Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • CRIMINOLOGIE 30.05 de La Anca Claudia

    Încărcat de

    Ciprian Marian
    19 vizualizări114 pagini

    Titlu original

    CRIMINOLOGIE 30.05 de la anca claudia

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    19 vizualizări114 pagini

    CRIMINOLOGIE 30.05 de La Anca Claudia

    Încărcat de

    Ciprian Marian

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 114
    59-56 Scho, eeyrye" ND. 1: 33 ; sacha deat gestion, iad Cia a Praca. i ie ego lop coe 8-76 hn je \* = ee ff 9-4 oo 4 open ~ hod | elo 63-d sf ce Ceuta af Breall Gidh ‘Titako feel 3 bhabrlale THE 2- sag | 5 coMh exci ost la eps Wp ces Veena 7 “Alias inupeatse, 22-Gyhninalll Legale 2 pee, Seetat os tae dient adem ce Gn “lot Caregen Cp) wr Qipmi Hg wee 108 363 ie Ho Taig, &: i No paietent a eel b. wy ral £8 ipo ay bil See ae ‘Tu Gort Acest tip de definitie, desi criticabil sub aspectul rigorii, prezint& avantajul simplithti, oferind wn reper clar, desi minim, ow privire Ia ona” tn care se situ- eazA cercetarea criminologica, Pe baza acestui reper, putem presuptine cit fenomennl criminal intra in sfera de interes a cercetirii criminologice, face parte din obiectul acesteia. Un al doilea indiciu este dat de existen{a evident a unor preocupari practice Jogate de fenomenul criminal, de combateren oti limitarea acestuia, Putern pre- supuine ci interesul cercetinii criminologice este atras gi de aceste preooupari de ordih practic, pe care le vom numi practica anticriminali. Plan 4. Prezentul capitol va cuprinde, agadar, dowd sectiuni: Sectiunea 1. Fonomentl ctiminal ~ un prim obiect al cercetérit criminotogice Sectiunea a 2-a, Practica anticriminala — al doilea obiect al cercet&rii crimi- nologice : Sectiunea 1. Fenomenul criminal — un prim obiect al cercetarii criminologice 5, Expresia ,,fenomen ctiminul” este foarte des utilizatd, dar sensul ei difera, uneori foarte mult, in raport de confiniutul mai restrns sau mai larg ce i se atri- ‘buié. Uneori fenomenul criminal este privit doar ca o ,,abstractie juridica”, situa- fiein care confinutul acestuia este redus la cel al nofiunii de infractiune’. Alteori, in doctrina, prin utilizarea expresiei ,,fenomen criminal” se are in ve- dere doar aspectul macto-criminologic (ansamblul infractiuniilor). in sfirgit, unii criminologi dau wn sens foarte larg expresiei ,,fenomen criminal”, considerfnd ci in continutul acesteia trebuie sii se regiseascd: normele penale edic- tate, violarea acestora, precum gi reactia sociala represiv’, consecutivi?, 1 Din punct de vedere juridic, fenomenul criminal se reduce la infractiutie (...). Putem astfel si-1 definim ca fiind: «fapta prevézutt si pedepsitd de legea penal ca urmare a tulburarii pe care o produce ordinii socialen” (G. Stefani, G: Levasseur, B, Bouloc, Droit pénal général, 16* 6d, Dalz, Paris, 1997,p.4). ; nomenul criminal este acest afisaniblu al c&rui‘centru este crima, Léauté (1972, p, 7-10) concepe fenomenul criminal ca un proces in tree 1 ~ normele penale sunt edictate; 2 ~ ele sunt violate; 3 — aceasta provoact 0 reacti¢ pend Tepresiva. Putem la fel de bine sa ni-l reprezentim ca pe o drama fn trei persomaje: lelincventul, victima gi agentul de control social, gi in trei acte: prevenirea, trecerea la act Si riposta penily” Ed, Hachetie, Paris, 1998, p. 16). In mod evident, este o pregeala sh privim fenomenul criminal ca peo simpla abstractie juridica, deoarece el reprezinti 6 fealitate umana gi cial. . fn acclagi timp, 0 viziune exchisiv macro criminologica (macro-socialt) i supra fenomenulai criminal este donr partial, deorree® ignort latura individuala ° a realititii criminale (crima ca fenomen individual gi criminalul ca factor sine que’ * non). fn sffirgit, 0 vizime prea largt asupra fenorneriulni criminal este 18 anid ei inexact’, A introduce represiinea in confit Fenotnertatui orimitial echivaleaZ, dupa opinia noastri, cu o confuzie ce s-ar face in medicina, intre maladie si tratamentul acestein. Pentro a stabili ce anume intr’ fn confinutul fenomenului criminal si, pe cale de consecinta, in sfern obicctulut cercetarii_ criminologice, frebuie s& aver in vedere, pe de o parte, aspectul individual al fonomenului, cea ce presupune atat fapta in sine (nofiunea de crimd), c&t $i factorul uirian care este inerent acesteia (criminalul), iar pe de alti parte, trebuic sii avem in vedere aspectal ,colectiv” cau _de mask” al fenomenului (criminalitatea). §1. Crima 6. Notiunes de crimi are mai multe infelesuri, fapt ce genereaz’ uneori o mare confuzie, att in privinta notiunii in sine, cft si fn legaturé cu uni ,compusi” ai acesteia, cum ar fi criminologie sau criminolog. Aceasti confuzie deriva din infelesul curent ce se d& nofiunii de erima. O prezentare ih detalin a tuturor semnificatiilor notiunii de crima este asadar util, wa numai penta conturarea obiectului cercetirii criminologice, dat si pentra jnlaturarea oricdror confuzit posibile pe aveasté tema. . Distingem trei intelesuti posibile ale nofiunii de crims: omor calificat (art. 189 C-pen, i (art. 190 C.pen,jor © Fe Indoial fenomenl criminal ou apate gi uw exinth deol decd exist 0 societate si pentru cé existi o societate. Dar nu societatea este cea care il produce. La originea lui existl totdeauna aciunea tmnei persoane, fing umand si social’, revoltaté Taye a mye al pa membru este, Din acest punct de vedere el (fenomienul ctiminal — nj.) reprezint& 6 realitate umand si social” i cite ~ mi) Foe gi sociala” (G. Stefani, G. Levassevr; 2 fn legiturd cu ulilizarea expresilor crim foitomen individual” gi scriminalitate fenomen colectiv”, in sensul celor de mai sus, a se vedea R. Gassin, Criminologi : deuxiéme édition, Dalloz, Paris, 1990, p, 64-65.” —_ Cercetarva criminotogied Prin extensic, repasim aceeasi denumire infractiuni eare aun alt object juridie principal, dar care au on revutin moarte n hah : , dar care au ca ren woartea uunei persoane: lovirile sau vatimarile cauzatoare de moarte (art. 195 C.pen.), ueiderea nou niscutului sivarsita de citre mama (art. 200 alin (1) C.pen.