2) proprietar (posesor) al mijlocului de transport care este predat pentru
conducere unei alte persoane, aflate în stare de ebrietate;
3) mandatar al proprietarului mijlocului de transport care este predat pentru
conducere unei alte persoane, aflate în stare de ebrietate.
De asemenea, se au în vedere toate celelalte persoane responsabile de exploatarea
mijloacelor de transport, care, în acord cu lit.a) alin.(1) pct.126 RCR, sunt obligate să
nu admită la conducerea vehiculelor persoane care au consumat băuturi alcoolice,
droguri sau alte substanţe contraindicate conducerii. În afară de aceasta, reieşind din
prevederile alin.(4) art.2641 CP RM, subiectul infracţiunii specificate la alin.(2)
art.2641 CP RM trebuie să fie o persoană care deţine permis de conducere şi nu este
privată de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Obiectul juridic special al infracţiunii specificate la alin.(3) art.2641 CP RM îl

formează relaţiile sociale cu privire la siguranţa traficului rutier, sub aspectul
prohibiţiei impuse conducătorilor mijloacelor de transport de a refuza, a se împotrivi
sau a se eschiva de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea
stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în
cadrul acestui examen medical.

10
 Datorită specificului său, infracțiunea examinată nu are nici obiect material, nici
victimă.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(3) art.2641 CP RM se exprimă

în fapta prejudiciabilă, concretizată, după caz, în acţiune sau în inacţiune.
Fapta prejudiciabilă cunoaşte trei modalităţi normative cu caracter alternativ. În
esenţă, toate cele trei modalităţi se reduc la respingerea – expresă sau tacită – a
efectuării testării alcoolscopice, a examenului medical în vederea stabilirii stării de
ebrietate şi a naturii ei sau a recoltării probelor biologice în cadrul acestui examen
medical. Variază doar nuanţele în care se realizează această respingere:
1) refuzul presupune respingerea expresă;
2) împotrivirea implică respingerea expresă, însoţită de opunerea de rezistenţă
nonviolentă;
3) eschivarea presupune respingerea tacită.
În care anume modalitate din cele trei s-a realizat fapta prejudiciabilă, poate fi
luat în considerare la individualizarea pedepsei.
Infracţiunea în cauză este o infracţiune formală. Ea se consideră consumată din
momentul săvârşirii faptei prejudiciabile în oricare din modalităţile sale normative.
Infracţiunea este prezentă chiar dacă, ulterior, pe baza altor probe, s-ar constata că
făptuitorul nu se afla în stare de ebrietate în momentul săvârşirii infracţiunii. În alţi
termeni, nu este obligatoriu ca săvârşirea infracţiunii prevăzute la alin.(3) art.2641 CP
RM să fie legată de săvârşirea de către aceeaşi persoană a faptelor specificate la
alin.(1) art.2641 CP RM sau la alin.(1) art.233 din Codul contravenţional.

Din punctul de vedere a laturii subiective, infracţiunea specificată la alin.(3)

art.2641 CP RM se caracterizează prin intenţie directă.
Motivul acestei infracţiuni se exprimă, în principal, în superficialitatea
manifestată de făptuitor în raport cu respectarea prohibiţiei impuse conducătorilor

11
mijloacelor de transport de a refuza, a se împotrivi sau a se eschiva de la testarea
alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate şi a
naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical.

Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(3) art.2641 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. În afară
de aceasta, subiectul are o dublă calitate specială:
1) este conducător al mijlocului de transport;
2) este persoană care deţine permis de conducere şi care nu este privată de
dreptul de a conduce mijloace de transport.

Finalmente, vom supune analizei varianta agravată a infracţiunilor specificate la

alin.(1)-(3) art.2641 CP RM, consemnată la alin.(4) art.2641 CP RM. În cele ce
urmează vor fi examinate, pe rând, cele două ipoteze alternative ale respectivei
variante agravate:
1) subiectul nu deţine permis de conducere;
2) subiectul este privat de dreptul de a conduce mijloace de transport.

