Sunteți pe pagina 1din 11

Lectura n dezvoltarea culturala a individului 1.

Rolul educativ al literaturii Orice opera literara valoroasa contribuie la cunoasterea mai adnca a vietii. Dar aceasta mbogatire nu e data numai de cunostintele noi care parvin individului ci si de felul n care scriitorul reuseste sa le prezinte, sa l emotioneze pe cititor. Manualele scolare contin un numar important de cunostinte; cu toate acestea ele sunt tratate, si nu opere literare. Tratatele stiintifice se adreseaza n primul rnd mintii cititorului. nsusirea adevarurilor stiintifice se face pe baza unui efort sustinut al gndirii si vointei. stiinta lucreaza cu judecati generale, cu idei abstracte. Opera literara dezvaluie si ea aspecte ale realitatii. Ca si stiinta si ea contribuie la cunoasterea adevarului. Dar metodele ei sunt altele. Ea pleaca de la cazuri singulare, de la personaje si actiuni individuale prezentndu-le n ceea ce e tipic n caracterul lor. Prin arta evocarii lor, prin complexitatea starilor sufletesti traite de personajele povestirii, prin amploarea actiunii, prin puterea conflictului, prin bogatia de idei ce determina ntreaga logica a ntmplarii, scriitorul ne dezvaluie n mod veridic un colt de realitate. El se adreseaza n primul rnd emotiei cititorului, l cstiga prin frumusetea imaginilor, prin caldura sentimentelor, prin justetea ideilor ce anima, si lupta eroilor povestirii. Cartea literara nu poate si nu trebuie sa nlocuiasca un manual de scoala, dar mpreuna cu manualul, ndeplineste un rol deosebit n educarea copiilor. Cu ct opera literara este mai valoroasa cu att rolul ei educativ este mai puternic. Dar rolul educativ al operei literare nu este specific numai literaturii pentru copii. Orice carte bine scrisa care evoca cu putere realitatea are o influenta educativa asupra cititorului, copil sau matur. Acesta e si rolul operei literare de a contribui la

educarea si transformare a omului, apr 21321b120v opiindu-l de cele mai nalte valori si idealuri morale. Continutul educativ al unei opere literare pentru copii consta deci n valoarea ei artistica, puterea de evocare a realitatii, n procesul de continua evocare si transformare a acesteia. Opera literara nu poate avea valoare artistica dect n masura n care dezvaluie veridic realitatea, n masura n care reuseste sa emotioneze si sa convinga pe cititori de adevarul ideilor pe care le apara. n aceasta consta si rolul ei educativ. Dezvaluindu-ne un crmpei de viata, facndu-ne sa l traim, pune la contributie cele mai nalte sentimente, largeste orizontul nostru de viata. Ea da cititorului posibilitatea de a se ntelege pe sine nsusi, si de a-i ntelege pe ceilalti. i descopera ca exista bucurie si nu numai a lui, ca exista tristete pe care o resimt altii, ca exista framntare si vise, nazuinte ale tuturor. Apoi, opera literara raspunde imaginatiei celei mai bogate. Citind cartea, cititorul parcurge cu mintea spatii imense, el depaseste ncorsetarile timpului, ajungnd n trecut si viitor. "Opera literara actioneaza n primul rnd asupra inimii cititorului. Acesta, gndind asupra cartii sub nrurirea puternicelor emotii traite, ajunge la concluzii privind propria lui viata, propriile actiuni. De la emotie la gndire, de la gndire la actiuni voluntare, iata procesul sufletesc pe care l determina opera literara. Impresiile emotive puternice ramn adnc ntiparite n memorie. Ele genereaza pentru multa vreme gnduri si fapte care contribuie la formarea caracterului cititorului."[1]