}, viotul urmat de moarten vietimei {art. 218 alin. (4) C.pen.], talhiria sau Pirateria urmata de moarten victimei (art. 236 C.pen.] ¢. izaté de multe ori in caznl unor ni bajul curent, in mass-media, in opere literare tc. La baza folosirii crimei cu acest infeles st aflé, probabil, denumirea data pategorici celei mai grave de infractiuni, din imparfirea tripartiti, la care ne vom teferi in cele ce urmeaza. Precizim ‘insa, de acum, c& nu exista identitate intre >. gele doua infelesuri, adic intre sensul comun si sensul penal al notiunii. _. | 8. b)dn sens penal, érima desemneazi o infraciu ~ torul stabileste pedepse diferite si proceduri speciale, ine grav, pentru care legiui-_ in raport cu ceielaite infrac- {= Acest sens este dat de impirjirea tripartiti 3 Antraventi. Pentru prima data, de o manier& clara, aceasta impartire a fost retinuti de Codul penal al Revolutici Franceze (cunoscut sub denumirea de Codul lui brumar anul IV); a fost preluati de Codul penal din 1810 (Codul Napoleon) si, apoi, de majoritatea legistafiilor penale europene elaborate la inceputul secolului al XIX-lea. Ulterior, citre sfarsitul secolului al XIX+lea, ideea impartirii trinitare incepe si piarda teren. Mai intai Olanda, in 1886, prin elaborarea unui nou cod penal si apoi Italia, odat cu primul ei cod penal din 1889 (Codul Zanardelli), tree la 0 clasificare bipartita, respectiv: delicte si contraventii. In timp, alte legislatii penale europene au urmat aceeasi-cale, astfel incdt, in prezent, sistemul tripartit ‘nu mai este menfinut decét in Franja, Belgia, Luxemburg, Sau-Marino si Grecia’, Consecventi propriei tradifii, Franja a pastrat vechea impirfire si in noul cod penal intrat in vigoare in anul 1994. Potrivit art, 111-1 al acestui cod: ,Infracfiunile sunt clasificate, dupa gravitatea lor, in grime, delicte si conttaysntii”. Desi legiuitorul nu o indicd in textul citat (gi nici in alté parte, tn mod expres), avand it vedere natura pedepselor, crimele corespund celor mai grave infractiuni, delictel le, infractiunilor de gravitate medie, iar contraventiile infiactiunilor de minima grav tate, Pentru justijia francez, aceasté imparjire constituie, in planul tehnicii. iat es baza inttegului sistem de drept penal’, avand consecinfe multiple, incep: i it 995, p. 228. * in acest sens, J. Pradel, Droit Pénal Comparé, Ed. Dalloz, 1995, p. 22 . 2K, Despores, F. Le Gunehec, Le nouveau Droit Pénal, Tome I, Droit pénal général, Ed. coniomica, 1995, p. 67. eS 10 Manual de eviminologie natura gi cuantumul pedepselor gi, fncheind cut proceduta de anchetare gi judecare, diferite pentru ficeare categorie de infracti N legislatia penala romana a existat acceasi impartire a infractiunilor, in crime, delicte gi contravengii, atft in Codul din 1865, cfit si in cel din 1936 (Codul penal Carol al Il-tea). ‘Codul penal socialist intrat in vigoare in 1969 a renunfat ta sisternul trinitar, lasfind loc unei conceptii unitare cu privire In infractiune, {nacest sistem, contra- _ven{iile au iesit din sfera de reglementare a j penale. Tn rest, orice fapta Prevazuta de legea penala si in condifiile previzute de lege, reprezinté infrac- tiune, fara nicio alta distinetie', Noul Cod penal, Legea nr. 2&6/2009 mu face niet el o ierarhizare a infractiunilor. Rezulta ca, in contextul legislatiei penate romane: actuale, nofiunea de crima nu are nicio semnificatic normativa. 9. Mai trebuie remarcat 8 notiunea de crima folositi in limbajul commun nu_ acoperd integral categoria crimelor din impirtirea tipartitd, la care ne-am referit anterior. Atat in vechiul nostru sistem penal, cat si in celelalte legislatii care au prevazut ori mai prevad inci impirtirea trinitar’, in categoria crimelor intra, pe lang infractiunile contra viefii, ori care au avut ca urmare moartea victimei (vezi limbajul comun), si alte fapte penale grave, cum ar fi spre exemplificare: infracti- unile contra sigurantei statului, unele fapte de coruptie, talhiriile, violurile, actele de terorism, treficul organizat de stupefiante ete. Adiugim, pentru comparatie, cd, in categoria dglictelor intra infraciuni ,obisnuite” cum ar fi: fart, inseléciune, vatimare corporala, fals etc. In categoria colitraventiilor intra, de regula, incalcari ale normelor de convietuire social’, aie reglementdrilor privind circulatia rutierd, ale unor dispozitii fiscale etc. 10. inainte de a trece la examinarea sensului criminologic al nofiunii de crima, se impune precizarea cf, in doctrina penal, nofiunea de crima a fost si este utilizata si in_sensul general de infractiune, de_fapti_penali. Acest lucru este valabil atét pentru doctrina de limba francez (contrar sensului strict stabilit de lege prin impirfirea tripartita), ct si pentru cea de limba englezi*. 11. c) fa sens criminologic, nojiunea de crimé are o agceptiune Largs, refe~ rindu-se Ja infractiune in general. Dup’ cum vom constata ins, este inexact & pune semnul de egalitate intre infractiune gi nofiunea de crima utilizat’ fn.crimi- nologie, 1 Vechiut” - 30172004, ce ar fi trebuit si intre in vigoare la .»Yechiul” Nou Cod penal, Legea nr. =a bit aon at a data de 4 septembrie 2008 (conform O.U.G. nr. 50/2006), infractiunilor, bipartitd de aceasté data, in crime gi delicte. Legea nr. 301/2004 a fost abrogata prin ,Noul” Nou Cod penal, Legea nr. 286/209. . 2 Astfel, in dreptul american,. spre exemplu, nofiunea de crimd corespunde, — infractiune, incluzand in acelasi timp: violation (echivalentul oontraventii, a . (ce ar corespunde cu delictul) gi felony (echivalentul erimei din imparfirea tipartt- 6 Coreetarea criminologica i nc’ de Ia primele cervetiiri cu caracter stiintific efectuate in domeniul crimi- nologi thee coat odistanjare de viziutiea abstractaeu privire Ia infractiune, pe care o practicau penaligtil. Crima a fost privitit ca faipt uman gi social, ca fenomen {Gn sensu de realitate observabiti si repetabilA). Nu int&mplator, cercetarea criminologick a debutat sub denumirea de antropotogie: Pozitivigtii italieni! av coborit pe firul istoriei umanitiii, nu depagit granitele statale gi continentale, pentru a studin crima giomulerininal. in aceste conditii, una din primele obser- vatii care s-nu impos a fost legatt de oseilatia in timp 5i-spativ-a-legii penale. Cu putine exceptii ri” era consilerat drept crim, ,astézi” mi mai este gi invers, ceen ce un stat sanctionenzi ca infractiune, altul rr o face gi invers. Mai mult, tn cadrul aceluingi sistem penal existi importante diferente de na- ura, intre faptele calificate drept criminale. De la uciderea unei per: ala sustragerea nei franzele, Codul_penal lipeste aceeasi eticheté: a Blamul public, invocat deseori drept reper in ,,labirintul” sancfionator, este un fals criteriu. Exist€ fapte care se bazeaza pe inteligenfa si abilitatea autorilor com- binate cu naivitatea victimelor. In-aceste cazuri blamul social este, de regula, formal, dack nu chiar inexistent. Cel mai bun exemplu in acest sens il reprezint Bicali, personaj care apare sub diferite nume Ja mai toate popoarele si, care, potrivit codului penal, este un escroc veritabil, in vreme ce in povestirile populare este privit cu simpatie, drept un personaj pozitiv, ca ioneazi_prosti amensasci-O categorie intermediaré o formeazi fraudele fiscale si furturileta paguba statului; care declanseaza in opinia public’ un oprobriu, de principiu, impersonal. in sfarsit, exist si o alté categorie, reprezentati, in principal, de agresiuni si furturiinpaguba avutuluiprivat,-care declangeazi sentimente de insecuritate si iritare, fad de care blamul public este maxim’. 