TEATRUL IN PERIOADA POSTBELICA ‘TEATRUL POSTBELIC |, DELIMITARI TERMINOLOGICE Tragedie ~ specie a penulyi : in lupe cu un aera dramatic care prezinta personaje puternice, angajate cu infrangerea sau moartea ero ae cu propriile sentimente, conflictul solutionandu-se constiente finite confruntate ae wSitwatia tragicd nu este compatibild de it cu fiinfe Spfnis dact-yi depegegr cu limita”, afirma Gabriel Liiceanu, ,,Tragicul s-ar putea vest limitele, esti «pedepsit»; daca nu fi le depdyesti, nu esti om.” care conflict, esiifoane auies dramatic caracterizata prin deznodimant grav, dat in ronajelor pringssale, et puternic, nu mai duce neaparat, ca in tragedie, la moartea personajelor principale, si in care accentele tragice se impletesc uneori cu cele comice sau lirice. Exista mai multe forme ale dramei: domestica, inspirat’ din viata clasei de mijloc; burghezd, situata intre rragedie si comedic, lipsita de canoanele rigide ale teatrului antic, avand tendinfe moralizatoare; romanticd, forma cu dezvoltarea cea mai puternica, inspirata fie din istoria nationala, fie din contemporancitate. in primele decenii ale secolul al XX-lea, drama de idei a devenit forma cel mai frecvent folosita. in literatura romana drama, in variatele ei forme, a fost ilustrata de scriitori ca Bogdan Petriceicu Hasdeu (Razvan si Vidra), Vasile Alecsandri (Despot-Voda, Fantana Blanduziei), 1.L. Caragiale (Napasta), Alexandru Davila (Viaicu-Vodd), Barbu Delavrancea (Apus de soare, Viforul, Luceaférul), Camil Petrescu (Jocul ielelor, Suflete tari, Danton), Lucian Blaga (Mesterul Manole), George Mihail Zamfirescu (Domnisoara Nastasia) ga. Parabola — povestire alegorica avand un cuprins religios sau moral; pilda; p. firmatie care cuprinde un anumit talc, Biblia confine nume- p este realizarea unei analogii intre situatia relatata ext, exprimare alegoric roase astfel de naratiuni, al caror sco} si un adevar, avand un talc moral. Teatru modern — renun{& adesea la distinctiile dintre specii. Eliberarea de formele dramaturgiei traditionale se manifesta intre altele prin: preferinfa pentru teatrul-parabola si teatrul absurdului, alaturarea comicului sia tragicului, insertia liricului in text, valorificarea miturilor, aparifia personajului-idee, lipsa conflictului, incalcarea succesiunii temporale'a evenimentelor etc. Il. COMPETENTA DE EVALUAT « Identificarea si analiza prineipalelor componente de structura si de limbaj spe- cifice textului dramatic. 3237 . ORESCU TEATRUL IN PERIOADA posTHELICA + MARIN S eatrului modern, prin Ceringa: Realizeaza un eseu in cai referire la o opera studiata. re si prezinfi particularitapi ale t Il, SUGESTII DE REDACTARE de teatru Iona de Marin Sorescu. Ferret ict Ia alesse ts) Tona (1968) a fost publicata in revista Luceaféirul, fiind inclusa ulterior in trilogia cu titlu simbolic Setea muntelui de sare, alaturi de Paracliserul siMatca. : Tema piesei este singuratatea, framantarea omului in efortul de aflare a sinelui, ezitarea in a-si asuma constient drumul in viata. Problematica se diversifica prin revolta omu- lui in fata destinului, raportul dintre libertate si necesitate sau incomunicarea socialA, ca sursa a singuratatii. Aplicatie realizatd pe baza piesei arrests su) ¥ CONTEXT v¥ TEMA v TITLU Titlul trimite la mitul biblic al lui Iona, prorocul re- voltat, care se intoarce la calea sa dupa cele trei zile de po- cAinfa $i recluziune in burta unui chit. Ins pescarul Iona din textul lui Marin Soreséu nu are un destin asemanator. Teatrul modem valorifica si reinterpreteaza miturile. Y SPECIE LITERARA Subintitulats ,tragedie in patru tablouri”, piesa iese din clasificarile clasice, fiind 0 parabola dramatica, alcatuit’ sub forma unui monolog, care cultiva alegoria si metafora. v PARTICULARITATI . Chiar daca existenta in scend a unui singur personaj ALE CONSTRUCTIEI poate prea surprinzatoare, ea nu este neapdrat neobisnuita, SUBIECTULUIL cci, asemeni majoritajii dramaturgilor modemi, Sorescu isi construieste piesa in raspar cu regulile teatrului ,,clasic”. El renunf in primul rand la dialog, obligandu-si personajul (si, implicit, actorul) ,.5d se dedubleze, sii se plieze $i sd se wstrangd» dupa cerinjelé viefii sale interioare si trebuinjele scenice”, facandu-l s se comporte ,,ca si cand in scend ar fi doud per- soane”. Consecintele sunt disparitia conflictului sia intrigii si plasarea actiunii in planul parabolei, Y PARTICULARITATI Piesa este alcatuita dintr-o i ies : 0 succesiune ta- ALE COMPOZITIEI blouri. Fiecare dintre acestea Prezinta alt content now se TEXTULUI afla personajul. Rolul indicafiilor scenice