FUNDAȚIA ECOLOGICĂ GREEN

ȘCOALA POSTLICEALĂ F.E.G. EDUCATION OLTENIȚA

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

LUCRARE DE DIPLOMĂ

ÎNDRUMĂTOR

ASISTENT MEDICAL PRINCIPAL BIGA NICOLETA

ABSOLVENT

Stănciuț Beatrice Stefania

OLTENIȚA

2022
 FUNDAȚIA ECOLOGICĂ GREEN

ȘCOALA POSTLICEALĂ F.E.G. EDUCATION OLTENIȚA

SPECIALIZAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU PANCREATITĂ

ÎNDRUMĂTOR

ASISTENT MEDICAL PRINCIPAL BIGA NICOLETA

ABSOLVENT

Stănciuț Beatrice Stefania

OLTENIȚA

2022
 CUPRINS
MOTTO....................................................................................................................................5

ARGUMENT............................................................................................................................6

CAPITOLUL I. ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA PANCREASULUI..................................7

1.1. Generalități................................................................................................................7

1.2. Configurația externă.................................................................................................8

1.3. Structura pancreasului................................................................................................9

1.4. Vascularizație și inervația pancreasului....................................................................11

1.5. Funcțiile și reglarea secreției pancreasului...............................................................11

CAPITOLUL II. NOȚIUNI DESPRE PANCREATITĂ...................................................14

2.1. Pancreatita acută.........................................................................................................14

2.2. Anatomie patologică și patogenie..............................................................................14

2.3. Etiologie........................................................................................................................17

2.4. Forme clinice................................................................................................................20

2.5 Tablou clinic..................................................................................................................21

2.6. Diagnostic pozitiv și diferențial..................................................................................22

2.7. Evoluție și complicații.................................................................................................23

2.8. Prognostic.....................................................................................................................25

2.9. Tratament.....................................................................................................................25

CAPITOLUL III. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN EXAMENE CLINICE ȘI

PARACLINICE......................................................................................................................28

3.1. Rolul asistentei medicale în recoltarea produselor biologice...................................29

3.2. Rolul asistentei medicale în pregătirea explorărilor funcționale............................45

CAPITOLUL IV. SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI CU PANCREATITĂ............47

4.1. Asigurarea condițiilor de mediu.............................................................................47

4.2. Igiena personală.......................................................................................................47

4.3 Alimentația...............................................................................................................48
 4.4. Măsurarea funcțiilor vitale.........................................................................................49

4.5Adminsitrarea tratamentului.......................................................................................58

4.6 Perfuzia intravenoasa...................................................................................................61

4.7 Reorganizarea locului de muncă.................................................................................65

4.8 Complicații....................................................................................................................65

CAPITOLUL V. EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE......................................................67

CAPITOLUL VI. CAZURI CLINICE.................................................................................68

Cazul Nr 1...........................................................................................................................68

Cazul Nr 2...........................................................................................................................82

Cazul Nr 3...........................................................................................................................95

BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................105
 MOTTO

“Sănătatea depinde de echilibrul dintre alimentație și activitate fizică.” –

Hipocrate

5
 ARGUMENT

Viață e formată dintr-o întreagă gamă de cicluri care creează o adevărată

simfonie. Totul în jurul nostru se repetă: secundele, minutele, orele, zilele, anii,
anotimpurile, somnul, respirația, bătăile inimii...
Dacă reușim să menținem un ritm corect în interiorul, dar și în afara noastră,
"concertul" pe care-l susținem aici, pe Pamânt, vă fi unul lung și melodios.
Unul din ciclurile importante ale corpului uman este bioritmul cotidian al
organelor interne. Cunoașterea acestor ritmuri biologice ne face să avem
încredere în instinctele noastre, acționând corect pentru a ajuta funcțiile
organismului.
Pancreasul este organul care controlează nivelul glicemiei, deci, o bună
funcționare a acestui organ poate împiedica apariția unor dereglări ale
metabolismului, provocând boala precum diabetul zaharat.
Să ne ascultăm ceasul interior și propriul corp, pentru a putea căuta o metodă
proprie, care să ne ajute să depășim, atunci când apar, disfuncționalități în
organism, și să încercăm să ne adaptăm ritmului său.

6
 CAPITOLUL I. ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA PANCREASULUI

Pancreasul este o glandă anexă a tractului digestiv cu dublă secreție, endocrină

și exocrină; își are originea în peretele duodenului, căruia îi este anexat.

1.1. Generalități
Este așezat în cavitatea abdominală secundar retroperitoneal, inițial fiind
intraperitoneal. Se întinde de la concavitatea duodenului până la splină, partea
inferioară a capului și procesul uncinat aflându-se în regiunea inframezocolică,
iar partea superioară a capului, corpul și coada în regiunea supramezocolică.

7
La dreapta este limitat de partea concavă a duodenului; la stânga ajunge până la
hilul splinei; înainte se află stomacul, iar posterior vine în raport cu coloana
vertebrală – la nivelul vertebreleor L1-L2.

Culoare – roz-cenușie, devine roșie în timpul activitătii; suprafață – are un

aspect tubular; consistenta – relativ fermă dar elastică ceea ce face că organele
din vecinătate să-și lase amprenta pe pancreas. Este friabil, se rupe ușor.; în
secțiune are aspect cărnos.

Dimensiuni:

~ lungime: 15-20 cm

~ înălțime: 4-5 cm (la nivelul capului)

~ grosime: 2 cm.

Pancreasul este mai voluminos la bărbat decât la femeie. Ajunge la dimensiunile

maxime până la 40 de ani, pentru că după 50 de ani descrește treptat; iar
greutatea este în medie de 80 de grame.

1.2. Configurația externă

Pancreasul are forma literei ”J” așezat în poziție transversal și are o forma
caracteristică ce i se descriu patru parti: cap, gât, corp și coadă.

Capul este partea cea mai voluminoasă și are o formă aproape ovală. El este
înconjurat de duoden iar partea inferioară a acestuia are o prelungire, procesul
uncinat.

Gâtul sau istmul pancreasului este o porțiune îngustă, care leagă capul de corp.
Pe marginea inferioară are o scobitură, incizura pancreatică.

Corpul este porțiunea alungită a pancreasului, care are o poziție aproape

perpendicular pe axul vertical al corpului. Are forma unei prisme triunghiulare,
8
prezentând deci trei fete și trei muchii. Fata anterioara prezinta în vecinătatea
capului o proeminentă joasă și rotunjită – tuberozitatea omenala, spre stanga
prezinta o depresiune larga și puțin adâncă – impresiunea gastrica în care se
aseaza stomacul. Fata anterioara este străbătută de doua șanțuri, pentru artera și
vena splenica. Fata posterioara privește spre organele etajului submezocolic.
Marginile se formează prin întâlnirea fetelor și sunt: superioară, anterioară și
inferioară

Coada este porțiunea terminală a organului, care vine în raport cu splina și este
partea mobilă a pancreasului.

1.3. Structura pancreasului

Pancreasul este format din unirea a două categorii de glande: pancreasul exocrin
și pancreasul endocrin. La periferie glanda are o capsula conjunctivă subțire,
slab dezvoltată, care continuă în interiorul organului formând septuri
conjunctivo-vasculare slab dezvoltate, care separă incomplect lobii și lobulii. În
structura glandei pancreatice se disting doua parti componente: masa pricipală
(cu funcție exocrină) și o parte mai mica (cu funcție endocrina, formată din
insulițe de celule dispersate în țesutul exocrin – insulele Langerhans).

Celulele acinare secretă o soluție apoasă cu electroliți și enzime. Produsul de

secreție se varsă în ductele intercalare, unde se adaugă bicarbonatul și apa. Din
aceste ducte ajunge în canalul Wirsung și în duoden, la majoritatea oamenilor
prin ampula lui Valter, împreună cu bila. Exista și un canal accesoriu, canalul
Santorini, care se varsă într-o porțiune superioara invecinată.

Pancreasul exocrin este o glandă tubuloacinoasă, care se aseamănă că structură

cu glandele salivare. Reprezintă 97-98% din volumul glandei și este format din
acini de formă sferică sau ovoidală, asemănători cu cei din carotidă.

Pancreasul este acoperit cu capsulă fibroasă care trimite spre interior pereți ce
împart glanda în lobi și lobuli. Lobulii sunt formați din acini glandular, iar
9
aceștia sunt formați din celule pancreatice care secretă sucul pancreatic. Fiecare
acin prezinta un canalicul excretor; unindu-se formează canale excretoare care
se deschid în doua canale mari colectoare: canalul Wirsung și canalul Santorini.

Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele lui Langerhans (între acini

glandular în special în regiunea capului și a cozi, se găsesc niste celule
glandular), răspândite difuz în țesutul exocrine și care alcătuiesc pancreasul
endocrin. Constituie 1-3% din volumul glandei și sunt mai numeroase la nivelul
cozii.

Insulele sunt formate din cordoane celulare intre care se găsesc capilare, la
periferie sunt înconjurate de o rețea retrico-capilară. În structura lor au: celule A
situate predominant în centru insulei (elaborează și secreta glucagonul), celule
B mai numeroase (circa 80% din totalul celulelor endocrine), așezate în special
la periferia insulelor (secreta insulina). Pancreasul endocrin conține și celule D
care secreta somatostatină (STS) și gastrina, prima participând la reglarea
metabolismului glucidic, prin inhibarea secreției celulelor A și B. pancreasul
endocrin conține și celule ce secretă polipeptidul pancreatic – celulele PP.

10
Mijloace de fixare – Pancreasul este unul din organele cele mai bine fixate ale
cavitații abdominale. El este menținut în poziția să prin: conexiunile cu
duodenul în care i se deschid canalele excretoare, prin peritoneu, prin fascia de
coalescenta retro duodeno-pancreatică Treitz prin vase și nervi. Acestora li se
adaugă presa abdominală. În cazuri excepționale, pancreasul poate fi deplasat în
torace sau să formeze conținutul unei hernii ombilicale.

1.4. Vascularizație și inervația pancreasului

Irigația arterială este data de arterele pancreatico-duodenale (ramuri din arterele
hepatică și mezenterică superioară) și de arterele pancreatice (ramuri ăla
arterelor splenice).
Venele se formează în rețele paralele cu arterele având în general aceiași
poziție. Se aduna în vena splenică și mezenterică superioară, care se varsă direct
în vena portă.
Vasele limfatice drenează limfa la ganglionii mezenterici superiori, la ganglionii
din lungul vaselor splenice și la ganglionii situați în ligament spleno-pancreatic.
Inervația este dată de filete nervoase simpatico și parasimpatice care vin pe
traiectul vaselor splenice și la ganglionii situați în ligamentul spleno-pancreatic.

1.5. Funcțiile și reglarea secreției pancreasului

În intestinal subțire, chimul venit din stomac intră sub acțiunea unui amestec
format din trei sucuri digestive : sucul pancreatic, bila și sucul intestinal.
Sucul pancreatic poate fi recoltat pur, prin metoda fistulei. Cu ajutorul fistulei
pancreatice s-a constatat că sucul pancreatic este secretat numai în timpul
digestiei. O dată cu încetarea digestiei, încetează și sectetia sucului pancreatic.
Cantitatea de suc pancreatic secretata în 24 ore, la om, este de 500-800 ml. Este
un lichid incolor și ușor opalescent, are o reactive puternic alcalina (pH=8,4-9),

11
datorită bicarbonatului de sodium pe care-l conține.Secreția sucului pancreatic
este reglată atât pe cale reflex, cât sip e cale umorală.
REGLARE REFLEXĂ
Ca orice organ, pancreasul primește o dublă inervație vegetativă: una vagală și
alta simpatică.
Inervația vagală stimulează secreția atât în timpul unui prânz normal căt și a
unui prânz fictiv; iar inervația simpatică inhibă secreția. S-a constatat prin
”prânzul fictiv” că, după 2-3 minute de la ingerarea hranei începe secreția
pancreatica. Acest interval scurt arată că este vorba de un mecanism
neuroreflex.Punctual de plecare de la nivelul receptorilor senzitivi ai mucoasei
bucale, impulsurile ajung la bulb pe calea nervilor eferenți, la pancreas. I.P.
Pavlov a demonstrate că nervul vag este nervul secretor al pancreasului.
Secreția reflex a pancreasului dă naștere unui suc foarte vâscos ți bogat în
fermenți.

