Sinapsa

Este o jonctiune intercelulara specifica neuronilor. Prin intermediul sinapsei

se faciliteaza eliberarea neurotransmitatorilor care asigura transferul de informatie
de la o celula la alta. Neurotransmitatorul influenteaza conductanta celulei
receptoare actionand asupra canalelor ionice si schimba potentialul membranar al
celulei receptoare.
Structura sinapsei:
 element presinaptic (axon)
 element postsinaptic care poate fi dendrita, soma sau axon
 spatiu sinaptic
Butonul presinaptic contine: REN, mitocondrii, vezicule sinaptice,
microfilamente, microtubuli, neurofilamente. Spatiul sinaptic are 20-30 nm.
Elementul postsinaptic este un spin dendritic care contine microfilamente,
elemente de citoschelet, aparatul spinului (optional).
Membrana postsinaptica are pe versantul intern o depunere de material
electronodens ce trimite prelungiri ininterior. La fel se intampla si la membrana
presinaptica. Dupa natura materialului electronodens s-a facut clasificarea
sinapselor de catre Gray:
 sinapse asimetrice (materialul electronodens presinaptic este mai mare decat cel
postsinaptic)
 sinapse simetrice (materalele electronodense au dimensiuni aproximativ egale)
Aceasta clasificare este legata de aspecte functionale.
Veziculele sinaptice pot fi si ele clasificate dupa cum urmeaza:
 vezicule clare, sferice - au diametrul de 40-60 nm; frecvent au
neurotransmitatori excitatori, uneori si inhibitori; ex.: veziculele de acetilcolina
 vezicule clare, turtite - au diametrul de 20-60 nm; contin doar
neurotransmitatori inhibitori
 vezicule sferice cu miez dens - au diametrul de 40-60 nm; contin catecolamine
 vezicule mari, sferice cu miez dens si halou clar - au diametrul de 80-100 nm.
Aceste sinapse se gasesc in corpul si butonul axonal in SNC si au un continut
necunoscut.
Clasificarea morfofunctionala a sinapselor:
 excitatorii - sunt asimetrice, au vezicule clare, sferice, efectul pe membrana
postsinaptica este de depolarizare (cresterea PR) - se declanseaza un potential
postsinaptic excitator (EPSP)
 inhibitorii - sunt simetrice, au vezicule clare sferice sau turtite, efectul fiind de
hiperpolarizare (scaderea PR) - se declanseaza un potential postsinaptic
inhibitor (IPSP).
 Unul si acelasi neurotransmitator poate avea efecte diferite in functie de
receptori (tipul de receptor determina efectul).
Neurotransmitatorii
Isi exercita efectul pe membrana postsinaptica in timp scurt (de ordinul ms).
Clasificarea lor dupa efectele realizate in majoritatea cazurilor:
 neurotransmitatori inhibitori:
 GABA (acid -amino-butiric) - folosit ca inhibitor de celulele Purkinje
din cerebel
 glicina - are efect pe celulele din maduva spinarii
 purine (adenozina, AMP, ADP, ATP)
 NO (monoxid de azot)
 neurotransmitatori excitatori
 glutamat (actioneaza in SNC)
 aspartat (actioneaza in SNC)
 taurina (actioneaza in SNC)
 neurotransmitatori cu efecte inhibitorii sau excitatorii in functie de receptor:
 acetilcolina
 noradrenalina
 serotonina
 dopamina
Neuromodulatorii
Isi exercita efectul un timp mai indelungat, au durata mai mare a efectului,
latenta este mai mare, se cumuleaza in timp si pot avea efecte ce dureaza zile, ani.
Orice substanta poate actiona ca neurotransmitator, neuromodulator sau
neurohormon (uneori).
Neuromodulatorii sunt de obicei peptide comune cu sistemul APUD
(sistemul neuroendocrin difuz). Ei au efecte atat pe membrana presinaptica cat si
pe membrana postsinaptica:
 pe membrana presinaptica au efecte de accelerare sau incetinire a eliberarii
veziculelor
 pe membrana postsinaptica influenteaza legarea mediatorilor de receptori
Neurohormonii
Sunt peptide secretate in hipotalamus care sunt eliberati si apoi ajung in
neurohipofiza (in lobul posterior sau in emineta mediana).
Clasificara topografica a sinapselor
Tipul de sinapsa depinde de partile neuronului ce participa la sinapsa:
 tipurile clasice de sinapse (cele mai frecvente):
 axospinoase (sinapsa se face cu spinul dendritic) - sunt numai excitatorii
 axodendritice - sunt excitatoare sau inhibitoare
 axosomatice - sunt excitatoare sau inhibitoare
 axoaxonale - sunt numai inhibitorii; din axon ca element postsinaptic este
exclusa partea mielinizata (conducatoare) deci participa la formarea
sinapsei axoaxonale doar conul cu segmentul initial si butonii terminali.
 tipurile noi de sinapse (de regula inhibitorii):
 dendrodendritice
 dendrosomatice
 dendroaxonale
 soamtodendritice
 somatosomatice
 somatoaxonale
 speciale (la ele participa concomitent mai multe prelungiri):
 reciproce - sunt dendrodendritice; reprezinta un complex de 2 sinapse
aflate una langa alta si care conduc impulsul nervos in sens invers
 panglica (in retina) - este axodendritica; participa 1 axon si 2 dendrite
foarte apropiate intre ele; axonul face sinapsa cu ele (1 sinapsa cu 1
dendrita). Axonul prezinta pe linie mediana o densificare in forma de
panglica
 seriala - este axoaxonica; reprezinta o insiruire de sinapse axoaxonice ,
axonii facand sinapsa unul cu altul
Clasificarea sinapselor dupa mecanismul de transmitere
 sinapse chimice (cu neurotransmitatori)
 sinapse electrice (prin jonctiuni gap) - foarte putine in SN
 sinapse mixte (cuplaj intre sinapsa electrica si cea chimica). Sunt rare. Ex.:
nucleii vestibulari laterali, nucleii tractului mezencefalic al trigemenului.
O celula Purkinje primeste aprox. 300.000 de sinapse