2. Carte si cititor Lectura cartilor constituie o activitate fundamentala pentru ntretinerea conditiei intelectuale, mbogatirea cunostintelor si a limbajului, pentru cunoasterea indirecta a diferitelor universuri si realitati. Oamenii care au o lectura bogata se deosebesc de ceilalti: experienta de viata este mai temeinica, gama sentimentelor pe care le traiesc este mai variata, posibilitatea de a ntelege bucuriile si suferintele altora este mai mare. "Nu odata, fermecati de citirea unei carti ei au simtit ca traiesc aceleasi emotii cu eroii povestirii, au plns si s-au bucurat odata cu ei."[2] Cnd stai de vorba cu un om care a citit mult, bogatia lui de idei si de imagini te farmeca. Studiile vor forma oameni cultivati si specializa-i ntr-un anumit domeniu. Cultura nsa nseamna mult mai mult dect specialitatea limitata si ea se formeaza numai prin activitatea de cititor nentrerupta. Cititorul poate fi: pasionat ce strabate fara alegere tot felul de carti si traieste din influenta si modelul lor, cititorul analist, cititorul cu pasiuni de etalare a cunostintelor, cititorul filosof cu tendinte de critic de idei, cititorul snob n care literatura devine materie scolara. Consultarea revistelor si enciclopediilor, a bibliografiei, cititul sintezelor si dictionarelor, studiul cartilor reprezinta forme concrete de mplinire a curiozitatii placerii si nevoii spirituale. ntruct este, dupa cum s-a spus, "un eveniment al cunoasterii" studiul cartilor de catre elevi impune organizarea, ndrumarea si supravegherea de catre profesori, ntocmirea listelor bibliografice, controlul cititului, al lecturii, folosirea acesteia s.a.m.d.

n timpul lecturii se ntinde ntre cititor si autor o punte; ei se ntlnesc n atmosfera si conflictul povestirii. Cititorul traieste sentimentele autorului; iubeste, se teme, uraste cu el. Se regaseste n personajele din carte, se recunoaste n personajele ei, descopera gnduri si pasiuni pe care le-a avut, probleme de viata care si lui i s-au pus. Mai mult dect oricare din tehnicile audio-vizualului prin care sunt vehiculate valorile culturii, lectura cartii ofera celui care o parcurge, pe lnga satisfactiile ce le aduce orice fapt inedit, prilejuri unice de reflectie, de meditatie. Ea ndeamna la introspectie, angajeaza valori formative care si pun amprenta pe ntregul comportament al cititorului. Tocmai de aceea se apreciaza ca lectura (carti , reviste, ziare, diverse publicatii), ar trebui sa fie una dintre cele mai raspndite si intense activitati ale omului modern. 3. Cum trebuie citita o carte O carte se poate studia sau citi numai, retinnd ceea ce memoria nregistreaza fara nici un efort voluntar. Manualele scolare, cartile de stiinta necesare instruirii sau specializarii cuiva ntr-un anumit domeniu se studiaza. O carte se citeste ntr-un anume fel, dupa natura cartii, dupa obiectivul urmarit. O carte citita numai pentru destindere nu ridica de obicei probleme. Cu totul altfel stau lucrurile cu lecturile facute n vederea unui anumit scop sau cu cele ce strnesc un anumit interes. Fiindca cititorul nu poate retine totul, este nevoit sa selecteze, oprindu-se numai la ceea ce l intereseaza cu adevarat. Pentru aceea este nevoie de anumite nsemnari, de extragerea unor citate, de formularea unor concluzii. Curent se spune: orice carte se citeste cu creionul n mna. Adultii folosesc adesea creionul pentru a face sublinieri, adnotari marginale. Procedeul este imitat si de adolescenti si chiar si de copii. Volumele din bibliotecile scolare si publice stau marturie a acestui mod crud si barbar de a trata o carte.