REGLAREA UMORALĂ
După 2-3 ore de la ingerarea alimentelor se constată o creștere a secreției
pancreatice, care se menține mai multe ore pană se termină digestia.
Această secreție abundentă și de lungă durată se datorează secretinei (care
stimulează numai secreția hidrominerală a pancreasului) și pancreoziminei
(stimulează secreția fermenților pancreatici), care se formează în duoden, după
ce chimusul acid a ajuns din stomac în intestin. Sub acțiunea chimusului acid,
glandele mucoasei duodenale produc secretină și pancreozimină care, trecând în
sânge, ajung la pancreas pe care-l activează, iar secreția durează 2-3 ore. Sucul
produs de acești doi hormoni este abundent, apos, bogat în săruri minerale și
sărac în fermenți.
Cantitatea și calitatea sucului pancreatic sunt în funcție de alimentele ingerate;
de exemplu: daca seingerează un aliment care conține o cantitate mare de

12
grăsimi, pancreasul vă secreta un suc mai bogat în lipază (descompune
grăsimile emulsionate de către bilă în acizi grași și glicerină) decât de obicei.
Fermenții sucului pancreatic sunt: tripsinogenul, chimotripsinogenul, lipaza
pancreatică și amilaza pancreatică.

13
 CAPITOLUL II. NOȚIUNI DESPRE PANCREATITĂ

2.1. Pancreatita acută este o boală acută, locală și generală, determinată de

procesul patologic de autodigestie, prin activarea în glandă a fermenților
pancreatici, normal inactivi la acest nivel.
Atunci când pancreasul este inflamat, organismul nu este capabil să absoarbă
toți nutrienții de care are nevoie. Pancreatita poate fi acută (bruscă și severă) sau
cronică. Ambele tipuri de pancreatită pot cauza sângerări și moartea țesutului
din componentă sau din jurul pancreasului. Crizele ușoare de pancreatită dispar
de la sine, fără tratament sau că urmare a schimbărilor dietetice. În cazul
recurentei pancreatitei, totuși, este întalnită în mod frecvent deteriorarea pe
termen lung a pancreasului, care duce uneori la malnutriție și diabet zaharat.
Pancreatita necrozantă (în care țesutul pancreatic moare) poate duce la formarea
de chisturi.

Pancreatita este constituită de un lanț de fenomene patologice de

intensitate, gravitate și durabilitate variabilă. O parte din acestea sunt rezultatul
acțiunii locale de autodigestie a glandei prin fermentii tripsină și lipază, însă
fenomenele grave sunt urmarea acțiunii toxice a fermenților și a altor produși
toxici la distantă, pe toate parenchimele și țesuturile ce asigură funcții vitale ale
organismului: creier, plamâni, vase sangvine, țesuturi, cord etc.

2.2. Anatomie patologică și patogenie

Pancreatita acută poate apare atunci factorii implicați în menținerea
homeostaziei celulare sunt alterați. Factorul declanșator poate fi orice lezează
celulele acinare și blochează secreția granulelor zimogene, de exemplu:
consumul abuziv de alcool, litiaza biliara și anunite medicamente sau toxice.
Este încă neclar mecanismul care declanșează evenimentele din pancreatita
acută.

14
 Se presupune că sunt implicați factori extracelulari: răspunsul nervos,
arterial, cit și intracelulari: activarea intracelulara a enzimelor, creșterea Ca
intracelular, activarea proteinelor de soc.

În plus, pancreatita acută se poate dezvolta atunci când lezarea celulelor

ductelor biliare duce la absenta secreției enzimatice cum ar fi mutația genei
CFTR.

Odată ce a fost inițiată cascada de evenimente patologice, după lezarea

celulelor acinare pancreatice, traficul membranar celular devine haotic cu
urmări dezastruoase:

-compartimentele granulelor lizozomale și zimogene fuzionează activând

tripsinogenul la tripsina activă

-tripsina intracelulară determină activarea zimogenelor

-veziculele secretorii sunt eliberate în interstițiu, unde vor fi chemoatractante

pentru celulele inflamatorii.

Neutrofilele activate eliberează superoxid și enzime proteolitice

(catepsina B, D, G, colagenază și elastaza) . Macrofagele eliberează citokine
care vor media răspunsul inflamator local sau chiar sistemic în cazurile severe.
Mediatorii eliberați sunt TNF-alfa, ÎL-6, ÎL-8.

Acești mediatori ai inflamației determină creșterea permeabilității

vascularizației pancreatice, conducând la hemoragie, edem și necroză
pancreatică. Pe măsură ce acești mediatori sunt eliberați în circulația generală
apar complicații, cum ar fi : bacteriemia, prin translocare din flora intestinală,
sindromul de detresă respiratorie acută, efuziunile pleurale, hemoragiile
digestive și insuficiență renală.

Sindromul de răspuns inflamator sistemic duce la instalarea socului

cardiocirculator și decesului.

15
Se disting doua etape:

• declanșarea procesului de autodigestie

• urmările acestui proces

Declanșarea procesului de autodigestie poate fi determinată de două serii de

facori:

1. Factori canalari care produc:

• refluxul de lichid biliar în pancreas prin canalul comun bilio-pancreatic că

urmare a obturări ampulei lui Vater printr-un calcul mic, un grăunte de
colesterol sau chiar un spasm;

• refluxul de lichid duodenalin pancreatic că urmare a unui defect în

tranzitul duodenal și pancreatito-duodenal;

• retenția de suc pancreatic cu creșterea presiunii datorită unui obstacol pe

partea terminală a canalului excretor.

Un asemenea reflux biliar sau duodenal poate fi capabil să determine (daca

glanda se afla în activitate digestivă) o activare locală a fermenților (în primul
rând transformarea tripsinogenului inactiv în tripsina activă) având ca rezultat
declanșarea procesului patologic.

2. Factori vasculari:

• ischemia acută a parenchimului pancreatic printr-un deficit vascular

determinat de ateroscleroza sau de tromboza vaselor mici, sau de un proces de
vasconstrictie. În același context de intensa activitate digestivă a glandei, aceste
modificări vasculare pot deplasa autoactivarea fermenților, cu toate că sistemul
excretor a canalelor este normal.

16
Urmările procesului de autodigestie

După deplasarea initială procesului de autoactivare a enzimelor pancreatice,

tripsină, lipază și ceilalți fermenți dau naștere unui proces de proteoliză,
silipoliză exercitat în glandă, cât și în jurul ei pe țesuturile și organele din
abdomen, dar și pe țesuturile și organele situate la distanță. Urmare a acțiunilor
fermenților iau naștere și alte enzime toxice care produc:

• leziunea chimică, toxică a parenchimelor nobile importante

• vasodilatația cu hipotensiune, stare de soc și deficit de perfuzie sangvină

a organelor vitale

• defecte de coagulare a sângelui, cu tromboze intraviscerale și hemoragii.

Toate aceste fenomene poartă numele de toxemie enzimatică, accetuându-se

gravitatea și mortalitatea mare în fazele inițiale ale pancreatitei acute.

2.3. Etiologie
Deși pancreatita are numeroase etiologii, expunerea prelungită la alcool și bolile
tractului biliar sunt cele mai frecvente. În 10-30% din cazuri, etiologia este
incertă, iar 70% sunt datorate microlitiazei biliare.

Bolile biliare sunt cele mai întâlnite cauze ale pancreatitei în tările
dezvoltate. Cauza este trecerea unei pietre în ductul biliar și blocarea temporara
a scurgerii bilei în vezicula. Riscul că o piatra să se blocheze în duct sau în
apropierea sfincterului lui Oddi este invers proporțional cu mărimea acesteia.

Pancreatita alcoolică se dezvoltă la pacienții care au consumat etanol timp

de 5-15 ani.

Pancreatita post-ERCP este cauza cea mai comună de pe locul trei. ERCP
este o metodă endoscopică de investigare și tratare a afecțiunilor arborelui

17
biliar. Riscul creste dacă endoscopistul este neexperimentat, pacientul prezinta
afecțiuni ale sfincterului lui Oddi sau s-a efectuat manevre de manometrie pe
sfincter.

Trauma abdominală poate cauza creșteri ale amilazelor și lipazelor și

pancreatite acute. Injuria pancreatica apare mai ales la lezarea cu arme de foc
sau albe, decit cele cu obiecte mari, netede sau în accidente. Leziunile prin
presiune, pot strivi glanda de coloana vertebrală.

Medicamentele și substanțele toxice, determină într- un procent relativ

mic de populație pancreatită acuta.

Cele mai asociate medicamente cu afecțiuni pancreatice sunt:

- tetraciclina, sulindac

- sulfonamide, azatioprina

- acidul valproic, didanozina

- metildopa, estrogenii

- furosemid, 6-mercaptopurina

- pentamidina, compușii 5-amino salicilici

- corticosteroizii, octreotidul.

Infecțiile determină pancreatite în mai puțin de 1% din cazuri, mai ales la

copii; simptomatologia tinde să fie mai ușoară decit în cea indusă de alcool.
Agenții infecțioși implicați cuprind:

- cauze virale: variola, Epstein-Barr, Coxsachie virus, echovirus, varicela-zoster

- cauze bacteriene: Mycoplasma pnemoniae, Salmonella, Campylobacter,

Mycobacterium tuberculosis

- cauze parazitare, prin migrarea viermilor în ductele biliare: ascarizii

18
- SIDA, neoplasme, lipodistrofia, terapii medicamentoase.

Pancreatita ereditară este o cauza în <1%. Este o afecțiune autozomal

dominantă prin mutația genei tripsinogenului cationic PRSS1, cu o penetrantă
de 80%. Mutația acestei gene determină activarea prematură a tripsinogenului la
tripsină.

De asemeni mutația genei CFTR determină alterări în secreția ductala a bilei.

Hipercalcemia este o cauza a pancreatitei acute prin următoarele

afecțiuni:

- hiperparatiroidism

- suplimentare excesiva a vitaminei D

- hipercalcemia hipocalciurică familială

- nutriția parenterală totală

Anormalități de dezvoltare a pancreasului: pancreas divisum și anular

sunt doua afecțiuni congenitale care determină stenoze de ducte și compresii
prin benzi fibroase, cu stagnarea și absenta secreției în duoden a sucului
pancreatic.

Alte cauze mai rare de pancreatită acută sunt:

- hipertrigliceridemia

- tumorile pancreatice, ductale sau duodenale

- insecticidele

- post-operative

- vasculite

- pancreatită autoimună

19
2.4. Forme clinice
După aspectul anatomic, pancreatita acuta are trei forme:

a)pancreatita acută edematoasă care se caracterizează prin: pancreas mărit în

volum, edematiat, tumefiat;tesutul gras din jur este infiltrat; ascită în cantitate
variabila și nu sunt leziuni necrotico – hemoragice.

b) pancreatita necrotico-hemoragica care se caracterizează prin: pancreas mărit

în volum; existenta focarelor de necroză unice sau multiple, vizibile la suprafață
glandei sau situate profund; tumefacție prin edem și hemoragii subseroase,
suprainfecție; leziuni abdominale, ascita hemoragică, citosteatonecroza
peritoneala, tromboza arterială și venoasă; seroasa viscerală peritoneală este
asemănătoare cu “petele deceara”, datorită autodigestiei grăsimilor numite pete
de citosteatonecroza.

Ascita hemoragică se produce datorită faptului că exista sângerarea subcapilară.

Când hemoragia este mare și capsula nu poate rezista volumului hematomului
se rupe – lichidul hemoragic varsandu-se în peritoneu. Lichidul este foarte
iritant, accentuâd starea de soc. Hemoragia poate fi parcelată sau difuza, glanda
apărând de forma unui coagul roșu violaceu.Steatoza apare ca urmare a
saponificării grăsimilor.

Consecințele necrozei:

- local: autodigestia glandei și continuarea activității enzimelor;

- general: stare de soc – declanșat de dureri. Apar tulburări encefalice,renale,

hepatice, cardiace, pulmonare.

20
c) pancreatita acuta supurată – este de obicei o complicație a formei precedente,
zonele necrotice suprainfectandu-se., supurația difuzează peripancreatic.

2.5 Tablou clinic

• Principala manifestare din pancreatită este durerea, cu localizare în
epigastru, iradiere în bară spre hipocondriul stâng, debut brusc, intensitate
crescută, fară fluctuații, persistentă.

• Grețurile și vărsăturile sunt frecvente și abundente; sunt la început

alimentare, apoi bilioase și rar sangvinolente.

• Meteorismul abdominal este un simptom constant datorită opririi parțiale

a tranzitului intestinal, uneori putând chiar exista diaree sangvinolentă.

SEMNE GENERALE

• Bolnavul prezintă anxietate, transpirații reci, dispnee, tegumente palide,

oligurie;

• Pulsul este normal sau tahicardic

• Tensiunea la început este ușor crescută, faciesul este roșu, vultuos; apoi
tensiunea arterială scade și apar semene de soc; febra moderată:

• Slăbirea se instalează repede și este însotită de topitea musculaturii

toracice și pelviene;

• Tulburările psihice sunt frecvente, sub formă de agitație, chiar delir; în

formele necrotico-hemoragice apare chiar starea de soc.

EXAMEN OBIECTIV

21
• Se constată de cele mai multe ori că este vorba de un bolnav obez, care
obișnuiește să mănance mult. Adesea este vorba de un vechi litiazic care a avut
de curând o masă copioasă.