Principii de functionare a sinapselor

Un neuron nu foloseste un singur neurotransmitator, intotdeauna exista mai
multe substante neuroactive. Aceste substante exercita efecte diferite in situatii
diferite, efecte mediate de tipul receptorilor de care se leaga.
Un exemplu este dopamina care coexista in neuronii trunchiului cerebral cu
peptide precum colecistokinina, neurolentina. Ea functioneaza ca:
 neurotransmitator cand este eliberata de neuroni din substanta neagra
 neurohormon cand este eliberata de neuronii hipotalamici din nucleul arcuat din
adenohipofiza (inhiba secretia de prolactina este PIF - prolactin inhibiting
factor)
Ea excita, inhiba sau moduleaza activitatea celulei tinta, in functie de natura
receptorului din membrana postsinaptica.
 Substante neuroactive
 gaze: NO (oxid nitric), CO
 monoamine:
 catecolamine: adrenalina, noradrenalina, dopamina
 amine din triptofan: serotonina, triptamina
 aspartat
 glutamat
 GABA
 glicina
 taurina
 peptide:
 actioneaza ca neuromodulatori: colecistokinina, endorfine, encefaline,
neurotensina, substanta P, VIP
 actioneaza ca neurohormoni: LH-RH, TSH-RH, somatostatina,
vasopresina
 purine: adenozina, AMP, ADP, ATP
In unele celule se formeaza NO sau CO. No se formeaza sub actiunea NO
sintetazei, din arginina iar CO se formeaza sub actiunea hemoxigenazei din hem.
NO actioneaza ca neurotransmitator inhibitor, activeaza GMPc, activeaza pompa
de extruzie a Ca, ceea ce duce la scaderea Ca intracelular (efect inhibitor). De
asemenea NO mai este folosit in unele terminatii nervoase vegetative din m. netezi
cum ar fi cei din corpii cavernosi (vezi erectia, vezi aplicarea Viagra) dar si pe m.
netezi vasculari. De aceea NO poate determina accidente vasculare majore.
Injecarea NO in SNC determina cascatul.
La nivelul sinapselor are loc permanent reciclarea materialelor. veziculele
sinaptice se formeaza la nivelul corpului celular dupa care sunt transportate pana la
nivelul butonilor terminali. La aparitia impulsului nervos veziculele fuzioneaza cu
membrana sinaptica si se elibereaza continutul in spatiul sinaptic. Fuzionarea
veziculelor cu membrana presinaptica este limitata deoarece aria membranei
presinaptice creste foarte foarte mult. Dupa eliberarea veziculelor apar vezicule de
clatrina care contin proteine importate din RER, se formeza alte vezicule cu
mediatori si ciclul se reia.
Aceeasi reciclare are loc si la nivelul mediatorului. Exemplu pentru sinapsa
colinergica (cu acetilcolina). Materia prima este colina care se gaseste in cantitate
crescuta in spatiul sinaptic. Ea patrunde prin membrana butonului sinaptic prin
transportorul specific simultan cu Na (are loc un simport). In citoplasma, colina
este acetilata luand radicalul acetil de la acetilcoenzima A prezenta in mitocondrii.