32. Aceastd relativitate a legii penale, ce Prestipune relativitatea notiinii de crima, @ scos la iveali nécesitatea gisirii unor criterii roprii, criminologice, Pentru definirea ei, , “e Primul care a incereat o rezolvare coerenté a acestei probleme a fost /R-Gatofalo. 1 a propus o abordare soviologicd a notiunii de crima, dandu-i icesicla semnificatia de Wdeliot natural. (in opozitie cu delictul conventional). Bien pial tui Garofalo, Pentru ca un act si fie considerat crim, el trebuie s he ine »Vatimarea acelei parti @ simjului moral care const in sentimentele iste fundamentale, mila si probitatea™®, Ulterior au existat si alte tentative de definite a crimei, insd criteriile i i ci aloe Propuse de Garofalo au revenit cel mai-des, sub o pliile exprimate, Astfel, B. di Tull i spampeicaial ceptiil |, BL io defineste crima in Ss fermeni ca gi Garofalo, aritind ot ,y...Patem deci considera drept ST . Asse vedea infra nr, 143, 3A.se vedea, in acelasi sen 7 lagi sens, O, Ph crimis i sane cela sens, C. Picea, La criminologie, 3 ed, i Paix Alcan us La riminologie,cinguidme edition vat a ain ee crane an, editeur, Paris, 1905, p- 35, oer resngie o tage, 12 Manual de crinntnologie crim’ acel fenomen care, auefind atingere sentimentelor altruste fundamentale, tulburd conditile de viaf® ale ansamblului social si conttaviné moralitii medi dintr-o epoca gi dintr-o societnte determinati”, Dintre fnceredrile contemporane, merit a R. Gassin; care pornegte de la distinctia ce se ps Toc” Prima categorie este reprezentati de ,bumurile” protejate de »Vvalorile- fi amintith solufia propust de ate face intre ,,valorile-scop” $i Togea penali, iar cea de a doua categorie se refers la .mijloacele” (procedeele), prin care s-at aduce atingere respectivelor bumuri, procedee care sunt prohibite. in timp-ce ,bunurile” protejate variazA mai ‘mult sau mai putin, in timp $i spatin, “mijloacele” (procedeele) probibite prezintl un element de constants: violenta $i vnlenia au fost intotdemmna incriminate’, O definitie a notiunii de crim ar trébui sk pomneasc’, deci, de la aceste elemente. Problema gradului de Ia care violenta $i vrcenia ar trebui s% fie sanctionate (ori at trebui si fie considerate crime) rémane ins& nerezolvat&... Prin urmare, nu se poate identifica in prezent.o definitie a crimei, unanim acceptati in doctrina criminologica’ Toate dezbaterile care au avut loc in jurul acestui subiect au scos insd la iveal caracterul, pozitiv al crimei (in sensul de rea~ Titate observabila) si faptul cf, pe de teoria clasieé a doctrinei penate tru infelegerea ei, se impune 2 merge. dnc, in care infractiunea (¢rima) este considerat 0 abstractie, €4 neckistiind dec&t sub forma ‘unui concept jutidic.” 13. Sigur ef, din punct do vedere penal, unde nu este lege nu este infractiune, iat principial nullum crimen sine lege este tot Dar, dap’ cum s-a remarcat, pe bund dreptate, idéauna gata si ne-o reaminteascd. in doctrina criminologicd, ,.nu este mai putin adevirat c& acest concept legal acoperi o realitate’ umand si social care, infeleasé ca fenomen, este anterioarii legit pputem spune, desi constructia pare oarecum p aceasta si existe. Acest, paradox aparent este incalcé Iegea penal, inainte ca Gonfirmat ins&, atét la nivelul istoriei umanithtii, eat si Ja nivelul -realitat si'0 motiveazi”.-Cu alte cuvinte aradoxald, c& omul incdleat si coti- diene: Mai intai a existat un comportament uman care, eutimpul, a fost socotit ca necorivenabil pentru comunitate gi, abia ulterior logat ca imoral, iar mai tarziu ca int un comportament * preexistent, te [ucrurile se petrec la fel: apar norme noi, neze anumite comportamente dever ea nu timp, unele fapte sunt dezineriminate, dandi-se probibite anterior. _ en nrpse sn TB. dl Tullio, Manuel d’anthropologi¢ criminelle, ange vetlea R. Gassin, oP dis 53, 54. 37, Pinatel, Traité de droit pénal et Crim p.40. inacelasi sens, 5: di Tullio arat’: ., aoest comportament a fost cata- fractional, Nortia penal vine s8 sanctioneze ‘comportament x tamenté. in timpurile Jegi penale, care vin si sanctio~ nite neconvenabile pentra societate. In acelasi sftdu Tibet” wor comportainente Ea. Payot, Patis, 1951, p. 16. inologié, Tome III, Ed. Dalloz, Paris, 1963, tg oe a Nou care give gist mel rafiunes Tor Cercerarea criminologica 1B Toate aceste fluctuatii al lo legii penale, dupa cum vo eptat c Ale te , om aria, sunt rec: de cercetarea criminologica gi de accea nofiunea de crima cu care i opereaza. trebuie s-si asigure un anumit grad de autonomic, Rezulti din cele expuse anterior ci, in sens criminologic, nofiunea de crima trebuie sii pomeasea de la conceptu! de infracjiune din dreptul penal, ins’ trebuie si meargi dincolo de acesta, aga cum se intimpli in realitate, in cercetarea criminologica. . 14, Pentiu a stabili limitcle in care opereazit nojiunea de crim’, vom ple noi, agadar, de la definitia dati infractiunii in legea penal’. Conform dispoz din Codul penal [art. 15 alin. (1)], petitru ca 0 fapti s€ fie consideraté infract trebuie si indeplineasci in mod cumulativ patru condifii (tristituri) esentiale: 1) Sifie prevlzzutl de legea penali, 2) si fie comisa cu vinovatie, 3) s4 fie ne} ficati, 4) s& fie imputabila persoanei care a sivargit-o]. Dupa cum se precizeaci in doctrina penal, ,,ipsa vreuneia dintre trisiturile esenjiale duce la inexistenia infractiunii, cu toate consecingele ce decurg din aceasta situafie”". Vom examina fiecare dintre aceste tras&turi, pentru a observa in ce masura cercetarea criminologic’ este tndreptiita si se intereseze gi de fapte cdrora Ie lipseste una sau alta dintre ele. 15. 1) Prima conditie se referi la necesitatea existenfei unei dispozitii legale de incriminare, in vigoare la data comiterii faptei. Dupa cum se va- putea observa si din teoriile analizate ulterior, cercetarea criminologicd este interesatf si de fapte care nui mai fac obiectul legit penale, dar care, in trecutul mai mult sau mai pufin indepartat, au fost incriminates Avem de-a face in principiu cu/doua/Gategorii de situafi este vorba de fapte incriminate cu zeci ori sute de ani in urmisi, care, de multé vreme, nu mai figureazi in legislatiile penale (spre exemplu, yrijitoria). fh a doua categorie int faptele relativ recent. dezincriminate. Exista in aceasti privin}d mumeroase exemple din legislafia penalii romAnd de dupa anul 1989, cum ar fi: unele infractiuni contra siguranjei statului (spre exemplu, sabotajul — art. 264 Copen, din 1969); unele infracfiuni in legatura cu avortul/(avortul provocat. de femeie - art. 186 C.pen. din 1969; dejinerea de instrumente sau materiale “abortive ~ art, 187 C.pen. din 1969; omisiunea de a anunfa efectuarea avortulul = art. 188.C.pen. din 1969 Copen: din 1969); insulta § (art. 205, respe a 1969); infractiuailé*ontra avutului obstese (Titlul IV in Codul penal din 1 ‘ a unele infractiuni