1

Conceptul de rezervație a biosferei

Rezervaţiile biosferei sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri
sunt protecţia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversităţii
biologice specifice. Rezervaţiile biosferei se întind pe suprafeţe mari şi
cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice, lacuri şi
cursuri de apă, zone umede cu comunităţi biocenotice floristice şi
faunistice unice, cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din
amenajarea tradiţională a teritoriului, ecosisteme modificate sub influenţa
omului şi care pot fi readuse la starea naturală, comunităţi umane a căror
existenţă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul
dezvoltării durabile şi armonioase.
Managementul rezervaţiilor biosferei se realizează conform unor
regulamente şi planuri de protecţie şi conservare proprii, în conformitate
cu recomandările Programului Om – Biosferă (MAB) de sub egida
UNESCO.
Schimbările fundamentale care au avut loc în societatea românească,
după 1989, au permis reconsiderarea valorii Deltei Dunării,
subordonându-se interesul economic celui ştiinţific şi de protecţie.
Astfel, prin Hotărârea Guvernului nr. 983/27 august 1990 (art. 5),
Delta Dunării împreună cu complexul lagunar Razim-Sinoie, Dunărea
maritimă până la Cotul Pisicii, sectorul Isaccea – Tulcea cu zona
inundabilă, Sărăturile Murighiol-Plopu, precum şi litoralul Mării
Negre de la brațul Chilia până la Capul Midia, inclusiv marea
teritorială până la izobata de 20 m, au fost declarate rezervaţie a
biosferei. Această hotărâre a fost urmată de elaborarea şi aprobarea de
către Parlamentul României a Legii nr. 82/1993 prin care s-a stabilit
structura rezervaţiei, modul de administrare, protejarea şi reconstrucţia
ecologică a unor areale deteriorate.

2
Valoarea universală a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării
➢ Valoarea universală a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării a
fost recunoscută prin includerea acesteia în reţeaua
internaţională a rezervaţiilor biosferei (1990), în cadrul
Programului „OMUL ŞI BIOSFERA”(MAB) lansat de
UNESCO.

➢ Rezervaţia Biosferei Delta Dunării a fost recunoscută în

septembrie 1991, ca Zonă umedă de importanţă
internaţională, mai ales ca habitat al păsărilor de apă-
Convenţia RAMSAR

➢ Valoarea de patrimoniu natural universal a Rezervaţiei

Biosferei Delta Dunării a fost recunoscută prin includerea
acesteia în Lista Patrimoniului Mondial Cultural şi
Natural, în decembrie 1990.

➢ Valoarea patrimoniului natural şi eficienţa planului de

management ecologic aplicat în teritoriul Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării au fost recunoscute prin acordarea
în anul 2000 a Diplomei Europene pentru arii protejate
(reînnoită în 2005 şi 2010).

➢ Includerea RBDD împreună cu Rezervaţia Biosferei Dunărea din Ucraina

în Reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei transfrontieră România –
Ucraina.

➢ Sit Natura 2000 (SPA şi SCI)

3
 Prezentarea generală a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării
Delta Dunării între deltele lumii
La capătul celor 2860 km pe care-i parcurge de la izvoare (Donaueschingen –
Munţii Pădurea Neagră din Germania) până la Marea Neagră (anticul Pontus
Euxinus), Dunărea construieşte, de mai bine de 16 000 de ani una dintre cele mai
frumoase delte din Europa şi chiar din lume. Chiar dacă este a treia din Europa
(după cea a fluviului Volga şi a Kubanului) şi abia a 22-a de pe Terra (după cea a
Kubanului), prin bogăţia peisagistică şi prin fauna în care păsările ocupă un prim
loc, Delta Dunării prezintă un interes cu totul deosebit din punct de vedere
ştiinţific, turistic şi chiar economic.

