‘Tema Etica juridicd 1 .Juridic sietic Privitor ba elapia juridic-etic funcionexzi dou opinii complet contradictori: ex este vizutd sau ca © tautologie, sau ca o relgjie imposibils pentru c& temenii mu ar fi deloc asoeiabili, Functioneasat tautologic pemru ci cei doi termeni par a ft ientici: fie ci exeroijiul juridie este vaeut ca insigi practica etici, fe eX intreaga eticd se considerd a fi modelats de nomativitatea juridie&. Este imposibil de asociat pentru cd even ce devine deja nocnut juridie ar iegi din sfera etic stu pentru 4 tot cea ce se mormeaza juiidic nu ar tine de eserfa etic, ci mai deprabs este contrat pe cinstiinja ecirui individ. Drept conseeintd, ar ft impropriu s4 vorbitn de o etied a profesionistilor din aria juridie’, fi pentru 8 aceast profesie ewe un exerciti etic prin exeelenfl, fie pentri ci orice nomure etic’ suplimentars nu ar face decat si adauge condamnati $i sancjiuni care privesc mai degrabii aspectil sudmministratv al profesiei in realitete, considerim cd etieul gi juridieu! sunt intr-o relagie de interdepend engl care nu permite nici uneia niei celeilalte si functioneze inulependent si care da seat de Eyptul ci sfera celor doi termeni ry poate fi una si aveexsi Pentru o mi bunt distinejie a celor doi termeni, inelusiv penttu a.clarfiea relajia lor, eredem cGeste util si avern in vedere postbilele planuri in care relatia anunjatk poate funeqions: a) normé juridici-nor mi moral b) roluiile jurigtlor: ta principal distinetia tutre muigisteag’ Gudeeiiori si procurori), avocati, notaei gi consilicet juridiet ) raporturi futre jurigt gi cel vizati prin actul justi{ict a)Normi juridici-norma moral, in ce misuri @ rormil juridied trebuie si fie confoem’ eu o norm moral este un Subiget care nu face object! aeestui text, dat raportul cintee nortea juridied si cex moral este de retinut pentru ca, im cete mai nmulte cazuri, activitatea juristilor este atat de complet normatd ineat pare e& nu mai poate imine nimie in afkra stipulatilor juridize. Or, dacs se paste formula 0 corin{l etied neprevieuts deja in lege, ex ar putea ff sau de prisos, sau ar trebui urgent! inglobetl in corpul regkementitilor jurifice. In redlitate, exist gi calea intermediars a norttislor, evident etiee, care, degi nu sult stipulate in codurile jutidice, sunt necesare bunei funetionttt a profesiet de jurist. bb) Rolurile juristitor ‘Sareinile morale ale juristilor difer, mai cu sean prin evidentierea wor primetpit ‘prevaiente, in functic de diferitele roluri jucate in sfora juridies. Desi se plistrenai um mumir -comun de obligatii etic, prin natura profesiei, etiea aveeatilor, de exemplu, se orientewzk si in fumetio de prineipii specifice, altete deedt cele care vizeazi profesia magistratilor sau cca a notarilor (Held, 1983). ‘<) Raportul dintre juristi si cei vizatl prin actul justified Tn fimetie de distinctia de mil sus, raportul cu "subisctii" actului juridie difers ef insusi, Dack pentru avocat sau notar putens vorbi de um raport cu un client, magisttill nu are in fara decdt probe care si dea dteptate unui reclamant sau pale (in dreptul eivil) sau si ineulpe sau diseu}pe un invimait (in dreptut penal). 2, De ce este necesariio etied a prafesiek de jurist? Poti oi justitia se bucut, suk ar Hebuie sk se bucure, ce deplind autonomic, este vital pentru binele geneial al societatli, ca jurigti, in mod individual gi ih mod colectiy, s& menting un standard etic foarte ridicat, Dack exigentele unui asermenca standard at rdimdine dear o problema “inierni” a justitied, exist pericolul ca interesele private sau de grup ale juristilor sa fie preferate responsabilitii soetale, Mai mult, pot apirea situpit tn care persoane cu influenta siu Cet foarte bogoti si foci presiund asupra juristilor tocmai pentni a provuca decizit in detrimentul sooietatii (Fridemansi Zile, 1964). Juristii trebui si faci fati unor mari tentatii a edror detectare e foarte dificili, iar beneficiile economice ar fi foarte consistente. Astfel, standardele ctice ar fi amenintate. De aceea importanta rolului social al juristilor il obliga pe jurist la respectarea unui set de valori indispensabile profilului moral al profesiunii sale. Necesitatea eticii pentru profesiile din justitie nu se fundamenteaza, evident, pe relatia dintre etic si juridie la nivelul normelor, Acest aspect intra in preocuparea legiuitorilor care ar trebui sa foloseasca eticul, acolo