TEMA „PUNEREA ÎN EXPLOATARE A MIJLOACELOR DE TRANSPORT

CU DEFECTE TEHNICE VĂDITE” (ART.265 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.265 CP RM are un

caracter complex:
• obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale cu privire la buna
desfăşurare a exploatării mijloacelor de transport şi a regimului de lucru al şoferilor
sau mecanizatorilor;

12
 • obiectul juridic secundar îl formează relaţiile sociale cu privire la sănătatea sau
viaţa persoanei.
Obiectul material al infracţiunii examinate îl reprezintă corpul persoanei.
Victima infracțiunii specificate la art.265 CP RM este persoana fizică care suferă
una dintre urmările prejudiciabile indicate în art.264 CP RM.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.265 CP RM are următoarea

structură:
1) fapta prejudiciabilă, exprimată în acţiune, care cunoaşte următoarele trei
modalităţi normative cu caracter alternativ:
a) punerea în exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice
vădite;
b) altă încălcare gravă a regulilor de exploatare a mijloacelor de
transport, ce asigură securitatea circulaţiei;
c) încălcarea regimului de lucru al şoferilor sau mecanizatorilor;
2) urmările prejudiciabile având un caracter alternativ:
a) vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
c) decesul (unei singure persoane sau al mai multor persoane);
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
Astfel, prima dintre modalităţile normative ale acţiunii prejudiciabile în cauză se
exprimă în punerea în exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice vădite.
Prin „punerea în exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice vădite”
trebuie să înţelegem acţiunea care:
1) constă în darea unui ordin sau în acordarea de permisiune pentru efectuarea
deplasării mijlocului de transport;

13
 2) presupune ca premisă prezenţa la mijlocul de transport a unor defecte tehnice
vădite, astfel încât se creează pericolul producerii urmărilor prejudiciabile prevăzute
la art.264 CP RM;
3) presupune că defectele tehnice vădite se referă, în special, la sistemele de
transmitere, sistemele de direcţie, sistemele de frânare ale mijlocului de transport pus
în exploatare, la dispozitivele de iluminare, dispozitivele de semnalizare luminoasă şi
sonoră, ori constau, în special, în uzarea anvelopelor unui asemenea mijloc de
transport etc.
Cea de-a doua modalitate normativă alternativă a faptei prejudiciabile, prevăzute
la art.265 CP RM, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1) să se exprime într-o încălcare a regulilor de exploatare a mijloacelor de
transport;
2) această încălcare să fie gravă;
3) această încălcare să nu se exprime în punerea în exploatare a mijloacelor
de transport cu defecte tehnice vădite;
4) regulile de exploatare a mijloacelor de transport, grav încălcate, trebuie
să asigure securitatea circulaţiei.
Cea de-a treia modalitate normativă a faptei prejudiciabile prevăzute la art.265
CP RM o constituie acţiunea de încălcare a regimului de lucru al şoferilor sau
mecanizatorilor.
În acest caz, făptuitorul încalcă reglementările privind timpul de muncă şi timpul
de odihnă, stabilite de Codul muncii, de alte acte normative, de acordurile
internaţionale în materie la care Republica Moldova este parte. În special, se au în
vedere reglementările privind: repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii;
durata zilnică a timpului de muncă; munca pe timp de noapte; pauza de masă şi
repausul zilnic, etc.
Infracţiunea analizată este o infracţiune materială. Aceasta deoarece ea se
consideră consumată din momentul producerii oricăreia din urmările prejudiciabile

14
prevăzute la art.264 CP RM: vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii; decesul (unei singure persoane
sau al mai multor persoane). Spre deosebire de urmările privite în contextul art.264
CP RM, urmările privite în contextul art.265 CP RM influenţează (în funcţie de
gravitatea lor) nu asupra calificării infracţiunii, dar asupra individualizării pedepsei.

