Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
⎧1
1 1 ⎪ ; a =1
lim xn = lim n ⋅ lim = 0 ⇒ lim xn = ⎨ 2 .
n →∞ n →∞ a n →∞ 1 + 1 n →∞
⎩0; a ∈ ( 0,1) ∪ (1, ∞ )
a 2n ⎪
109
(1 - 1) + (1 - 1) + ...+ (1 - 1) + ... s-a atribuit suma S = 0
1 - (1 - 1) + (1 - 1) + ...+ (1 - 1) + ... s-a atribuit suma S = 1
1 – 1 + 1 – 1 + ... folosind identitatea algebrică 1– x + x2 – x3 + ... =
1 1
= cu x∈(-1, 1) s-a atribuit pentru x → 1 suma S = .
1− x 2
Teoria seriilor numerice va preciza în ce condiţii unui şir
numeric (an )n∈N ⊂ R, i se poate asocia un număr real numit "sumă" şi va
fi cadrul natural pentru studiul unor probleme "de aproximare" folosind
tehnicile moderne de calcul. De asemenea, se va preciza modul de
reprezentare a unui numar real într-o bază de numeraţie q∈N – {0, 1}.
∞
2] O serie numerică ∑a
n=0
n se numeşte serie convergentă, notat
∑a
n=0
n (C), dacă şirul sumelor parţiale (Sn) este convergent în R. Numărul
simbol:
∞
(II.21) S = ∑ an sau S =
n=0
∑a
n∈N
n sau S = a0+a1+...+an+....
110
O serie numerică care nu este convergentă se numeşte serie divergentă,
∞ def
notată ∑ an (D) ( ⇔ (Sn) este şir divergent din R).
n=0
∞
3] Natura unei serii numerice ∑a
n=0
n este: fie serie convergentă,
∞
finit de termeni, seria nou obţinută ∑ b are
n =0
n aceeaşi natură cu seria
111
5. Studiul seriilor numerice cuprinde două mari probleme şi anume:
precizarea naturii unei serii: convergentă sau divergentă şi evaluarea
exactă sau aproximativă a sumei seriei numerice convergentă.
Exemple:
∞
1 1 n
1
1o ∑1 n ( n + 1) cu an =
n ( n + 1)
, ∀n ≥ 1 ⇒ S n = ∑
k =1 k ( k + 1)
=
∞
n
⎛1 1 ⎞ 1 1
= ∑ ⎜
k =1 ⎝ k
− S
⎟ n
k +1⎠
= 1 −
n +1
şi ∃ lim S n = 1 ⇒ ∑
1 n ( n + 1)
(C) cu S=1.
∞
1 1
2o ∑1 n + n −1
cu an =
n + n −1
= n − n − 1, n ≥ 1 ⇒
⎛ ⎞ ∞
( )
∞
1
Sn = ∑ ⎜ ⎟=∑ k − k − 1 = n şi S n şir divergent în R
k =1 ⎝ k + k − 1 ⎠ k =1
∞
1
( lim Sn= + ∞) ⇒ ∑ (D).
n→∞
1 n + n +1
∞
3o ∑q 0
n
= 1 + q + ... + q n + ... cu q∈R* seria geometrică de raţie q
⎧ 1
⎧1 − q n +1 ⎪1 − q ; q < 1
n
⎪ ; q ≠1 ⎪⎪
Sn = ∑ q k = ⎨ 1 − q ⇒ lim S n = ⎨∞ ; q ≥1 ⇒
x →∞
k =0 ⎪n + 1 ;q = 1 ⎪
⎩ ⎪∃ ; q ≤ −1
⎪⎩
∞ ∞
1 1
⇒ ∑ q n (C) pentru |q|<1 cu S = ; ∑q n
= (|q|<1)
0 1− q 0 1− q
∞
⇒ ∑ q n (D) pentru |q|≥1 .
0
∞ ∞
1 1 1
Cazuri particulare: I) q = ⇒ ∑ n (C) cu S = 2; deci ∑2 n
= 2.
2 0 2 0
112
( −1) ( −1)
n n
∞ ∞
1 4 4
II) q = − ⇒ ∑ n (C) cu S = ; deci ∑ n
= .
3 0 3 3 0 3 3
n
⎧0; n = 2k + 1
∑ ( −1) şir divergent în R an = ( −1) ,n ≥ 0 .
n n
4o (D) cu Sn = ⎨
0 ⎩1; n = 2k
Observaţii:
1. În exemplele (1o) - (4o) s-a precizat natura seriei cu ajutorul şirului
sumelor parţiale (Sn) care avea o exprimare simplă. Când nu se poate
exprima convenabil (Sn) pentru a putea calcula lim S n în R, în acest caz,
n →∞
∞ ∞
atunci seria ∑ an = ∑ ( bn − bn−1 ) este convergentă cu suma S (Sn =
1 1
= bn ⎯⎯
R
→ S). Seria cu termenul general an = bn - bn -1, n ≥1 şi b0 = 0 se
numeşte serie telescopică.
3. Un alt exemplu care se poate rezolva numai cu ajutorul definiţiei date
este legat de reprezentarea q – adică a numerelor reale (q ≥ 2, q∈N).
Teorema II.15. Fie q ≥ 2 un număr natural fixat numit bază de
numeraţie. Pentru orice număr real x ≥ 0 exista un m∈N şi un şir unic
(an)n≥- m de cifre în baza q, adică an∈ {0, 1, ..., q-1} astfel încât seria
∞
∑aq
n ≥− m
n
−n
să fie convergentă cu suma x ([36], [41], [42]).
n ∞
rezultă x = lim
n →∞
∑
k =− m
ak q − k , deci x = ∑aq
k =− m
k
−k
([36]; [41]; [42]).
Observaţii:
1. În cazul q = 10 se regăseşte "scrierea zecimală" uzuală a numerelor
reale. Exemplu: x = 34, 527 ... este suma seriei 3 ⋅ 10 1 + 4 ⋅ 10 0 + 5⋅ 10 –1
+ 2 ⋅ 10 –2 + 7 ⋅ 10 –3 + ...
114
2. Pentru cazul q = 2 se regăseşte "scrierea binară sau diadică" a
numerelor reale folosită la calculatoare. Exemplu: x = π = 3,14159... ⇒
⇒π =1 ⋅ 21 + 1 ⋅ 20 + 0 ⋅ 2 -1 + 0 ⋅ 2-2 + 1 ⋅ 2-3 + 0 ⋅ 2-4 + 0 ⋅ 2-5 + 1 ⋅ 2-6 + ...,
adică (π)2 = 11, 001001 ...
3. Se poate cu ajutorul teoremei precedente obţine pentru orice x real fixat
şi ∀ ε > 0 un alt număr real x% a. î. |x - x%| < ε şi atunci " x% este o ε -
aproximare a lui x" notat cu x ≅ x%cu aproximaţie mai mică decât ε.
În formula aproximativă x ≅ x% eroarea absolută este Ea = | x - x%| < ε şi
x − x%
eroarea relativă Er = cu x ≠ 0. În unele cazuri este comod să
x
înlocuim x prin x%fără a ţine seama de eroare, dar rezultatele sunt incorecte
mai ales în calculele lungi unde apare fenomenul de propagare a erorilor
([42]).
4. În cazul calculelor folosind calculatorul, se va considera trunchierea
datelor numerice şi apoi evaluarea erorilor rezultate. Teorema II.15 permite
reprezentarea unui număr real x > 0 cu "virgulă fixă" şi cu "virgulă
∞
(i) Dacă seria ∑a
0
n este convergentă, atunci lim an = 0 . Reciproca
n →∞
este falsă.
115
∞
(ii) Dacă lim an nu există sau lim an ≠ 0, atunci seria ∑ an este
0
divergentă.
Demonstraţie:
n
(i) Fie S n = ∑ ak după (II.19) avem: S n +1 = Sn + an +1 ⇔ an +1 = S n +1 − Sn şi
k =0
este falsă.
Considerăm exemplul:
∑( )
∞
1
n + 1 − n cu an = n + 1 − n = deci :
n=0 n +1 + n
n
lim an = 0 , S n = ∑ ak = n + 1 şi lim S n = + ∞ ⇒ (Sn) divergent şi
n →∞ n →∞
k =0
∑( )
∞
n +1 − n (D) cu lim an = 0 .(ii) Demonstraţia se face prin reducere
n →∞
n =0
∞
la absurd: ( ∑ an (C)) ⇒ ( lim an = 0 ) şi cum (p ⇒ q)⇔ ((⎤p)⇒(⎤q))
n →∞
0
∞
obţinem ( lim an ≠ 0 ) ⇒ ( ∑ an (D)).
n →∞
0
116
∞ ∞
(I) Pentru ∀λ∈R* seria ∑ λa
0
n are aceeaşi natură cu seria ∑a
0
n .