• Unica deltă din lume, declarată în întregime rezervaţie a biosferei

• Suprafaţa 580 000 ha - 2,5 % din suprafaţa României
• Una dintre cele mai mari zone umede din lume - ca habitat
al păsărilor de apă
• Cea mai întinsă zonă compactă de stufărişuri de pe planetă
aprox. 170 000 ha stuf
• Una dintre cele mai întinse zone, în special ca habitat al
păsărilor de apă
Ecosistemele variate ale acestei zone umede definesc frumuseţea naturală a
Deltei Dunării îmbogăţind existenţa noastră. În Rezervaţia Biosferei Delta
Dunării au fost identificate 23 de ecosisteme naturale (parţial modificate de
om) distribuite pe toată suprafaţa Rezervaţiei, de la braţele Dunării până la plajele
marine şi 7 ecosisteme antropice ce includ amenajările agricole, piscicole şi
silvice şi aşezările umane. Ca regiune tânără în continuă consolidare, Delta
Dunării constituie un loc favorabil pentru dezvoltarea unei flore şi faune unice în
Europa, cu numeroase specii rare.
Habitate specifice. O importanţă deosebită o reprezintă desemnarea Deltei
Dunării ca sit de importanţă comunitară, în care se găsesc 29 tipuri de habitate
specifice bioregiunii stepice şi 4 tipuri de habitate din bioregiunea pontică, în
cadrul reţelei ecologice europene Natura 2000.

4
Zonarea funcțională a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării
Pentru asigurarea unei administrări adecvate Rezervaţia Biosferei
„Delta Dunării” este împărţită în categorii de zone funcţionale
caracteristice pentru rezervaţiile biosferei:

• Zonele strict protejate - 20 zone - ocupă o suprafaţă totală de

50 904 ha (8,7% din suprafaţa rezervaţiei). Acestea sunt protejate în mod
obligatoriu şi reprezintă eşantioane foarte puțin deranjate, reprezentative
pentru ecosistemele naturale, terestre şi acvatice din rezervaţie;
• Zonele tampon au fost stabilite în jurul zonelor strict protejate. Ele
ocupă o suprafaţă totală de 222 996 ha (38,5% din suprafaţa rezervaţiei) şi au
fost desemnate pentru atenuarea impactului antropic asupra zonelor protejate.
• Zonele de dezvoltare durabilă acoperă o suprafaţă totală de 306 100 ha
(52,8% din suprafaţa rezervaţiei). Ele cuprind terenuri aflate în regim liber de
inundaţie, terenuri îndiguite pentru folosinţă agricolă, piscicolă şi silvică şi
terenuri pe care sunt amplasate aşezări umane.
• Zonele de reconstrucţie ecologică sunt suprafeţe de teren în cadrul
cărora Administraţia Rezervaţiei desfăşoară activităţi de refacere a echilibrului
ecologic şi de renaturare a zonei afectate, folosind mijloace tehnice şi
tehnologii adecvate.

Zone strict protejate:

1. ROŞCA - BUHAIOVA (9 625 ha)
3. RĂDUCU (2 500 ha)
5. VĂTAFU - LUNGULEŢ (1 625 ha)
7. SĂRĂTURI MURIGHIOL (87 ha)
9. INSULA POPINA (98 ha)
11. PERITEAŞCA- LEAHOVA (4125ha)
13. GRINDUL LUPILOR (2 075 ha)
15. GRINDUL CHITUC (2 300 ha)
17. POTCOAVA (625 ha)
19. INSULA CEAPLACE (117 ha)
2. PĂDUREA LETEA (2 825 ha)
4. NEBUNU (115 ha)
6. PĂDUREA CARAORMAN (2250ha)
8. ARINIŞUL ERENCIUC (50 ha)
10. SACALIN ZĂTOANE (21 410 ha)
12. CAPUL DOLOŞMAN (125 ha)
14. ISTRIA - SINOIE (400 ha)
16. ROTUNDU (228 ha)
18. BELCIUG (110 ha)
20. PRUNDU CU PĂSĂRI (187 ha)