Sub aspectul laturii subiective, în ipoteza infracţiunii specificate la art.265 CP

RM făptuitorul manifestă intenţie sau imprudenţă faţă de fapta prejudiciabilă şi numai
imprudenţă faţă de urmările prejudiciabile.
Motivul acestei infracţiuni se exprimă, în principal, în superficialitatea
manifestată de făptuitor în raport cu respectarea regulilor de exploatare a
mijloacelor de transport cu defecte tehnice vădite ori a regimului de lucru al şoferilor
sau mecanizatorilor.

Subiectul infracţiunii prevăzute la art.265 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. Totodată,
din analiza art.265 CP RM deducem că subiectul infracţiunii în cauză trebuie să aibă o
calitate specială.
Calitatea specială a subiectului infracţiunii este diferită, în funcţie de modalitatea
sub care se prezintă fapta prejudiciabilă. Astfel, doar persoana responsabilă pentru
starea tehnică sau pentru exploatarea mijloacelor de transport poate fi subiectul
infracţiunii în cazul:
1) punerii în exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice vădite;
2) altei încălcări grave a regulilor de exploatare a mijloacelor de transport ce
asigură securitatea circulaţiei.
În acelaşi timp, în cazul încălcării regimului de lucru al şoferilor sau
mecanizatorilor, subiect al infracţiunii este persoana cu funcţie de răspundere sau

15
persoana care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie
nestatală.

TEMA „PĂRĂSIREA LOCULUI ACCIDENTULUI RUTIER”

(ART.266 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.266 CP RM are un

caracter multiplu:
• obiectul juridic principal al infracţiunii în cauză îl formează relaţiile sociale cu
privire la siguranţa traficului rutier, sub aspectul prohibiţiei impuse conducătorului
mijlocului de transport să părăsească locul accidentului rutier, în cazul în care a
încălcat regulile de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport,
dacă aceasta a provocat urmările indicate la alin.(3) sau (5) art.264 CP RM;
• obiectul juridic secundar al infracţiunii specificate la art.266 CP RM îl
constituie relaţiile sociale cu privire la activitatea de constatare imediată şi completă a
încălcărilor regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de
transport, precum şi activitatea de identificare a făptuitorului şi de stabilire a
circumstanţelor concrete în care au fost comise încălcările respective.
Datorită specificului său, infracţiunea analizată nu are nici obiect material, nici
victimă.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.266 CP RM constă în faptă

prejudiciabilă exprimată în acţiunea de părăsire a locului accidentului rutier.
În sensul art.266 CP RM, noţiunea de accident rutier are un înţeles mai îngust:
evenimentul produs ca urmare a încălcării regulilor de securitate a circulaţiei sau de
exploatare a mijloacelor de transport, în care au fost implicate unul sau mai multe
mijloace de transport aflate în circulaţie, în urma căreia a rezultat vătămarea gravă sau
decesul unei ori mai multor persoane.

16
 Prin „locul accidentului rutier” se are în vedere locul în care încălcarea regulilor
de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport provoacă
urmările indicate la alin.(3) şi (5) art.264 CP RM.
Din acest unghi, se poate susţine că prin „părăsirea locului accidentului rutier” se
înţelege acţiunea de plecare a făptuitorului de la locul accidentului rutier cu mijlocul
de transport (al său ori al unei alte persoane) ori plecarea pe jos de la locul respectiv,
în pofida interdicţiei de rigoare din Regulamentul circulaţiei rutiere.
Astfel, în conformitate cu pct.12 RCR, conducătorul de vehicul, implicat într-un
accident rutier, este obligat, printre altele:
– să oprească imediat vehiculul, semnalizându-l;
– să nu schimbe poziţia vehiculului şi a obiectelor de pe carosabil provenite ca
urmare a accidentului rutier (cu excepţia cazurilor prevăzute la lit.c), d) alin.1 pct.12
RCR);
– să marcheze locul iniţial al vehiculului, obiectelor ce ţin de accident şi al
persoanei traumatizate, dacă se impune schimbarea poziţiei acestora pentru acordarea
primului ajutor, transportarea persoanei traumatizate cu propriul vehicul la unitatea
medicală sau pentru eliberarea carosabilului;
– să anunţe despre accident poliţia şi să rămână pe loc până la sosirea
lucrătorilor de poliţie.
În altă ordine de idei, pentru calificarea faptei conform art.266 CP RM este
esenţială stabilirea situaţiei-premisă: încălcarea de către făptuitor a regulilor de
securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport, dacă această
încălcare a provocat urmările indicate la alin.(3) sau (5) art.264 CP RM.
Încheind analiza laturii obiective a infracţiunii specificate la art.266 CP RM, vom
menţiona că această infracţiune este una formală. Ea se consideră consumată din
momentul părăsirii locului accidentului rutier.