∞ ∞
(II) Dacă ∑ an (C) cu suma S şi
0
∑b
0
n (C) cu suma σ, atunci
∞ ∞
seriile ∑ ( an + bn )
0
şi ∑ (a0
n − bn ) sunt convergente cu suma S + σ şi
respectiv S - σ.
∞
Demonstraţie: (I) Seria ∑ λa
0
n are şirul sumelor parţiale
∞
Tn = ∑ λan =λ Sn care are aceeaşi natură cu şirul (Sn).
0
n+ p
∑a
k = n +1
k = an +1 + ... + an + p .În aceste condiţii au loc şirul de echivalenţe logice:
117
∞ T. Cauchy pt. şiruri
∑ a (C ) ⇔ ( S )
0
n n convergent în R ⇔ ( Sn ) şir fundamental
def
⇔ ∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.î. ∀n ≥ nε ş.i. ∀p ≥ 1 ⇒ Sn + p − Sn < ε ⇔ (II.26)
∞ n
1 1 1
Exemple: 1o ∑1 n n n
cu a = , n≥ 1 şi lim an = 0 are S n = ∑
k =1 k
şi
1 1 1 1 1
S2n − Sn = + +K + >n = ∀n ≥ 1 ⇒ (Sn) nu este şir
( p =n) n +1 n + 2 n+n 2n 2
1
fundamental. Avem: S 2 n > S n + şi dacă presupunem că ∃ lim S n = S ∈ R
2 n →∞
∞ ∞
1 1 1
⇒ S ≥ S + absurd ⇒ ∑ (D) cu lim S n = + ∞ . Seria ∑n divergentă
2 1 n
n →∞
1
2
se numeşte seria armonică, deoarece avem: an = , ∀n ≥ 2 .
1 1
+
an −1 an +1
∞ n
1 1 1
2o ∑n 2
cu an =
n 2
, n ≥ 1 şi S n = ∑
1 k
2
1 este convergentă:
n+ p n+ p
1 ⎛ 1 1⎞ 1 1 1
Sn+ p − Sn = ∑ 2 < ∑ ⎜ − ⎟= − < < ε
k = n +1 k k = n +1 ⎝ k − 1 k ⎠ n n + p n ∀n > nε
∀p ≥1
⎡1 ⎤
cu nε = ⎢ ⎥ + 1 şi (Sn) este şir fundamental. Avem, în plus
⎣ε⎦
n
⎛ 1 1⎞ n
1 n
1 1
Sn < ∑ ⎜ − ⎟ < 1+ ∑ − ∑ = 2 − < 2 , ∀ n≥ 1 şi deci
2 ⎝ k −1 k⎠ k =2 k − 1 k =2 k n
( −1) ( −1)
n +1 n +1
∞
3o
∑ 1 n
cu an =
n
, n ≥ 1 este seria armonică alternată.
118
( −1)
n +1
∞
1 2 1 n +1 1
Avem: ∑1 n
= 1 − + − + K + ( −1)
2 3 4 n
+K
( −1)
k +1
n
Şirul Sn = ∑ este un şir fundamental:
k =1 k
⎛ 1 ( −1) ⎞
p −1
1 1
= ( −1) ⎜
n+2
− + +K + ⎟<
⎜ n +1 n + 2 n + 3 n + p ⎟
⎝ ⎠
1 1 2 ⎡2 −ε⎤
< + < < ε , ∀p ≥ 1 dacă: ∀n ≥ nε = ⎢ +1 ⇒
n +1 n + p n +1 ⎣ ε ⎥⎦
( −1)
n +1
∞
⇒∑ (C).
1 n
∞
Teorema II.19. (Criteriul Dirichlet).Fie seria ∑a
0
n cu şirul
n
sumelor parţiale S n = ∑ ak mărginit în R şi (αn)n ≥ 0 ⊂ R un şir
k =0
∞
descrescător cu lim α n = 0, atunci seria
n →∞
∑a α
0
n n este convergentă.
∞
Aplicăm seriei ∑a α
0
n n criteriul general al lui Cauchy:
119
n+ p n+ p n + p −1
∑
k = n +1
ak α k = ∑ ( Sk − Sk −1 ) α k
k = n +1
= −α n +1Sn + ∑ S (α
k = n +1
k k − α k −1 ) + α n + p Sn + p ≤
n + p −1
⎛ n + p −1
⎞
≤ α n +1 S n + ∑ α k − α k +1 Sk + α n + p Sn + p ≤ M ⎜ α n +1 + ∑ α k − α k +1 + α n + p ⎟ =
k = n +1 ⎝ k = n +1 ⎠
n+ p
ε
= 2M α n +1 (α k − α k +1 ≥ 0, ∀k ∈ N ) ⇒ ∑ aα
k = n +1
k k ≤ 2Mα n +1 < 2M
2M
=ε ,
∞
∀ n ≥ nε ⇒ ∑a α
0
n n (C) după Criteriul Cauchy.
∞
Consecinţa II.12.(Criteriul lui Abel) Fie seria ∑a
0
n (C) şi (αn)n≥0
∞
⊂ R un şir monoton şi mărginit, atunci seria ∑a α
0
n n este convergentă.
∑ ( −1)
n
este descrescător cu lim α n = 0 , atunci seria alternată α n este
n→∞
0
convergentă.
n
∑ ( −1)
n
Demonstraţie. Fie an = (-1)n şi seria are :
0
⎧1; n = 2k
Sn = ⎨ un şir mărginit şi împreună cu ipoteza asupra lui (αn)
⎩0 ; n = 2 k + 1
∞
∑ ( −1)
n
după criteriul Dirichlet: α n (C).
0
120
∞
cos nx 1
Exemple: 1o ∑1 n
, x ∈ ( 0, 2π ) ; cu an = cos nx şi α n =
n
satisface
1
condiţiile criteriului Dirichlet: α n = ] 0 şi avem:
n
sin
nx
cos
( n + 1) x
n
S n = ∑ cos kx = cos x + K + cos nx = 2 2 cu
x
n =1
sin
2
∞
1 cos nx
Sn ≤ = M ( x0 ) pentru ∀ x0 ∈ ( 0, 2π ) fixat ⇒ ∑ (C).
x0 1 n
sin
2
∞
sin nx 1
2o ∑ 2
, x ∈ ( 0, 2π ) cu an = sin nx şi α n = 2 satisface condiţiile
1 n n
1
criteriului Dirichlet: α n = ] 0 şi:
n2
sin
nx
sin
( n + 1) x
2 2 1
Sn = sin x + K + sin nx = cu S n ≤ = M ( x0 )
x x0
sin sin
2 2
∞
sin nx
x0 ∈ ( 0, 2π ) fixat ⇒ ∑ (C)
1 n2
∞ n
⎛ n ⎞ 1
∑ ( −1)
o n +1
3 ⎜ ⎟ (D) pentru că α n = este descrescător cu
⎝ n +1⎠
n
1 ⎛ 1⎞
⎜1 + ⎟
⎝ n⎠
lim α n ≠ 0 .
n →∞
( −1) ( −1)
n n
∞ ∞
1 1 1 1
4 ∑
o
= 1 − + − + K cu α n = ] 0⇒ ∑ (C).
0 2n + 1 3 5 7 2n + 1 0 2n + 1
121
∞
qn 1 1
5o ∑1 nα cu q∈R, α∈R şi luăm an = q n , α n = nα . Şirul αn = nα este
descrescător pentru α > 0 cu lim α n = 0 ⇒(αn) este convergent în R ⇒ (αn)
∞
monoton şi mărginit pentru α > 0. Seria ∑q 1
n
este convergentă pentru
∞
qn
|q|<1. Conform cu criteriul lui Abel de mai sus, avem ∑1 nα (C) pentru
α>0 şi |q|<1.
Definiţia II.8.
∞
1] O serie ∑a 0
n cu (an)n≥0 ⊂ R se numeşte absolut convergentă, notat
∞ ∞
∞
2] O serie ∑a
0
n cu (an)n≥0 ⊂ R se numeşte semiconvergentă sau simplu
∞ ∞
convergentă, notată ∑ an ( SC ) , dacă şi numai dacă,
0
∑a
0
n este
def ∞ ∞
convergentă şi nu este absolu convergentă ⇔ ∑ an (C) şi ∑a n (D).
0 0
∞
3] O serie ∑a 0
n cu (an)n≥0 ⊂ R se numeşte necondiţionat convergentă
an ≥0 ∀n∈N).
122
Teorema II.21.
∞
(i) Orice serie de numere reale ∑a0
n absolut convergentă este serie
convergentă.