• La palpare, abdomenul este destins, cu meteorism present și prezinta

durere la început în epigastru, după care durerea devine difuză în tot abdomenul.
Semnele locale culese sunt în general sărace și neconcludente și aceasta
contrastează cu starea generală alterată a bolnavului, cu intensitatea durerilorde
care se plânge.

• La percuție, bolnavul prezinta o hipersonoritate.La palpare se pune în

evidenta uneori pancreasul corespunzând zone idureroase în bara Pancreasul
bombează, dând senzația de formațiune tumorala asezataorizontal, în etajul
superior.

2.6. Diagnostic pozitiv și diferențial

DIAGNOSTIC POZITIV se pune pe bază :

- antecedentelor hepato-biliare,

- creșterea valorilor amilazemiei și amilazuriei,

- examenul clinic și radiologic.

DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

Un tablou clinic și biologic cu unele variații în jurul semnelor descrise poate

pune în discuție o serie de afecțiuni medicale și chirurgicale.

Afectuni medicale

• gastrită acută

• ulcer gastric sau duodenal

22
• infarct miocardic

Afecțiuni chirurgicale care pot determina creșterea amilazei:

• apendicita acută cu sediul anormal

• ulcerul gastric sau duodenal perforat

• infarctul intestinal

• torsiuni viscerale diverse

• colică biliară, colecistită acută, peritonită biliară

• ocluzie intestinală

Diagnosticul diferențial cel mai important trebuie făcut cu abdomenul acut

chirurgical care reprezintă- spre deosebire de pancreatita acută- urgentă
medicală.

2.7. Evoluție și complicații

a) În forma acută evoluția are 3 faze: debut brutal, ocluzie intestinală
functională, infecție și necroză. Cazurile grave, evoluează majoritatea în 2-7 zile
către moarte prin peritonită și colaps.

b) În formele edematoase are loc de regulă, ameliorarea rapidă subiectivă și

obiectivă. Dacă nu se respectă dieta și nu există supraveghere medicală poate
exista pericolul de recidivă.

c) În formele intermediare evoluția este spre vindecare sau necroză.

d) În formele supraacute evoluează mortal în primele 1-3 zile, cauza morții

fiind: insuficienta cardiorespiratorie acută sau intoxicația globală cu leziuni
grave parenchimatoase.

23
e) În formele necrozante bolnavul rămâne febril și prezintă hiperleucocitoza
în ciuda tratamentului cu antibiotice. Necroza se continua, iar în locul
pancreasului distrus, apar chisturi mari. Clinic, în formele necrozante, se
constată: tulburări de tranzit, dureri abdominale, stare generală
modificată,fenomene compresive de vecinătate.

COMPLICAȚII

1. Extrapancreatice:

• Neuropsihice (encefalopatia pancreatică)

• Pleuropulmonare (pleurezie, atelectazie)

• Cardiovasculare (tromboze arteriale, pericardită, soc)

• Hepatice și biliare (hepatită, tromboză de venă portă, icter)

• Renale (IRA cu necroză tubulară )

• Splenice (rupture splinei, hematom, infarct splenic, tromboza venei

splenice)

• Ascită pancreatică

• Steatonecroze sistemice

2. Pancreatice:

• Abcesul pancreatic

• Flegmonul pancreatic

• Pseudochistul pancreatic

• Fistule externe/interne (stomac, duoden, colon, cavitate pleurală)

COMPLICAȚII TARTIVE

• pseudochistul pancreatic dezvoltat mai ales retrogastric;

24
• diabet secundar ( hiperinsulinism ).

În 80% din cazuri, leziunile acute evoluează către pancreatita cronică.

2.8. Prognostic
În formele edematoase – prognosticul este bun sub tratament și prin respectarea
regimului alimentar.

În formele necrotice – prognosticul este grav.

Formele clinice:

• formele dramatice;

• formele cu durere violentă, dar fără stare de soc, imită colecistită;

• formele oclusive cu colici abdominale, vărsături, oprirea tranzitului

intestinal;

• formele gastrologice apar după consum de alcool – imită gastrita acută;

• formele latente – se manifestă direct că pseudochist;

• formele asociate cu diabet, icter, hemoragii digestive, infarct

mezentericsi splenic;

• formele etiologice apărând în etilism, la vasculari și postoperator

2.9. Tratament
Medical

Este aplicat în faza initială a pancreatitei acute, având următoarele obiective și

metode de realizare:
25
a) reducerea secreției pancreatice prin post absolute, nutriție parenterală totală și
aspirație nazogastrică prelungită (considerată ca metodă de prevenire a abceselor pancreatice)

b) substituția volemică masivă poate determina îmbunătătirea perfuziei

capilare și că urmare, diminuarea hipoxiei celulare, având ca rezultat reducerea
extensiei necrozei pancreatice. Se face intravenous în funcție de starea generală,
bilanțul hidroelectrolitic, și volemic, urmărirea diurezei și a PVC (presiune
venoasă centrală).

Pentru combaterea șocului se folosesc:

- soluții cristaloide: NaCl, viț. K (în funcție de diureză), Ca (la nevoie)

- soluții coloide și glucozate

c) medicație sedativă:

- contraindicație absolută pentru Morfină și sedative cerebrale deoarece

provoacă spasm Oddian determinând agravarea bolii

- perfuzie venoasă cu Procaină (Novocaină) diluată sol 1% sau infiltrații

retroperitoneale

d) medicație antienzimatică

- Trasylol

- EAC (acid epsilon aminocarproic) cu efect predominant antișoc decât

enzimatic

e) antibioterapie

- pentru prevenirea infectării zonelor necrozate se recomadă antibioterapia

cu spectru lung

- se mai recomndă antibiotice asupra florei intestinale (Neomicină,

Metronidazol) administrare intravenos pe interval scurt

26
f) corticoizi

- în doze mari 3-4gr/24 ore, administrare parenteral

g) radioterapie locală

- 100-200 R/14 ore ședințe zilnic, cu acțiune inflamatorie.

Sub acest tratament pacientul poate depăși faza gravă a primelor zile evoluând
spre atenuarea simptomatologiei în special în formele fără necroză întinsă.
După 4-5 zile se poate relua alimentația lichidă, apoi cea solidă. Bolnavul
trebuie urmărit în spital cel puțin trei săptamâni, pentru a constata eventuala
apariție a unor complicații.

27
 CAPITOLUL III. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN EXAMENE
CLINICE ȘI PARACLINICE

Anamneza are rolul de a scoate în evidenţă bagajul genetic, probleme de

sănătate fizică şi dezechilibrele emoţionale, precum şi istoricul medical, din
copilărie şi până în prezent. Toate aceste date sunt strânse în cadrul a una-două
şedinţe şi stau la baza dosarului medical personal şi a planului de prevenţie
personalizat.

Anamneza are o valoare diagnostică, deoarece culegerea şi interpretarea datelor

ajută terapeutul să stabilească o prezumţie de diagnostic, de la care pornesc
următoarele investigaţii ce vor ajuta la stabilirea diagnosticului final. În acelaşi
timp, procesul are şi o valoare emoţională, ajutând la crearea unei relaţii de
încredere între pacient şi terapeut şi permiţându-i pacientului să-şi înţeleagă
mult mai bine istoricul medical, prin explicaţii detaliate şi dialog deschis.

Medicul efectuează examinarea clinică a bolnavului în colaborare cu asistenta

medicală, atât în dispensar cât și în spital. Participarea asistentei medicale la
examenul clinic medical al bolnavului este o obligație profesională. Ajutând
medicul și bolnavul în examenul clinic, asistenta contribuie la crearea unui
climat favorabil pentru relația medic-bolnav. Pentru aceasta, asistenta medicala
are următoarele sarcini:

- să pregătească fizic și psihic bolnavul (îmbrăcare, dezbrăcare);

- să îl ajute pe bolnav să se așeze în pozițiile necesare examinărilor;

- să pregătească materialul necesar și să le prezinte medicului la cerere;

28
- să pregătească documentele medicale (F.O., F.T., rezultatele unor examinări,
etc.);

- să asigure iluminația necesara examinării unor cavități naturale ale

organismului;

- să protejeze bolnavul de traumatisme și de curenții de aer;

- să asigure liniștea necesara desfășurării examenului;

- să pregătească produsele biologice ale bolnavului și să le prezinte medicului;

3.1. Rolul asistentei medicale în recoltarea produselor biologice

Produsele biologice sunt examinări la laborator, iar rezultatele obţinute au o
mare importanţă în confirmarea diagnosticului clinic şi aprecierea: gravităţii
evoluţiei, apariţiei complicaţiilor, eficacităţii tratamentului şi confirmarea
vindecării. De aceea asistenta medicală care lucrează la patul bolnavului trebuie
să aibă cunoştinţe teoretice precise şi manualitatea corespunzătoare.

Asistenta medicală va pregăti psihic bolnavul, explicându-i că orice

recoltare se face în interesul lui şi dându-i informaţi asupra modului de
desfăşurare a tehnicii. Ea va avea o evidenţă precisă a bolnavilor care urmează
să facă recoltări şi îi va urmări îndeaproape să respecte condiţiile necesare: să
nu mănânce, să nu fumeze.

La recoltarea produselor asistenta medicală va respecta strict toate

măsurile de asepsie și antisepsie, folosind un instrumentar steril: seringi şi ace
de unică folosinţă, sonde sterilizate, eprubete curate cu dop sau capac steril.
Orice produs va fi recoltat în cantitate suficientă, la fiecare eprubetă asistenta
medicală va face un bon care va conţine: numele bolnavului, numărul salonului
şi patului, diagnosticul clinic, natura produsului, analiza cerută şi data recoltării.

Puncția venoasă

29
Scop

- Explorator

- recoltarea sângelui pentru examenele de laborator

precum cele biochimice,hematologice, serologice și

bacteriologice

- Terapeutic

- administrarea unor medicamente sub forma injecţiei si a perfuziei intravenoase

- recoltarea sângelui în vederea transfuziei sale

- efectuarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui

- sângerare in cantitate de 30-500 ml în edemul pulmonar acut, hipertensiune

arteriala

Locul puncţiei

- venele de la pliul cotului(cefalica si bazilica),in locul unde se formeaza un

"M" prin anastomozarea lor

- venele antebraţului

- venele de pe fata dorsala a mâinii

- venele subclaviculare

- venele femurale

- venele maleolare interne

- venele jugulare si epicraniene (de regula se executa

la sugar și copil mic)

Locul de execuție a puncţiei venoase

30
Pregătirea puncţiei

Materiale necesare:

- pentru protecţie se folosește o perna elastica pentru sprijinirea brațului,

muşama si aleza

- pentru a dezinfecta locul unde va fi executată puncția se foloseşte alcool

medicinal și tampoane.

- se utilizează ace de 25-300 mm,diametrul 6/10,

7/10, sau 10/10 (în funcție de scop),

- seringi de capacitate, pense, mănuşi chirurgicale. Toate aceste materiale sunt

de unică folosinţă.

- Pacientul se aşează intr-o poziţie confortabila atât pentru el cât si pentru cel
care executa puncţia (în decubit dorsal).

- Se examinează calitatea și starea venelor având grija ca hainele sa nu

împiedice circulația de întoarcere la nivelul brațului,

- Brațul pacientului se aşeaz pe pernuţa și musama în abductie si extensie

maximă, se dezinfectează tegumentele și se aplica garoul la distanța de 7-8 cm
deasupra locului unde se va executa puncţia, strângându-l astfel încât sa
oprească circulaţia venoasa fără a comprima artera.

- Este recomandat ca pacientul sa strângă pumnul, venele devenind astfel devin

turgescente.

Execuţia puncţiei

- Asistentul medical îmbracă mănușile sterile și se așază vizavi de bolnav.

31
- Se fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4-5 cm sub locul puncției,
exercitând o ușoară compresiune și tracțiune în jos asupra țesuturilor vecine.Se
fixează

seringa, gradațiile fiind în sus, acul atașat cu bizoul în sus, în mana dreapta,
între police și restul degetelor.

- Se pătrunde acul traversând, în ordine tegumentul - în direcție oblica,unghiul

să fie de 30 de grade, apoi peretele venos - infingandu-se o rezistenta elastica
până când acul înaintează în gol.

- În lumenul venei, se schimba direcția acului 1-2 cm, și se controlează

pătrunderea acului din vena prin aspirație cu seringa.

- Se continua tehnica în funcție de scopul puncției venoase - precum injectarea

medicamentelor, recoltarea sângelui sau perfuzie.

- În caz de sângerare, se prelungește acul de puncție cu un tub din polietilenă

care se introduce în vasul colector, garoul rămânând legat de brad

- După efectuarea puncției se îndepărtează staza venoasa prin desfacerea

garoului și a pumnului.

- Se aplica tamponul îmbibat în soluție dezinfectanta la locul de pătrundere a

acului și se retrage brusc acul din vena.