cotitra autorit&tii (spre exemplu, defaimarea une organiza oi - art, 237 C.pen. din 1969 sau ofensa adusé autoritaii ~ art. 238 C.pen. din 1969); adulterul (art. 304 C.pen. din 1969) etc. . i, 1992, " G, Bulai, Drept penal romén. Pértea general, vol. Ed. Sansa, Bucuresti ' p.113. a in cazul incriminarilor din treeutul fr mit eee pentra ca concluzii generale privind natu i crimi; ; meres inn de ops sh nt atunci cand se incearea stabilirea ttaseului-ereditar-al accstuia, eal ascendenti si incriminate la vremea respectiva vor fiavute invedee re fn cel de-al doilea az, interesul este ugor de sesizat, iar ol vieegek mai . : ', lar el vizeaza mai multe aspecte. Pe de o parte, deoarece inainte de a fi dezincriminate faptele ‘ au intrat fn statisticile criminale, pentru otice analizk comparativ, ele wotiic luate in seam. Pe de alta parte, ifteresul este legat de persoana infractorul i, ed ‘fost condamnat si a executat 0 pedeapsi sub imperiul legii vechi: Sigur en dezincriminarea faptei, condamnarea anterioard nu mai are relevangs din punct de vedere penal; in eventualitatea comiterii, unei noi infracfiuni, fptuitorul va avea statutul de infractor primar. La o analizi criminologicd a personalitaqii respec- tivului faptuitor nu se va putea ins& face abstractie de faptul c& el a mai suferit 0 condamnare penal, ci a strabatut deja procesul de executare a pedepsei, cu toate plusurile si minusurile acestuia etc. Exemplele ar putea fi multiplicate. Credem ins cd cele ardtate pénd acum sunt suficiente pentru a motiva necesitatea ca in cercetarea criminologica sa fie avute in vedere si fapte care nu mai sunt prevzute de legea penala. de-a doi Condifie’se rofer’ \a necesitatea ca fapta si fie comiss cu cazurile in care se constatd lipsa de vinovajie, fapta nu reprezinti infractiune. Cercetarea criminologi¢a este insd interesaté side acele fapte in care ‘se constata lipsa vinovatiei si aceasta cel putin din doud motive: - Pe de o parte, in majoritatea cazurilor, lipsa vinovafiei este un element e ls care se adaugi vinor imprejurari tipice, cu un ridicat potential criminogen. Cu i cuyinte, pe aceeasi schema” ori pe una identic& se produc si fate on caracter de infractiune. Analiza situatiilor cow potential criminogen | 7 e a eal comisé fapta, chiar dact in spefii lipseste vinovatia, poate dc scone interesante in legaturé cu genul-respectiv de fapte. ‘Spre exemplu, ierderi de’ dentel irculati it ‘dentelor de munc’ soldate cu pict ee ve dack i a paaagiies stabili o culpa (in afar de cea a vieti omenesti, chiar daci in final nu se p victimei eventual), se” potydisting gene condi. favorzatanes co 20) putes? jiito mente. | 14 Manual de eriminologie \departat, ‘eriminol be baza metodei istorice si traga unele 1p pe Pe de alti parte, Jeysmaiie criminal mea . 1 r Feat vied trebuie constatatl PE A surge din faptul c& lip i te att aici, fe de srsanele nie peal fg ee i, se intdmpla ca aceasti constatate oh apart fic nu de pusine ori, a rocesual i jo intr-una iclu ps 1) Deoarece aceste fapte intra practic intr ica 7 _ ee 1A se vedea infra nr. Corcetaren crimologled 15 criminalitnte ,contabilizate’, este hormal ca éle s& fie avute in vedere de cerce- tarea ctiminologic’. 17. 3) Cea de-a weia condifié s@ refert la necesitatea ca fapta 8% fie nejus~ “A si nu fie incidenti vreuna din cauzele justificative prevazute de tarea le nécesitate, exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obliga(ii, consimfamAntul personne’ vitimate (art. 19, 20, 21, respectiv art. 22 C.pen.). Cauzele justificative au ca efect infiturarea caracterului penal al faptei'. Prin urmare, in cazul constatitii unei cauze justificative mm exist infractiune. Ca si fn cazul lipsci vinoviifici, gi in cazul existentei unor cauze justificative analiza situajiilor cu potential criminogen poate fi utilay Pentru clarificare putem lua exemplul unui 6mor comis in legitimé apararé, in condifiile clasice ale unui conflict aparut intre victim si agresor pe fondul consumului excesiv, in comun, de bauturi alcoolice. intr-o astfel de situatie, cauza justifica- tiva, care desigur are relevan{a ei major din punct de vedere penal, nu schimba cu nimic mecanismul factorilor cauzali ori favorizanti’pe care-| regsim si in alte fapte asemanatoare, dar la care nu se refine legitima aparare si, deci, sunt catalo- gate drept infracfiuni. Mai putem nota ca, in aceste situatii, rezultatul socialmente periculos ori diuniitor se produce in fapt, chiar daca se retine cauza justificativa, ceea ce constituie un motiv in plus pentra criminologie si ia in calcul asemenea fapte. in sfargit, ca si in cazul anterior, si faptele din aceasta categorie’ intrd in randul celor ,,contabilizate” gi de aceea este necesar si fie avute in vedere in cercetarea criminologica. Jat& deci, pe scurt, motivele pentru care cercetarea criminologica trebuie sa ia. in calcul i acele fapte cdrora le este inliturat caracterul-penal prin constatarea unei cauze justificative. 1 4)\Cea'dexa patra’conditie'se refer’ la necesitatea ca ay egasaiss sinu fie incident& vreuna din cauzele de neimputabilitate prevazute de lege: constrangerea fizict, constriingerea moral, excesul neimputabil, minori- tatea féptuitorului, iresponsabilitatea, intoxicatia, eroarea, cazul fortuit (art. 24-31 Cypen.). Toate aceste cauze inlitur’, 1a randul lor, ‘caracterul penal al faptei. Constatarea lor duce practic la inexisten{a infractiunii, Lipsa acestei tisituri a infracfiunii, imputabilitatea, nu scoate faptele respective din sfera’ de interes'a oie eta criminologice. Dimpotriva, dupi cum sc va vedea si din teoriile criminologice analizate, faptele cu caracter penal’ comise de minori sau cele Comise de persoanele iresponsabile, pentru a lua doar dowd exemple, av Teprezentat ine de Ja inceput un domeniu important de studiu in cercetarea criminologica, ee A se vedea C-tin Mitrache, it peril athe . », C, Mitrache, E4, Universul Juridic, Bucuresti, 2014,p. 173 DA eal os Paes gee A se vedea infra np, 21 M| 16 Manual de criminologie ’ “Rezuitd agadar, din cele expuse pliné aici, ¢4 in limbaj criminologic echiva- “Tarea nofiunilor de ofima si infractitine nu este riguros exact, deoarece nofiunea de crimi, desi o include pe cea de infractiune, cuprinde in plus si alte fapte carora este posibil s& le lipseasc& unul din elementele definitorii ale infractiunii, dar care pistreaza ‘©, justificata” aparentai penali prin existenta celorlalte elemente. Pentru si studierea altor categorii de fapte, de comportamente, ce ies din sfora nofiunii de crima, chiar in intelesul larg pe care i I-am atribuit. Este vorba, in esenti, de acele compor- ‘tamente apreciate ca deviante, care se depiirteazi deci de normele socio-morale, fara ins% a intra in conflict cu legea penal. Un exemplu tipic in acest sens il reprezintijalooolismul, comportament deviant ce a