NOSTALGIE

Afară plouă ca și toamna și-i urât,

Mă uit pe geam ca după tine, și atât.

În mine toate amintirile te-așteaptă,

De-aceea mi-i privirea stranie și dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând,

În mine nu mai este niciun gând.

Vreau să citesc și-mi cad din mână cărțile;

Mă împresoară chipul tău din toate părțile.

Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurile

Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

Rămân uitându-mă pe geam ca după tine

Și tot aștept pe cineva de nu mai vine.