∞
(ii) Orice serie de numere reale ∑a 0
n absolut convergentă este
∑a
0
n semiconvergentă există permutări ale lui N, σ1, σ2∈σ(N) astfel încât
∞ ∞
să obţinem: ∑ aσ ( )
n =0
1 n
(D), fie ∑ aσ ( )
n=0
2 n
(C) cu suma un număr real dat.
Demonstraţie:
∞ ⎧⎪∀ε > 0, ∃nε ∈ N a.î ∀n ≥ nε şi ∀p ≥ 1
T.Cauchy
(i) ∑ an (C) ⇔ ⎨ ⇒
0 ⎪⎩⇒ an +1 + K + an + p < ε
( −1)
n +1
∞
Exemple: 1 o
∑ 1 n
(SC) dar nu este absolut convergentă
( −1)
n +1
∞ ∞
1
deoarece ∑
1 n
=∑
1 n
(D).
123
( −1) ( −1) ( −1)
n n n
∞ ∞ ∞ ∞
1
2o
∑ 1 n2
( AC ) deoarece ∑ 1 n2
= ∑ 2 (C) şi
1 n
∑1 n
este
comutativ convergentă.
( −1) ( −1)
n n
( )
∞ ∞ ∞
1
3o
∑ 1
n
n
(D) lim α n = 1 ≠ 0
n →∞
şi ∑ 1
n
n
=∑ n
1 n
(D)
⎛ 1 ⎞
⎜ lim an = lim n ≠ 0 ⎟ .
⎝ n →∞ n →∞ n ⎠
∞
4o ∑ sin π
1
n 2 + 1 cu an = sin π n 2 + 1 şi nu există lim an = lim sin π n 2 + 1 .
n →∞ n →∞
Dacă scriem an sub formă echivalentă, vom putea preciza natura seriei
date. Avem:
an = sin π n 2 + 1 = sin ⎡ π
⎣⎢ ( n 2 + 1 − n + nπ ⎤ ⇒
⎦⎥ )
an = cos nπ sin ⎡ π n 2 + 1 − n
⎢⎣ ( )⎤⎥⎦ = ( −1) sin n π
n2 + 1 + n
= ( −1) bn
n
π
bn = sin ∀n ≥ 1 şir descrescător cu lim bn = 0 ⇒ lim an = 0 şi
n +1 + n
2 n →∞ n →∞
∞ ∞
π
∑ sin π n2 + 1 = ∑ ( −1) sin
n
este convergentă după criteriul
1 1 n +1 + n
2
∞
Leibniz ⇒ ∑ an (SC)
1
( −1)
n
∞ ∞ ∞ ∞ ∞
1
∑1 bn = ∑1 n (D) şi ∑ cn = ∑
1 1 n
(SC) ⇒ ∑ an (D)
1
1 + ( −1)
n
∞
n
⇒∑ (D).
1 n
124
Observaţii:
1. Criteriul general al lui Cauchy, criteriul Dirichlet, criteriul Abel şi
criteriul Leibniz sunt teste de convergenţă pentru serii numerice cu termeni
oarecare şi anume pentru semiconvergenţă.
∞
2. Dacă avem (an)n≥0⊂ R+, atunci seria ∑a
0
n este o serie cu termeni
convergenţa absolută.
3. Vom preciza mai departe teste de convergenţă pentru serii cu termeni
pozitivi, adică criterii suficiente pentru a decide natura seriei respective.
∞ n
Pentru ∑ an cu an ≥ 0, avem: Sn = ∑ ak ≥ 0 şi, în plus, Sn+1 = Sn + an+1 ⇒
0 k =0
⇒ Sn +1 ≥ Sn , ∀n ∈ N .
∞ n
Fie ∑ an cu an ≥ 0, ∀n ∈ N şi Sn = ∑ ak ≥ 0 de unde Sn+1 = Sn + an+1 ⇒
0 k =0
125
∞
1 1
Exemplu: ∑ n ( n + 1)( n + 2 )
1
cu an =
n ( n + 1)( n + 2 )
> 0, ∀n ≥ 1 ;
n
1 1 1 1 1 1
an = ⋅ − + ⋅ ; Sn = ∑ =
2 n n +1 2 n + 2 k =1 k ( k + 1)( k + 2 )
1 1 1 1
= − ⋅ şi (Sn) mărginit prin 0 < S n < , ∀n ≥ 1 ⇒
4 2 ( n + 1)( n + 2 ) 4
∞
1 1⎛ 1⎞
∑ n ( n + 1)( n + 2 ) (C) cu S = 4 ⎜⎝ lim S
1
n →∞
n =S = ⎟.
4⎠
126
Exemple:
⎧ 1 ⎛1⎞
n
⎪an = n < ⎜ ⎟ = bn
∞
1 ⎪ 3 + a ⎝ 3⎠ ∞
1 ∑ n
o
cu a > 0 ⇒ ⎨ ⇒ ∑ an (C)
0 3 +a
∞
⎪ b C ⎛ q = 1 < 1⎞
∑
⎪⎩ 0 n ( ) ⎜⎝
0
⎟
3 ⎠
⎧ 1 1
∞ ⎪ bn = > = an ∞
1 ⎪ n n
2o ∑ n
cu ⎨ ∞ ∞
1
⇒ ∑ bn ( D )
⎪ a =
⎪⎩∑ ∑1 n ( D )
1 1
n
1
an +1 bn +1 a b
(II.28) ≤ , ∀n ∈ N (sau ∃n0 a. î. n +1 ≤ n +1 , ∀ n ≥ n0),
an bn an bn
atunci:
∞ ∞ ∞ ∞
1o] ∑ bn (C) ⇒
0
∑ an (C)
0
2o] ∑ an (D) ⇒
0
∑b
0
n (D)
127
⎧∞
∞
⎪∑ λbn (C ) CI ∞
Fie ∑ bn (C) ⇒ ⎨ 0 ⇒ ∑a n (C) .
0 ⎪a ≤ λb , ∀n ∈ N (II.28') 0
⎩ n n
⎧∞ CI ∞ ∞
⎪∑ na ( D ) ⇒ ∑0 n
λ b ( D ) ⇒ ∑0 bn ( D) .
Fie ⎨ 0
⎪a ≤ λb , ∀n ∈ N
⎩ n n
( n + 1) : n n ⇒
∞ n +1
nn nn a
Exemplu: ∑ n cu an = n ⇒ n +1 = n +1
1 e n! e n! an e ( n + 1) ! e n n !
n
⎛ 1⎞
1+
an +1 ⎜⎝ n ⎟⎠
⇒ = .
an e
⎧ 1 1 1
⎧⎛ 1 ⎞n ⎛ 1⎞
n +1
⎪ n +1
< < ( ∗)
⎪⎜ 1 + ⎟ < e < ⎜ 1 + ⎟ ⎪⎛ 1 ⎞ e ⎛ 1 ⎞n
Avem: ⎨⎝ n ⎠ ⎝ n ⎠ ⇒ ⎨ ⎜1 + ⎟ ⎜1 + ⎟ şi
⎪∀n ≥ 1 ⎪⎝ n ⎠ ⎝ n⎠
⎩ ⎪⎩∀n ≥ N
an +1
înlocuind în raportul , avem:
an
⎧ ⎛ 1⎞
n
1
⎪ n ⎜1 + ⎟
⎪ an +1 = ⎛⎜ 1 + 1 ⎞⎟ 1 > ⎝ n ⎠ = n = n + 1 = bn +1
⎪ an ⎝ n ⎠ e ⎛ 1 ⎞ n +1 n + 1 1 bn ∞ ∞
nn
⎨ ⎜1 + ⎟ ⇒ ∑ an ( D ) ⇒ ∑ n ( D )
⎝ n⎠ n 1 e n!
⎪ 1
⎪ ∞ ∞
1
⎪∑ bn = ∑ ( D )
⎩ 1 1 n
∞
Teorema II.25. (Criteriul de comparaţie cu limită). Fie ∑a
0
n cu an > 0
∞
şi ∑b
0
n cu bn > 0 . Dacă există limita:
128
an
(II.29) lim = l, l ∈ R ,
n →∞ bn
atunci avem:
∞ ∞
1] pentru 0 < l < ∞ , seriile ∑ an şi
0
∑b
0
n au aceiaşi natură.