5
Harta RBDD întinsă pe pag 6-7

6
 Principalele atracţii naturale ale Rezervaţiei Biosferei
Delta Dunării
Peisajul natural al Deltei Dunării, aproape nederanjat, constituit dintr-un mozaic de
ecosisteme formate din braţe ale fluviului, canale, lacuri de diferite tipuri şi mărimi,
stufărişuri, păpuriş, dune de nisip, păduri de stejar cu
vegetaţie mediteraneană, reprezintă principala atracţie
turistică a Deltei Dunării.
Delta Dunării este faimoasă de asemenea ca fiind una
dintre cele mai întinse zone umede de pe pământ.
Habitatele naturale formate aici oferă condiţii propice
de dezvoltare a unei biodiversităţi impresionante a ecosistemelor deltaice, cu peste
9500 specii de floră și faună.
Stuful formează aici una dintre cele mai largi suprafeţe compacte de pe glob, iar
pădurile Letea şi Caraorman reprezintă limita nordică a două dintre cele mai rare
specii de stejar care sunt mai frecvent întâlnite în sudul
Peninsulei Italice şi
Balcanice. Împreună cu un
mare număr de plante
acvatice şi terestre, delta
adăposteşte de asemenea şi
multe colonii importante de pelicani şi cormorani,
specii caracteristice pentru Delta Dunării precum şi o mare varietate de păsări de apă
care vizitează sau se opresc în deltă pentru cuibărire şi iernare. Bogăţia în peşte a
lacurilor din deltă, a canalelor şi braţelor Dunării reprezintă o altă atracţie turistică
atât pentru iubitorii de pescuit cât şi pentru cei cărora le place să deguste mâncarea
tradiţională din peşte preparată de locuitorii deltei. Climatul continental – temperat,
cu influenţe pontice, perioadele lungi de strălucire a
soarelui, temperaturile ridicate, duc la prelungirea
sezonului turistic până spre sfârşitul lunii septembrie şi
începutul lunii octombrie. Plaja litorală foarte lată, cu
nisipuri fine, marea calmă cu ape deloc adânci, reprezintă
de asemenea o mare atracţie pentru turişti.

7
 Dunărea şi braţele ei
Dunărea la vârful deltei (Ceatalul Chiliei) drenează un bazin hidrografic de 805
300 km2, cu 120 afluenţi mai importanţi şi un debit mediu de (6 515 mc/s), şi îşi
distribuie apele pe cele trei braţe principale:
Chilia, cu multe ramificaţii şi ostroave, este cel mai tânăr şi mai lung (120 km) şi
transportă cea mai mare parte de apă şi aluviuni (58%). Pe acest braţ se practică
navigaţia fluvială, porturi mai importante fiind Izmail şi Vîlcov (Ucraina);
Sulina, a fost preferat în urma studiilor Comisiei Europene a Dunării (1856) pentru

navigaţia maritimă, fapt ce a dus la corectarea unor meandre şi adâncirea albiei în

intervalul 1862-1902. Ca urmare, lungimea s-a redus de la 92 km la 63,7 km, iar
volumul de apă şi aluviuni scurs a crescut de la 7-8% la 18,8% (în prezent). Oraşul
Sulina ca port de intrare a vaselor maritime a avut variaţii în dezvoltarea sa
economică. Datorită aluviunilor depuse la gura braţului s-a realizat un canal care
înaintează treptat în mare (în prezent are 10 km) pentru protejarea navigaţiei.
Sfântu Gheorghe, cel mai sudic şi mai vechi braţ cu o lungime de 109 km, a
suferit şi el în anii 1980-1990 modificări prin rectificarea meandrelor în număr de
şase, scurtându-se la 69,7 km. Volumul de apă şi aluviuni care se scurge pe acest
braţ este de 23,2%.

Înainte de vărsare, din braţul Sfântu Gheorghe se desprinde un alt braţ, pe partea
dreaptă, care la rândul lui se bifurcă în Gârla de Mijloc şi Gârla Turcească. Ambele
debuşează într-un golf numit Meleaua Sfântu Gheorghe rezultat din apariţia (1897)
şi dezvoltarea cu 19 km a insulelor Sacalin (care în prezent s-au unit cu continentul
formând o peninsulă). Pe malul stâng al Gârlei Turceşti a existat până în 1978,
când a ars, construcţia de lemn a Farului turcesc datând din 1862.