- Se comprima locul puncției timp de 10 3 minute, brațul fiind în poziție

verticala.

Accidente

În timpul puncției pot apărea câteva efecte adverse sau se pot declanșa accidente

- Hematom (infiltrarea sângelui în țesutul

perivenos). Asistentul trebuie să intervină și să retragă acul, apoi să comprime

locul puncției timp 1-3 minute

32
- Străpungerea venei (perforarea peretelui opus).Se retrage acul în lumenul
venei

- Amețeli, paloare, lipotimie

Puncția venoasa se realizează de obicei în fosa antecubitala.

Se poate recolta din venele de pe antebrațul dorsal, mana dorsala sau picior , sau
orice alta locație accesibilă în funcție de situație.

Încheietura interioară a mâinii nu se folosește decât foarte rar ca zona de

recoltat datorită riscului mare de afectare a structurilor anatomice existente în
zonă

respective.

Cele mai comune locuri de puncție venoasa sunt cele de pe antebraț (vena
mediana, basilică și cefalica) urmate de cele de pe mana( plexul venos
metacarpian, venele dorsale).

Materiale necesare:

● garou

● mănuși

● seringa sau eprubete speciale cu aditivii specifici în funcție de analiza

cerută

● holder cu acul atașat sau ac pentru holder și holder

● păduri cu alcool

● etichete

● formular de cerere analize pentru laborator

● recipient special de colectare și transportare a probelor de laborator

33
● bandaj adeziv pentru locul puncției

Pregătirea materialelor:

● formularul de cerere analize trebuie completat corect și clar cu datele

pacientului, analizele cerute, data și ora recoltării, numele medicului care
indica analizele.
● eprubetele trebuie alese cu grija în funcție de analizele care se cer și de
aditivii pe care ii conţin
● fiecare eprubetă trebuie completata corect și clar cu datele pacientului

Recoltarea:

● se spală mâinile bine și se pun mănuși

● confirmarea identității pacientului ( pentru a se evita confuzia și a nu se

lua analize la un alt pacient)

● se comunica pacientului ce i se vă face, i se vă explica procedura pentru

a-i reduce anxietatea și a ne asigura de cooperarea să se face o scurta anamneza
referitor la ce a simțit pacientul și la eventualele incidente în cazul unor recoltări
anterioare ( lipotimii, amețeli)

● recoltarea se face cu pacientul întins în pat sau stand în scaun, cu mâna

sprijinită pe suportul special al scaunului sau de o masa evaluarea celui mai bun
loc de puncție venoasa

● se observa și se palpează vena pentru o mai precisa localizare

34
● se montează garoul proximal fata de zona aleasă pentru puncție.

● Dacă venele nu s-au dilatat corespunzător se cere pacientului să închidă și

să deschidă pumnul de câteva ori. (pacientul trebuie să tina pumnul strâns în
timp ce se puncționează vena și să o deșchidă după ce se introduce acul în
venă).

● se dezinfectează zona aleasă pentru puncție cu păduri cu alcool până

acesta rămâne curat.

● Curățarea zonei se face dinăuntru spre în afara pentru a se preveni

contaminarea zonei puncționate cu flora existentă pe pielea din jur.

● nu se combina folosirea pădurilor cu alcool cu cele pe baza de iod,

deoarece alcoolul neutralizează efectul dezinfectantelor pe baza de iod.

● după dezinfectarea zonei se așteaptă să se usuce înainte de puncționare se

imobilizează vena presând cu policele exact sub locul ales pentru puncție și se
întinde de piele

● se puncționează vena sub un unghi de 30 grade.

● Dacă se folosește eprubetă, ea se vă umple automat până la nivelul la care

este marcată.

● Dacă se folosește seringă, se vă evita aspirarea bruscă și rapidă, deoarece

se vă colaba vena.

● holderul trebuie menținut într-o poziție sigură pentru a evita ieșirea lui
din vena

● se vă îndepărtă garoul imediat ce sângele începe să curgă adecvat, pentru

a preveni staza și hemoconcentratia sângelui ce pot afecta rezultatele probelor
recoltate ü se vă evita să se tina garoul mai mult de 3 minute

35
● se schimba cu atenție eprubetele care trebuie umplute pentru a nu se
scoate accidental acul din vena sau a se perfora vena

● după umplere, fiecare eprubetă se vă agita cu blândețe pentru amestecarea

aditivilor cu sângele

● se desface garoul întotdeauna înainte de scoaterea acului

● se pune o compresa sterila deasupra acului la nivelul locului de puncție și

se scoate cu blândețe acul din vena. Întotdeauna se scoate întâi eprubeta din
holder și apoi se scoate acul

● se presează locul puncției pentru 2-3 minute sau până când se oprește
sângerarea

● dacă aceasta durează mai mult de atât. Aceasta previne extravazarea

sângelui în țesutul din jur și formarea hematomului. După oprirea sângerării se
aplica un bandaj adeziv a se evita agitarea puternica și bruscă a eprubetelor
deoarece se poate produce hemoliza.

● se valorifica locul puncției pentru a se vedea dacă s-a produs hematom. În

cazul în care s-a produs hematom se vă presa energic locul timp de 5 minute,
după care se aplica comprese calde.

● se descarcă materialele folosite în containerele speciale, separate.

Considerații speciale:

● nu se va recolta niciodată de pe brațul sau piciorul care au fost folosite

deja pentru diverse terapii intravenoase sau transfuzii, deoarece rezultatul
analizelor poate fi afectat.
● de asemenea, se va evita recoltarea de sânge din zone edemațiate, sunturi
arterio-venoase, zone cu hematoame sau răni vasculare dacă pacientul are
vene vizibile, pronunțate, se va recolta evitand folosirea garoului ,

36
 revenindu-se astfel formarea de hematoame. Dacă pacientul are tulburări
de coagulare sau este
● sub tratament cu anticoagulante, se va presa ferm locul puncției cel puțin
5 minute pentru prevenirea formarii hematomului și se va specifica
tratamentul anticoagulant pe cererea de analize ce se trimite la laborator
se va evita puncţia venoasa din picior deoarece poate crește riscul
apariţiei tromboflebitei

În tabelele următoare sunt redate valorile normale, cantitative ale analizelor

medicale ale sângelui și a urinii, exprimate în mg/ml, creșterea sau scăderea
valorilor în anumite afecțiuni:

Valori în sânge:

Substanta Valori normale Crește Scade

analizată în mg/ml

Hemoleucogra
ma
Femei:3.7-4.9
Hematii mil./cm3

Barbati: 4.2-5.6
mil./cm3
-in infectii, -imunitate scăzută
intoxicatii
4000-8000/mm3
Leucocite

37
 150.000-
300.000/mm3
Trombocite

Uree 20-50 mg/100 -boli renale acute -afectiuni hepatice.

ml sau cornice,
diabet, febră.

Glicemie 65-110 mg/ml -diabet zaharat, -hepatită gravă,

intoxicatii cu insuficientă
oxid de carbon, cortico-suprarenală.
AVC, tumori.

Creatinină 0.5-1.2 mg/100 -boli renale, gută,

ml boli hepatice.

Fosfataza 40-150 UI/l -pancreatita -malnutritie,

alcalină acută, ICC, hipotiroidism.
colecictită acută.

TGO 7-40 U/I -hepatite virale,

infarct miocardic,
ciroze, necroze
musculară, litiază

38
 de coledoc.

TGP 5-35 U/I -hepatite virale,

infarct miocardic,
ciroze, litiaza de
coledoc.

BI 0.8-1 mg/100 - sindrom icteric,

ml anemiile
hemolitice.

BD 0-0.25 mg/100 -icter mecanic

ml prin calculi sau
tumori.

BT 0.8-1.25 -icter prin

mg/100 ml hemoliză:
hepatite, ciroze.

Amilaza 25-125 U/I -pancreatita -comă diabetică.

acută, oreion.

Proteine totale 6-8 g/dl -diaree, vărsături. -denutritie, boli

renale, ciroză,
hemoragii,

39
 intoxicatii cornice.

Acid uric 2-5 mg/100 ml -gută, nephrite,

leucemii

Colesterol 1.2-2.6 mg/100 -diabet zaharat, -ciroze, boli

ml obezitate, infecțioase,
alcoolism, pneumonie,
mixedem, ictere. endocardită.

Hemoglobina Femei:12-16 -anemii.

mg/ 100 ml

Barbati:13-
18mg/100 ml

VSH Femei: 6-12 -infectii, TBC, -hepatită

mm/1 oră infarct, epidemică, stări
septicemia. alergice.
Bărbați:3-10
mm/1 oră

Tc (timp de 5-15 minute -hemofilie,

coagulare) coagulare
intravenoasă
diseminată

40
 (C.I.D).

Ts (timp de 1-4 minute -trombocitopenii. -

sânderare) hiperlipoproteinemi
e, diabet zaharat,
ateroscleroza.

Fibrinogen 250-450 mg% -RAA, -insuficientă

pneumonii. hepatică gravă,
cancer de pancreas.

Sodiu 310-350 -deshidratare, -vărsături, diaree,

mg/100 ml insuficientă insuficientă
cardiacă, cortico-suprarenală.
hiperfunctie
cortico-
suprarenală.

Potasiu 16-20 mg/ml -stări de șoc, -diaree, vărsături,

arsuri, hemoragii, boală Cushing,
infarct, nefrită. tumori suprarenale,
tratament cu
cortizon.

Fier 50-180mg/100 -anemii -anemii și ictere

posthemoragice hemolitice,

41
 ml feriprive, tumori hepatite.
maligne, tulburări
de absorbție.

Calciu 9-11mg/100 ml -hipervitaminoză -hipoparatiroidie,

D, mielom rahitism grav,
multiplu, tumori hipovitaminoză D.
sau infectii
osoase.

Valori ale urinei:

Substanța Valori normale Crește Scade

analizată

Amilaza 20-140 UI -pancreatită acută, -pancreatită

ulcer peptic cronică în stadiu
perforat terminal,
(posterior), insuficiență
colecistită acută, hepatică, hepatită
obstructie canal severă.
cistic, cancer
pancreatic,
pseudochist
pancreatic, ascită

42
 pancreatică,
ocluzie
intestinală,
perforatie
intestinală.

Acid uric 250-275mg/24 -gută, insuficientă -în boala Wilson.

ore renală cronică,

leucemie,

boli infecțioase,
terapie cu ACTH
sau hidrocortizon,

toxicoză
gravidică.

Glucoza <100 mg/dl -pancreatită acută

Densitate 1.001-1.035 -pancreatită acută -hidratare

excesivă, diabet
insipid,
insuficientă renală,
glomerulonefrită,
pielonefrită.

43
pH 5.0-9.0 -dieta -diabet zaharat,
vegetariană, diaree, acidoză
vărsături, metabolică, febră.
administrare de
diuretice, infecție
de tract urinar,
insuficientă
renală.

Bilirubina Negative -obstrucție biliară

Proteine <20mg/dl -boli renale

Creatinină 0.8-1.8g/24 ore -în sarcină, --hipotiroidism

insuficientă infantil, aport
renală, alaptare, proteic redus,
subnutriție, miotonie
carenta congenitală
vitaminică, diabet
zaharat, carcinom
hepatic,
acromegalie,
miopatii,
miastenie,
hipertiroidism
infantil

44
3.2. Rolul asistentei medicale în pregătirea explorărilor funcționale
Asistenta medicală vă pregăti psihic bolnavul explicându-i că aceste
examene nu îi fac rău și sunt importante pentru confirmarea diagnosticului şi
instituirea unui tratament corespunzător.

Examenul radiologic se execută dimineața, pentru că mai târziu se adună

în stomac secreții care diluează substanță de contrast, de aceea pacientului i se
vor aspira secrețiile prin montarea sondei nazogastice. Asistenta are obligația de
a-i explica pacientului necesitatea tehnicii pentru o mai bună colaborare a
acestuia. Cazul în care pacientul este neliniștit, agitat asistenta vă calma psihic
pacientul, discută despre temerile lui privind tehnica ce urmează a i se face și îi
explică importanta aspirării secrețiilor și riscul care și-l asumă refuzăn tehnica.

Pentru ecografia abdominală, asistenta învață pacientul să nu manânce cu

6 ore înainte de efectuarea ecografiei și, îi explică de ce este necesar ca
stomacul să fie gol în timpul examinării, pentru o bună vizualizare a
pancreasului. Educă pacientul să consume 1-1.5 litri de apa înainte de ecografie
și să urineze abia duă efectuarea acestei.

Este foarte important că asistenta medicală să îi explice în ce constă

fiecare examen şi că vă trebui să stea liniştit în timpul desfăşurării lor. Îl va
însoţi la sala unde au loc, impreună cu F.O. a pacientului; îl vă ajuta să se
dezbrace şi să se întindă comod pe masa de examinare. La sfărşit îl vă ajuta să
se îmbrace şi-l vă însoţi înapoi la salon.