Sublinierile si adnotarile fiind contra indicate, cititul cu creionul n mna are rost atunci cnd e cu creionul si caietul n mna. E mult mai practic a se nota pe caiet. Cartea trebuie adesea returnata, n vreme ce caietul ramne. n scoala se practica obiceiul rezumarii textelor citite pentru a mpiedica uitarea sa le puna n umbra. Fara a fi gresit acest procedeu este cel putin incomplet si daunator cititorului de buna credinta. Rezumnd un text, elevul va ajunge la concluzia ca singurul lucru important gasit ntr-o opera este firul narativ, privnduse astfel de bucuria bogatiei lecturii. Elevii trebuie obisnuiti sa realizeze si observatii personale pe marginea textelor citite. Orict de stngace acestea reflecta modul n care un elev a interiorizat opera respectiva. O astfel de apreciere, chiar continnd mici erori este de preferat uneia reproduse din critica de specialitate. S-a aflat n urma numeroaselor investigatii facute n scoli ca numarul elevilor din clasele mici care si fac notari n legatura cu operele citite nu este prea mare. Caietele cu rezumate cerute de profesori se fac adesea formal, alteori se copiaza de la altii, iar alteori mai simplu, de pe internet. Cel mai important este ca elevul sa nteleaga ce a citit, apoi sa fie n masura sa deosebeasca ce este bun, util, instructiv de ceea ce este rau, inutil, daunator, astfel nct sa poata forma o opinie despre cartea citita. Fara acestea lectura unei carti poate oferi cteva clipe de desfatare, de folosire placuta a timpului, de alungare a plictiselii, dar fara un prea mare profit moral sau intelectual. Elevii de vrsta scolara mica lucreaza sub ndrumarea directa a nvatatorului dar activitatea lor este mai limitata. La aceasta categorie de scolari este util si necesar sa se insiste asupra deosebiri esentialului de neesential, si asupra modului n care ideile desprinse dintr-o lectura se sintetizeaza ntr-un rezumat. Trecerea de

la rezumate la formarea unei opinii se realizeaza ntre vrstele de 12 si 16 ani. n aceasta perioada se impune o concentrare deosebita a atentiei profesorului asupra modului n care citesc elevii, ce retin din ele, ce si noteaza. Este perioada de tranzitie de la nregistrarea de pareri la formularea ideilor personale. nsemnarile asupra cartilor citite trebuie sa repete cteva indicatii pedagogice elementare: notarea clara a numelui autorului si a titlului cartii, data cnd a citit-o, consideratii si aprecieri asupra continutului si formei. n legatura cu forma, este recomandabil sa se extraga din lecturile facute expresiile mai putin obisnuite, unele maxime, proverbe sau zicatori, chiar unele idei interesante. Pentru mbogatirea vocabularului este necesar sa se caute n dictionar cuvintele nentelese n vocabular. Prin extragerea si explicarea lor, cuvintele se memoreaza fara efort mai ales daca revin frecvent n cartea respectiva. Important este ca din fiecare carte sa se nvete ceva. Cu ct mai mult, cu att mai bine. Acest lucru nu se poate obtine dect printr-o lectura atenta, prin deosebirea esentialului de neesential, prin notarea anumitor idei si impresii, prin patrunderea adevaratului sens al cuvintelor, prin extragerea de expresii si cuvinte mai putin uzuale. 4. Particularitati de vrsta ale copiilor si specificul literaturii pentru copii Preocuparea deosebita ce e acorda literaturii pentru copii provine din caracterul deosebit al cititorului caruia i se adreseaza, din particularitatile d e vrsta ale copilului n diferitele etape de dezvoltare. Copilul se naste cu un potential ereditar n ceea ce priveste calitatile intelectuale si fizice. Pe masura ce creste si dezvolta si perfectioneaza aceste aptitudini prin influenta mediului si a educatiei. Creierul, baza materiala a ntregii

vieti sufletesti , este n perioada copilariri ntr-o permanenta dezvoltare. Paralel cu acesta se dezvolta calitatile psihice, posibilitatile intelectuale ale copilului. De cum se naste, copilul ncepe sa faca cunostinta cu mediul nconjurator pe calea simturilor. La nceput are simple reflexe care devin tot mai complexe pna ajung a fi perceptii. Copilul nu poate vorbi cnd se naste, odata cu dezvoltarea gndirii nsa apare si vorbirea. "Nu se poate vorbi despre o literatura scrisa pentru copiii de la 1 an la 3 ani, pentru ca n aceasta perioada copilul abia ncepe sa vorbeasca, iar gndirea lui e saraca. n aceasta perioada, copiii rasfoiesc cartile cu poze. Cartile cu poze au uneori imagini disparate: pe o fata un om, pe alta un animal, pe alta o casa etc. Alteori imaginile sunt nsirate dupa o idee, cu un fir de actiune, cu o ntmplare. Mai trziu, n preajma vrstei de 3 ani, copiii sunt atrasi de carti cu poze nsotite de texte, n versuri sau n proza ritmata. Sunt primele productii literare accesibile copiilor."[3] Gndirea concreta, bazata pe imagini si senzatii directe este formata ntre 3 si 5 ani. Neputnd generaliza sau abstractiza, copilul este atras de culori, de miscare si de sunete. Pentru aceasta perioada sunt indicate povestirile despre lumea nconjuratoare, n proza sau versuri. Acestea l ajuta pe copil sa depaseasca limitele nguste ale mediului familial n care traiesc. Povestirile realiste sau fantastice destinate acestei vrste sunt n general scurte, cu un conflict bine nchegat, personaje putine, schitate prin cteva trasaturi definitorii, desfasurarea actiunii este vie, iar umorul si duiosia sunt sentimentele ntre are oscileaza afectivitatea copilului. n jurul vrstei de 7 ani, ultima parte a perioadei prescolare, intervine o schimbare calitativa a gndirii copilului. La acest salt se ajunge pe de o parte

