Natura, în sensul cel mai larg, este echivalentă cu lumea naturală, lumea materială, fizică sau

universul. „Natura” se poate referi la fenomenele lumii fizice și, de asemenea, la viață în
general. Studiul naturii este o mare parte, dacă nu singura parte a științei. Deși oamenii fac
parte din natură, activitatea umană este adesea înțeleasă ca o categorie separată de
fenomenele naturale.[1]

Cuvântul „natură” este derivat din cuvântul latin natura, care înseamnă „calități esențiale,
dispoziție înnăscută” și, în cele mai vechi timpuri însemna literalmente „naștere”.[2] În
filosofia antică, Natura este folosită mai ales ca traducere latină a cuvântului grecesc physis
(φύσις), care inițial se referea la caracteristicile intrinseci pe care plantele, animalele și alte
caracteristici ale lumii le dezvoltă de la sine.[3][4]

Conceptul de natură ca întreg — universul fizic — este un concept mai recent care a dobândit
o utilizare din ce în ce mai largă odată cu dezvoltarea metodei științifice moderne în ultimele
secole.[5][6] Odată cu revoluția industrială, natura a devenit din ce în ce mai mult văzută ca o
parte a realității lipsită de intervenția intenționată: ea a fost, prin urmare, considerată sacră de
unele tradiții (Rousseau, transcendentalism american) sau un simplu decor pentru providența
divină sau istoria umană (Hegel, Marx). Cu toate acestea, o viziune vitalistă a naturii, mai
apropiată de cea presocratică, a renăscut în același timp, mai ales după Charles Darwin.[1]

În cadrul diferitelor utilizări ale cuvântului de astăzi, „natura” se referă adesea la geologie și
animale sălbatice. Natura se poate referi la domeniul general al plantelor și animalelor vii și,
în unele cazuri, la procesele asociate cu obiectele neînsuflețite — modul în care există
anumite tipuri de lucruri și se schimbă de la sine, precum vremea și geologia Terrei. Se
consideră adesea că înseamnă „mediul natural” sau sălbăticia- animale sălbatice, roci, păduri
și, în general, acele lucruri care nu au fost modificate substanțial de intervenția umană sau
care persistă în ciuda intervenției umane. De exemplu, obiectele fabricate și interacțiunea
umană în general nu sunt considerate parte a naturii, cu excepția cazului în care sunt calificate
ca, de exemplu, „natura umană” sau „întreaga natură”. Acest concept mai tradițional al
lucrurilor naturale care poate fi găsit și astăzi implică o distincție între natural și artificial,
artificialul fiind înțeles ca ceea ce a fost adus în existență de o conștiență umană sau de o
minte umană. În funcție de contextul specific, termenul „natural” s-ar putea distinge și de
nefiresc sau supranatural.[1]