∞ ∞
2] pentru l = 0 şi ∑ bn (C) ⇒
0
∑a
0
n (C)
∞ ∞
3] pentru l = ∞ şi ∑ bn (D) ⇒
0
∑a
0
n (D)
an
Demonstraţie: 1] Din (II.29) lim = l ⇔ ∀ε > 0, ∃nε ∈ N
n →∞ bn
∞
a.î. ∀n ≥ nε ⇒ bn ( l − ε ) < an < bn ( l + ε ) (II.29'). Presupunem ∑b 0
n (C) şi
⎧∞
⎪∑ bn ( l + ε ) (C ) CI ∞ ∞
avem: ⎨ 0 ⇒ ∑ an (C ) . Presupunem ∑b n (D) şi
⎪a < b ( l + ε ) ; ∀n ≥ n 0 0
⎩ n n ε
⎧∞
⎪∑ bn ( l − ε ) ( D) CI ∞ ∞
avem: ⎨ 0 ⇒ ∑ an ( D) . Presupunem ∑a n (C) şi avem:
⎪b ( l − ε ) < a ; ∀n ≥ n 0 0
⎩ n n ε
⎧⎪bn ( l − ε ) < an CI ∞
⎨ ⇒ ∑ bn ( l − ε )(C ) , l - ε >0 prin alegerea convenabilă
⎪⎩∀n ≥ nε 0
∞ ∞
a lui ε > 0 ⇒ ∑ bn (C) . Presupunem
0
∑a 0
n (D) şi avem:
⎧⎪an < bn ( l + ε ) CI ∞ ∞
⎨ ⇒ ∑ bn ( l + ε )( D) ⇒ ∑b n (D) .
⎪⎩∀n ≥ nε 0 0
129
⎧−εbn < an < εbn ∞
2] Pentru l = 0 din (II.29) avem: ⎨ . Dacă ∑b n (C)⇒
⎩∀n ≥ nε , ∀ε > 0 0
⎧∞
⎪∑ εbn (C ) CI ∞
⎨ 0 ⇒ ∑ an (C ) . Se observă că, dacă considerăm l = 0 şi
⎪a < εb ; ∀n ≥ n 0
⎩ n n ε
∞ CI ∞ ∞
⎧ bn
an ⎪lim =0 ∞
3] Pentru l = ∞ = lim ⇔ ⎨
n →∞ b
n →∞ an şi ∑b n (D) ⇒
⎪ 0
⎩−εan < bn < εan , ∀n ≥ nε
n
∞ ∞ ∞
∑ εan (D) ⇒
0
∑ an (D). Se observă că, dacă presupunem
0
∑a
0
n (C) ⇒
⎧∞
⎪∑ εan (C ) ∞
⎨ 0 ⇒ ∑b n (C) .
⎪b < εa , ∀n ≥ n 0
⎩ n n ε
∞
1 1 1 1 1
Exemple: 1o ∑ n sin n
1
cu an = sin , n ≥1 şi luăm bn = 2
n n n
şi
∞ ∞
1 1 1 1 CI
1 1
∑1 n2 (C ) . Avem: an =
n
sin ≤
n n2
= bn ⇒ ∑ n sin n (C).
1
1
sin ∞ ∞
an n = 1 şi 1 CI
1 1
Altă metodă: l = lim = lim
n →∞ b n →∞ 1 ∑1 n2 (C) ⇒ ∑1 n sin n (C).
n
n
∞
5n + 1 5n + 1 1 ∞
1
2o ∑1 2n2 + 1 cu a n =
2n + 1
2
, n ≥ 0 şi bn =
n
, n ≥ 1 cu ∑
1 n
( D ) avem:
5n + 1
an 5 ∞ 1 Cl ∞
5n + 1
lim = lim 2n + 1 = şi ∑ ( D ) ⇒
2
n →∞ b n →∞ 1 2 1 n
∑ 2n
1
2
+1
(D).
n
n
130
∞ ∞
1 1 1 1
3o ∑ ln n
2
cu an =
ln n
, n ≥ 2 şi bn = cu
n
∑ n (D) ⇒
1
1
∞ ∞
an n 1 Cl
1
lim = lim ln n = lim = ∞ şi ∑ ( D ) ⇒ ∑ ln n (D).
n →∞ b n →∞ 1 n →∞ ln n
n 2 n 2
n
( )
∞ ∞
1 1 1 1
4o ∑
2
n
ln n
cu an = n
ln n
, şi bn = n cu
n
∑2
n
n
(D) lim bn ≠ 0 ⇒
n →∞
∞
CI
1 1 1
⇒ bn = n
n
< an = n
ln n
şi ∑
2
n
ln n
( D) .
∞ ∞
Consecinţa II.13. Fie ∑ an cu (an)n ≥ 0⊂R şi
0
∑b 0
n cu (bn)n ≥ 0⊂R.
∞ ∞
Dacă avem: an ≤ bn , n ∈ N şi ∑ bn ( AC ) atunci
1
∑ a ( AC ) .
1
n
afirmaţiile:
∞ ∞
an a
(i) Dacă 0 < lim
n →∞ bn
≤ lim n < +∞ atunci
n →∞ b
∑ an şi
0
∑b
0
n au
n
aceeaşi natură.
∞ ∞
an
(ii) Dacă lim
n →∞ b
< +∞ şi ∑ bn (C) ⇒
0
∑a
0
n (C).
n
∞ ∞
an
(iii) Dacă lim
n →∞ bn
> 0 şi ∑ bn (D) ⇒
0
∑a
0
n (D).
131
Demonstraţia este directă din criteriul de comparaţie cu limită,
folosind definiţia limitelor extreme ale unui şir şi legăturile acestora cu
limita şirului dacă există.
∞
Consecinţa II.15. Fie ∑a 0
n cu an > 0 . Dacă există q cu 0 < q < 1
an +1 a
şi respectiv q ≥ 1 astfel încât ≤ q, ∀n ∈ N , respectiv n +1 ≥ q, ∀n ∈ N ,
an an
∞
sau pentru n ≥ n0, n0∈N, atunci seria ∑a
0
n este convergentă, respectiv
divergentă.
Demonstraţie: Se aplică criteriul de comparaţie de specia a II-a cu
∞ ∞ ∞ ∞
bn = qn, q∈R* şi ∑ bn =
0
∑ q n (C) pentru 0 < q< 1 şi
0
∑ bn =
0
∑q
0
n
(D)
pentru q ≥1.
Teorema II.26 (Criteriul de condensare al lui Cauchy).
∞
Fie (an)n ≥ 0 ⊂ R *+ un şir monoton descrescător, atunci seriile ∑a 0
n şi
∑2
0
n
a2n au aceeaşi natură.
∞
Demonstraţie: Seria ∑a
0
n are aceeaşi natură cu seria obţinută
termenilor: ( a + .... + a ) + ( a
1 k1 k1 +1 ) ( )
+ ... + ak2 + ... + akn + akn +1 + ... + akn+1 + ...
unde k1 < k2< ....< kn < ... este un şir de numere naturale divergent
( lim kn = +∞ ). Notăm bn = a2n +1 + a2n + 2 + ... + a2n+1 şi cum (an) este
n →∞
132
1 n +1
(II.30') 2 a2n+1 ≤ bn ≤ 2n a2n şi după criteriul de comparaţie cu inegalităţi
2
∞ ∞
de specia a I-a rezultă că seriile ∑ an şi
0
∑2
0
n
a2n au aceeaşi natură ([30];
[36]; [41]).
∞
1
Exemple: 1o ∑n1
α
cu α ∈ R , seria armonică generalizată.
∞
1
∑n
1
α
(D) pentru α ≤ 0 , deoarece lim an ≠ 0 . Pentru α > 0 aplicăm
n →∞
∞ ∞ ∞
1 1
Dacă 0 < q = α−1
< 1 ⇔ α > 1 ⇒ ∑ q n = ∑ 2n a2n (C)⇒ ∑ (C) pentru
2 1 1 1 nα
α>1.
∞ ∞ ∞
1 1
Dacă q= α−1
≥ 1 ⇔ α ≤ 1 ⇒ ∑ q = ∑ 2 a2n ( D ) ⇒ ∑
n n
( D ) pentru
2 1 1 1 nα
α≤1.
∞ ∞ ∞ ∞
1 1
2o ∑ şi ∑ 2n +1 a2n+1 = ∑ 2n +1 n +1
( 2 + 1) ln 2n+1 ∑1 n+1
= b =
1 ( n + 1) ln ( n + 1) 1 1
⎛ ⎞
1 ∞ 2n +1 ∞
1 ⎜ bn +1 ⎟
= ∑
ln 2 1 ( n + 1) ( 2n +1 + 1)
( D) ⇒ ∑1 ( n + 1) ln ( n + 1) ( D ) ⎜ lim
n →∞ 1
=1 ⎟ .
⎜ ⎟
⎝ n +1 ⎠
∞
Consecinţa II.16. Fie ∑a
0
n cu an > 0 , atunci au loc afirmaţiile:
∞
(i) Dacă există α > 1 a.î. limnα an = l finit, atunci
n →∞
∑a
0
n (C).
133
∞
(ii) Dacă există α ≤ 1 a.î. lim n α an = l nenul, atunci
n →∞
∑a0
n (D).