unde e cazul, ca un criteriu principal al normarii juridice. Trebuie mentionat faptul cA, intr-o socictate democratica, intreaga legislatic este obligati si satisfaci cerintele ctice ale unei societiti. Sigur ci nu se poate vorbi de etica unéi societati independent sau in contradictie cu etica in calitate de trisitura a relatiilor interpersonale, inter-institufionale sau intre persoane si institutii. Dar intr-o legislatie, obiectivele societatii prevaleaza asupra celor ale persoanelor fizice si juridice. Celelalte doua planuri, privind distribuirea rolurilor in spatiul juridic gi respectiv cel al relatiilor cu persoanele-subiecte ale actului justitiei, pun in evidenti distinctii utile pentru infelegerea diferentiata a necesititii eticii pentru profesiunea de avocat, pentru cea de magistrat sau de notar. Tindnd cont de cele enuntate anterior, credem c& principala ratiune a necesitiiii normarii etice a profesiunii de jurist este o consecinti a relatici dintre justitie si stat, relatic cu repercusiuni importante pentru raportul juristilor cu subiectii proceselor. in tarile cu regim totalitar, controlul statului este atit de puternic si de nerestrictiv incat juristul este foarte tentat si neglijeze interesele persoanelor (civile, mai ales) ca si interescle socictatii", de fapt interesele statului, fiindcd un stat totalitar identifica interescle societdtii cu cele ale statului. Dar, si mai grav este ca statul insusi nu inseamni decat vointa unui par respectiv a unei "clase conducitoare", Atét timp cat juristit nu sunt in mod particular recompensati de cittre clientit lor, fiind angajati ai statutului, iar recunoayterea si avansarea lor profesionali seface doar in functie de felul in care este satisfacut interesul statului, este oarecum de ingeles de ce, 0 dati in plus, juristii subordoneaza statului interesele propriilor lor cliengi. (Frideman $i Zile, 1964), Evident, observatia celor doi autori ii vizeazd in mod special pe avocati. in gatile cu regim demoeratic, prin chiar cerintele democratici, justitia este independenta, este una dintre cele patru puteri. Controlul statului fiind atat de redus, unul din pericole poate fi acela ca juristul sa neglijeze interesele societatii in favoarea exclusiva a intereselor particulare ale clientilor, mai ales ci acestia din urmé {i procura avantajele materiale. Este de asemenea, vorba mai ales despre avocati, dar gi magistratii pot fi contaminati (corupti) de aceasta atitudine prin acceptarea unor avantaje (materiale sau de orice alti form’) care li se oferi de citre clienti prin intermediul avocatilor. Astfel, libertatea profesiei dejurist inseamnd, intr-o socieate totaliart, libertatea fata de excesiva dependenti fatt de stat, iar intr-o societate democraticé libertatea fati de excesiva dependenti fatit de client. (Frideman si Zile, 1964) Aceasta cerinti a independentei reale a juristului fafa de constrangerile statului, oricat de juste sau nejuste ar fi ele, si fata de aspiratiile clientului, oricat de rezonabile sau nerezonabile ar fi ele, pune in discutie responsabilitatea profesionala a juristilor, angajamentul lor dincolo de cerintele clar formulate ale competentei lor. intr-o tari cu un grad inalt de coruptie, pistrarea acestei independente (in special fafa de cei vizati prin instrumentarea dosarelor) reclama eforturi in plus pentru a face fata tentatiilor si presiunilor de tot felul. 3. Responsabilitati generale Majoritatea responsabilititilor profesionale ale juristilor sunt prevazute in normele juridice (coduri sau legi organice), dar comportamentul juristilor este, de asemenea, ghidat de constiinta personala si de regulile aprobate de comunitatea mai restransi a colegilor (Freedeman, 1990). Responsabilitatile etice ale juristilor decurg din statutul profesiei lor, ei fiind deopotriva: a) ofiteri ai sistemului legalb) cetiteni cu responsabilititi speciale fati de calitatea justitiei a) Ca ofiter al sistemului legal, un jurist trebuie: - Si foloseasca legea numai pentru seopuri legitime gi in nici un caz pentru a-i hirtui sau intimida pe alti - Siarate respect fata de sistemul legal si fata de cei care il servese. - Sa provoace desfigurarea corecta a actiunilor oficiale si sa sustin’d caracterul legal al procesclor. b) Ca cetiijean, juristul trebuie - S$ Acaute imbunatitirea legii - S Apromoveze calitatea serviciilor justitiei. - S$ A cultive cunoasterea legii dincolo de exercitiul strict al profesiei lui, sa iyi foloseasc cunostintele pentru reformele in justitie gi pentru o mai buna educatie juridiea a cetiifenilor. O dati in plus acesta este necesar pentru cd ignoranta in raport cu legea nu poate justifica nici o fapta prin care legea este incdleata Concentrind cerinfele de mai sus, le putem reformula ca trei conditii generale: 1. Sa depund eforturi si ating’ nivelul cel mai inalt posibil al competentei. 