II.

VALOAREA FRECVENŢEI

Menţinerea frecvenţei în limitele admisibile este o problemă de exploatarea a centralelor

electrice, reţelele electrice neputând contribui la rezolvarea ei.
Spre deosebire de tensiune, care are valori diferite în diversele noduri ale sistemului, valoarea
frecvenţei în regim normal de funcţionare, când toate generatoarele din centrale funcţionează în
sincronism, este unică în sistemul electroenergetic. Frecvenţa corespunde turaţiei generatoarelor
sincrone din sistem şi are valoarea nominală de 50 Hz când turaţia generatoarelor este cea nominală.
Cauzele variaţiilor de frecvenţă sunt cele care determină modificatea turaţiei generatoarelor
sincrone. Turaţia generatoarelor se modifică datorită variaţiei puterilor active cerute de consumatori şi
debitate de generatoare. Dacă se ţine cont de faptul că puterile active cerute de consumatori variază de
la un moment la altul, conform graficelor zilnice de sarcină, în sensul creşterii, respectiv al
descreşterii, deci al încărcării, respectiv al descărcării generatoarelor, rezultă că în sistem există
permanent condiţii pentru variaţia turaţiei generatoarelor şi deci a frecvenţei.
În reţelele electrice variaţiile frecvenţei influenţează parametrii liniilor electrice, respectiv
reactanţele acestora, care cresc rapid la frecvenţe de peste 50 Hz datorită efectului pelicular, iar în
circuitele magnetice ale transformatoarelor micşorarea frecvenţei determină creşterea inducţiei
magnetice şi deci a pierderilor în miezul feromagnetic.
Variaţiile frecvenţei influenţează, de asemenea, comportarea şi funcţionarea echipamentelor
electrice: influenţează fluxul luminos al lămpilor cu incandescenţă, determină modificarea turaţiei
motoarelor sincrone şi asincrone, crescând astfel gradul de uzură etc.
Datorită consecinţelor negative pe care variaţiile de frecvenţă le au asupra întregului sistem
electroenergetic, abaterile de frecvenţă admise sunt de + 0.5 Hz la frecvenţa de 50 Hz a sistemului
nostru electroenergetic. Pentru a putea respecta aceste cerinţe este necesar să existe posibilitatea
reglajului frecvenţei în funcţie de variaţiile de sarcină din sistemul electroenergetic. Astfel, reglajul
frecvenţei reprezintă o acţiune complexă, care conţine trei trepte:
- reglajul primar, sau de viteză, care se realizează cu ajutorul regulatoarelor automate de viteză
(RAV) ale grupurilor generatoare. Acestea tind să menţină în fiecare moment puterea electrică
absorbită de la generator egală cu puterea mecanică a maşinii primare. Sensibilitatea acestui tip de
reglaj impune ca acesta să sesizeze şi să intervină la cele mai mici deviaţii ale turaţiei
generatoarelor.
- reglajul secundar, care se suprapune peste reglajul primar, se realizează cu ajutorul regulatoarelor
automate de frecvenţă (RAF), care modifică încărcările generatoarelor electrice astfel încât
valoarea frecvenţei să se încadreze în limitele admise. Reglajul secundar este un reglaj lent, pentru
a permite reglajului primar să acţioneze.
- reglajul terţiar, prin care se modifică încărcările generatoarelor electrice, astfel încât să se obţină o
încărcare optim economică a centralelor din sistemul electroenergetic.
Practic, prima treaptă de reglaj reprezintă o reglare de frecvenţă propriu-zisă, iar ultimele două
trepte de reglaj reprezintă reglaje de putere activă.