constituit obiect de studiu ines de la inceputurile cettetarilor criminologice, Lombroso de pild’ acordandu-i un interes particular. Mai pot fi date ca exemple: consumul.de substante stupefiante Gin misura in care acest consum nu este incriminat de legea penal), abandonul scolar, tendintele spre vagabondaj, prostitufia (in m&sura in care nu este considerata infractiune) ete, in literatura de specialitate s-a pus problema daca aceste comportamente intra ori nu in sfera objectului cercetarii criminologice, iar parerile au fost atat pro, cat si contra, O solutie de conipromis ar fi aceea de a considera ci aceste coniportartiente fac patte dint, sfera de ir criminologiei! , Asa cum aritam mai sus, realitatea ne obligd si constatiim ci cercetarea criminologica este interesatii si de asetnenea comportamenté. Consideriim ins& ci © distinctie totusi se impune. Cand conmportamentcle deviante reprezinti centrul de interes al preocupitilor, ne vom afla probabil, mai degrab’, in prezenfa unor cercetiri sociologice, eventual de sociologie criminala, In cazul in care respectivele comportaniente sunt studiate in legatura cu iminal si pentru o mai buna cunoastere si infelegere a acestuia, este vorba fara indoiala de cercetare criminologici. Se poate observa; de altfel, c& in preocupirile criminofogilor intra in general doar acele comportamente deviante care prezinta riscuri foarte mari de a se transforma in comportamente infractio- nale sau altfel spus, este studiaté devianta care genereazi, delincventa. Aceste precizari fiind facute, considerim ca introducerea deviantei in conti- nutul obiectului criminologici- ar fi fortati si ar presupune depasirea sferei de »compétenfa materiala” a acestei discipline. Nu mai putin adevarat este insd ca, in cercetarea criminologic’, trebuie sX'se ia in calcul si unele comportamente diferite de cel criminal (deviante si nu numai), dar numai fri cazul gi in masura tn care acestea au o legaturd directa cu fenomenul ctiminal, favorizindu-| oti chiar ' Ase vedea RM. Stinoiu, Criminologie, vol. 1, Ed. Oscar Pritit, Bucuresti, 1995, p. 24, 0 crhminolgge determinndu-l. Aces = al oriminologiei. te comportamente rim ion nan inst in aft fata obiecttui progr ring Dar crima, aga cum am viizut, este inninte de toate un fi orice crimi presupune existenta unui criminal Pt uman gi, de aceea, §2. Criminatul 20. a necesita mai pufi 4 valable s\n acest car mare pate din conte fcc Ieee st fan i cu notiunea de crima, Mai intéi trebuie aratat ci, in general, fara a se face vreo distinctie intre acestia. Existi si autori care propun expresii eufemistice pentru a disimula aceste nofiuni'. Indiferent ins& de termenul sau éxpresia care se utilizeaz’, trebuie avat in vedere faptul cé, in criminologie, se opereazi cu nojiuni ce au o semnificatie deosebité si, de aceea, uncle a se impun si aici. est sens este exact $i uti]: Exacty pentru ca permite raportarea la criteriile clare previzute de lege privind infractiunea siti! c& permite raportarea la statisticile criminale oficiale, care pot da o imagine aproximativa, dacd mi despre ,,calitatea” infractorilor, cel pujin despre 21. Sigur ca gi in cercetarea criminologica se va porni tot de ta aceasti: _ ficajie penal care se d& infractorului, Mai mult, material tape fumiza cercetarii criminologice a provenit si provine, in majoritatea S ee populafiei penitenciare, deci, persoane care nu numai c& au comis fun, au gi fost condamnate, suportind rigorile pedepsei. Cu toate acestea, ‘Semitic penal. a noid infotormuete dest” afara crimino- ‘Ar fi foarte grav a-i lisa in ’ ~ ition Jam& tnlocuirea termenilor & le abolifioniste care reclam& Int 3 er situaie i nae Taosvent cu expresii de genul: ppersoand icplica. as eee nplemi™ et ‘A se vedea, in acest sens, L, Hulsman, pe pordues Pie systéme pénal en question, Bd. Centution, Pars 1982. Id 18 Manual de criminologie logiei, deoarece mi se ponte observa pre bi , deoare : ine ce anume, 1 bith dovedite, fi distinge de delineventul «legaly"! i Soret nel ga ‘ categorie aparte, care de asemenen trebuie avutt in vedere, o 0 see fin, ee care sufer’i de maladii rece otf ‘Aceste persoane, din cauza stati z je, nu vor putea fi trase la rispundere penalé gi, deci, nu pot deveni Tafractor! in sensul penal al termenului, indiferent eft de grava ar f ea a ‘au comis-o. Bolnavii psihic si faptele pe care le comit au constituit inst, ‘ocd tin fazn incipienti a cercetiilor criminologice, 0 preocupare priortar. pentru specialisti, iar studiile fn acest domeniu sunt mereu de actualitate. vaosiea mecanismmului de produccre a inffac{iunilor in cazal bolnavitor psc este important nu numai pentru a deslugi aceasté categorie de fapte, ci, prin uneori mecanismele se repeti?, ‘Nofiunea de‘infractor, in sens strict penaljinu poate fi aplicaté gee care cumit fapte penale, dar care, potrivit legti, din cauza varste (sub 14 ani i savul Codulu pénal rom) fu pot fi tragi la rispundere penal Cu toate scestes cercetarea criminologici a fost gi este interesatd di general, inclusiv de faptele comise de minorit a cAror vars se vb pragnl raspunderi penale (indiferent care este aceasta int-un StS attul) rena fonts suceint, dar in acelas tip sugestiv problema diferent Fe sbordarea penala gi cea criminologicé a notiunii de criminal, RUGSSSin aréta: .Spre deosebire de penalist, care vede in condamnarea penal criteriul delincventalué, Iu este deloc nevoie ca acesta sa fost condammnat, nici mécar urmarit ori cunoscut de autorititile de polifie si justitie (deli ascuns a interesat intotdeauna pe criminolog), in sens invers, ‘condamnarea nu este totdeauna suficient’, cici trebuie si avem in vedere ‘erorile judiciare™. Credem.ci cele ariitate pana acum sunt in masurd sh conducd la ideea ca nofiunea de criminal trebuie s& aiba in criminologi¢ © semnificatie aparte. sen Bo ‘ . ie itentinites 1G, Stefani, G. Levasseur, R, Jambu-Merlin, Criminologie et science pénit troisiame édition, Dalloz, 1972, P- 127, ; . ae wredea, in acest sens, A. estar Peyehologie dv erie, BO POF p. 94 si unm, 3 R, Gassin, op. cit P. 55+ ot, Paris, 1963s \h Cercetareu criminologied 19 Dar crima, fiind un fapt uman, este implicit gi un fapt social, o realitate care din p&cate nu este singular’. Privite in ansamblol lor, crimele insearnnd criminalitate, nojiune de care ne vom ocupa in celé co urmeaza, §3. Criminalitatea 23, Idea de criminalitate si nofiinea in sine au apirut relativ tArziu, respectiv citre sfiryitul secolului al X'VIML-lea gi inceputul secolului al XIX-lea. Aceasti aparitie corespunde en inceputurile presei si ct pritnele statistici criminafe care wat obignuit spiritele si conceapa existenta unui fenomen sdcial global care meriti a fi explicat a itaté’desemneazi, 1a modul general, ansamblul faptelor -spatiu gi intr-o perioada de timp determinate: ) Ea poate fi utilizatd fie in acest sens general, fie intr-un sens mai precis, pentru a desemna anumite categorii de fapte penale. Regruparea faptelor penale dupa diverse criterii.conduce la obtinerea unor categorii de criminalitate diferite. Aceste diferite categorii de criminalitate pot fi clasificate in doua moduri: ‘A criterii subiective, variabile (clasificarea subiec- iva) si dupa un criteriu objectiv, invariabil (clasificarea obiectiva). 