∑a
0
n cu an > 0 , dacă există limita:
(II.31) lim
n →∞
an +1
an
=l ( l ∈ R ) atunci avem:
∞ ∞
I pentru l < 1 ⇒ ∑ an (C ) II pentru l > 1 ⇒ ∑ an ( D )
0 0
an +1 q n +1 b ∞ C . II . ∞
an
< q = n = n +1 cu
q bn
∑ q n ( C ) ⇒ ∑ an ( C )
1 1
an +1 q n +1 b ∞ C . II . ∞
an
> q = n = n +1 cu
q bn
∑ q n ( D ) pentru q > 1 ⇒ ∑ an ( D ) .
1 1
∞
an +1
Consecinţa II.17. Fie ∑a
0
n cu an > 0, dacă nu există lim
n →∞ an
, dar
an +1 a
există α = lim şi β = lim n +1 atunci, avem:
n →∞ an n →∞ an
134
∞
I') pentru β < 1 ⇒ ∑a0
n (C).
∞
II') pentru α > 1 ⇒ ∑a 0
n (D).
∑a
0
n .
an +1
I) Dacă există lim
n →∞ an
=λ ( λ ∈ R ) atunci avem:
∞
a) pentru λ < 1 ⇒ ∑ an ( AC )
1
∞
b) pentru λ > 1 ⇒ ∑ an ( D ) .
1
an +1 a
II) Dacă nu există lim , dar există α1 = lim n +1 şi β1 =
n →∞ an n →∞ an
an +1
lim atunci avem:
n →∞ an
∞
a') pentru β1 < 1 ⇒ ∑ an ( AC )
1
∞
b') pentru α1 > 1 ⇒ ∑ an ( D ) .
1
135
∞
an +1 1
lim = l = 0 < 1 ⇒ ∑ (C )
n →∞ a
n 0 n!
( n + 1) n ! = ⎛ n + 1 ⎞ ⇒
∞ n +1 n
nn nn a
2 ∑
o
cu an = , n ≥ 1 ⇒ n +1 = ⎜ ⎟
1 n! n! an n !( n + 1) n ! ⎝ n ⎠
n ∞
an +1 ⎛ 1⎞ nn
⇒ lim = lim ⎜1 + ⎟ = e > 1 ⇒ ∑ ( D )
n →∞ a
n
n →∞
⎝ n⎠ 1 n!
∞
n n n an +1 n + 1 2n
∑ ( −1) ( ) n
n
3o cu a n = − 1 , n ≥ 1 ⇒ = n +1 ⇒
1 2n 2 an 2 n
an +1 n +1 1 ∞
n n
⇒ lim = lim = = λ < 1 ⇒ ∑ ( −1) n ( AC )
n →∞ an n →∞ 2 n 2 1 2
∞
Teorema II.28.(Criteriul rădăcinii al lui Cauchy). Fie ∑a
0
n cu
(II.32) lim n an = l
n →∞
( l ∈ R ) atunci avem:
∞ ∞
I) pentru l < 1 ⇒ ∑ an ( C ) II) pentru l > 1 ⇒ ∑ an ( D )
1 1
⎧ an < q n
⎧⎪ n an < q = l + ε ⎪∞ C .I . ∞
⎨ ⇔ ⎨ ⇒ ∑1 an ( C ) .
⎪⎩n ≥ nε ⎪
⎩1
∑ q n
( C ) pentru 0 < q < 1
II) Pentru l > 1 alegem ε > 0 a.î. q = l - ε >1 şi din (II.32') avem:
136
⎧ an > q n
⎧⎪ n an > q > 1 ⎪ C .I . ∞
⎨ ⇔⎨ ∞ ⇒ ∑ an ( D ) .
⎪∑ q ( D ) pentru q > 1
n
⎩⎪n ≥ nε 1
⎩1
∞
Consecinţa II.19. Fie ∑a
0
n cu an > 0, dacă nu există lim n an , dar
n →∞
∞
I') pentru β2 < 1 ⇒ ∑a 0
n (C).
∞
II') pentru α2 > 1 ⇒ ∑a 0
n (D).
∑a
0
n .
(II') Dacă nu există lim n an dar există α' = lim n an şi β'= lim n an
n →∞ n →∞ n →∞
atunci avem:
∞ ∞
a') pentru β′ < 1 ⇒ ∑ an ( AC ) b') pentru α′ > 1 ⇒ ∑ an ( D ) .
0 0
137
∞
nα nα
Exemple 1o ∑1 2n cu α ≥ 0 şi an =
2n
> 0, ∀n ≥ 1⇒ lim n an =
n →∞
αn 1 ∞
nα
= lim n
n →∞
=
22 2
= l < 1 ⇒ ∑1 2n ( C ) ( α ≥ 0 ) .
∞ ∞
a n
1 1
⇒ ∑ n ( a > 1) (D) şi pentru a = 1⇒ a
1
n =
n
şi ∑ n ( D) .
1
∞ ∞
1
b) dacă ρ < 0 şi ∑α
1
(D) ⇒ ∑a
1
n (D).
n
Cazuri particulare:
I. pentru α n = 1 ⇒ criteriul raportului;
138
III. pentru α n = n ln n ⇒ criteriul Bertrand.
∞
Teorema II.29. (Criteriul Raabe-Duhamel) Fie ∑a
0
n cu an > 0
o
3 pentru µ = 1 nu putem preciza natura seriei cu acest criteriu.
Demonstraţie: 1) dacă µ >1 (µ poate fi şi + ∞) atunci există L >1
⎛ a ⎞
şi nL∈ N a. î. n ⎜ n − 1⎟ > L, ∀ n≥ nL (dacă µ ∈ R atunci L = µ - ε0 cu
⎝ an +1 ⎠
ε0 > 0 şi a. î. L>1) care este echivalentă cu:
(II.33') L.an +1 < nan − nan +1 , ∀n ≥ nL .
139
⎧⎪ L ( S n − a1 ) < S n − nan < S n ⎧ La1
⎪ Sn <
⎨ ⇔⎨ L − 1 ⇔ (Sn) este mărginit şi an>0 ⇒
⎪⎩ n ∈ N ⎪⎩ n ∈ N
∑a
0
n (C).
⎛ a ⎞
2) Dacă lim n ⎜ n − 1⎟ = µ < 1 (µ poate fi - ∞), atunci există q< 1
n →∞
⎝ an +1 ⎠
⎛ a ⎞
şi nq ∈ N a. î. n ⎜ n − 1⎟ < q, ∀ n≥ nq (dacă µ ∈ R se ia q = µ + ε0 <1,
⎝ an +1 ⎠
ε0>0).
⎧⎪ nan − nan +1 < qan +1 < an +1 ⎪⎧ nan < ( n + 1) an +1
⎨ ⇔ ⎨ ⇔
⎪⎩∀n ≥ nq , q < 1 ⎪⎩ n ≥ nq
⎧ 1
⎪ an +1 n + 1 bn +1
⎪ > = ∞
⎪ an 1 bn C . II .
⇔⎨
⎪
n
⇒ ∑a
0
n (D).
∞
⎪n ≥ n şi 1 D
⎪⎩ q ∑1 n ( )
∞
Consecinţa II.21. Fie ∑a
0
n cu an > 0, dacă nu există
⎛ a ⎞ ⎛ a ⎞ ⎛ a ⎞
lim n ⎜ n − 1⎟ , dar există α* = lim n ⎜ n − 1⎟ şi β* = limn ⎜ n − 1⎟
n →∞
⎝ an +1 ⎠ n →∞ ⎝ an +1 ⎠ n →∞
⎝ an +1 ⎠
atunci, avem:
∞
1) pentru β* >1 ⇒ ∑a
0
n (C).
∞
2) pentru α* < 1 ⇒ ∑a 0
n (D).
140
Demonstraţia: este directă folosind definiţia limitelor extreme ale
unui şir numeric.
Consecinţa II.22. Fie (an)n≥ 0⊂ R* şi seria cu termeni oarecare
∞ ⎛ a ⎞
∑a n ( )
. Dacă există limita lim n ⎜⎜ n − 1⎟⎟ = µ1 µ1 ∈ R atunci avem:
⎝ an +1
n →∞
0 ⎠
∞ ∞
1o pentru µ1 > 1 ⇒ ∑ an ( AC ) 2o pentru µ1 < 1 ⇒ ∑ an ( D )
1 1
∞
2) pentru ρ< 0 ⇒ ∑a
0
n (D).
⎡ a ⎤
dar există α= lim ⎢ n ln n n − (n + 1) ln(n + 1) ⎥ şi
n →∞ ⎣ an +1 ⎦
⎡ a ⎤
β = lim ⎢ n ln n n − (n + 1) ln(n + 1) ⎥ atunci, avem:
n →∞
⎣ an +1 ⎦
141
∞
1) pentru α <0 ⇒ ∑a
0
n (D).
