Taierile de formare si fructificare la zmeurul bienal

Zmeurul bienal este zmeurul obisnuit, neremontant, cu fructificare de vara, care

produce fructe pe lastari de 2 ani (Veten, Canby, Norna, Laszka, Radiova, Glen
Ample, Tulameen, Wilamette si altele). Formarea si conducerea tufelor de zmeur
se face prin aplicarea taierilor in fiecare an, avandu-se in vedere specificul
general al speciei, sistemul de cultura, cat si faptul ca soiurile de zmeur sunt atat
remontante, cat si neremontante. De asemenea, trebuie de avut in vedere ca
unele soiuri dau ramificatii fructifere de la jumatatea tulpinii in sus, iar alte soiuri
le au grupate mult spre varf (mai ales selectiunile lui Malling).
  
 
Anul I – taieri la plantare

Taierea de formare incepe imediat dupa plantare si consta in scurtarea tulpinii

drajonului la 15-20 cm, in functie de vigoarea soiului. Acesta taiere este obtionala si
constituie avantajul ca stimuleaza inradacinarea plantelor. In cursul primului an, din
mugurii existenti pe tulpina se formeaza lastari care asigura ramificarea, dintre care unii
pot fi purtatori de inflorescente.

Concomitent cu ramificarea tulpinii, de la baza tufei si din mugurii de pe radacini apar

noi cresteri, care pana toamna au o lungime de 150-250 cm sau mai mult. Pentru
formarea si fortificarea tufei prin noii drajoni, se recomanda inlaturarea florilor aparute
din mugurii micsti, evitand astfel consumul de substante pentru formarea fructelor in
favoarea cresterilor vegetative.
 
Taieri in anul II de la plantare
La inceputul anului doi, inainte de pornirea in vegetatie se executa suprimarea tulpinii
de doi ani, care este ramificata si de obicei uscata, cat mai aproape de sol, fara a lasa
cioturi. Uneori in jurul plantei initale se formeaza numai un drajon care se pastreaza
pentru productie in anul 2.
Dintre noile cresteri care s-au format se aleg 3-4 tulpini de 1 an bine dezvoltate si
uniform distribuite in jurul tufei (la cultura de grup) sau distantate intre ele la 15-20 cm
pe o banda lata de 30 (la cultura in benzi). Cresterile slabe, sub 0,5 m, se inlatura
deoarece au muguri vegetativi si nu prezinta interes pentru formarea tufei sau pentru
fructificare.

Tulpinile de un an alese pentru formarea tufei se vor scurta foarte putin, numai varful cu
15-20 cm, care este foarte subtire, curbat si uneori chiar degerat sau daca este un soi
remontant care a format inflorescenta in toamna, se inlatura intreaga portiune de pe
care mugurii au dat inflorescente.

Inlaturarea varfurilor subtiri are drept scop evitarea formarii fructelor mici si atipice care
apar ultimele pe planta. Scurtarea tulpinilor se face, constient fiind, ca portiunea
inlaturata putea da fructe, in schimb fructele ramase sunt mai mari, iar numarul
reprizelor de recoltat se reduce. Aceasta operatie este recomandabila pentru cele mai
multe soiuri, cu exceptia celor cu rodirea grupata la varf, cum sunt selectiile Malling,
care nu se scurteaza (Malling Promise, M. Exploit, M. Jewel etc.).

In perioada de vegetatie, dupa recoltarea fructelor formate pe tulpinile lasate in

primavara se recomanda suprimarea lor si alegerea drajonilor de inlocuire, de pe care
se va obtine productia in anul urmator. Se recomanda a nu se intarzia cu eliminarea lor,
deoarece daca se usuca bine, taierea lor este mai anevoioasa. In cursul perioadei de
vegetatie din anul II de la plantare tufa isi formeaza numerosi drajoni. Cu ocazia
indepartarii tulpinilor de 2 ani se vor alege noile tulpini ce vor forma tufa in numar de 5-7
din cele bine dezvoltate si elimina pe cele de prisos, slabe, rau plasate etc.
 
Taieri incepand din anul III de la plantare
La inceputul anului al treilea de la plantare se face o verificare a plantelor, de modul
cum au iernat. Se scurteaza varfurile tulpinilor 20-30 cm ca si in anul precedent sau,
daca au degerat, se vor taia pana la partea sanatoasa. Daca nu s-a intervenit in vara,
este momentul sa se inlature tulpinile care au fructificat anul precedent si deja sunt
uscate si sa se aleaga drajonii mai vigurosi si bine plasati pentru productia anului in
curs.