În salon asistenta medicală are obligația de a monitoriza funcțiile vitale în

primele ore de la efectuarea tehnicilor dar și în celelalte zile, și notarea lor în

45
F.O. Cazul în care apar modificări bruște, se anunță medicul în vederea
prevenirii altor complicații.

Ecografia abdominală este metoda imagistica medicală de diagnostic bazată

pe ultrasunete, folosită pentru a vizualiza diferite structuri (că mușchi, tendoane,
organe interne). Ecografia permite deteminarea dimensiunilor, evaluarea
structurii interne a organelor și evidențierea unor leziuni, pe baza imaginilor
obținute în timp real. Se realizează cu ajutorul aparatului numit ecograf. Este o
tehnică neinvaziva și rapidă, considerată o explorare de rutină.

CT abdominal este folosit mai ales atunci când diagnosticul este incert. Este
indicat și pentru a observa evoluția bolii și gradul de degradare al pancreasului.

ERCP (Colangiopancreatografia Retrogradă Endoscopică) este o tehnică minim

invazivă, utilizată pentru studiul căilor biliare, ductului pancreatic și veziculei
biliare. Ductele sunt canale pentru drenaj. Canalele de drenaj biliar de la ficat se
numesc căi biliare sau ducte biliare. Ductul pancreatic este canalul de drenaj din
pancreas.

Prin radiografia abdominală simpla se pot pune în evidență

pneumoperitoneul, acumularea anormală de aer în tractul digestiv, prezența
unor mase abdominale, abcese intraabdominale, prezența calculilor radioopaci
sau micști, prezența unor calcificări, a corpilor străini radioopaci.

CAPITOLUL IV. SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI CU

PANCREATITĂ

4.1. Asigurarea condițiilor de mediu

- bolnavii cu pancreatită acută, trebuie să păstreze repausul la pat.

46
- poziția optimală în pat, este decubitul dorsal, evitând orice mișcare, însă din
cauza durerilor excesive, bolnavii nu respectă această poziție și încearcă să își
calmeze durerile în poziții antalgice; poziție ghemuită cu pumnii în epigastru,
poziție sezanda sau genupectorala în care bolnavii nădăjduiesc o oarecare
ameliorare a durerilor. Repausul la pat este obligatoriu și după ameliorarea sau
cedarea durerilor, până la reechilibrarea modificărilor biologice de laborator

4.2. Igiena personală

- asistenta medicală are un rol deosebit în realizarea și asigurarea igienei

bolnavului
- toaleta bolnavului se va face la pat, sub formă de băi parțiale sau
complete în măsură în care bolnavul va fi mobilizat
- asistenta medicală va lua măsuri de precauție în timpul băii pentru ca
bolnavii să nu fie expuși curenților de aer
- curățarea tegumentelor întregului corp se realizează pe regiuni,
descoperindu-se treptat numai zonele care se spală
- scopul efectuării toaletei este îndepărtarea de pe suprafață pielii a stratului
cornos, descuamat și impregnat cu secrețiile glandelor sebacee sau
sudoripare, a microbilor sau a altor substanțe străine care aderă la piele
- pentru efectuarea toaletei, asistenta trebuie să aibă în vedere următoarele:
- să convingă pacientul cu mult tact și delicatețe să menajeze
pacientul, protejandu-l cu un paravan față de ceilalți bolnavi
- să asigure o temperatură adecvată în salon pentru a îi ferii de
răceală
- să pregătească materialele necesare
- să acționeze rapid, sigur, dar cu blândețe pentru a scutii pacientul
de alte suferințe, de efort sau oboseală, indiferent de regiunea
căreia i se face toaleta, patul fiind protejat cu mușama și aleză, iar

47
 dacă bolnavul se poate deplasa, se preferă efectuarea generale în
sala de duș.

4.3 Alimentația

- în primele zile ale îngrijirilor, bolnavul nu primește nimic pe cale

enterala. Lichidele sau alimentele administrate per os ar putea declanșa
secreția gastrică. Dacă tranzitul s-a reluat, începând de la a 4a sau a 5a zi
a bolii se începe hidratarea și alimentarea per orala, cu mici cantități de
lichide, iar dacă nu reapar durerile se îndepărtează sonda gastrică și se
continuă alimentația cu glucide ușor hidrolizabile: griș cu lapte, paste
făinoase, supă de morcov apoi pâine alba fară sare, sub protecția
medicamentelor antiacide. După circa 2 săptămâni, când procesul
necrotic s-a liniștit, se îmbogățește alimentația cu proteine lactate, întăi
lapte, apoi brânză de vaci, urdă și apoi albuș de ou, carne slabă tocată,
peste slab.
- Se introduc apoi treptat în alimentație cantități mici de grăsime sub formă
de untdelemn, unt, frișcă.
- Alimentele excitante și iritante precum acrituri, rântașuri, prăjeli,
afumături, băuturi alcoolice, cafea, condimente, vor fi scoase din dieta
bolnavului.
- Asistenta are rolul de a lămurii bolnavul asupra necesitații absolute de a
menține această dietă timp de cel puțin un an.

4.4. Măsurarea funcțiilor vitale

1. Măsurarea pulsului

Scop: Evaluarea funcției cardiovasculare

48
Locuri de măsurare: oricare artera accesibila palparii şi care poate fi
comprimată pe un plan osos

- Artera radială

- Artera femurală

- Artera humerală

- Artera carotidă

- Artera temporală

- Artera pedioasă

Materiale necesare: ceas cu secundar, creion roșu

Tehnica:

49
 - Asigurarea unui repaus fizic de 10-15 minute, reperarea arterei fixarea
degetelor palpatoare pe traiectul arterei și exercitarea presiunii asupra
peretelui arterial cu vârful degetelor
- Numărătoare pulsațiilor timp de 1 minut
- Consemnarea valorii în foaia de temperatura printr-o descriere grafica
- Ţinând cont că fiecare linie orizonatală reprezintă 4 pulsaţii

2. Măsurarea şi observarea respiraţiei

Scop: Evaluarea funcției respiratorii a pacientului

Materiale necesare: ceas cu secundar, creion de culoare verde, foaie de

temperatura

Tehnica:

- Se așează pacientul în decubit dorsal fără a explica tehnica

- Plasarea mâinii cu faţa palmara pe suprafața toracelui
- Numărarea respiraţiilor timp de 1 minut și consemnarea valorii obținute
grafic pe foaia de temperatura ţinând cont de faptul că fiecare linie
orizontală reprezintă o respiraţie.

3. Măsurarea tensiunii arteriale

Scop: Evaluarea funcției cardiovasculare
Elemente de evaluat: tensiunea arteriala sistolica (maximă), tensiunea arteriala
diastolica (minima)
Materiale necesare: aparat de tensiune, stetoscop biauricular, tampon de vată,
alcool, pix de culoare roșie
Metode de măsurare:

50
- Metoda auscultatorie: pregătirea psihică a pacientului; asigurarea
repausului fizic și psihic 15 min; aplicarea manșetei pe brațul pacientului,
sprijinit și în extensie; fixarea membranei stetoscoplui pe artera humerala, sub
marginea inferioară a manșetei. Se introduc olivele în ureche și se pompează aer
în manșetă pneumatica pană la dispariția zgomotelor pulsatile; se decomprima
progresiv aerul din manșetă prin deschiderea supapei până când se percepe
primul zgomot arterial care reprezintă valoarea tensunii maxime. Se continua
decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice. Se reține
valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului în momentul
în care zgomotele dispar, aceasta reprezentant tensiunea arteriala minima. Se
notează în foaia de temperatura

- Metoda palpatorie: determinarea se face prin palparea arterei radiale și nu

se folosește stetoscopul biauricular, iar etapele sunt identice metodei
auscultatorii. Are dezavantajul obținerii unor valori mai mici decât realitatea.

4. Măsurarea diurezei
Scop: Obținerea datelor privind starea morfofuncțională a aparatului renal.
Cunoașterea volumului diurezei; Efectuarea unor determinări calitative (analize

51
biochimice din cantitatea totala de urina emisă); Urmărirea bilanțului circulației
lichidelor în organism = bilanțul lichidian (intrări-ieșiri)
Tehnica:
- Se pregătesc recipiente (vase cilindrice gradate, spălate și clătite) pentru a
nu modifica poziția urinei și acoperite
- Colectarea începe dimineața la o anumită ora și se termina ziua următoare
la aceeași oră
- Se colectează apoi urina emisă în 24h pană a doua zi păstrându-se și urina
de la ultima emisie
- Recipientul cu urina este etichetat cu numele pacientului, număr salon,
număr pat și se tine la răcoare și ferit de lumină
- Se notează în foaia de temperatura prin hașurarea pătrățelelor
corespunzătoare cantității de urina și zilei respective. Spațiul dintre dintre două
linii orizontale a foii de temperatură, reprezintă 100ml de urină. Cantitatea de
urină eliminată în 24h, trebuie să fie aproximativ 1500 ml

5. Măsurarea scaunului
Scop: Observarea caracteristicilor fiziologice și patologice a scaunului sau
descoperirea modificărilor patologice în vederea stabilirii diagnosticului

Tehnica:

- Se separa patul de restul salonului cu paravan

- Se îndepărtează pătură și cearceaful cu care este învelit pacientul

- Se protejează patul cu mușama și aleza

- Se dezbracă pacientul (partea inferioară)

- Se ridica pacientul și se introduce bazinetul sub regiunea sacrata

- Se acoperă cu învelitoarea pană se termina actul defecării

52
- Se efectuează toaleta regiunii perianale și se îndepărtează bazinetul cu
atenție

- Se îmbracă pacientul, se reface patul și se aerisește salonul

- Se spală mâinile pacientului

- Scaunul se acoperă până la vizita medicala

- Notarea scaunului în foaia de observație se face prin semne

convenționale: Normal = | ; Moale = / ; Diaree = - ; Mucus = X ; Puroi = P;
Sangvinolent = S și Melena = M

6. Măsurarea temperaturii

Temperatura corpului poate fi un indicator major al stării de sănătate a unei

persoane.

O temperatură normală a corpului poate fi un semn potențial pozitiv că

pacientul nu se confruntă cu un proces de boală și că celulele, țesuturile și
organele corpului nu se află în suferință metabolică.

Evaluarea temperaturii corpului unui pacient este o procedură comună pe care

asistenții medicali o efectuează pentru a monitoriza semnele de infecție, șoc sau
răspuns terapeutic la medicamente sau proceduri medicale. Temperatura
corpului poate varia în funcție de individ. Anumite lucruri pot influența
temperatura corpului unei persoane, cum ar fi: sexul, vârsta și expunerea la
mediu:

● Femeile au, de obicei, o temperatură a corpului mai mare decât bărbații,

în special în timpul ovulației;

● Pacienții vârstnici pot avea o temperatură corporală mai scăzută

● Bebelușii pot avea o temperatură normală mai mare a corpului

53
● Expunerea mediului la frig sau căldură poate ridica sau scădea
temperatura corpului unui pacient.

● Alți factori comuni care pot influența temperatura corpului includ emoții,
stres, depresie, tulburări metabolice, cancer (cum ar fi tumorile cerebrale),
medicamente și proceduri medicale sau chirurgicale.

● Clisma – în determinarea rectală.

● Fumatul – eroare +/- 0,2 grade C dacă pacientul a fumat, în cazul

determinării orale.

Locul de măsurare

● Axila
● Cavitatea bucală
● Plica inghinală
● Ureche
● Rect
● Vagin

Valori normale în funcție de locul de măsurare

O temperatură orală pentru adulți variază în mod normal de la 36,1 grade C

până la 37,5 grade C;

Temperaturile timpanice – 36,3 grade C până la 38 grade C;

Temperaturile rectale – 36,6 grade C până la 38 grade C;

Temperaturile axilare – 35,5 grade C până la 36,3 grade C.

Materiale necesare pentru măsurarea temperaturii cu termometru clasic

● Termometru

54
 ● Recipient cu soluţie dezinfectantă - spirt sau cloramina 1%
● Tăviță renală
● Ceas
● Mănuși de unică folosință
● Foaie de temperatură și pix albastru.
● Pregătirea pacientului
● Se solicită consimțământul
● Se explica necesitatea procedurii
● Asistență medicală se spală pe mâini și se dezinfectează

Tehnica

● Se introduce termometrul în soluția dezinfectantă și se șterge cu o

compresă;
● Se poziţionează în locul de măsurare;
● Se așteaptă până când nivelul de lichid al termometrului crește;
● Se verifică nivelul de lichid al termometrului și ce valoare indică acesta.