∞
2) pentru β >0 ⇒ ∑a
0
n (C).
an
raportul se reprezintă sub forma:
an +1
an µ xn ⎧λ, µ ∈ R; α > 0;
(II.35) = λ + + 1+α cu ⎨ atunci avem:
an +1 n n ⎩ xn şir mărginit în R
∞ ∞
I) Pentru λ > 1 ⇒ ∑ an ( C ) II) Pentru λ < 1 ⇒ ∑ an ( D )
0 0
∞
III) Pentru λ = 1 şi µ > 1 ⇒ ∑ an ( C )
0
∞
IV) Pentru λ = 1 şi µ ≤ 1 ⇒ ∑ an ( D )
0
∞
1
II) pentru l =
λ
<1 ⇔ λ >1⇒ ∑ a (C ) .
0
n
142
1
Dacă l= =1⇔ λ =1, aplicăm criteriul Raabe-Duhamel
λ
⎛ a ⎞ ⎛ x ⎞
lim n ⎜ n − 1⎟ = lim ⎜ µ + αn ⎟ = µ şi avem:
n →∞
⎝ an +1 ⎠ n →∞
⎝ n ⎠
∞
III) pentru λ = 1 şi µ > 1 ⇒ ∑ an ( C ) ,
0
∞
IV) a) pentru λ = 1 şi µ < 1 ⇒ ∑ an ( D ) .
0
an 1 xn
b) pentru λ = 1 şi µ = 1, avem: = 1 + + 1+α şi aplicăm criteriul lui
an +1 n n
Bertrand:
an ⎛ 1 xn ⎞
Bn = n ln n − (n + 1) ln(n + 1) = n ln n ⎜1 + + 1+α ⎟ − (n + 1) ln(n + 1) =
an +1 ⎝ n n ⎠
n ln n
= ( n + 1) ln + xn α şi vom calcula ρ = lim Bn . Cum (xn) este şir
n +1 n n →∞
α α
ln n 2 ln n 2n 2 1
2 2
ln n
mărginit şi 0 < α
= α
< α = ⋅ α ⇒ lim xn ⋅ α = 0 ; termenul
n αn αn α 2 n →∞ n
n
n +1
n n ⎛ 1⎞
( n + 1) ln are limită: lim(n + 1) ln = − lim ln ⎜ 1 + ⎟ =
n +1 n →∞ n +1 n →∞
⎝ n⎠
= − ln e = −1 . În aceste condiţii obţinem: ρ = lim Bn = -1 + 0 = -1 < 0 ⇒
n →∞
143
Observaţii:
1. Criteriul rădăcinii este mai tare decât criteriul raportului deoarece dacă
an +1
există λ = lim , atunci există şi lim n an = λ . Reciproca nu este în
n →∞ a n →∞
n
general adevărată.
2. Există cazuri când putem preciza natura seriei cu criteriul rădăcinii, dar
nu şi cu criteriul raportului.
⎧1
∞ ⎪⎪ 3n ; n = 2k
Exemplu:1. ∑ an cu an = ⎨ există :
0 ⎪ 1 ; n = 2k + 1
⎪⎩ 5n
∞
1
lim n an = < 1 ⇒ ∑ an ( C ) . Aplicând criteriul raportului, avem:
n →∞ 3 1
⎧ an +1 a2 k 52 k −1
⎪β = lim
n →∞ a
= lim
k →∞ a
= lim 2 k = +∞; β > 1
k →∞ 3
⎪ n 2 k +1
⎪ 1
⎨ şi nu putem preciza natura
a a
⎪α = lim n +1 lim 2 k +1 = lim 5 2 k +1
= 0; α < 1
⎪ n →∞ an k →∞ a2 k k →∞ 1
⎪
⎩ 22 k
∞
seriei ∑a
0
n .
144
∞
n!
Exemple:1o ∑ ( a > 0) ⇒
1 ( a + 1)L ( a + n )
an +1 n +1 ⎛ a ⎞
l = lim = lim = 1 , µ = lim n ⎜ n − 1⎟ =
n →∞ n + 1 + a
n →∞ a
n
n →∞
⎝ an +1 ⎠
⎛ n +1+ a ⎞
= lim n ⎜ − 1⎟ = a ( R − D )
n →∞
⎝ n +1 ⎠
⎧o ∞
⎪1 Pentru µ = a > 1 ⇒ ∑ an ( C )
⎪ 1
⎪⎪ o ∞
⎨2 Pentru µ = a < 1 ⇒ ∑ an ( D )
⎪ 1
⎪ o n! 1 ∞
1
⎪
⎪⎩
3 Pentru µ = a = 1 ⇒ an = = ⇒ ∑
( n + 1)! n + 1 1 n + 1
( D)
∞
( 2n − 1)!! ( 2n − 1)!! 1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅K ⋅ ( 2n − 1) rap .
2o ∑ ( 2n + 2 )!! , a = ( 2n + 2 )!! = 2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅K ⋅ 2n ( 2n + 2 ) ⇒
1
n
an +1 2n + 1 ⎛ a ⎞ ⎛ 2n + 4 ⎞ 3
l = lim = lim = 1; µ = lim n ⎜ n − 1⎟ = lim n ⎜ − 1⎟ = > 1
n →∞ an n →∞ 2n + 4 n →∞
⎝ an +1 ⎠ n →∞
⎝ 2n + 1 ⎠ 2
∞
∑ a ( C ) (R - D).
1
n
⎧ 1 1
⎪ Sn = 1 + 2 + K + n divergent şi crescător cu
⎪
∞
an ⎪ ⎛ ∞ 1 ⎞
3 ∑
o
, a>0; ⎨lim Sn = +∞ ⎜ ∑ ( D ) ⎟
1 1 ⎪
n →∞
⎝ 1 n ⎠
1
1+ +K +
2 n ⎪ 1
⎪ Sn +1 = + Sn
⎩ n +1
an an a an S n
cu an = = ; l = lim n +1 = lim =a
1 1 Sn ( rap ) n →∞ an n →∞ 1
1+ +K + Sn +
2 n n +1
∞ ∞
I Dacă l = a < 1 ⇒ ∑ an ( C ) II Dacă l = a > 1 ⇒ ∑ an ( D )
1 1
145
1 ⎛ a ⎞
III Dacă l = a = 1 ⇒ an = ⇒ µ = lim n ⎜ n − 1⎟ =
Sn n →∞
⎝ an +1 ⎠
⎛ 1 ⎞
⎜ Sn + n + 1 ⎟ n 1 ∞
lim n ⎜ − 1⎟ = lim ⋅ = 0 < 1 ⇒ ∑ an ( D )
n →∞ Sn n →∞ n + 1 S
⎜ ⎟ n 1
⎝ ⎠
∞
a ( a − 1)L ( a − n + 1)
4o 1 + ∑ cu a ∈ R − Z , avem
1 n!
⎧a0 = 1
⎪ a n−a
⎨ a ( a − 1)L ( a − n + 1) ; λ ( rap
= lim n +1 = lim
n →∞ n + 1
= 1 cu:
a =
⎪ n n ≥1
) n →∞ a
n
⎩ n!
⎧n − a; n > a
⎪ ⎛ a ⎞ ⎛ n +1 ⎞
n − a = ⎨a − n; n < a µ = lim n ⎜ n − 1⎟ = lim n ⎜ − 1⎟⎟ =
⎜ ⎟ ⎜
⎝ an +1 ⎝ n−a
n →∞ n →∞
⎪0; ; n = a ⎠ ⎠
⎩
⎛ n +1 ⎞ ⎛ n ( a + 1) ⎞
= lim n ⎜ − 1⎟ = lim ⎜ ⎟ = a + 1 ( R − D)
n →∞
⎝ n − a ⎠ n→∞ ⎝ n − a ⎠
∞
II Dacă µ = a + 1 = 1 ⇒a = 0 ∉R – Z şi an = 0 ⇒ 1 + ∑ an ( AC )
1
∞
III Dacă µ = a + 1 < 1 ⇔ a < 0 ⇒ 1 + ∑ an ( D ) şi -a > 0 avem:
1
1+ ∑
∞
( −a )(1 − a )L ( n − a + 1) ∞
= 1 + ∑ ( −1) α n cu
( −1)
n n
1 n! 1
αn =
( −a )(1 − a )L ( n − a + 1) > 0 . Aplicăm criteriul lui Leibniz:
n!