2. Sa imbunitateasc’ legea. 3. Sa igi utilizeze calificarea pentru a servi idealurile serviciului public. 4. Competenta Principala obligatie, si juridica i eticd, este competenta. Ea presupune cunoasterea legilor, abilitati pentru o buna infelegere gi interpretare a actelor juridice. Cea mai important’ cerintd care sf asigure competenta unui jurist consti in incadrarea cit mai corecti a cazului instramentat in legislatia existent. 5. Confidentialitatea Principiul confidential itatii trebuie respectat de toti juristii, desi obligatiile care decurg din el se coneretizeazi diferit dupa cum juristul este avocat, magistrat sau notar. Cum violarea confidentialititii ar aduce prejudicii importante nu numai instrumentirii corecte a cazului, dar si imaginii celor implicati, acest principiu este indispensabil profesionalismului si moralitatii unui jurist, dar nu ttebuie infeles ca find inviolabil ca un "zid chinezesc". Confidentialitatea nu face imposil orice fel de comunicare, Ea este mai degrabi un principiu care procuri motivatia pentru pistrarea seeretului, motivatie care poate fi anulatd de alte considerente mai puternice in situatii exceptionale, accesul la informatie devine el insusi 0 cerinta etica (de exemplu, cazurile care prezinté un mare grad de periculozitate publica, duc la necesitatea de a cunoaste cat mai politice 5.2), O respectare nenuantati a confidentialitatii complet coordonatele vietii unei personal poate aduce prejudicii responsabilititii civice a juristului (Simon, 1988) Obiectul confidentialitatii nu este acelasi pentru un notar, un avocat si un magistrat. De pilda, daca unui magistrat nu i se ingiduie s4 dezvaluie desfigurarea deliberarii, felul in care isi concepe strategia nu este pentru un avocat un seeret obligatoriu. Asa cum s-a mai atiitat, cerintele etice ale juristilor difera in functie de rolul lor profesional 6. Responsabilitatile avocatilor A. Loialitatea La celelalte doud componente ale statutului de jurist, in cazul avocatului se adauga si cea de a fi reprezentatul unui client. Prin aceasta ultima functie el devine partizanul clientului sau, indiferent de vinovatia sau nevinovatia acestuia, Astfel, imperativele sale etice se concentreaza in jurul cerintei dea fi loial fata de client B. Sarcinile avecatului.Conexat cu rolurile de a fi ofiter al sistemului legal si cetitean cu responsabilititi speciale fata de calitatea justitiei, avocatul are de indeplinit roluti speciale care ii tevin din calitatea de a fi reprezentatul clientului su. Astfel: -in calitate de consultant, face cunoscute clientului care fi sunt drepturile legale si obligatiile si explica implicatiile lor practice; -Ca pledant, argumenteazi juridic pozitia clientului fata de regulile invocate de adversari - Ca negociator, cauti si obtind rezultate avantajoase pentru client, dar ele trebuie sa fie consistente cu cerintele unui tratament onest aplicat adversarilor, Nu sunt permise nici un fel de presiuni in interesul clientului; -Ca intermediar inte clienti, cauta sa reconcilieze interesele lor —_divergente; -Ca evaluator, examineaza problemele legale ale clientilor si face un raport fata de magistrat. C. Comunicarea cu clientul este esentiala bunei reprezentari, Un avocat trebuie sa-si tind clientul la curent cu desfigurarea procesului si si explice informatia de cate ori este necesar pentru a permite clientului si ia decizii corecte asupra reprezentitii sale in proces. Deseori se fntimpl ca avocatul si fie nevoit si actioneze fra consimfimantul anterior al clientului, sau, in cazurile in care este vorba de un copil sau de un handicapat, 0 asemenea comunicare este practic imposib in anumite circumstante este justificat ca avocatul si nu comunice imediat informatia clientului datorité efectelor pe care aceasta comunicare le-ar putea antrena (de exemplu, in cazul in care e previzibil pericolul unei reactii imprudente a clientului). Tinind cont de posibilitatea