Măsurarea temperaturii la axilă

● Se așează pacientul în poziția decubit dorsal sau șezând;

● Se ridică brațul pacientului și se șterge axila prin tamponare;
● Se scutura termometrul printr-o mișcare puternică din articulația mâinii
până la coborârea lichidului sub 36 grade C
● Se poziționează termometrul cu rezervorul de lichid în centrul axilei;
● Se apropie brațul de trunchi cu antebrațul flectat pe suprafața anterioară a
trunchiului;
● Dacă pacientul este slăbit, trebuie să susținem brațul;
● Termometrul se menține 10 minute;

55
 ● Se îndepărtează termometrul și se citește gradația care va fi notată în
foaia de temperatură
● Temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului, aceasta
fiind cu până la 0,5 grade C mai joasă decât temperatura internă.
● Nutriția enterală și nutriția parenterală (IV)

Măsurarea temperaturii în cavitatea bucală

● Parcurgem aceiași pași de sterilizare a termometrului;

● Se scutură termometrul printr-o mișcare puternică din articulația mâinii
până la coborârea lichidului sub 36 grade;
● Se introduce în gură sub limbă, sau pe latura externă a arcadei dentare a
pacientului;
● Pacientului îi este indicat să respire numai pe nas pe parcursul procedurii
și să mențină gura închisă;
● Se menține termometrul timp de 3- 5 minute;
● Se îndepărtează termometrul și se citește gradația care va fi notată în
foaia de temperatură
● Măsurarea temperaturii în cavitatea bucală este contraindicată la copii sau
la pacienții cu afecțiuni ale cavității bucale;
● Cu 10 minute înainte de măsurarea temperaturii în cavitatea bucală,
pacientul trebuie să fie atenționat să nu consume alimente calde sau reci.

Măsurarea temperaturii rectale

● Se asigură intimitatea pacientului;

● Se aşează pacientul în decubit lateral, cu membrele inferioare în
semiflexie;
● Se lubrifiază termometrul și se introduce bulbul termometrului în rect,
prin mişcări de rotaţie şi înaintare( 3,8 cm la adult; 2,5 cm la copil; 1,25
cm la sugar;

56
● Termometrul va fi menţinut 3-5 minute după care acesta se scoate, se
şterge cu o compresă;
● Se citeşte gradaţia la care a ajuns mercurul termometrului;
● Se spală termometrul, se scutură se introduce în recipientul cu soluţie
dezinfectantă (sol. Cloramina 1%);
● Se notează valoarea obținută în foaia de temperatură.
● Reprezentarea grafică în foaia de temperatură
● Socotiți pentru fiecare linie orizontală din F.T câte două diviziuni de
grad;
● Notaţi grafic valoarea înregistrată, printr-un punct de culoare albastră
aşezat direct pe linia orizontală din rubrică corespunzătoare pentru
dimineaţa (d) sau seara (s) pentru cifrele cu soţ (pare); exemplu: 36,2;
37,4; 38,6; etc.
● Notaţi grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare albastră
aşezat în mijlocul pătratului din rubrică corespunzătoare (d sau s) dacă
cifrele sunt fără soţ (impare), exemplu: 36,1: 36,5; 37,3; etc;
● Uniţi astfel punctele obținute și veți avea curba febrila
● Uniţi primul punct cu rubrică pentru temperatura aflată în partea dreaptă a
sistemului de coordonate din foaia de temperatură.

57
 4.5 Adminsitrarea tratamentului

- medicamentele antalgice vor fi alese întotdeauna de medic, după ce a

exclus cu siguranță posibilitatea unui abdomen acut chirurgical.
- asistenta va pregătii medicului, pe lângă medicamentele antalgice cerute
și atropina sau alte medicamente sintetice cu efect anticolinergic.
- pentru refacerea volemiei normale, asistenta va asigura plasmă proaspătă
sau albumină umană, soluții macromoleculare: dextran, soluție de glucoză
izotonică și ser fiziologic pe care le va administra după planul fixat de
medic pe baza datelor clinice și a ionogramei pe care asistenta le-a
pregătit din timp medicului. În șocurile decompensate, deși preparatele de
cortizon au un efect nefavorabil asupra secreției pancreatice, medicul
poate dispune administrarea acestora sub formă de perfuzii cu
hemisuccinat de hidrocortizon în soluții de glucoză.

Efectuarea sondajului naso-gastric

Sondajul naso-gastric este manevra prin care se introduce un tub în
lumenul stomacului. Manopera permite evacuarea stomacului, recoltarea unei
probe din coținutul gastric, precum și lavajul gastric sau introducerea unor
substanțe în lumenul gastric. Sondajul naso-gastric este contraindicat la
pacienții cu traumatisme faciale severe.
Materiale necesare:

58
Toate materialele necesare trebuie să fie colectate la patul bolnavului înainte de
începerea manoperei. Acestea sunt:

● mănuși
● tub naso-gastric
● o seringă de 50 ml care poate fi adaptată la tubul pentru sondaj
● lubrifiant hidro-solubil
● leucoplast
● pungă de drenaj
● un pahar cu apă
● o tăviță renală (pregătită pentru eventualitatea vărsăturii)
● ± benzi pt. pH

59
Tehnica sondajului

● identificarea pacientului; explicarea manoperei (pt. pacient)

● colectarea materialelor necesare
● îmbrăcarea mănușilor
● pacientul este așezat în poziție semișezândă
● examinarea narinelor pentru a aprecia care este potrivită pentru
introducerea tubului
● se solicita pacientului să ocluzioneze câte o narina și să respire pe cealaltă
● se alege nara prin care aerul trece mai ușor
● măsurarea lungimii potrivite pentru introducerea tubului
● capătul tubului se ține la vârful nasului și tubul se aplică pe lobul urechii
homolaterale
● apoi se măsoară distanța de la lobul urechii la vârful apendicelui xifoid
● la locul stabilit se aplică un semn (cu o bandă de leucoplast sau cu un
marker)
● se lubrifiază vârful sondei (4-5 cm)
● cu pacientul având gâtul extins se introduce tubul în nara aleasă și se
directinează tubul inferior și posterior; când sonda ajunge în faringe
pacientul poate avea o senzație de sufocare sau de greață
● se solicită pacientului să coboare bărbia în piept și să înghita (apa cu
paiul)
● cu fiecare deglutiție se avansează tubul cu câtiva cm; nu se avansează
când pacientul inspiră; nu se introduce tubul forțat; dacă e nevoie se poate
roti tubul
● dacă pacientul se sufocă sau tușește persistent se verifică poziția sondei
apasând limba cu o spatulă și inspectând faringele
● se avansează sonda pâna la marcaj

60
 ● se scoate tubul dacă statusul respirator al pacientului se alterează sau dacă
tubul a trecut în gura și se răsucește aici
● verificarea poziției sondei
● se atașează o seringă la sondă și se aspiră și se observă aspectul
aspiratului
● de asemenea se poate introduce cu seringa aer pe sondă și concomitent se
face auscultația regiunii epigastrice cu stetoscopul; borborismele care se
aud confirmă poziția corectă a sondei
● testarea aspiratului cu o bandă de pH arată aciditatea (pH < 6)
● fixarea sondei cu leucoplast lipit pe aripile nazale
● atașarea pungii colectoare
● asigurați-vă că starea pacientului e bună

Îngrijirea ulterioara a pacientului

● I se oferă un pahar cu apă aromată să-și clătească gura

● Se îndepărtează tăviță și sortul de cauciuc
● Se așează pacientul în poziție comodă
● Reorganizarea locului de muncă.

4.6 Perfuzia intravenoasa

Perfuzia este o metodă de tratament care constă în introducerea, în organismul
unui pacient pe cale parenterală, a unei cantități de sânge sau de diferite soluții
medicamentoase, în scop terapeutic. Perfuzia se efectuează într-un ritm lent
(picătură cu picătură), pentru a nu dezechilibra mecanismele de reglare,
tensiunea arterială sau schimburile de apă și săruri minerale între sânge și
țesuturi.

Ce se administrează prin perfuzie?

61
Perfuziile venoase permit administrarea de:

● medicamente
● soluţii electrolitice (sodiu, potasiu etc.)
● soluții glucozate („seruri”)
● de derivate de sânge
● de produse de hrănire artificială (pe bază de glucide, de lipide şi de acizi
aminaţi).

Perfuzia – Scop

● hidratarea și mineralizarea organismului;

● administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efectul prelungit;
● depurativ, luând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici;
● completarea proteinelor sau a unor componente sanguine cale parenterală;
● alimentarea pe cale parenterală.

Pregatirea materialelor necesare

Necesarul de materiale pentru perfuzia intravenoasă depinde de:

● rata de administrare;
● tipul terapiei;
● specificul soluției care trebuie administrată intravenos.

Macro Picurător / Micro Picurător

Există două tipuri de filtre de picurare pentru perfuzoare care trebuie alese în
funcție de ce se indică la administrare.Perfuzoarele cu macropicurător sunt
folosite pentru administrarea rapidă a unor cantități mari de soluție prin faptul
că permite formarea picăturilor mari.

62
Perfuzoarele cu micropicurător se folosesc pentru uzul pediatric și la adulți care
necesită administrarea unor cantități mici de soluție într-un timp mai îndelungat,
sub un control atent al raței și cantității de administrare.

Menținerea și îngrijirea liniei venoase

Administrarea intravenoasă prin atașarea unei linii venoase secundare la una

primară, deja existentă, permite administrarea alternativă sau concomitentă a
două soluții.Perfuzoarele care au filtru de aer se folosesc pentru soluțiile din
sticle, cele fără filtru de aer se folosesc pentru soluțiile din pungi de plastic sau
la flacoanele care au ele atașate filtru de aer.

Materiale necesare pentru perfuzia intravenoasă

● soluția de administrare intravenoasă

● pad-uri alcoolizate
● perfuzor
● stativ
● medicamentele prescrise dacă trebuie administrate în perfuzie
● mănuși
● tăviță sau cărucior de lucru

Pregatirea materialelor

● se verifică data de expirare a soluțiilor de administrat, volumul și tipul

soluțiilor
● se examinează soluțiile (de plastic sau de sticlă), să nu fie perforate sau
sparte
● se examinează soluțiile pentru a verifica aspectul lor (sa nu fie tulburi,
precipitate etc).

Pregatirea pacientului

63
 ● procedura trebuie explicată pacientului în detaliu pentru a reduce teama și
anxietatea. Astfel, se va explica pacientului că va rămâne la locul
punctionarii un cateter de plastic la care se va atașa un perfuzor pentru
perfuzarea diferitelor soluții indicate de medic. Se vor explica avantajele
tehnicii și anume faptul că aceasta îl scutește de înțeparea repetată pentru
administrarea tratamentului;
● i se va explica, de asemenea, că durata și tipul tratamentului vor fi
indicate de medic;
● se aduce la cunoștința pacientului orice modificare survenită în schema de
tratament;
● de-a lungul tratamentului pacientul trebuie învățat să anunțe orice
modificare în rata de administrare potrivită de asistență (dacă perfuzia se
oprește sau merge mult mai rapid), dacă începe să-l doară .De asemenea, i
se va preciza că nu va trebuie să lovească sau să bruscheze locul unde
branula este inserată;
● se va explica tehnica indepartarii branulei, cât timp se va ține compresie
la locul de inserție cât și faptul că va fi apt să își folosească mâna
respectivă la fel de bine ca înainte de montarea branulei.
● Administrarea medicamentelor în conductul auditiv extern

Tehnica perfuziei

● se spală mâinile bine;

● se pun mănușile;
● se agață soluția în stativ;
● se înlătură capacul sau dopul protector și se dezinfectează cu un pad
alcoolizat porțiunea unde va fi introdus perfuzorul;
● se introduce cu seringă sterilă un alt medicament în soluția perfuzabilă
dacă acest lucru este indicat și se va eticheta flaconul specificând
medicația introdusă;

64
 ● se desface perfuzorul și se introduce în soluție având grijă să nu atingem
capătul pentru a îl păstra steril;
● se clampeaza perfuzorul și apoi se presează camera de umplere până când
se umple jumătate;
● se clampeaza perfuzorul și se golește de aer lăsând lichidul să curgă în
tăviță până când nu mai este nici o bulă de aer;
● dacă soluția este în flacon de sticlă, va trebui să se deschidă filtrul de aer
pentru ca ea să curgă;
● dacă soluția este în pungă de plastic. nu este nevoie să se deschidă filtrul
de aer;
● se detașează capacul protector al celuilalt capăt al perfuzorului și se
ataseaza perfuzorul la branula;
● se etichetează flaconul de soluție cu data și ora administrării;
● Se supraveghează funcţiile vitale ale pacientului şi se observă starea
generală, se verifică periodic debitul perfuziei.

4.7 Reorganizarea locului de muncă

● Se colectează selectiv deşeurilor conform precautiunilor universale P.U.
● Se notează tehnica în foaia de observație – data, ora administrării,
medicamentul adăugat, doza, soluţia perfuzabilă, ritmul de administrare,
numele asistentului medical care a efectuat tehnica.