24. Clasificarea subiectivd a criminalitayi? se referd la categorii de crimi- nalitate ‘obtinute prin raportarea ia diferite elemente de teferint&, alese in functie de interesul cercetarii criminologice. O prima serie de diferentieri rezulta din chiar definitia pe care am dat-o crimi- nalitétii, respectiv din raportarea:acesteia la unititi de spatiu sittimp. Astfel, in ie de spatiul de referinta, cel mai frecvent se opereaza cu categoria cuprinde totalitatea faptelor penale comise pe unui anumit stat (nofiunea de teritoriu fiind infeleast in sensul atribuit de legea penala); Dar, mai pot fi avute-in vedere, fie categorii mai restrinse (regiune, jjudef, oras, cartier etc.), fie eategorii mai largi (criminalitatea zonal, de exemplu Europa Occidental, sau Europa de Est; criminalitate continentala; criminalitate ‘mondialf), fn funcfie de perioada de timp luat{ffigalcul se opereazd, de regula, cu nofiunea sebaimmneliarenaataa ot fi, thgGayute in vedere gi unitifi mai reduse de timp (semestru, lund, zi, inclusiv secunde, de exemplu; ,,la fiecare x secunde in statul y se comit z omoruri”), oti unitati mai mari de timp (cincinal, deceniu, secol etc.). alt& diferentiere se poate fuce in functie de natura faptelor penale care sunt avute fri vedere de cercetarea criminologici, in acest sens, se poate face distincfia, spre exemplu, intre faptele de violent’ si faptele comise cu viclenie, rezultind dou sagt corespunzitoare:(@Piminalitated) Wolentd"si respectiv ‘Idem, p. 66, ——e- 20 Manual de criminologie » eatogorii de’persoane care gi fn sffirgit, dacd faptele penale sunt raportate In diferit Te comit © serie de alte categorii cum ar fi: Schimband clementul de refering, se poate obfine o mare varietate de cate- Altfél_ spus, stabilirea clementului de refering’ fn funeie de interesul cercetirii criminologice ate, in cele din urma, un catacter subiectiv. Ageasta, nu inseanin’ c& respectivele cate- gorii de criminalitate nu ar avea 0 existen(a obiectivi; termenul subiectiv se refer, deci, doar la modalitatea de clasificare. 25. Clasificarea obiectivi a criminalitifii’se referd la categorii de crimina~ litate obtinute prin raportarea I respectiv 2 politic, parchet, instanti de judecat’, denumite in continuare, pe scurt, chiar daca nu riguros exact, organe de justijie penal). Conform acestui criteriu, crimintalitatea se imparte i urmiatoarele categorii: 1) criminalitatea realdi; 2) cifra neagrét a c# nalitafii;, 3) criminalitatea apa- rentd (sau relevat’); 4) criminalitatea legald (sau judecata). Ne vom opri asupra acestei clasificiri, deoarece o considerim important din cel putin dow puncte de vedere: Pé de o parte, mijoritatea teoriilor criiinologicé opereaza cu categotiile de criminalitate sus-menfionate ori fac reférire la ele. Pe de alt parte, explicarea fiectrei categorii de critinalitate, preeum si a relatiilor dintre ele, permite infelegerea mai corecté a criminalitatii in ansamblu si avertizeazi asupra capcanei pe care o poate reprezenta unéori statistica pentru criminologie (aspect asupra cruia vom mai reveni), _Peniru facilitarea infelegerit, an recurs la o reprezentare grafic a celor pattu catégorii de criminalitate la care ne vom refeti in continuare (8 se vedea fig. nr. 1). C.R, = Criminalitate reali CN, = Cifta neagr’s ‘C.A. = Criminalitate aparennt, ‘C.L. = Criminalitate legal >< =Fapti penalit ou justificatt ea Fig. nr. 1 pb Cercetarca criminologicd Aceasta categorie are un grad maxim de generalitate, incluzdnd toate cetelalte categorii (a se vedea fig. nt. 1), Prin urmare, cunoasterea criminalityii reale sub diversele sale aspecte (amploare, forme, localizare, evolutic) este de maxima importanfi pentru cerseta. rea criminologicd. Din picate, insi, o cunoagtere riguros stiijificd a acestel cate. gorii mu este posibilé'; din multitudinea faptelor comise, o bun parte ramane infotdeauna necunoscuti, din diverse motive. Accasti parte ascunsis reprezinté asa-numita ,ciffa neagr’” a criminalitafi despre care vom vorbi mai depart, 2MBVlCifra neagra a criminalt@ié (C.N.), (dark number, in Veratura de limba englezi si le chiffre noir, in cea franc eae In reprezentarea grafica pe care am imaginat-o, cifra neagra este localizata in zona intermediari dintre criminalitatea reali’ sic care genereazt cifra neagré sunt numerosi si au origine diversi. Ei, pot fi ins grupaji in trei categorii principale, o: & majoritatea ipotezelor practic ii_sunt: 1) abiltaten inffatotfor, B)inefiy Hiiiggpaseiee ae seas, ©) «pasivitatea” vietimelor. 29.\A) Abilitatea infractorilor presupune comiterea unor fapte penale, in con- ditiile in care urmele materiale si rezultatul socialmente periculos ale respec- tivelor fapte(nu, sunt sesizate de ciitre organele de cercetare penal’. fn aceasta categorie putem include atat infractiuni cu caracter economic, sau patrimonial (precum unele infractiuni financiar-bancare bine concepute), efit si infractiuni ‘impotriva viefii (spre exemplu, un omor disimulat intr-o sinucidere aparenta sau un omor urrnat de ascunderea cadavrului etc. ‘i ; F " care actioneaz! i “4 Evident, inti in aceasta categor it eh: ita meee pe de © parte, in conducerea gi controlul activitayii de naive | judiciare sia organclor de cervetare penali speciale, iar er aed ey Sfootouren unis poste, fiveauecle fn oare.scadeta Soh, tn mod dofipeans So competenta sa (art. $5, 56 C.proc,pen.), igatoriu, in ‘Aceleasi consecinte cu privire In ciffa neagri decurg insé si din Mefielent® ‘altor organe cu anumite atributii de control in tlferite omen ia oblit legal de # sesiza organele de urmarire penald in cazul constatarii unor inffani (cum ar fi spre exentpla, Curtea de Conturi). Ineficienta Ia care ne referim poate decurge: 1) dintr-o organizare deficitara ay ‘organclor sus amintite; 2) din incompetenta profesionala; 3) din incorectitudinea sunor functionari care isi desfigoard activitatea in cadrul respectivelor organe. 