datorita dezvoltarii centrilor de gndire si pe de alta parte acumularii de noi cunostinte. Copilul trece de la faza intuitiva a gndirii la faza logica si rationala. Acum ncep sa se consolideze notiunile, sa se nlantuie asociatiile, sa intervina gndirea abstracta. ntre 5 si 7 ani, cnd se desavrseste aceasta schimbare calitativa, copii sunt n perioada ntrebarii de ce? . Acum copilul este curios sa afle cauza lucrurilor: de ce ploua, de ce se face zi, de ce se misca tramvaiul, de ce zboara avioanele, de ce mannca oamenii, de ce se nasc, de ce mor. n aceasta perioada copiii asculta cu placere povestiri realiste sau povestiri despre fenomenele naturii, despre viata oamenilor de ieri si de azi. De la 7 la 10 ani, dezvoltarea gndirii copilului continua cu o intensitate din ce n ce mai mare. Pe lnga basmele care le ncnta copilaria, si le stimuleaza imaginatia, copii ncep sa guste din ce n ce mai mult povestirile istorice, descrierea calatoriilor celebre, povestirile cu caracter stiintific sau fantastic. Avnd mai multa putere de asimilare la aceasta vrsta copii ncep sa fie pasionati de schite, nuvele si chiar romane scrise pe ntelesul lor. Exista riscul ca vaznd interesul manifesta de copii pentru lectura sa recomande romane de aventuri cu intriga complicata cum ar fi Cei trei muschetari de Dumas. Copii nu vor ntelege marea bogatie de idei continute de aceste carti valoroase, nu vor ntelege motivatia actiunilor personajelor, nu vor pricepe conflictele personale ale eroilor pentru ca puterea lor de ntelegere este nca slaba. Cei mai multi copii care citesc o astfel de literatura la o vrsta nepotrivita, prea frageda, sar pasajele de descriere a starilor sufletesti de exemplu si se opresc doar la dialoguri si actiune. Cu o astfel de lectura copilul fie nu retine nimic, fie capata o imagine gresita asupra operei. De aceea este bine ca mici cititori sa epuizeze mai nti cartile destinate vrstei lor, apoi treptat sa fie introdusi n lume a marilor povestiri. n felul acesta copilul va capata cunostinta si

experientele necesare ntelegerii cartilor precum si experienta unei lecturi ndelungate. Perioada 10-14 ani este perioada trecerii de la copilarie la adolescenta. Gndirea logica este consolidata, posibilitatile de ntelegere ale copilului sunt multiple, experienta lui este bogata, cunostintele variate. Preocuparea de baza la aceasta vrsta e cea a viitoarei lui ocupatii, a vietii pe care o va duce cnd va fi mare. n aceasta perioada a vietii romantismul se manifesta nestingherit. Copiii viseaza fapte marete, sentimente nalte, ntmplari extraordinare n care ei sa-si poata dovedi curajul, vitejia, iscusinta. Este vrsta marilor contradictii, a veseliei nebunatice, a melancoliei neexplicate, a ndraznelii dusa pna la obraznicie sau a timiditatii exagerate. Este perioada marilor pasiuni. Ei se vad calatorind pe un vas prins de furtuna n mijlocul oceanului sau pe bordul unui avion racheta strabatnd spatiile cosmosului. Este perioada marilor generozitati, a marilor sentimente. Citind romanele lui Jules Verne, sau Stevenson, Jack London sau Wells, copii zboara cu gndul ntr-o lume n care oamenii sunt ndrazneti si curajosi. Romanul istoric, romanul de aventuri, povestirile stiintifice, biografiile oamenilor celebri, schitele, nuvelele si romanele privind viata de azi a popoarelor toate ofera se cu generozitate micului cititor satisfacndu-i pasiunea de cunoastere si dorinta de actiune. "La aceasta vrsta lectura poate fi hotartoare la formarea caracterului. Aluatul sufletesc este pregatit pentru a fi copt, i trebuie ultima si cea mai importanta interventie a educatorului. Aceasta perioada este deci hotartoare n viata unui om."[4] Copilul apropiat de vrsta adolescentei cauta n cartile pe care le citeste raspunsul la marile framntari sufletesti, cauta exemple demne de urmat, oameni care sa i impuna dragoste si respect, care sa l nvete cum sa se comporte n viata. Nu este