4.8 Complicații
Complicațiile care pot surveni în cadrul terapiei intravenoase pe cateter periferic
trebuie avute în vedere, prevenite, iar, dacă apar, cunoscute metodele de
acționare în aceste situaţii. Aceste complicatii sunt:

● flebitele
● extravazarea soluţiilor
● impermeabilitatea cateterului

65
● hematom
● secționarea cateterului
● spasme venoase
● reacții vasovagale
● tromboze
● infecții sistemice (septicemie)
● reacții alergice
● încărcare circulatorie
● embolie.

66
 CAPITOLUL V. EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE

Bolnavilor cu pancreatită li se impune evitarea alcoolului, alimentarea prin mai

multe mese pe zi cantitativ reduse și eliminarea alimentelor grase; Mesele
lichide și dietele bogate în oligoelemente.
Ca medicație se utilizează extractele pancreatice pentru combaterea steatoreei și
antagoniștii receptorilor de H2 (cimetidina, ranitidina) care prin reducerea
acidității conduc la diminuarea eliberării duodenale a secretinei, deci scăderea
secreției pancreatice.
Tratamentul chirurgical este indicat în cazul complicațiilor și durerea intratabilă
conservator.

67
 CAPITOLUL VI. CAZURI CLINICE

Cazul Nr 1

Nume si prenume: C. I.

Vârsta: 40 ani

Domiciliul : Vaslui

Stare civilă: casătorit

Ocupatie: sofer

Diagnostic de trimitere: PANCREATITĂ ACUTĂ EDEMATOASĂ

Diagnostic de internare: PANCREATITĂ ACUTĂ EDEMATOASĂ

ANAMNEZA

Motivele internarii:

- Durere intensă în epigastru cu iradiere in hipocondriu drept și

umărul drept

- Greturi

68
 - Vărsături

- Febră

- Hipotensiune

- Tahicardie

- Inapetentă

- Constpație

- Meteorism abdominal

- Anxietate

- Transpiratii abundente

- Astenie

- Insomnia

Antecedente heredo-colaterale:

- Mama: sănătoasă

- Tatal: litiaza biliara

Antecedente personale fiziologice si patologice:

- HVA in copilarie

- Obezitate 2000

- Criza de litiază biliară 2010

Conditii de viața si de muncă: locueste impreuna cu nevasta si cei doi copii

ai săi, lucrează ca sofer de 10 ani.

69
 Conditii față de mediu: este fumator (2 pachete de tigări/zi), consumă alcool
în mod regulat.

Istoricul bolii:

Boala actuală debutează în urmă cu 2 zile cu dureri epigastrice profunde cu

caracter colicativ, iradiere în hipocondrul drept si umar, care nu a cedat la
medicatie precum Scobutil si Papaverină; urmată de greturi si vărsături după
fiecare masă, febră, instalându-se inapetenta, meteorism abdominal, anxietate,
transpiratii.

EXAMEN CLINIC GENERAL

Talie: 1,75 m Greutate: 95 kg.

Stare generală: alterată

Stare de constientă: orientat temoro-spatial

Tegumente si mucoase: paloare

Sistem osteo-tendinos: integru

Sistem muscular: funcțional

Aparatul respirator: Torace normal conformat, murmur vesicular,

frecventa respiratorie: 16 resp/min

Aparatul cardio-vascular: șoc apexian în spatiul IV intercostal,

zgomotul I întalnit la aortă, T.A. 100/60 mm Hg, P: 90 bătăi/min

Aparat digestiv: abdomen mărit de volum prin stratul adipos, hipersonoritate

abdominală, hiperestezie epigastrică

Aparat urinar: normal, oligurie

70
Ficat: usoară hepatomegalie

Glande endocrine: pancreas palpabil, bombat

SNC: orientat temporo-spatial, agitație

71
 Diagnostic Sursa de Obiective Intervenții Evaluare
nursing dificulta
te
Autonome Delegate

Alterarea - dispnee - pacientul sa - așez pacientul în poziția -administrez -pacientul respiră

respirației si prezinte o semisezând medicația prescrisă mai ușor și
- P=90
circulației bună de medic prezintă
pulsații/ -învăț pacientul să facă
respirație
minut exerciții respiratorii, să TA= 110/70
- să prezinte o respire profund, mmHg
-
circulație
TA=100/ -aeroterapie: deschiderea P= 75 bat./minut
adecvată
60 ferestrelor
AV= 16
mmHg
-măsor funcțiile vitale și le resp./minut
notez în F.O.

71
Alterarea -dietă -reechilibrare -pun pacientul în repaus -administrez -pacientul se
alimentației dezechili hidroelectrolit alimentar absolut timp de medicația prescrisă poate alimenta
brată ică 3 zile și montez sondă de către medic: vit. singur
nazogastrică pentru K, Vit. B1, B6;
-greață -sa nu mai -nu mai prezinta
aspirarea secretiilor glucoză 5%-
prezinte greturi si varsaturi
-vărsături gastrice 1500ml,
grețuri și
-a început să
- vărsături -supraveghez Soluție Ringer 1000
scadă în greutate
anxietate permeabilitatea sondei ml
-pacientul să
nazogastrice și notez în
scadă în Ser fiziologic 500
F.O. volumul și aspectul
greutate ml
lichidului aspirat
- metoclopramid
-ajut pacientul în timpul
3f/zi
vărsăturilor, îl întorc în
decubit lateral

-după reluarea treptată a

alimentatiei intocmez

72
 pacientului un regim

alimentar echilibrat

-il educ despre importanța

scăderii în greutate, pentru
a respecta regimul
alimentar

-cântăresc zilnic pacientul

și notez în F.O.

Eliminare - -pacientul sa -schimb lenjeria de corp și -urmăresc și notez în -pacientul nu mai

inadecvată constipaț nu mai de pat a pacientului de 2 foaia de observatie prezinta

73
 ie prezinte ori pe zi, numărul și constipatie,
constipatie, consistența vărsături,
- -efectuez toaleta corporală
vărsături si scaunelor transpirații
transpiraț zilnic
transpiratii
ii -efectuează la -și-a reluat
-ajut pacientul în timpul
abundent -reluarea indicația medicului tranzitul intestinal
varsaturilor,
e tranzitului o clismă evacuatorie
-diureza: 1500
intestinal
-vărsături -colectez vărsăturile ml/zi
-diureza să fie pentru examenul
-diureza
în limitele macroscopic și notez
scăzută
fiziologice în F.O.

-efectuez bilantul
intrări-ieșiri și notez
în F.O. diureza

Postură -durere -pacientul să -informez pacientul despre -administrăm la -pacientul adoptă

adopte o importanța păstrării unei indicația medicului poziție adecvată

74
inadecvată violent postură posture adecvate, îl ajut să- analgezice în momentele
adecvată și asigure o poziție Algocalmin 2f /zi când durerea
adecvată în pat și în timpul dispare în urma
Refen 2ml 2f/zi
mersului medicatiei dar,
revine la postura
inadecvată după
ce efectul lor a
trecut

Insomnie -durere -pacientul să -asigura un microclimat -administrez -pacientul se

violent aibă un somn corespunzător (căldură 20- medicația prescrisă simte odihnit și
liniștit și 21oC, umiditate 40%) de medic : prezintă un somn
-treziri
odihnitor Fenobarbital 1 fiola; linistit fără treziri
repetate -învăț pacientul să practice
Diazepam 1 fiola. nocturne
noaptea tehnici de relaxare,
exerciții respiratorii înainte
de culcare

75
 -întocmesc un orar de
somn corespunzător
organismului

Dificultate în a -durere -pacientul să -ajut pacientul să-și -pacientul

se îmbrăca și violent se îmbrace satisfacă nevoia în reușește să se
dezbrăca singur dificultate îmbracă singur
-tremur
-îl sfătui sa folosească
haine lejere care să-i
faciliteze îmbrăcarea,
dezbrăcarea

76
Hipertermie -febră -pacientul să -aerisesc încăperea, asigur -administrez -pacientul nu mai
moderată aibe lenjerie de corp și de pat antitermice la prezintă
=38.80C temperature în curată, o schimb ori de indicația medicului hipertermie
limite câte ori este nevoie Perfalgan 1 f/zi T=37oC
fiziologice
-educ pacientul cum să se
mențină temperatura
corpului în limite normale,
atunci când temperatura
mediului ambiant este
scăzută să consume lichide
și alimente calde

Risc de - -pacientul să -calculez bilantul hidric și - administrez

deshidratare transpiraț fie echilibrat asigur necesarul de lichide soluțiile perfuzabile
ii hidroelectrolit pe zi prescrise de către

77
 abundent ic și acido- medic
e bazic

-vărsături

Comunicare - -pacientul să -comunic cu pacientul, il -vom nota zilnic

inadecvată la timiditate se poată sfatuiesc să vorbească cu schimbări survenite
nivel afectiv accentuat afirma, să aibă cadrele medicale și în dispoziția
ă percepție bolnavii din salon despre bolnavului,
pozitivă boala sa, sentimentele și stabilirea de legături
-izolare
despre sine ideile sale cu bolnavii și
social
comportamentul
-educ pacientul în vederea
acestuia
dezvoltării capacității de
ascultare, de a schimba
idei cu ceilalți

78
Neacceptarea - -pacientul să -informez pacientul despre -pacientul este
bolii și refuzul dezintere accepte boala, efectele tratamentului, a înțelegător și
urmării cu s să dietei și urmările dacă nu dorește să aibe o
strictețe a conștientizeze le respectă cu strictețe profilaxie cât mai
tratamentului și importanța bună
-educ pacientul să
dietei tratamentului
efectueze controale
și dietei
periodice la medic

Epicriza
Pacient cunoscut potator cronic se prezintă la spital pentru simptomatologia mai sus prezentată. După investigații
paraclinice, se pune diagnosticul de pancreatită și se instituie tratamentul corespunzător.
Se externează cu recomandările: evită alcoolul, regim alimentar hipolipidic, hipocaloric, tratament conform RP. Repetă
analizele serice (enzime pancreatice serice) peste o lună

79
Cazul Nr 2

Nume si prenume: P.I.

Sexul: masculin

Varsta: 41 ani

Domiciliu: Vaslui

Cetatenie: român

Ocupatie: lăcătuș

Stare civila: căsătorit de religie ortodoxă

Diagnostic de trimitere: PANCREATITA ACUTA NECROZATĂ

Diagnostic de internare: PANCREATITĂ ACUTĂ NECROZATĂ,

OBEZITATE GR. III,

ANAMNEZA

Motivele internării:

- Durere violentă

- Febră

- Grețuri

- Vărsături

- Tahicardie

- Tahipnee

- Anxietate

- Tremor
82
 - Transpirații abundente

- Insomnia

Antecedente heredo-colaterale:

- Mama: HTA, DZ

- Tata: sănătos

Antecedente pesonale fiziologice si patologice:

- Obezitate gr. III 2005

- Etilism cronic 2010

- Criză de pancreatită acută 2010

Comportament fată de mediu:

- Fumător câte 1 ½ pachete tigări pe zi

- Consumă alcool

Conditii fată de viată si de muncă:

- Este de meserie lăcătus de 15 ani, locueste împreună cu sotia într-un

apartament cu 2 camere, este sociabil, nu prezintă alergii.

Istoricul bolii:

Boala actuală a debutat brusc, în urma cu 2 zile cu durere violentă în

epigastru, constantă si iradiind în spate; este accentuată de tuse, strenut, inspir
adânc. Durerea a fost urmată de greturi, vărsături, febră, tahicardie, tahipnee; la
durere pacientul spune ca lua pozitii antalgice (antebratele pe abdomen apăsând
regiunea dureroasă) si la administrarea calmantelor (algocalmin, bicarbonat de
sodiu) durerile treceau. Pacientul este anxios, agitat, prezintă tremor si
tranzpiratii abundente.

83
EXAMEN CLINIC GENERAL

Talia: 1,80 m, Greutate: 124 kg

Tegumente si mucoase: palide

Sistem osteo-tendinos: integru

Sistem muscular: normoton si normokinetic

Aparat respirator: torace normal conformat, murmur vezicular, 21

respirații/min

Aparat cardio-vascular: șoc apexian în spatiul IV intercostal, zgomotul

I întalnit la aortă, T.A. 130/75 mm Hg, P: 88 bătăi/min

Aparat digestiv: abdomen mărit de volum prin stratul

adipos,hipersonoritate abdominală, hiperestezie epigastrică

Aparat urinar: normal, oligurie

Ficat: usoară hepatomegalie

Glande endocrine: pancreas palpabil, bombat.