unor exceptii, in privinta comunicdrii cu clientul, sarcinile avocatilor sunt: - sA respecte deciziile clientului privind obiectivele sau reprezentarea - sii se consulte cu clientul asupra cailor prin care acestea trebuiese urmirite. - sii diseute consecintele legale ale fiecdrei propuneri ficute = si clarifice clientului care este validitatea mijloacelor folosite, intelesul sau aplicarea legii. Clientul este cel care trebuie sa detind ultima autoritate in determinarea scopurilor are trebuiesc urmirite prin reprezentarea legal, in limitele impuse de lege si de profesiunea de jurist. Dar avocatului nu i se poate cere si urmireasci obiective si si folosease anumite mijloace doar pentru ca aceasta ar fi dorinta clientului. D. Diligenta Un avocat trebuie sa actioneze cu o rezonabila diligent si promptitudine in reprezentarea unui client. El trebuie si se dedice intereselor clientului si s4 pledeze convingator in favoarea lui, dar ii este interzis sit faci orice tip de presiune in avantajul clientului E. Confidentialitatea in cazul avocatului, prineipiul confidentialitajii se subordoneaza aceluiasi scop al respectarii loialitatii faa de client. De aceea, un avocat nu are voie sd fumnizeze nici o informatie privitoare la dosarul clientului séu fr consimtamantul acestuia (astiel clientul este facurajat sd comunice cu avocatul siu intr-un mod sincer si si furnizeze toate informatiile). De asemeni, in cazul in care un avocat lucreaza pentru o firma, el trebuie si p streze secretul asupra informatiilor confinute in dosarele angajatilor. Datoria confidentialititii continua si dupa ce relatia cu clientul inceteaza $i totusi, existi cazuri in care acest principiu poate fi incdlcat. $i anume, daci: = avansarea anchetei o cere: = avocatul crede intr-un mod rezonabil cd astfel este impiedicata o infractiune (0 posibila vatimare corporala sau 0 incercare de asasinare), 4- este necesari protectia avocatului (daca acesta este amenin{at ca urmare a instrumentarii dosarului): - un client caut serviciile legale pentru a comite o frauda (nefiind in scopul obisnuit al serviciului sau gi, deci, putand fi acuzat chiar de complicitate, avocatul este obligat sa comunice orice informatie care ar putea impiedica acea fraud’); = avocatul este chemat ca martor (atunci nerespectarea confidentialitit obligatia de a depune marturie). Ramdne ca regula general, fird exceptii, faptul cdi unui avocat fi este interzis si exploateze in vreun fel informatii cunoscute din dosarul clientului. este motivata de F, Conflictul de interese. Responsabilitatile unui avocat sunt concepute ca un tot armonios (un ayocat poate pistra confidentialitatea protectoare pentru clientul sau si in acelasi timp sA serveasca interesul public). in realitate, in practica justitiei apar deseori situatii conflictuale mai ales intre responsabilitatile fara de client, cele fati de sistemul de justitic si interesele personale ale juristilor. La acestea se adauga posibilele conflictele intre interesele unor clienti diferiti, intre jutist si colegii sii. Dintre toate aceste situatii dilematice, ne vom concentra asupra conflictelor in reprezentarea unor clienti diferiti, conflicte care difera in functie de incadrarea cazului, de exemplu, in tematica dreptului civil, penal, a dreptului familiei sau a celui comercial (Tur, 1992). 1. Ca regula generala: Un avocat nu trebuie si reprezinte un client daca el este adversarul altui client cu exceptia situatiilor in care = ayocatul este convins ca reprezentarea acclui clicnt nu afecteaza relatia cu celilalt client; - daca fiecare client consimte la aceasta dubla reprezentare 2. Un avocat nu trebuie si reprezinte un client dacd reprezentarea acestuia poate fi material limitaté de responsabilitatile avocatului fata de alt client sau fati de o alta persoana sau de interesele personale ale avocatului, cu exceptia situatiilor in care avocatul e sigur ci reprezentarea acestui client nu va fi afectati prin neindeplinirea conditiilor de mai sus. 3. Un avocat nu poate reprezenta mai multe parti care sunt antrenate intr-o negociere si ale caror interese fundamentale sunt antagoniste unul fata de altul. Reprezentarea comuna este permis daca clientii au un interes comun chiar daca existi anumite diferente. 4. Un avocat nu poate actiona impotriva unui client precedent, sau, ca o regula mai putin restrictiva, un avocat nu poate lucra pentru un nou client daca e necesar sa foloseasca informatii aflate de la un client precedent. 