1) Organizarea deficitara poate avea la randul ei surse obiective (ipsa de per- sonal, lipsa de mijloace tehnice, cadral Jegal necorespunzator ete.) ori subiective (epartizarea necorespurizitoare a resurselor umane gi materiale, alegerea gresiti a unor obiective ori prioritai in activitate etc). Pentre infelegerea mai exact a ipotezei la care ne referim, putem folosi drept exemplu situafia infractiunilor €u caracter economic sau comercial. Lipse unor controale sistematice, intr-o zona-comerciala X, din cauza numérului redus de jucritori, sau din cauza unei planificari defectuoase a activitatii, va face ca unele infractiuni comerciale, comise in zona respectivi, si rman nedescoperite gi, posibil, legat de acestea, un lant intreg de alte fapte penale, precum cele de coruptic, frauda fiscal etc. 2) Incompetenta profesionala la care ne referim se mani citatea organelor cu atribujii de cercetare penal de CBE cu privire la comiterea unor fapte penale. Pentru injelegere la exemplul anterior. Dacé zona comercial X este supusi de control sistematic, insi persoana ort persoanele care asigurd slab pregatite profesional, incapabile, reaultatul va fi acelasi pe care fn primul caz, cand controll Lipsea ev destvas vadasi ail 22 rnite de lege lor ce # revin, fest prin, ipotezei sa revenim aceasti datd unui acest control sunt Lam avut $i de — je] Pentru ca lucrurile 8 fie clare, $4 reveal bo 3 De aceasta datd exist un control sistem a ultima oard in zona Osea not BEE persoanele care exercitd ‘controlul sunt capabile st spear a a penale. Dac in continuare, fie din cauza lipsei de fer oer en indul genfé nejustificaté etc), fie din caus an ch mu bor actele de sesizare necesare, rezullat este acelas ¢ sao eree® troll nu eee efectuat, In lipsa ‘unui act oficial de sesizare, OF8 alli (8 jar toate faptele Comise vor Cercetirea criminologled 23 penalé riméne practic in neeunostingt de cauz, Hinvine fn sfera cifrei negre a criminalititi. 310) ,Pasivitatea” victimelor, Desi in ordinea rezentarii apare pe ultimul Toc, aceasta categorie de factori Ss Ta ETI POET Tnchidem in accast® categorie situafiile in care persoanele care au suferit direct sau indirect 0 vitimare de pe urma unor fapte penale, mu sesizeazé orga wees il acele fapte, iar aceste organe nici mu pot ajange, Natura inffactiunilor susceptibile de a intra in aceasti categorie este diversi (fart, ingeliciune, vatimare corporal, viol etc.). Nwiaresrelevanstay ince: priveste ciffa neagra, dack este vorba de fapte pentru cate este necesaré procedura plangerii preslabile, off Ge'fapte'ce seurmirese din oficiti. fn ambele cazuri, ne referim la ipoteza in care organele judiciare (autosesizare, denunt), jar victima, singura care ar putea-o reclama, nu face acest luc. Motivele care pot sta la baza unei atitudini ,pasive” din partea victimei sunt extrem de diverse. Vom prezenta spre exemplificare dou’ ipoteze a cdror frecventa poate fi binuitd, deoarece, din cfind in cAnd, fapte de acest gen reusesc si pariseascd zona cifrei negre, devenind cunoscute. © prima ipotezi se referi la infraciuni patrimoniale. In legaturd cu acestea existi diferite situatii si motivari care conduc spre pasivitatea victimei. Cel mai frecvent victima nu_reclama_fay i_cfind este vorba de sustra~ gerea unor bunuri de mick valoare (furt dint buzunate, din autotirisine etc.). O astfel de atitudine poate fi generat de: probabilitatea redusi dé a recupera buful sustras; riscul de @ pierde foarte mult timp cti formalititile birocratice legate de depunetea unei plingeri gi derularea procesului pefidly anticipared unei atitudini ostile din partea autoritéti, despre care se présupune cA at fi ,deranjati” de numérul mare-de-plangeri.pentru-fapte miirunte, a-cdror soluficnare este-ittcert&, Vietima rimane in stare de pasivitate gi in cazul wnor sustrageri, avand ca blk material diverse categorii de bunuri a cairor deinere este ilegala (substante Sibefiante sau toxice, materiale nucleare sau alte materi radioactive etc.) sau a redid abies este ilegald (rezulta din Savarsirea altor infractiuni), In aveste vietimele nu sunt interesate si reclame respectivele infractiuni deoarece A9 24 Mannal de criminologie publicitaten procesului penal, tenia fifi de reacfia sofului, prietenului ori a rudelor tai mult san mai putin apropiate efe., ereeaz’, fiecare in parte gi toate Impreuni, tm efect descurajator asupra victimei. Si in legatur cu astfel de infrac- fiuni nereclamate, se intfimplx uncori si fie Micute destainuiri de care infractory cercetati pentru fapte similare, ceea ce ne permite si banuim ch 0 bund parte din violurile comise rman pentru totdemuna in zona cifrei negre a criminalitati. in afara celor trei categorii de factori sus-amintite, cifta neagra poate avea 5 alte surse, Odati cu problema identificarii acestor surse, cercetarca criminologica frei negre. gi-a pus si problema evalnarii Bxistenfa cifrei negre a criminali- fost pusi in evident’ odath cu pi :mele estimiri cantitative ale fenomenului zentata de Quetelet 3i titi criminal, estimari ce su aparfinut ,Scolii cartografice” repre: Guerry'. Mai mult, Aceasté: ipotezi a avut darul ,,si-i linisteascd pe statisticieni”, deoarece in conformitate cu e#, cifra neagri nu ar fi viciat estimérile cantitative cu privire le criminalitate. ‘Lucruriie nu staw ins% asa. Pentru a ne da seama, este suficient si ne imaginim variafia uneia dintre categoriile de factori cate genereaza cifra neagr’, analizate anterior. Astiel, spre exemplu, daca, printr-o mai bund organizare si prin perfec + fionaree calitifii profesionale a lucratorilor, organele de cercetare penalii isi sporest activitatca de depistare a unor fapte penale, sigur o, in mod cotélativ, cifra neagré ve fi in sedere."Sub diferite forme gi in diferite limite, toti factorii care influenteazé cifra neagré pot varia, antrehfind modificdri ale acesteia, fara a fi obligatoriu sé regisim modificari direct proportionale la nivelul criminalitatit aparente’. ‘fn aceste condifii, s-a impus necesitatea gasirii unor-solufii-pentru-evaluarea. cifrei negre. 33. Cercetarea ctiminologici foloseste in principal doua tehnici pentru a determina valoarea necunoscutei din ecuaia criminalitatii: 3 cum arata f goatee Some penta teen iar celelalte primul caz, seregrupeazé o anumiti categorie de populatie gi, pe baza unor chestionare personale, i se incearc& stabilirea numirului de infractiuni-comi a te we i rimase nedescoperite. Bineinjeles c& o prima conditie de reusiti a unei asta. ée " A se vedea infra nr, 129, 2 J, Pinatel, La societé criminogene, Ed, Calman-Levy, Pari | » Ed, -Levy, Paris, 3 fn acelagi sens, a se vedea G. Stefani, G. Levasseur, % “Tambu tar Me cit, p. 56, OP. Cit., p, 56. 