SNC: orientat temporo-spatial, agitație

84
 Diagnostic nursing Obiective Intervenții autonome si delegate Evaluare

Durere vie -reducerea -voi aplica punga cu gheață pe abdomenul pacientului -pacientul nu mai prezintă
durerii în vederea reducerii durerii durere

-vom administra medicația prescrisă de către medic:

Algocalmin 2f /zi

Refen 2ml 2f/zi

-recoltez sânge prin puncție venoasă pentru examenele

de laborator

-institui sonda nazogastrica pentru aspiratia secretiilor

pancreatic

85
Risc de deshidratare - -sfătui pacientul să-și pună stomacul în repaus total, sa -pacientul nu mai prezintă
datorită transpirațiilor reechilibrare nu consume lichide sau alte alimente deshidratare
abundente și a hidroelectrol
-schimb lenjeria de corp și de pat a pacientului ori de
vărsăturilor itica si
câte ori este nevoie
acidobazica
-efectuez toaleta corporala zilnica
-ameliorarea
greturilor si -ajut pacientul în timpul vărsăturilor, îl întorc în
a varsaturilor decubit lateral

-institui soluții perfuzabile la indicația medicului: Vit.

B1,B6; glucoză 5%- 1500ml,

Soluție Ringer 1000 ml

Ser fiziologic 500 ml

Metoclopramid 5 ml/zi

-efectuez clisma evacuatorie inainte de interventia

chirurgicala, montez o clisma evacuatorie

86
Hipertermie datorită -pacientul sa -măsor temperatura corporală și o notez in F.O. -temperatura corporală a
procesului inflamator prezinte T0 pacientei este în limitele
-aerisesc încăperea, asigur lenjerie de corp și de pat
al pancreasului în limite fiziologice: T0=36,60 C
curată, o schimb ori de câte ori este nevoie
fiziologice
-administrez antitermice: Perfalgan fl. 2/zi

87
Alterarea calitatii si -pacientul să -asigura un microclimat corespunzător (căldură 20- -pacientul prezinta un somn
cantitatii somnului aibă un somn 21oC, umiditate 40%) linistit si odihnit
datorită durerii si liniștit și
-incat pacientul sa practice tehnici de relaxare,
anxietatii odihnitor
exerciții respiratorii înainte de culcare

-întocmesc un orar de somn corespunzător

organismului

-asigur liniștea in salon și creez o atmosfera optima

pentru odihna

-administrează sedative la indicația medicului

88
Anxietate datorită -sa nu mai -explic pacientului tehnicile ce urmează a fi aplicate și -anxietatea s-a redus
simptomatologiei prezinte liniștesc pacientul cu privire la interventia chirurgical considerabil
accentuate anxietate ape care o va suferi ca totul va fi bine

-comunic cu pacientul, îl sfătuiesc să vorbească cu

cadrele medicale și bolnavii din salon despre boala sa,
sentimentele și ideile sale

-educ pacientul în vederea dezvoltării capacității de

ascultare, de a schimba idei cu ceilalți

-administrez anxiolitice la indicația medicului:

Doxepin 2 f./zi

89
Postura inadecvată -să aibă o -informez pacientul despre importanța păstrării unei -pacientul prezinta o postura
datorită durerii postura posture adecvate, îl ajut să-și asigure o poziție adecvata
violente adecvata adecvată în pat

-administrăm la indicația medicului analgezice

Algocalmin 2f /zi

Refen 2ml 2f/zi

90
Risc de complicatii -să nu -respect cu strictețe toate regulile de asepsie și -pacienta nu prezintă
prezinte antisepsie în administrarea medicației complicații
complicații
-iau măsuri profilactice în vederea îmbolnăvirilor -pregatirea preoperatorie
pe timpul
nozocomiale decurge în condiții optime
spitalizării
-supraveghează funcțiile vitale și vegetative și le notez
în F.O.

Lipsa de cunoștințe -acumulare - informez pacientul în vederea repausului digestive, -pacientul accepta mai ușor
referitoare la de cunoștințe sa nu consume lichide și nici alimente intervențiile aplicate
interventia chirurgicala privind preoperator datorită
- informez despre natura intervenției, necesitatea unei
interventia cunoștințelor accumulate
bune pregatiri preoperatorii, pozitia adoptata după
chirurgicala
dispariția efectului anesteziei despre perioada intra- și
și perioada
postoperator
postoperatori - o buna pregatire preoperatorie previne aparitia

91
e incidentelor în timpul intervenției chirurgicale și
postoperatorii

- îl educ despre necesitatea mobilizării precoce în

perioada postoperatorie pentru a preveni complicațiile
și efectuarea de exerciții respiratorii

92
Epicriza
Pacient în vârstă de 41 ani, se prezintă la spital acuzând dureri abdominale după
un exces alimentar bogat în grăsimi animale și consum de alcool.
După investigații paraclinice (analize serice și ecografie abdominală) coroborate
cu simptomatologie clinică, se pune diagnosticul de pancreatită acută și se
aplică tratamentul specific afecțiunii și este externat, cu recomandarea de a evita
alimentele grase, alcoolul.

94
Cazul Nr 3

Nume si Prenume: D.N.

Sexul: masculin

Vârsta: 51 ani

Domiciliu: Bucuresti

Cetatenie: română

Ocupatie: contabil

Diagnostic de trimitere: COLECISTO-PANCREATITĂ ACUTĂ

Diagnostic de internare: COLECISTO-PANCREATITĂ ACUTĂ

SEVERĂ

ANAMNEZA:

Motivele internării:

- durere intensă în epigastru cu iradiere în hipocondriul drept

- greată

- vărsături

- febră

- tahicardie

- balonare

- constipatie

- insomnia

95
 - inapetentă

- scădere în greutate

Antecedente heredo-colaterale:

- mama: sănătoasă

- tata: litiază biliara, pancreatită cronică

Antecedente personale fiziologice si patologice:

- hepatită virală 1980

- dischinezie biliară 1995

Comportament fată de mediu:

- fumător ( 1 pachet de tigarete pe zi)

- consumă alcool numai la ocazii

Condiții de viață și de muncă:

- locuiește împreună cu soția și cu fiica lor, într-un apartament cu două

camera; este de meserie contabil.

Istoricul bolii:

Boala actuală debutează brusc în urmă cu 3 zile cu dureri în hipocondriul

drept cu caracter colicativ, postprandiale cu iradiere în hipocondriul drept, sunt
însotite de greturi si vărsături cu caracter bilos, febră, dispnee, tahicardie. Nu a
tolerat nici un fel de alimente sau lichide prezentând vărsături după orice
aliment ingerat. Nu prezintă alergii.

96
EXAMEN CLINIC GENERAL

Inăltime: 1,65 m

Greutate: 60 kg

Tegumente si mucoase: normal colorate

Sistem osteo-tendinos: integru, articulatii mobile, nedureroase la palpare

si mobilizare pasiva

Sistem muscular: functional

Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonara,

respiratii 15 respiratii/min

Aparat cardio-vascular: șoc apexian in spatiul V intercostal stâng, pe

linia medioclaviculară, in limite normale. TA 110/50 mm Hg, puls 94
batai/minut

Aparat digestiv: greturi, vărsături bilioase, balonari, dureri cu caracter

colicativ in hipocordul drept cu iradiere in bară si lombară dreaptă,

Aparatul uro-genital: mictiuni fiziologice

Ficat: usoară hepatomegalie

Glande endocrine: marirea în volum a pancreasului

SNC: orientată tempero-spatial,

97
98
Diagnostic
nursing Obiective Interventii autonome si delegate Evaluare

Durere vie -reducerea durerii -voi aplica punga cu gheată pe abdomen pentru -pacientul nu mai prezinta durere
preoperator reducerea inflamatiei
ie -administrez perfuzii cu antiseptic si calmante la
indicatia medicului: ser fiziologic 500 ml + 1 f.
NoSPA, Xilină 1%, Algifen; Solutie Ringer 1000ml
si Solutie glucozata 5% 1000ml

98
Alterarea -normalizarea valorilor - asez pacientul în pozitie semisezând -pacientul prezintă o buna
circulației circulatorii si respiratorii -învat pacientul să facă exerciții respiratorii, să circulatie 75 bătăi/minut și o
si respire profund, buna respirație 15
respirației -aeroterapie: deschiderea ferestrelor respirații/minut
manifestată -măsor funcțiile vitale și le notez in F.O. :
prin TA= 140/70 mmHg
tahicardie P= 94 bătăi/minut
si tahipnee Resirații = 19 resp./ minut
-administrez la indicația medicului antiaritmice
Digoxin 2 f a 2 ml de 2ori/zi
HHC 500mg

99
Alterarea -reechilibrare -montez sondă nazogastrică pentru aspirarea -este reechilibrat hidro-
alimentație hidroelectrolitică secretiilor gastrice si efectuez spălătură gastrică cu electrolitic
i datorită -să nu mai prezinte greturi si solutie alcalină (carbonat de calciu) -nu mai prezintă greturi,
grețurilor, vărsături -reechilibrare electrolitică conform ionogramei vărsături
vărsăturilor sanguine
, inapetentă -sfatui pacientul de repauzul gastric
-administrez la indicatia medicului : Metoclopramid
pentru reducerea greturilor
Cimetidina 1g/zi pentru reducerea secretiei gastrice
ti acide
Sandostadin 1g de 3ori/zi pentru inhibarea secretiei
pancreatice

Alterarea -pacientul să elimine in mod -urmăresc și notez în foaia de observație numărul și -pacientul și-a reluat tranzitul
eliminarii fiziologic si reluarea consistența scaunelor intestinal, nu mai prezintă
intestinale tranzitului intestinal -efectuez la indicatia medicului o clismă evacuatorie balonari
manifestate -introduc o sonda vezicală pentru a putea monitoriza

100
prin diureza si o notez in F.O.
constipație,
balonări

Poatura -pacientul sa adopte o -informez pacientul despre importanța păstrării unei -pacientul adoptă poziții
inadecvată postură adecvată posture adegvate, il ajut să-și asigure o poziție antalgice în timpul durerii
datorită adecvată în pat
datorita -administrăm la indicația medicului analgezice
durerii, Algocalmin 2f /zi
anxietatii Refen 2ml 2f/zi

101
Insomnie -pacientul să se poata dormi -asigur un microclimate corespunzator (caldură 20- -pacientul prezinta un somn
manifestată si ohihni noaptea 21oC, umiditate 40%) linistit si odihnitor, nu se mai
prin -învat pacientul să practice tehnici de relaxare, trezește în mod repetat noaptea
adormire exerciții respiratorii înainte de culcare
greoaie si -întocmesc un orar de somn corespunzator
treziri organismului
repetate -administrez medicatia prescrisă de medic :
Fenobarbital 1 fiola; Diazepam 1 fiola.

102
Hipertermi -normalizarea valorilor -aerisesc încăperea, asigur lenjerie de corp si de pat -normalizarea T0=36,50C
e temperaturii corporale curată, o schimb ori de câte ori este nevoie
manifestată -mentinerea temperaturii -educ pacientul cum să-si mentină temperatura
prin corporale in limite corpului in limite normale, atunci când temperatura
valorile fiziologice mediului ambiant este scăzută să consume lichide si
T0=38,50C alimente calde
-administrez antitermice: paracetamol 3cp/zi
acid acetilicsalicilc 3cp/zi

Risc de -reechilibrare -administrez perfuzii cu solutii de aminoacizi si -pacientul nu prezintă

deshidratar hidroelectrolitica si acido- glucoză la indicatia medicului deshidratare
e datorita bazica
varsăturilor

103
Lipsa de -acumularea de cunostinte -explic pacientului tehnicile ce urmează a fi aplicate -cunoștințele preoperatorii
cunostinte cu privire la intervenția și îl liniștesc cu privire la intervenția chirurgicală pe permit pacientului să accepte
referitoare chirurgicală care o va suferi, asigurându-l ca totul va fi bine mai ușor măsurile intra- și
la -ii explic necesitatea tehnicilor in pregatirea postoperatorii
interventia preoperatorie si necesitatea intervenției pentru a ne -o buna pregatire psihică si fizic
chirurgical asigura ca avem parte de cooperare din partea a pacientului previne apariția
ă pacientului complicațiilor în timpul
intervenției chirurgicale

Epicriza
Pacient în vârstă de 51 de ani se prezintă la spital cu dureri puternice în epigastru care nu cedează la tratamentul antalgic.
Examenele clinice și paraclinice pun diagnosticul de pancreatită. Efectuarea tratamentului corespunzător îmbunătățește
evoluția pacientului.
Recomandări:
- evită alcoolul, mesele copioase bogate în grăsimi animale
- urmează tratamentul conform RP

104
 BIBLIOGRAFIE

1. Borundel C. - Carte de medicina interna pentru cadre medii, Editura

Medicala, 2008
2. Mozes C. - Tehnica ingrijirii bolnavului, Editura Medicala, 2007
3. Titirca L. - Nursing, tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții
medicali, Editura Viata Medicala Romaneasca, 2005
4. Mincu I. - Alimentatia omului bolnav, Editura Medicala, 1980
5. Titirca L. - Manual de Nursing, Editura Viața Românească, 2005

105