Letopisețul Țării Moldovei

- primul portret cu valențe literare -

Cronica scrisă de Grigore Ureche se remarcă prin imaginea sintetică asupra istoriei
Moldovei în perioada descrisă (1359-1594), prin afirmarea conștientă a originii latine a
tuturor românilor, prin concizia și dinamismul narațiunii și prin arta portretului.

Arta portretului în cronica lui Grigore Ureche ilustrează ca tehnică artistică

preocuparea pentru realizarea unor portrete dinamice care nu reprezintă doar o însușire
de fapte și trăsături, ci de elemente de caracterologie istorică.

Portretul dinamic se obține prin caracterizarea prin reacții, enumerarea ritmică

sau gradarea ascendentă a însușirilor definitorii, antiteze involuntare,inversiunea unor
determinări,apelul la citatul paremiologic EX., procedee artistice din categoria figurilor
semantice (ex: epitetul, sinecdoca1, litota2) EX. sau a unor figuri de construcție precum
inversiunea, repetiția, enumerația EX.

Portretul lui Ștefan cel Mare, realizat de Grigore Ureche, ilustrează și convenția
literară a idealizării prin care personalitatea istorică este transformată într-un personaj
care ține de dimensiunea grandiosului și a intrării în legendă; se realizează prin gradarea
ascendentă a liniilor portretului moral, prin litotă (”om nu mare de statu”,”neleneșu”),
prin referiri la manifestările neobișnuite ale naturii în anul morții domnitorului (”Fost-au
mai înainte de moartea lui Ștefan vodă într-același anu iarnă grea și geroasă, câtu n-au
fostu așa nici odinioară...”), prin sanctificarea de către popor datorită genialității militare,
a vitejiei și a tăriei de caracter.

1
Sinecdoca (fr. synecdoque, gr. synekdoche = „cuprindere la un loc”, „ceea ce se înțelege la un loc”) este o figură
de stil de nivel lexico-semantic prin care un termen este înlocuit cu alt termen cu care se află în relație de
contiguitate (cu care are elemente comune).
Figură de substituție, prin care se denumește un obiect cu numele altuia aflat într-un raport de „cuprindere”
organică, sinecdoca exprimă: întregul prin parte, pluralul prin singular, genul prin specie
– partea prin întreg, specia prin gen, obiectul prin materialul din care e confecționat, obiectul prin însușirea lui,
persoana prin instrumentul folosit
Exemple: Intrase sabie în țară…/Zaveră… ciumă… jaf și pară! (Șt. O. Iosif – E mult de-atunci / substituirea
persoanei prin instrumentul folosit); Zvârli lui Hades suflete viteze, fără număr. (Homer – Iliada / substituirea
întregului prin parte)

2
Litota (fr. litote, lat., gr. litotes = „micime, modestie, simplitate”) este o figură de stil de nivel lexico-semantic
prin care, cu ajutorul perifrazei,  se încearcă să atenueze expresia unei idei, dar în fapt se lasă să se înțeleagă
mai mult.
Figura de stil pune în lumină o idee sau sentiment apelând la negare sau la atenuare. Cu ajutorul  perifrazei, figura
exprimă modestia și politețea, ori sinceritatea, iar uneori chiar ironia vorbitorului („lipsit de curaj” în loc de
„fricos”, că „nu prea deștept” în loc de „prost”).