8
 Biodiversitatea ecosistemelor deltaice
Delta Dunării este una dintre cele mai mari delte ale Europei, incluzând zone
umede dintre cele mai puţin deranjate de pe continent.
Delta Dunării este extrem de bogată în specii și susține o gamă mai largă de
ecosisteme decât orice altă regiune din Europa.
Mozaicul de habitate dezvoltate aici este cel mai variat din România şi
găzduieşte peste 9 581 de specii de floră şi faună din care 2 391 de specii de
floră și 6 197 de specii de faună.

RBDD rămâne, însă cea mai

renumită pentru fauna ornitologică,
fiind înregistrate peste 360 specii,
reprezentând cca 90% din
ornitofauna națională.

Zona are o importanţă universală pentru cuibăritul multor populaţii de păsări

cum sunt pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), pelicanul creţ (Pelecanus
crispus) şi cormoranul mic (Phalacrocorax pygmeus).
Se mai întâlnesc aici colonii importante de stârc
lopătar (Platalea leucorodia) şi câteva specii cuibăritoare
de vultur codalb (Haliaeetus albicilla).

Zona Deltei Dunării este un loc de popas

major, atât de primavară cât şi de toamnă,
pentru câteva milioane de păsări, în
special rațe, barza albă (Ciconia ciconia)
şi numeroase specii de păsări de pradă. În
sezonul de iarnă, RBDD găzduieşte grupuri mari de lebede și
gâşte, incluzând aproape întreaga populaţie de gâscă cu gât
roşu (Branta ruficollis).

Prin Convenţia de la Berna sunt protejate un mare număr de păsări (313 din
totalul de 341 specii)

9
 Biodiversitatea ecosistemelor deltaice
Fauna piscicolă din RBDD are o varietate remarcabilă, cuprinzând peste 130
de specii. Majoritatea acestora sunt specii de apă dulce,
dar sunt reprezentate şi specii marine precum şi specii
eurihaline care trăiesc în Marea Neagră şi pătrund în
Deltă şi în Dunăre în timpul sezonului de reproducere,
cum sunt grupul sturionilor, specii fanion ale fluviului
Dunărea și ale Mării Negre şi scrumbia de
Dunăre (Alosa pontica).
Fauna amfibienilor şi a reptilelor este bine reprezentată
în RBDD, cele mai multe din specii fiind protejate prin
lege. Amfibienii sunt reprezentaţi de 10 specii de broaşte.
Reptilele sunt reprezentate de
specii incluzând ţestudine, şopârle
(Sauria) şi şerpi (Serpentes).
Flora din RBDD este reprezentată de 2 391 de taxoni,
iar circa 70% din vegetaţia deltei este dominată de stuf
(Phragmites australis), papură (Typha angustifolia),
asociaţiile de Scirpetum şi de vegetaţia de stuf de pe
plauri.
În lacuri, canale, se întâlnesc plante acvatice
reprezentate de specii submerse: nufăr (Nymphea sp.,
Nuphar), ciulinul de baltă (Trapa natans), Potamogeton.
Înpădurile Letea şi Caraorman, dezvoltate în zonele joase
şi mai umede dintre grindurile de nisip numite “hasmace” se
întâlnesc specii de stejar (Quercus robur, Quercus
pedunculiflora) împreună cu specii de frasin (Fraxinus
angustifolia, Fraxinus pallisiae), cu specii variate de arbuşti
sau de plante căţărătoare, cum sunt: viţa sălbatică (Vitis
silvestris) sau liana (Periploca graeca). În zonele cu soluri sărate sunt
frecvente asociaţiile de plante halofile cu Salicornia herbacea, Suaeda
maritima, Limonium gmelini. etc. O categorie distinctă o formează plantele fără
rădăcini, plantele plutitoare cum sunt: Salvinia natans, trei specii de Lemna,
Utricularia vulgaris, etc. În perioada inventarierii speciilor din RBDD au fost
descoperite şi specii noi pentru ştiinţă: Centaurea pontica şi Elymus pycnattum
deltaicus.
10
 RBDD – Oameni şi natură
Diversitatea culturală în RBDD

Aşezări rurale: 24 (68,5 % din numărul locuitorilor)

Aşezări urbane: 1 (Sulina) (31,5 % din locuitori)
Populaţia: 12 638 locuitori (conform recensământului din anul 2011)
Structura etnică: Români, ruşi-lipoveni, ucrainieni, greci, turci, bulgari,
alte naţionalităţi

Cea mai scăzută densitate a populaţiei

din România: 3 locuitori/km2.