17
 Latura subiectivă a infracţiunii de părăsire a locului accidentului rutier se
caracterizează prin vinovăţie exprimată în intenţie directă. Motivele infracţiunii
examinate constau în: laşitate; teama de a fi supus răspunderii; indiferenţă, etc.
Cât priveşte scopul infracţiunii prevăzute la art.266 CP RM, acesta se exprimă în
împiedicarea activităţii de constatare imediată şi completă a încălcărilor regulilor de
securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport, precum şi a
activităţii de identificare a făptuitorului şi de stabilire a circumstanţelor concrete în
care au fost comise încălcările respective.

Subiectul infracţiunii de părăsire a locului accidentului rutier este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. În plus,
este persoana care:
1) conduce mijlocul de transport şi
2) a săvârşit anterior una din infracţiunile prevăzute la alin.(3) sau (5) art.264 CP
RM.

TEMA „ÎNCĂLCAREA REGULILOR PRIVIND MENŢINEREA ORDINII ŞI

SECURITATEA CIRCULAŢIEI” (ART.269 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii în cauză are un caracter complex:

• obiectul juridic principal îl formează relaţiile sociale cu privire la securitatea
circulaţiei și menţinerea ordinii de către alţi participanţi la trafic, decât conducătorii
mijloacelor de transport;
• obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile sociale cu privire la sănătatea sau
viaţa persoanei.
Obiectul material al infracţiunii prevăzute la art.269 CP RM îl reprezintă corpul
persoanei.

18
 Victima acestei infracțiuni este persoana fizică care suferă una dintre urmările
prejudiciabile indicate în art.264 CP RM.

Latura obiectivă a infracţiunii specificate la art.269 CP RM include următoarele

trei semne:
1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea sau inacţiunea de încălcare a
regulilor privind menţinerea ordinii şi securitatea circulaţiei;
2) urmările prejudiciabile care se exprimă, după caz, în:
a) vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
c) decesul unei sau mai multor persoane;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
Referitor la conținutul faptei prejudiciabile examinate, vom menţiona că regulile
privind menţinerea ordinii şi securitatea circulaţiei, pe care le încalcă făptuitorul, sunt
stabilite de următoarele acte normative: Legea privind siguranţa traficului rutier;
Regulamentul circulaţiei rutiere, etc.
În alt context, consemnăm că infracţiunea prevăzută la art.269 CP RM este o
infracţiune materială. Ea se consideră consumată din momentul producerii uneia
dintre urmările prejudiciabile indicate la art.264 CP RM. La individualizarea
pedepsei, se va lua în considerare care anume din acele urmări s-a produs. De
asemenea, se va lua în considerare numărul victimelor care au suportat urmările.

Privitor la latura subiectivă a infracţiunii analizate, putem afirma că făptuitorul

manifestă intenţie sau imprudenţă faţă de fapta prejudiciabilă şi numai imprudenţă
faţă de urmările prejudiciabile.
Motivul infracţiunii prevăzute la art.269 CP RM se exprimă, în principal, în
superficialitatea manifestată de făptuitor în raport cu respectarea regulilor privind
menţinerea ordinii şi securitatea circulaţiei.

19
 Subiectul acestei infracţiuni este o persoană fizică responsabilă care la momentul
săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. În plus, subiectul trebuie să aibă o
anume calitate specială: pasager, pieton sau alt participant la trafic.

20