Prin august, dupa recoltatul fructelor se indeparteaza tulpinile care au rodit si se aleg
apoi altele de un an, in numar de 6-10 sau chiar 12 bucati ce vor alcatui in continuare
tufa sau banda in lungul randului.
Conducerea tufelor de zmeur, incepand din anul al patrulea de la plantare, consta in a
lasa, anual la o tufa, un numar de 8-12 tulpini roditoare sau in a rari drajonii la 25-30 cm
in lungul benzii, pentru a avea suficienta lumina necesara fructificarii si in acelasi timp in
cursul vegetatiei sa i se rezerve tot atati drajoni pentru inlocuire. Drajonii destinati sa
intre in constitutia tufei se aleg in prima parte a verii, din cei mai bine dezvoltati si bine
plasati in jurul plantei-mama. Drajonii slabi ca si cei ce apar ulterior in partea a doua a
verii se inlatura cat sunt inca mici, pentru a nu consuma din substantele hranitoare.

Trebuie sa mentionam ca tulpinile de 2 ani se pot inlatura din plantatie si primavara,

daca nu s-a putut executa taierea de vara. Pentru zonele expuse vanturilor sau mai
sarace in precipitatii, benzile se lasa intacte pe timpul iernii, folosindu-se ca parazapezi.
 
Cand se fac taierile la zmeur?
1. Taierea de primavara
Taierea de primavara se efectueaza dupa ce a trecut pericolul gerurilor tarzii si inainte
de inmugurire. Obisnuit prin martie se face scurtarea varfurilor plantelor de zmeur. Daca
acesta lucrare nu s-a facut vara, concomitent se pot rari plantele prea indesite incat sa
ramana 12-15 plante/ml de gard fructifer.
2. Taierea de vara
Vara in august se elimina de obicei din plantatie tulpinile de 2 ani care au rodit si se
usuca. Deasemenea se pot rari plantele pe rand care sunt foarte dese incat sa ramana
cele mai viguroase in numar de aprox. 15 plante/ml cu distante de 15-20 cm minim intre
fiecare.
3. Taierile de toamna
Toamna se pot face atat taieri de rarire cat si de scurtare. Este recomandat ca aceste
taieri sa fie facute doar in zonele cu ierni mai blande unde nu scade temperatura sub -
20 gr. Celsius in timpul iernii. In caz contrar o parte din tulpini in zona ranilor pot fi
afectate de inghet.
Infiintarea unei culturi profitabile de zmeur

Zmeurul se poate planta atat toamna, cat si primavara, insa numai dupa ce s-au
luat toate masurile ce garanteaza aplicarea unei tehnologii care sa respecte
nevoile acestei specii in cultura. Spre exemplu, in alegerea terenului potrivit
trebuie sa ne orientam cu cel putin un an inainte, tinand cont atat de conditiile
climatice, cat si de planta premergatoare. Abia apoi se trece la lucrarea propriu-
zisa a solului.
 
 

 
Pregatirea terenului pentru plantarea zmeurului
Analiza solului este necesara inainte de infiintarea plantatiei. pH-ul optim este de 6,5
dar zmeurul se poate cultiva in conditii bune si la un pH intre 6 si 7. Daca acesta nu
este corespunzator, se poate face o corectie prin aplicarea amendamentelor. Potasiul,
fosforul si magneziul se administreaza concomitent cu pregatirea terenului inainte de
plantare, iar ingrasamintele cu azot se aplica la cateva saptamani de la pornirea in
vegetatie.

Gunoiul de grajd bine fermentat, in cantitate de 50-60 de tone, se risipeste pe toata

suprafata sau 15-20 de tone pe randul unde urmeaza sa fie plantat zmeurul si se
incorporeaza in sol cu freza.

Avand in vedere durata mare de viata a unei plantatii, de circa 12-15 ani, inainte de
plantare este bine sa se faca o aratura de desfundare, la 40-50 cm. Daca, astfel, roca
mama (stratul nefertil) se aduce la suprafata se va face doar o aratura mai putin
adanca.

In functie de analiza solului, se poate interveni cu un aport de magneziu. In general,

se asigura: P2O5 - 100-250 unitati/ha; K2O - 200-300 unitati/ha; MgO - 80-100
unitati/ha. Aceste date sunt orientative, stiind ca o parte din solurile din Romania sunt
bine aprovizionate cu potasiu.

Inainte de plantare, solul se lucreaza cu freza sau cu grapa cu discuri.