Acetilarea se face in prezenta enzimei CAT (colin acetil transferaza). Acetilcolina
formata nu stationeaza ci este preluata de un transportor existent in membrana
veziculei sinaptice care o introduce in vezicula, scotand pe de alta parte H +. Se
realizeaza astfelun antiport. Excesul de acetilcolina este hidrolizat de catre
acetilcolinesteraza.
Vezicula sinaptica contine:acetilcolina, ATP si VIP care sunt asezate intr-un
material bogat in PG. Transmiterea impulsului nervose datorata deschiderii
canalelor de Na si a celor de Ca care sunt dependente de potential. Are loc
cresterea concentratiei Ca in citoplasma. Introducerea Ca determina exocitoza
veziculelor sinaptice (fuzionarea cu membrana presinaptica). Toate substantele
sunt eliberate in fanta sinaptica si determina efectele.
Excesul de acetilcolina nelegata de receptori si aflat in spatiul sinaptic este
hidrolizat de acetilcolinesteraza si se formeaza radicali acetil si colina, care va
relua ciclul.
Substante ce blocheaza cu transmiterea sinaptica
 Transportorul ce efectueaza simportul Na-colina poate fi blocat de unele
medicamente ce sunt analoage colinei (hemicolina). Efectul este de paralizie.
 Exocitoza poate fi si ea blocata, spre exemplu de endotoxina botulinica ce
provoaca paralizia, inclusiv a m. respiratori.
 Exista si inhibitori ai acetilcolinesterazei, ceea ce duce la acumularea
acetilcolinei in spatiul sinaptic si la blocarea receptorilor de catre aceasta.
Aceste substante sunt folosite pentru tratamentul bolii miastenia gravis,
determinata de modificari la nivelul placii motorii.
Controlul exocitozei veziculelor
Exocitoza este declansata de cresterea Ca intracelular. Ca activeaza
calmodulina, care se transforma in kinaza si fosforileaza sinapsinele I si II.
Sinapsinele sunt proteine de legare a actinei: au un capat pe actina si un capat pe
veziculele de mediatori. In repaus veziculele se gasesc in asteptare. Cand sinapsina
se desprinde este determinata deplasarea veziculelor catre membrana presinaptica.
Interactiunea veziculelor cu membrana este mediata de doua proteine:
sinaptotagmina si sinaptofizina.

Distributia componentelor celulelor nervoase si nevrogliilor in SNC si

SNP

Componentele SNP
Sunt ganglionii si nervii.
Ganglionii contin corpuri neuronale, dendrite, axoni mielinici sau amielinici.
Unii ganglioni contin sinapse, altii nu, cum este cazul ggl. senzitivi. GGl. senzitivi
contin fibre nervoase mielinice iar ggl. vegetativi contin fibre preggl. mielinice si
fibre poasggl. amielinice. In ggl. mai exista un tip de celule Schwann numite celule
satelite care se gasesc in jurul pericarionului.
In nervi exista axoni inconjurati de celule Schwann.
 Organizare / elemente Ganglioni Nervi
celulare
neuroni exista -
soma exista -
dendrite exista -
axoni mielinizati / exista exista
nemielinizati
celule Schwann exista exista