5. Un avocat care anterior a reprezentat un client intr-un caz, nu poate reprezenta o alti persoana intr-un caz conectat cu cel anterior, daca interesele noului client sunt conflictuale cu cele ale clientului precedent. Exceptia o reprezinti cazul in care clientul precedent consimte la aceasta noua reprezentare. G. Reprezentarea celor defavorizati. Implicarea civici a avocatului il obliga pe acesta sa fie constient de deficientele administrarii justitiei care fac ca anumite persoane (ca, de exemplu, cei siraci) si nu poati beneficia de o adecvata asisten{ juridica. in consecinta, avocatulul nu ii este permis s& refuze reprezentarea celor incapabili si-si procure (pliteasea) asistenta legal sau celor a cdror cauzi este controversata sau subiect de dezaprobare publici. In acelasi scop al protectiei celor defavorizati fati de posibilele abuzuri ale avocatilor, este necesar ca taxele unui avocat trebuie si fie rezonabile. Ele trebuie stabilite tindind cont de: -timpul si munca de care © nevoie, de noutatea si dificultatea subiectelor, de abilitatile necesare- posibilitatile clientului - incadrarea rezonabild in limitele de pret ale unor servicii legale similare care se practica pe plan local - raportul intre suma ceruta gi rezultatele obtinute - natura relatiilor cu clientul - experienfa, reputatia si abilitatea avocatului Ca prineipiu general, toate tranzactiile intre client si avocat trebuie si fie corecte si rezonal pentru client. 7. Responsabilititile magistratilor raman consistente cu obligatiile generale ale juristilor dar, ca si in azul profesiei de avocat, sunt specificate unele norme, etice yi juridice deopotriva, care se adreseazi numai magistratilor. Vom cita citeva dintre ele, aga cum au fost ele formulate in legea organic’ (Legea 92-1992) A. Pentru a asigura independenta gi impartialitatea magistratilor: - prin art .110 se interzice magistratilor sa fac parte din partide politice sau si desfigoare activititi publice cu caracter politic. - prinart. 111 se stipuleazd c& functia de magistrat este incompatibild cu orice alta functie publici sau privat, cu exceptia functiilor didactice din invitamantul superior. - prin art.112 magistratilor le este interzisd exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activitatilor de comert, participarea la conducerea unor societati comerciale sau civile. De asemenea, le este interzisa participarea la administrarea unor asemenea societiti. B, Pentru a respecta principiul confidentialita¢ii: prin art. 117 magistratii sunt obligati sa pastreze seeretul deliberaril, Nerespectarea secretului deliberdrii sau al confidentialitatii lucrarilor care au acest caracter este considerata prin art, 122, litera e) abatere disciplinara. C. Pentru a evita situatii conflictuale: - prin art 115 se stipuleaza c& magistrafii nu pot si dea consultatii scrise sau verbale in probleme litigioase, chiar daca procesele respective sunt pe rolul altor instante decat cele la care igi exercit functia, si nici si-si exprime public pirerea asupra proceselor aflate in curs de desfigurare. 8. Coneluzii Regulile etice care ghideazi comportamentul juristilor pot fi clasificate fn trei tipuri: - Reguli care definese comportamentul adecvat pentru a asigura disciplina profesional. - Reguli prin care se specifica ariile de excelenta sau exceptiile anumitor obligatii. = Reguli care definesc natura relafiilor dintre juristi si ceilalti. Primul tip de reguli este imperativ, nerespectarea lor fiind sanctionabila, de pilda competenta. Al doilea tip il reprezin egulile permisive. De exemplu, reguli prin care se stabilesc cazurile in care obligatia confidentialitatii poate fi inciileata. Intregul set de reguli este compus din norme a caror rol este fie de a descrie rolurile juristilor, si deci sunt reguli constitutive, fie dea stabili obligatii a ctor incalcare este pedepsiti. Pentru cd, in bund parte, profesia de jurist se autoregleaza, se impune o asigurare suplimentara ci regulile adoptate sunt in interes public si nu in cel al unor comunitati restrinse. Dat fiind e nici un alt domeniu nu se bucuri de o independenta atat de deplind ca cea a justitiel, orice jurist este obligat sa supravegheze respectarea regulilor de conduiti profesionald. Altfel, este compromisi independenta justitiei gi interesul public nu este servit