deci indiferent ce citeste copilul. Copilul trebuie ferit de cartile deprimante care pun viata ntr-o lumina negativa si trista. Cunoscndu-se influenta cuvntului scris asupra unui cititor pasionat, eroii romanelor citite de elevii aflati la aceasta vrsta a primei adolescente trebuie sa fie optimisti, ncrezatori, perseverenti nu niste nvinsi, resemnati cu soarta lor. Aceste note specifice diferitelor etape de vrsta pe care le strabate copilul, sunt deosebit de importante pentru cei ce scriu pentru cei mici ct si pentru cei ce recomanda si ndruma lectura. Cunoasterea acestor caracteristici trebuie dobndita pe baza unei ndelungi observatii a copiilor, a apropierii de ei cu rabdare si tact. Delimitarile de vrsta nu trebuie ntelese n mod rigid. Ele sunt simple cadre conventionale create pentru a putea ntelege mai usor psihologia copilului. Ele nu ne scutesc nsa de cunoasterea fiecarui copil n parte, deoarece de la copil la copil exista deosebiri foarte mari. Astfel, fara o cunoastere temeinica a cititorului nu putem recomanda sau ndruma lectura unui copil. ntelegerea mecanica a tipologiei vrstelor i face pe unii educatori sa greseasca. Creatia literara cunoaste cteva genuri deosebit de interesante si captivante pentru copii: printre ele, basmul ocupa primul loc. Dar cu aceiasi placere citesc copii mai mari carti de aventuri sau romane istorice. Povestirile cu teme actuale sau poeziile ocupa si ele un loc important n lectura elevilor. 5. Dezvoltarea culturala a individului " Prin nsasi natura sa, scoala este principala institutie care are ca prim scop formarea multilaterala a personalitatii elevului."[5] n scoala se realizeaza n corelatie att instructia ct si educatia, care fara a putea fi separate duc la formarea culturii. Cultura poate fi astfel definita ca "totalitatea valorilor materiale si

spirituale create de omenire n procesul practicii social istorice, precum si a institutiilor necesare pentru crearea si comunicarea acestor valori."[6] Astfel definita, notiunea de cultura este extrem de vasta si nu va putea fi niciodata nsusita n totalitate de un om pe parcursul vietii sale. Desigur, scoala are rolul de a pune bazele formarii acestei culturi dar procesul este menit a continua toata viata. si cum altfel se poate realiza autoeducatia dect prin lectura?! "Actionnd nemijlocit asupra cititorilor, literatura influenteaza viata sufleteasca a acestora si contribuie la instruirea lor."[7] Odata cu largirea orizontului cultural, literatura contribuie si la nsusirea unei limbi mai bogate cu mai multe posibilitati de a concretiza gndurile n forme ct mai expresive.

[1]

Stanciu Ilie, Copilul si cartea, Editura de stat didactica si pedagogica, 1958, p.30 ibidem, p. 17

[2].Idem, [3] [4] [5] [6] [7]

Stanciu, Ilie, Copilul si cartea, EDP, Bucuresti 1958, p.32 Stanciu Ilie, Copilul si cartea, p.35 Ion Popescu, Lectura elevilor, p.3 Dictionarul explicativ al limbii romne, Ed. Academiei Republicii Socialiste Romnia, 1975 Ion Popescu, Lectura elevilor, p. 6

http://www.scritube.com/literatura-romana/Lectura-in-dezvoltarea-cultura53211209.php#_ftnref1