Celulele satelite
Sunt celule Schwann ce se gasesc in ggl. spinali, cranieni sau vegetativi. Ele
se gasesc in mai multe locuri:
 in ggl. spinali si cranieni - formeaza o capsula ce inconjoara complet
pericarionul neuronilor pseudounipolari, care nu primesc sinapse
 in ggl. vegetativi - formeaza o capsula discontinua in jurul perikarionului
neuronilor multipolari care primesc sinapse.
 tot in ggl. spinali si cranieni formeaza o teaca de mielina in jurul segmentului
convolut al axonului neuronului pseudounipolar.
 in ggl. vestibulocohlear - formeaza teaca de mielina in jurul axonilor neuronilor
bipolari

Constitutia SNC
Elemente celulare Substanta Substanta alba Invelisul Invelisul
cenusie ventricul subpial
ar
Soma exista - - -
Dendrite exista - - -
Axoni amielinici exista - - -
Sinapse exista - - -
Axoni mielinici - exista - -
Astrocite protoplasmatice exista in nr. exista - exista
mare
Astrocite fibroase exista exista in nr. - exista
mare
Oligodendrocite satelite exista - - -
Oligodendrocite - exista - -
interfasciculare
Microglii exista exista - -
Celule ependimare - - exista exista sau
nu

Astrocitele si celulele ependimare alcatuiesc un invelis in jurul SNC numit

invelis subpial, care se gaseste sub piamater. Astrocitele se interpun intre neuroni
si orice altceva (neuroni si vase, neuroni si piamater etc.).

Bariera hematoencefalica (sange - creier)

Capilarele cerebrale sunt continue, celulele fiind unite prin jonctiuni stranse
(ocludens) care sunt foarte selective. Transportul se face prin transcitoza redusa,
fiind foarte selectiv. Permeabilitatea difera in functie de substanta:
 mare - pentru H2O, CO2 si O2
 mica - pentru glucoza, Na+, K+, Mg2+, Cl-, HCO3-, HPO32-, uree
 foarte mica: saruri biliare, catecolamine circulante
 extrem de mica (aprox. zero) - pentru proteine
Functiile barierei hematoencefalice:
1. mentine constanta mediului extracelular
2. protejeaza creierul de toxinele circulante
3. previne patrunderea neurotransmitatorilor (care ar putea actiona ca
neurohormoni) in circulatia generala.
Oligodendroglie Microglie
Aspect la  forma ovala  forma eliptica
MO  nucleu rotund  nucleu eliptic
 prelungiri putine (10-50),  prelungiri multe, cu ramificatii
groase, putin ramificate in forma de spini
Aspect la  Citoplasma cu aspect  Are lizozomi numerosi
ME electronodens
 RER, ribozomi, aparat Golgi,
mitocondrii microtubuli
 Nu are lamina bazala
Localizare  in substanta cenusie sunt  in substanta cenusie
satelite ale pericarionilor  in substanta alba
 in substanta alba sunt
interfasciculare - intre axonii
mielinici
Oligodendrocitele formeaza teaca de mielina in SNC iar microgliile sunt
macrofage ale SNC.
 Astrocit fibros Astrocit protoplasmatic
Aspec  forma stelata  prelungiri groase si ramificate
t la  nucleu sferic, eucromatic, central  citoplasma omogena
MO  prelungiri subtiri, putin ramificate
 citoplasma cu gliofibrile (se vad
cu impregnare argentica)
Aspec  contine filamente intermediare  contine rare filamente
t la (gliofilamente) avand un diametru intermediare (gliofilamente),
ME de 8 nm si alcatuite din GFAP izolate, avand un diametru de 8
(proteina acidafibrilara gliala cu nm si alcatuite din GFAP.
greutatea moleculara de 51 kD).  granule de glicogen
 granule de glicogen  prezinta lamina bazala
 prezinta lamina bazala
Locali  predomina in substanta alba  predomina in substanta cenusie
-zare  glia limitans - la periferia SNC,  astrocite velate - in jurul
si subpial (celule in candelabru, sinapselor (nevroglia Bergmann -
tipuri celule penate) cerebel, celula Muller - in retina)
 perivasculare in jurul capilarelor
sangvine pe care aplica
“picioruse”
Functiile astrocitelor:
1. Constituie o bariera morfologica ce se interpune intre neuroni si vasele sangvine
sau tesutul conjunctiv.
2. Participa indirect la formarea barierei hematoencefalice (reprezentata de
celulele endoteliale ale capilarelor cerebrale). Ele participa la geneza celulelor
endoteliale, caci existenta lor alaturi de capilare ofera celulelor endoteliale
cerebrale fenotipul caracteristic ce asigura competenta de bariera
hematoencefalica (nu permit trecerea oricarei substante).
3. Au PR ce variaza in functie de K extracelular dar nu genereaza PA.
4. Contribuie la mentinerea constanta a concentratiei extracelulare de K sau de
neurotransmitatori, pe care ii preia din mediul extracelular.
5. reprezinta un suport structural:
 in cursul dezvoltarii SNC ghideeaza prin prelungirile lor migrarea
neuronilor
 prolifereaza si umplu spatiile ramase in urma distrugerii neuronilor.
Neuronii distrusi sunt mancati de macrofage (microglii)