 
Infiintarea culturii

Distanta de plantare intre randuri variaza in functie de vigoarea soiului, de puterea de

drajonare, de fertilitatea solului si de modul de conducere a plantatiei. La soiurile
viguroase, cu putere mare de drajonare, se lasa o distanta mai mare. In general,
aceasta este de 3-3,3 m, cand se lucreaza mecanizat cu tractor mare si de 2,5-2,8 m,
cand se lucreaza cu un motocultor. Intre plante, pe rand, se lasa 0,4-0,8 m, in functie de
capacitatea de drajonare.

Inainte de plantare, se marcheaza randurile cu o sfoara sau cu un marcator, pe o

lungime de maxim o suta de metri, pentru a usura recoltarea si scoaterea laditelor in
capatul randurilor, la drumurile de acces.

Se recomanda ca radacina plantelor sa se umecteze timp de 1-2 ore pentru a le

rehidratata, sau sa se mocirleasca.

Plantarea se face manual in rigole deschise, mecanic sau cu cazmaua. Drajonii de

zmeur se planteaza cu 2-3 cm mai jos fata de nivelul la care s-au dezvoltat in pepiniera.
Daca se sadesc mai adanc, plantele se vor dezvolta mai greu si vor emite drajoni putini
si de slaba calitate. Planta se aseaza cu radacina rasfirata, care se acopera apoi cu
pamant, iar solul se taseaza usor in jurul plantei.

La plantarea de primavara apare riscul deshidratarii, daca nu ploua in primele zile

dupa plantare, in acest caz fiind necesare udari.
 
Identificarea suprafetei pentru cultura

Zmeurul necesita un teren insorit, cu o buna miscare a aerului, cu umezeala suficienta,

ferit de vanturile puternice si de temperaturile foarte scazute din timpul iernii. In
plantatiile infiintate pe pantele cu expozitie sudica fructele se coc mai repede cu 7-8
zile, comparativ cu cele situate pe pante nordice. In aceeasi locatie, conditiile de
microclimat si de sol pot fi foarte diferite.

De aceea, pentru infiintarea unei plantatii pe suprafete mari, arealul se poate testa timp
de doi-trei ani, cultivand o suprafata mai mica de zmeur. In acest caz sunt obligatorii
analizele de sol privind continutul in diferite elemente chimice si pH-ul.

Zmeurul se dezvolta cel mai bine pe solurile lutoase, bine drenate, bogate in materie
organica, in general cu un humus de peste 2,5% si cu o buna capacitate de retinere a
apei.

Specia se poate cultiva si pe solurile mai nisipoase, dar in conditii de irigare.

Nu se vor infiinta plantatii de zmeur pe soluri reci si argiloase, unde exisa tendinta de
baltire a apei, deoarece cultura va fi compromisa inca din primii ani. Pe aceste soluri se
poate planta zmeurul doar cu conditia asigurarii unui drenaj corespunzator si, eventual,
plantarea pe straturi inaltate.

Planta premergatoare
Cerealele paioase pot fi bune premergatoare pentru zmeur, mai ales daca se face o
erbicidare totala dupa recoltat si rasarirea buruienilor. Alte premergatoare pot fi
leguminoasele, care lasa terenul imbogatit in azot si, in general, curat de buruieni.
Legumele timpurii, care se recolteaza in timpul verii, pot fi o alta solutie.

Se evita urmatoarele premergatoare: cartofii, rosiile, vinetele sau ardeii, din cauza
riscului infectiei cu Verticillium wilt (verticilioza), boala comuna.

Acolo unde exista zmeur sau mur din flora spontana in preajma plantatiei, acesta se va
elimina prin mijloace mecanice sau prin erbicidare pe o raza de cel putin o suta de
metri.
 
Achizitionarea plantelor

Plantele de zmeur se procura din timp, din pepiniere autorizate, care sunt controlate si
autorizate de Inspectoratele Teritoriale pentru Controlul Semintelor si Materialului
Saditor si de Unitatile Fitosanitare judetene. Nu se folosesc plante de provenienta
necunoscuta sau recoltate din plantatii imbatranite de zmeur, care poarta bolile si
daunatorii specifici din plantatia mama.

gazetadeagricultura.info
https://www.gazetadeagricultura.info/pomicultura/599-arbusti-fructiferi/

https://www.facebook.com/groups/1826695300914347/
https://www.facebook.com/groups/1902798356634327/
https://www.facebook.com/groups/iubimpomiifructiferi/
https://www.facebook.com/groups/livadadefamilie/

https://www.facebook.com/livadadefamilie/