146
α n +1 n − a
= ≤ 1 ⇔ n − a ≤ n + 1 ⇔ − a ≤ 1 ⇔ a ≥ −1
αn n +1
1 ⋅ 2 ⋅K n ∞
= 1 şi lim α n ≠ 0 ⇒ 1 + ∑ ( −1) α n ( D )
n
Pentru a = −1 ⇒ α n =
n! 1
∞
Pentru a ≤ −1 ⇔ a ∈ ( −∞, −1] avem lim α n ≠ 0 ⇒ 1 + ∑ ( −1) α n ( D ) .
n
cu α,β,γ∈ R*+
5 ⎪1 + ∑ (
o⎧ ∞
α α + 1)L ( α + n − 1) β ( β + 1)L ( β + n − 1)
⎨ 1 n ! γ ( γ + 1)L ( γ + n − 1)
⎪Seria hipergeomtrica
⎩
an +1 ( n + α )( n + β ) a
= şi lim n +1 = l = 1( rap )
an ( n + 1)( n + γ ) n→∞ an
Criteriul lui Gauss:
an
=
( n + 1)( n + γ )
=
n 2 + ( γ + 1) n + γ
⇒
an +1 ( n + α )( n + β ) n 2 + ( α + β ) n + αβ
an γ + 1 − ( α + β ) xn
= 1+ + 2
an +1 n n
⎧λ = 1; α = 1; µ = γ + 1 − ( α + β )
⎪
⎪ n3 ⎣⎡ γ − αβ − ( α + β )( γ + 1 − α − β ) ⎦⎤ αβ ( γ + 1 − α − β ) n 2
cu ⎨ xn = −
⎪ n ( n + α )( n + β ) n ( n + α )( n + β )
⎪ x convergent în R ⇒ ( x ) şir mărginit
⎩ n n
∞
(III) λ = 1 şi µ = γ + 1 − ( α + β ) > 1 ⇔ λ = 1 şi γ > α + β ⇒ 1 + ∑ an ( C )
1
147
∞
(IV) λ = 1 şi µ = γ + 1 − ( α + β ) ≤ 1 ⇔ λ = 1 şi γ ≤ α + β ⇒ 1 + ∑ an ( D ) .
1
∞
1 1
6o ∑ cu an = şir descrescător pentru n ≥ 3.
⎡⎣ln ( ln n ) ⎤⎦ ⎡⎣ ln ( ln n ) ⎤⎦
ln n ln n
n =3
∞
Criteriul de condensare al lui Cauchy: ∑a3
n are aceeaşi natură cu seria:
∞ ∞ ∞
1 1
∑2 a n
n =∑ = ∑ 2n
n ln 2 ⎡⎣ln ( n + ln 2 ) ⎤⎦
=
⎡ln ( ln 2n ) ⎤
2 n
ln 2
n =3 n =3 n =3
⎣ ⎦
1 ∞ 2n 1 1 ∞ 2n 1 b
= ∑ = ∑
ln 2 n =3 n ln ( n + ln 2 ) ln 2 n =3
bn cu bn =
n ln ( n + ln 2 )
şi l = lim n +1 =
n →∞ bn
∞ ∞ ∞
= 2 > 1 ⇒ ∑ bn ( D ) ⇒ ∑ 2n a2n ( D ) ⇒ ∑ an ( D ) .
n =3 n =3 n =3
n
∞
⎛ an + 1 ⎞ an + 1
7o ∑1 ⎜⎝ n + 2 ⎟⎠ ( a > 0 ) ⇒ l = lim n an = lim
n+2
=a
∞ ∞
I λ = a < 1 ⇒ ∑ an ( C ) II λ = a > 1 ⇒ ∑ an ( D )
1 1
n
⎛ n +1 ⎞ 1 ∞
III λ = a = 1 ⇒ an = ⎜ ⎟ şi lim an = ≠ 0 ⇒ ∑ an ( D )
⎝ n+2⎠ e 1
convolutiv al celor două şiruri (an) şi (bn), şirul numeric (cn) definit prin:
n
( II.36 ) c0 = a0b0 , c1 = a0b1 + a1b0 ,K , cn = ∑ ak bn−k ,K
k =0
∞ ∞
2] Se numeşte serie produs după Cauchy al seriilor ∑ an şi ∑ bn
0 0
148
∞ ∞
⎛ ∞ ⎞⎛ ∞ ⎞
seria ∑ cn notată:
0
∑0 n ⎜⎝ ∑0 an ⎟⎠ ⎜⎝ ∑0 bn ⎟⎠ .
c =
Observaţii:
∞ ∞ ∞
1. Dacă ∑ a ( C ) şi ∑ b ( C ) , în general, seria produs Cauchy ∑ c
0
n
0
n
0
n nu
( −1)
n
∞
2. Exemplu: ∑1 n +1
(C ) după criteriul Leibniz şi luând:
( −1)
n
n
=∑ .
k =0 ( k + 1)( n − k + 1)
2
( n − k + 1)( k + 1) ≤ ⎛⎜ + 1⎞⎟ ⇔
n 1 1
Avem: ≥ şi
⎝2 ⎠ ( n − k + 1)( k + 1) ⎛ n ⎞2
⎜ + 1⎟
⎝2 ⎠
n
2 2 ( n + 1) ∞
2 ( n + 1)
atunci cn > ∑ = cu ∑ ( D ) ( lim an = 2 ≠ 0 ) ⇒
k =0 n + 2 n+2 0 n+2
∞ ∞
⇒ ∑ cn ( D ) ⇒ lim cn ≠ 0 şi ∑ cn ( D )
0 lim cn ≠ 0 0
149
Teorema II.32. (Teorema Mertens-Cauchy).Dacă seriile
∞ ∞
∑ an ( C ) şi
0
∑ b (C )
0
n sunt absolut convergente cu suma S şi respectiv T,
∞
atunci seria produs Cauchy ∑c
0
n este absolut convergentă cu suma ST.
∞
1
pentru x < 1 cu suma S = = ∑ x n atunci seria produs Cauchy:
1− x 0
⎛ ∞ ⎞⎛ ∞ ⎞ 1 1
⎜ ∑ an ⎟ ⎜ ∑ bn ⎟ = unde: = 1 + 2 x + 3x 2 + K .
⎠ ⎝ 0 ⎠ (1 − x ) (1 − x )
2 2
⎝ 0
∞
Fie ∑a
0
n o serie numerică convergentă cu suma S, S = lim S n ∈ R ,
n →∞
n ∞
S n = ∑ ak . Pentru determinarea sumei S ∈ R a seriei ∑a n (C) avem două
k =0 0
posibilităţi:
150
I Calculăm S = lim S n , S ∈ R dacă Sn are o exprimare care permite să se
n →∞
problemei date.
Vom indica două teoreme pentru calculul aproximativ al sumei unei
serii convergente.
∞
Teorema II.33. Fie ∑ a ( AC )
0
n cu S ∈ R . Dacă există n0∈N şi
an +1 q
( II .37 ) ≤ q, ∀n ≥ n0 atunci avem: ( II .38 ) En = S − Sn ≤ an
an 1− q
Demonstraţie:
Relaţia (II.37) ⇔ ( II .37 ' ) an +1 ≤ q an , ∀n ≥ n0 , an ≠ 0 şi obţinem:
S − Sn = an +1 + an + 2 +K de unde:
En = S − S n ≤ an +1 + an + 2 + ... ≤ an ( q + q 2 + K ) = an q (1 + q + q 2 + K ) =
1
= an q deci (II.38).
1− q
Observaţie: Dacă se cere să calculăm S cu aproximaţie ε cu ε > 0
1
dat, atunci se determină m∈N cu m ≥ n0 a. î. an q ≤ ε pentru ∀n≥m şi
1− q
avem:
(II.39) S ≅ S m = a0 + a1 + K an0 + an0 +1 + ... + am .
151
∞
∑ ( −1)
n +1
Teorema II.34. Fie seria alternată α n cu (αn)n≥1 ⊂ R+ un
1
∑ ( −1)
n +1
şir monoton descrescător şi lim α n = 0 , atunci seria α n (C) şi
n→∞
1
avem:
⎧⎪ S − S2 n = α 2 n +1 − ( α 2 n + 2 − α 2 n +3 ) − ( α 2 n + 4 − α 2 n +5 ) ... ≤ α 2 n +1
⎨
⎪⎩ S 2 n −1 − S = α 2 n − ( α 2 n + 2 − α 2 n +3 ) − ( α 2 n +3 − α 2 n + 4 ) ... ≤ α 2 n
⎧0 ≤ S − S2 n ≤ α 2 n +1 , ∀n ≥ 1
de unde rezultă: ⎨ ⇒ En = S − Sn ≤ α n +1 = α n +1
⎩0 ≤ S 2 n −1 − S ≤ α 2 n
( α n+1 ≥ 0, ∀n ≥ 1) .
∞
2n + 1
Exemple 1o ∑ 1 n3n !