Celulele ependimare
Localizare: captusesc ventricule si apeducte, acopera plexul coroid.
 Structura: sunt asezate pe un singur rand (aranjament epitelial - epiteliul
ependimar), deci celulele au polaritate. Domeniul apical prezinta: microvilei si cili
(cu exceptia celulelor de pe podeaua ventriculului III. Domeniul laterobazal este
turtit, (cu exceptia celulelor de pe podeaua ventriculului III, care se numesc
fanicite si a caror membrana bazala trimite o prelungire spre eminenta mediana sau
alte zone).
La ME se observa: multe mitocondrii, aparat Golgi situat apical, RER,
jonctiuni gap si adherens, lipsesc jonctiunile ocludens (cu exceptia celulelor
plexului coroid).
Exista zone speciale cu celule ependimare mici, turtite - zonele circumventriculare
(organul subcomisural, OVLT, area postrema)

Functii:
 la nivelul plexului coroid secreta LCR si formeaza bariera sange-LCR
 restul formeaza bariera creier-LCR (bariera permeabila ce permite accesul mai
multor substante). Aceasta proprietate este folosita pentru administrarea unor
medicamente ce nu depasesc bariera hematoencefalica: administrarea se face
prin punctie. In caz de meningita, encefalita, se administreaza antivirale in acest
mod.

Plexurile coroide
Secreta LCR (14-36 ml/h). Volumul total al LCR este 150 ml. Aceste
plexuri sunt formate prin apozitia dintre piamater cu vas sangvine si epiteliul
ependimar ce captuseste ventriculii. Suprafata este cutata si are o suprafata totala
de 200 cmp. Ea are doua straturi:
1. piamater cu vase sangvine
2. celulele ependimare
Pliurile se numesc vilozitati coroide. O vilozitate coroida este formata din:
 epiteliul ependimar
 vase piale aferente
 retea capilara
 vase piale eferente
Celulele ependimare coroidiene sunt cuboidale, cu nucleu sferic, mitocondrii
multe si RE abundent. Domeniul apical prezinta marginea in perie formata de
microvili bulbosi.

Lichidul cefalorahidian (LCR)

Este produs de catre plexurile coroide in cantitate de 0,35 ml/min (500
ml/zi). De asemenea LCR mai este produs si prin curgerea fluidului extracelular
prin epiteliul ependimar din ventriculi (ex.: area postrema din ventriculul IV)
 LCR este in cantitate de 150 ml dintre care 30 ml se gasesc in ventriculi iar
120 se gasesc in spatiul subarahnoidian.
LCR curge din ventriculii I, II, III si IV in spatiul subarahnoidian. Din spatiul sub
arahnoidian o mica parte se scurge prin spatiile perineurale din jurul radacinilor
nervilor spinali si cranieni iar cea mai mare parte se scurge prin specializari ale
arahnoidei (vilozitati arahnoidiene) in sinusurile venoase mari din grosimea durei
mater (ex.: sinusul sagital)
Functii:
 mentine mediul fluid necesar creierului
 protectie mecanica
 comunicausor cu fluidul extracelular pentru ca bariera LCR-creier e permeabila
 este locul de excretie a metabolitilor tesutului nervos
 asigura preluarea de catre creier din LCR a substantelor necesare