2S Cereetarea eriminoloyged 25 anchete este asigurarea totald a se i naga, cere secretului identitapii, deoarece, in fi mirturisitea propriilor infkactiuni, " imine in figurate in rdndul potenfialelor vietimey chestionarelor, se i itfacti = gine cheatgnarclar, se ’ aflarea infractiunilor suferite de persoanele in cauz, ai ca faptele respective si fie reclamate sau sa ajungé in vreun alt fel la cunostinfa organetor de justiie Prioritatea utilizatii ambelor tehnici revine $.U.A. Asifel, prima ancheta de ‘ auto-confesiune a avut loc in anul 1947 la New York, iar prima ancheté de depis- : tare a cifrei negre cu ajutorul victimelor a avut loc in anul 1965 tot in $.U.A.! + Ulterior, asemenea anchete au fost efectuate gi in unele {iri europene (Anglia, Germania, Olanda ete.) gi s-afncercat in permanentii perfectionarea lor, in pofida tehnicilor din ce in ce mai bine puse Ia punct, anchetele in cauz4 nu pot oferi, din picate, decat o ,evaluare foarte imprecisd a cifrei negre”?. Chiar si in aceste condifii ins’, anchetele de auto-confesiune si cele de victimizare mu trebuie abandonate/Pe de-o parte, aceste_evaluari, chiar imprecise, pot oferi,o imagine cantitativa a crimi eca ce este oricum mai bine decat nimic), iar, pe de alta parte, anchetele cuprind si-indicafit calitative referi- _sursele cifrei negre, ceea'ce poate conduce la’unele ameliorari din aceasta perspectiva. Astfel, spre exemplu, asa cum s-a refinut in literatura de specialitate: oercetarea american’ a aritat cA in 58% din cazuri vietimele nu au informat politia deoarece au estimat cd aceasta din urmi ar fi fost neputincioasé, sau cd mu ar fi vrut si fic deranjata, sau cA depistarea infractorului nu ar fi avut succes”. Dezvaluirea unor astfel de surse subiective de generare a cifrei negre si rezolvarea lor, poate duce la diminuarea cifrei negre, dack nu la cunoasterea ei cu precizie. D a “d & tinele ele’ aflate»Jay un moment dé 34.3) Criminalitatea _aparentii (sau. to Ia cunostin{a despre comiterea unor asemenea fapte sunt cele prevazute d i a Cu privire la rafiunile ce justificd principiul legalitatii, a se vedea R. Merle, A. Vitu, op. cit, p. 106, “ Ideca existenjei (ADERIUAFBIETL” presupune c& omul esto in masurd x decide intre o conduits sau alt, iitre un comportament conform legii penale ori contrar acesteia, in BO Manual de criminologie in acclasi timp, precum si ,detumarea concetii{enilor acestuia din calea crime! 113. 3)/Necesitatea aplicdrii unor pedepse! moderate, dar sigure (certe) si) te Epoca in care apar ideile lui Beccaria se caracterizeazi prin existen{a unor pedepse barbare, greu de imaginat in predent. Chimurile la care erau supusi ‘condamnatii ‘dovedeau o ,fantezie” demna de 0 cauzi mai bund, Exemplul cel mai cunosent si. Salbiticia pedepseloryeste nu numai inuman,/dar si inutil deoarece nu perenne ci certitudinea pedepsei poate exercitasun-ral preven eccaria a intuit foarte exact ci perspectiva unor sanctiuni moderate, inevitabile, va face intotdeauna o impresie mai putemnica decét ,,teama vaga unui supliciu teribil, fala de care se prezint unele sperante de impunitate”™ cum ar fi, spre exemplu, gratiérea ofi diferite imunitati (azilul). ‘dup’ comiterea faptei. © Beccaria este primul care, intr-o lucrare publicata’, purie sub semnul intrebarii, dreptul de a recurge la pedeapsa cu moartea, solicitind aboliren acesteia. 1 idem, p. 89. : 2 gl pe un esafod fiicut acolo, i se va jupui pielea la piept, 1a brafe, 1a coapse si la plsjile grase ale picioarelor, finfnd in mine dreapfé cuttul eu care © SO zisul paricid, cate eetea vert arsd cu foc de pucioas& si, pe parle unde va fi jupuit, so va roo plumb topit, untdelemn fiert, rigind de terebentin’ arzitoare, ceari si pucioasd io Fpreund, 4 apoi compul lui va fi tras grup de patra ei, iar membrele si corpul mistute in foc, reduse in cenugl, gi cenuiyd aruncatl in vant”. Extras din piesele originale ale Fanoliennus, Tratat de Drept gi Procedurl penal, vol. Il, ed alka, ‘Tudiciar, Bucuresti, 1926, p. 57. > Beccaria, op city p. 90. Hidem, p. 127. SF. Teli, ‘comentariu pe marginea textului in Des élite ot des Peines, op. cit. . 106. _ Criminologia etiologic’. Principalele teortt cauzale or Un prim argument este de naturt poorer in i Ty ay social”, omnl ceden7A wmiei portinni” din libertaten sa, unele drepturi, darn -droptul 1a viafi, Aga dupi cum nici el insugi nu poate renunta la viata prin sinucidere . Atat morala crestin’, ct si dreptul penal al epocii sanctionau suicidul. Or, din moment ce omul nu are dreptul si-gi crme singur viata, el nu poate nici. si cedeze acest drept. Ar insemna si cedeze un drept care nu-i apartine. Dincolo de acest argument abstract, Beocaria dovedegte cil pedeapsa cu moartea nn este. nici necesaré si nici utila ; ee Cu privire le caracterul necesar, Beccaria admite totugi existenta a dott exceptii, doud ipoteze in care pedeapsa cu moartea ar putea fi socotita necesard: in perioads de anarhie si dezordine, cdnd o persoand:prin-reputatia ei, chiar privatii de libertate find, ar putea repr un pericol pentru.stat; cand comi- crime nu-ar putea fi altfel impiedicat&: Ambele ipoteze au un evident substrat politi, iar Beccaria face probabil aceste concesii mai mult din ragiuni »diplomatice” decat din pur’ convingere, Pentru e demonstra caracterul inuti] al pedepsei cu moartea, autorul invocd ~experiente tuturor secolelor”, expetienfi care dovedeste faptul c& niciodata ~Sceleratii” n-au putut fi impiedicati s& déuneze, prin amenintarea reprezentati de existenya respectivei pedepse. it ‘un efect mai mic asupra spiritulti uman decét durata pedepaei, _»Spectacolul inspaimantator, dar momentan al mortii unui scelerat este pentru a © fein mai slabé decdt Iungul si continuul exemplu al tinui om privat de ibertatea sa”! 1 de asemenea, praotica pri i i ‘area unui jurimént. Acesta este intl uma, doce at rs $1 inuman, deoarece, tn cazul fn caré din ,,cele mai sfinte” datorii » care indeamna la minoi i Fecunoasterea adevarului, ual A? an 68 Manual de cvininologie 116, 6) Desfiinmarea torturttca proceden de anchert, ea mijfor de obfinerea -probetor . Tr vremea reapectivt, apicaren torturi se barn peo traffic att de veehe 5 pe nigte proceduri nift de rigutoase, fet se integra in mod aproape snake stemul de justitie penal’, in aceste imprejuriri, apre’ jai Beccaria : privite In tortarR gi cereren fermi’ a ncestuin deo interzice, plreau de-R dreptul surptinzktoate, . in capitotn! privitor la tortur® sat .chestinne”, cur mai era derramita, se face o analiek v tortor crruritor fh enre cesta eta utlinktt: reciiiongteren Faptel ‘is cauzk: mfrturisirea fn legkturi cu eventuale alte fapte in afari de cele pentra care Aipruitoral etn cercetat; indicaren eventwililor complict . Beccarin demascx in'mod virulent caracterut inuman al torturis, dar in: acelasi timp demonstreaz’ inutilitatea, ineficienta’ juridicd a acesteia: ,,Tortura ‘este deseori un mijloc sigur de a-1 condamiit'pe inoeentul slab si de a4 achita pe -sceleratal robust. Avesta esté in imiod obigmit feztltatul teribil al acestei Barbarit ce se consider’ capabild de a produce adevérul, acestui uzaj demn de canibali..””. 117.) Necesitatea preveninii délictelor . Importanta si necesitatea prevenirii delictelor rézbste din intreaga Iucrare, din modul in care Beccaria injelege nature gi utilitatea pedepselor. {in finalul c&rtii sale, Beccaria trateaz%, intr-un paragraf separat quem” si ajunge fs conccia

    S-ar putea să vă placă și