( C ) cu suma S. Să calculăm S cu aproximaţia de
ε = 10 −3 . Avem:
an +1
=
( 2n + 3) n ≤ 1 pentru n ≥ 4 = n şi avem:
3
( n + 1) ( 2n + 1) n + 2
4 0
an
1
an +1 1 q 2n + 1 6
≤ = q ∈ ( 0,1) ⇒ En = S − Sn ≤ an = 3 =
an 6 1 − q n n! 1 − 1
6
152
2n + 1 1 1 5
2n + 1
= 3
<
n n ! 5 10 3
pentru n ≥ 5 ⇒ S ≅ S 5 = ∑ 3
n =1 n n !
= 3,362
( −1)
n
∞
1 1
2o
∑ = 1− + L ( C ) .Să calculăm S cu o aproximaţie de
( 2n + 1)
4
0 34 54
ε = 10 −4 .
1
Avem α n = şi alegem n ≥ 1 minim a. î.
( 2n + 1)
4
1 1 1
≤ 4 ⇔ ( 2n + 3) ≥ 104 pentru n0 = 4 ⇒
4
α n +1 < ⇔
( 2n + 3) 10
4 4
10
⎧ ( −1)
n
4
⎪ S ≅ S4 = ∑ = 0,98883
n = 0 ( 2n + 1)
4
⎨
⎪
⎩n ≥ 4
∞
1
3o ∑ n! (C )
0
cu S = e şi să calculăm S cu aproximaţia ε = 10−7 . Avem:
1 1 1 ⎡ 1 1 ⎤
e − Sn = + +L = ⎢1+ + +L ⎥<
(n + 1)! (n + 2)! (n + 1)! ⎣ n + 2 (n + 2)(n + 3) ⎦
1 ⎡ 1 1 ⎤ 1 1 1
< ⎢1+ + +L ⎥ = = ⇒
(n + 1)! ⎣ n + 1 (n + 1) ⎦ (n + 1)! 1 − 1
2
n !n
n +1
1 1
⇒ En = S − S n = e − S n ≤ < 7 pentru n ≥ n0 = 10 ⇒
n !n 10
10
1
e ≅ S10 = ∑ = 2, 718083K
n=0 n !
153
∞
(−1)n
4o ∑0 n !(3n + 1) ( C ) şi să calculăm S cu o aproximaţie de ε = 10−3 .
1 1
En = S − Sn ≤ α n +1 = n +1
< 3 ⇔ (n + 1)!( 3n +1 + 1) > 103 pentru
(n + 1)!(3 + 1) 10
1 1 1
n ≥ n0 = 3 ⇒ S ≅ S3 = 1 − + − = 0, 7904004 ⇒
1!4 2!10 3!28
⇒ S ≅ 0, 7904004K
∞
1
5o ∑ n⋅3
1
n −1
(C ) calculăm S cu o aproximaţie de ε = 10 −3 . Avem:
1 1 1 1⎛ 1 1 ⎞
En = S − Sn = S − Sn = + n +1
+L < n ⎜
1+ + 2 +L ⎟ =
(n + 1)3 (n + 2)3
n
n +1 3 ⎝ 3 3 ⎠
1 1 1 1 1 1 1
= = < 3 ⇔ 2(n + 1)3n −1 > 103 pentru n ≥ n0 şi
n + 1 3 1 − 1 n + 1 3 2 10
n n −1
3
6
1
S ≅ S6 = ∑ n −1
= 1, 21608
n =1 n ⋅ 3
∞
(−1) n
6o ∑0 n! (C ) calculăm S cu două zecimale exacte.
1 1 1
En = S − Sn ≤ α n+1 cu α n = şi α n +1 = < 3 ⇔ ( n + 1) ! > 103
n! (n + 1)! 10
1 1 1
n ≥ n0 = 6 ⇒ − S5 = − 0,3666 < 0, 014 deci ≅ S5 = 0,3666K
e e e
∞
1
7o ∑ n2
1
n
(C ) cu suma S şi calculăm S cu o aproximaţie de ε = 10 −3 .
154
1 1 1 ⎛ 1 1 ⎞
En = S − S n = S − S n = + +L < n +1 ⎜
1+ + 2 +L ⎟ =
( n + 1) 2 n +1
( n + 2) 2 n+2
( n + 1) 2 ⎝ 2 2 ⎠
1 1 1 1 1 1
= = < 3 ⇔ 2n (n + 1) > 103 pentru n ≥ n0 = 7 ⇒
n +1
n + 1 2 1 − 1 n + 1 2 10 n
2
7
1
S ≅ S7 = ∑ n = 0, 69224
n =1 n 2
∞
(−1)n
8o ∑0 n!(2n + 1) (C ) calculăm S cu o aproximaţie de ε = 10−3 .
1 1
S − Sn −1 ≤ α n ≡ < 3 pentru n ≥ n0 = 5 ⇔
n !(2n + 1) 10
4
(−1)n
S ≅ S4 = ∑ = 0, 7475
n = 0 n !(2n + 1)
∞
2n
9o ∑ (n + 1)!(C ) calculăm S cu trei zecimale exacte. Avem:
1
an +1 2 1
= < pentru n ≥ n0 = 4; S − Sn = an +1 + an + 2 + L <
an n+2 3
⎛1 1 ⎞ 2n 1 1 2n −1 1
< an ⎜ + 2 + L ⎟ = = < 3 pentru ∀n ≥ n0 = 9 ⇒
⎝3 3 ⎠ (n + 1)! 3 1 − 1 (n + 1)! 10
3
9 n
2
S ≅ S9 = ∑
1 ( n + 1)!
n +1
ln
⎛ an +1 ⎞ ⎛ ln nn+1 ⎞ a n −1 n
Duhamel: µ = lim n ⎜ − 1⎟ = lim n ⎜ a − 1⎟ = lim ⋅ n ln =
n →∞
⎝ an ⎠ n→∞ ⎝ ⎠ n→∞ ln n n +1
n +1
155
n
⎛ n ⎞ −1 1
= ln a lim ln ⎜ ⎟ = ln a ln e = − ln a = ln .
n →∞
⎝ n +1⎠ a
∞
1 1
I. Dacă µ = ln >1= ln e ⇔ a < ⇒ ∑ an (C)
a e 1
∞
1 1
II. Dacă µ = ln <1 ⇔ a > ⇒ ∑ an (D).
a e 1
1
1 1 ln 1
III. Dacă µ = ln =1 ⇔ a = = e − ln n = e n = şi
a e n
⎧ ⎛ 1⎞
∞ ⎪(C ) pentru a ∈ ⎜ 0, e ⎟
∞ ∞
1 ⎪ ⎝ ⎠
∑ a = ∑ n ( D) . Deci: ∑ a
n
ln n
=⎨ .
1 1 1 ⎪( D) pentru a ∈ ⎡ 1 , +∞ ⎞
⎢⎣ e ⎟
⎩⎪ ⎠
n
∞
an a ∞
2. ∑ cu a ∈ R; an = şi ∑ an avem:
1 n n 1
n +1
a a n
l = lim n +1 = lim ⋅ n =a.
n →∞ a n →∞ n + 1
n a
∞ ∞
I. l = |a| < 1 ⇔ a∈(-1, 1) avem ∑a
1
n (C) şi ∑a
1
n (AC).
∞
II. l = |a| > 1 ⇔ a∈(- ∞, -1) ∪(1, + ∞) avem ∑a
1
n (D) şi lim an ≠0
n →∞
∞
⇒ lim an ≠ 0 şi
n →∞
∑a
1
n (D).
⎧ 1 ∞ 1
⎪ a = 1 ⇒ an = şi ∑ ( D)
⎪ n 1 n ∞
an
III. l = |a| = 1 ⎨ ⇒ ∑1 n este:
⎪ a = −1 ⇒ a = ( −1) şi ( −1) ( SC )
n n
∞
⎪⎩ n
n
∑1 n
i) (AC) pentru a∈[-1, 1) şi ii) (D) pentru a∈(- ∞, -1) ∪[1, + ∞).
156
n
∞
an a ∞
3. ∑ cu a ∈ R; an = şi ∑ an avem:
1 n! n! 1
n +1
a a n! a
l = lim n +1 = lim ⋅ n = = 0, ∀a ∈ R ⇒ pentru l < 1⇒
n →∞ a n →∞ n !( n + 1) n +1
n a
∞ ∞
∑1
an (C), ∀a∈R şi ∑a
1
n (AC), ∀a∈R.
∞
1
4. ∑n+a
1
n
cu a ∈ ( −1, ∞ ) .
⎧ 1 1
⎪ an = < n = bn
1 ⎪ n+a n
a ∞
1
I. Pentru a >1 ⇒ an =
n+a n
> 0 şi ⎨∞ ∞
⎛ 1 ⎞
n ⇒ ∑ n + a n
(C ) .
⎪ b =
⎪⎩∑ ∑1 ⎜⎝ a ⎟⎠ (C ) 1
n
1
157