Valorile naturale deosebite din

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, sunt
completate de diversitatea culturală
existentă în rezervaţie.
Obiceiurile, tradiţiile, deliciile culinare,
clădirile specifice, reprezintă câteva dintre componentele culturale ale
comunităţilor din RBDD.
Activităţi tradiţionale: pescuit şi piscicultură,
agricultură, navigaţie
şi transport, creşterea
animalelor, recoltarea
stufului, albinărit,
turism.
Casele tradiţionale, alături de costumele
populare ale comunităţilor locale reprezintă
caracteristici ce dau zonei un farmec aparte.
Locuinţele tradiţionale, de origine slavă, au
acoperişul în două ape, din stuf. Pereţii sunt albi,
iar tâmplăria şi stâlpii de susţinere ai prispei sunt coloraţi în albastru, sau mai
rar verde.

11
 Ştiaţi că........? Curiozităţi din RBDD

➢ Cele mai vechi mărturii asupra gurilor Dunării le găsim în scrierile lui
Herodot (484-420 a. Chr.).
➢ Cel mai tânăr cordon litoral, în formare, se poate considera insula
Sacalin, ce a apărut la suprafaţa apei după inundaţia din 1897. Între
insulă şi litoralul deltaic ia naştere o lagună, cunoscută ca meleaua
Sacalin.
➢ Cea mai mică zonă cu regim de protecţie integrală, este Erenciuc, cu
suprafaţa de 50 ha, iar cea mai mare este Sacalin – Zătoane cu
suprafaţa de 21 410 ha.
➢ Cel mai mare complex lagunar din Europa este Razim- Sinoie, având
2
o suprafaţă de 1 145 km în comparaţie cu lacul Balaton cu o
2
suprafaţă de 600 km .
➢ Cea mai caracteristică formaţiune a deltei, este plaurul – o împletitură
de rizomi şi rădăcini de plante, amestecate cu diferite resturi vegetale
şi de natură aluvionară, care dizlocat, devine plaur plutitor.
➢ Cea mai întinsă zonă compactă de stufărişuri de pe glob se găseşte în
RBDD, în jur de 170 000 ha.
➢ Cel mai mare stejar (Qercus pedunculiflora C. Koch) se găseşte în
Pădurea Caraorman, în punctul denumit Fântâna Vânătorilor; are
vârsta de 400 ani şi circumferinţa de peste 3,8 m (mai este cunoscut şi
sub denumirea de „stejarul îngenunchiat”).
➢ Dintre toate animalele existente în RBDD, cele mai longevive sunt
broasca ţestoasă de uscat (Testudo graeca ibera) şi broasca ţestoasă
de apă (Emys orbicularis), de circa 120 ani.

12
 Despre Administrația Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării

Obiectul de activitate al ARBDD - crearea şi aplicarea unui regim

special de administrare pentru conservarea şi protecţia diversităţii
biologice din ecosistemele naturale ale RBDD, pentru dezvoltarea
aşezărilor umane şi organizarea activităţilor economice în corelaţie cu
capacitatea de suport a acestor ecosisteme.
Obiective principale:
• conservarea şi protecţia patrimoniului natural existent;
• promovarea utilizării durabile a resurselor generate de
ecosistemele naturale ale rezervaţiei;
• reconstrucţia ecologică a zonelor degradate de impactul
activităţilor umane.

Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării

Strada Portului 34A,
820243- Tulcea -ROMÂNIA
Tel. 40/240/518945, Fax: 40/240/518975
email: arbdd@ddbra.ro
http://www.ddbra.ro
13