este de a ajuta la clarificarea semnificafiilor simbolice gi, de asemened de @ oferi un sprijin pentru infelegerea problematicii textului, 324 e COE | |TEATRUL IN PERIOADA POSTBELICA insusi, aoe om foarte singur, Iona vorbeste tare cu sine Pre doud pole intrebtiri sisi réspunde, casi cdnd in scendi ar Fingele ven eine. Se dedubleazd $i se «strangen dupa ce- Sine Sle iterioare rebut cei” ~ pe Je Dumont din didascali, ofera att informagii legate n Scena a piesei, cat gi ajutor in descifrarea temei. eee nimic din ceea ce se intampli pe scena nu 8 cuted erat in plan real, piesa fiind in fond o parabola diftell eye ettuale a individutui. Este vorba de drumul ‘cil Si dureros spre injelegere privits ca iluminare. Toate Sesturile croului, indicafiile de regie, decorul, totul trebuie asadar ,.citit” in cheie simbolica. In Tabloul I, ,,scena e impdrgitd in doud. Jumdtate reprezinta o gurd imensd de peste. Iona sta in gura peytelui, nepdsdtor. E intors cu spatele spre intunecimea din fundul 8urii pestelui urias”. in acest moment, Iona ignora pur si simplu pericolul. Micul acvariu aflat Langa Iona si pe care el il ignora este o reprezentare si totodati un avertisment despre inconstienta cu care se comport omul in fata iminentei pro- duceri a unei situatii-limita. Lumea pestisorilor nu este ac- variul, in fond 0 inchisoare, dar ei dau veseli din coada”, parand a se fi adaptat pe deplin la situafia anormala in care se afla. Este ceea ce va face si Iona, odata inghitit de ,gura imensé de peste” pe care ,nepasdtor”, 0 ignorase atéta vreme. Gestul sau disperat din finalul primului tablou, cand incearca s& opreasca falcile ,,care se inclesteazd scarjdind groaznic”, vine prea tarziu, iar strigatul zadamic, ,,Ajutoooor!”, este o confirmare. fn Tabloul I, odat& ajuns prizonier in burta pestelui, el varincerca s& se adapteze, si-si demonstreze siesi cd liber s& facd cea ce doreste: 7 »- Pot sd merg, uite, pot sd merg incolo. (Merge intr-o directie, pana se izbeste de limita.) — (intorcindu-se, calm) $i pot sd merg si incoace. (Merge; acelasi joc) . = Pot sa merg unde vreau. Fac ce vreau, Vorbesc. Sd vedem daca pot sé i tac. Sd-mi fin gura.” Chiar va incerca s& prinda in navod pestii care-i cad in celula”. Doar acesta este rostul unui pescar! etn Tabloul III, ,mica moard de vant” aflata in burta Pestelui II gi de care Iona se simte ,atras ca de un vartej”, constituie i ea un avertisment simbolic. Eroul ,,se va feri tot fimpul sd nu nimereascd intre dingil ei de lemn”, dav nu va face singurul gest cu adevarat normal intr-o astfel de situatic rere intature din cale. La fel-facuse de fapt tot timpul pana 325TEATRUL IN PERIOADA POSTBELICA * v PERSONAJUL DRAMATIC ¥ SEMNIFICATIL ¥ MULOACE DE CARACTERIZARE 326 MARIN SORESCU acum: refuzase sa-si constientizeze situatia, incercand doar s4 se adapteze. : as Tabloul IV reprezint’ ,o gurd de grotd, spdrtura cat de Iona, La inceput, scena e pustie, ” care rasare la gura grotei, ,,lungd sj trecut o-viaja de cand omul ultimului peste spinte Liniste.” Barba lui lona” ca ascusita”, este un indice de timp: a ( incearca zadamic si gaseasca solufia. ae Tona este, asadar, omul prins fara voia lui intr-o cap- cand din care incearc& pur si simplu s& scape. Dar constien- tizarea propriei condifii si, drept urmare, gandul cd trebuie sa giseasca o solutie de salvare nu vin de la sine. Ideea cautarii se insinueaz’ mult mai tarziu in mintea lui. Primele sale actiuni sunt mai degrab& rodul unor impulsuri de moment decat niste acte rationale: prins in capcana, el doar se zbate si scape. Tar rezultatul este nul. Iona spintec& burta pestelui care -a inghijit si se trezeste in burta altuia, mai mare decat a primului. Tesirea’ din limite vechi inseamna intrarea in limite noi. Va repeta gestul de mai multe ori, dar de fiecare data cu acelasi rezultat, caci vointa de a se salva, ea singurd, nu este suficient’. ,.Doamne, céti pesti unul in altul, exclama el mirat, cand au avut timp sd se aseze atétea straturi?” intelegerea se va produce abia in final. Eroul alesese un drum gresit, care ducea in afard, Calea cea adevarata, singura de altfel, se afla ins induntrul nostru, ,,Trebuie s-o iau in partea cealaltd. ...E invers. Totul e invers”, exclama el in final, iluminat. Cuvantul »magic”, care marcheaza clipa descoperirii propriei identitati, a fost eu: ,,Eu sunt Iona!” Gestul de a-si spinteca burta nu trebuie asadar inteles cao sinucidere, de vreme ce nicio actitine din text nu se mani- festase in planul realitatii, ci tot simbolic: omul a gasit calea, iar aceasta se afla in sine. Mitul labirintului si metafora lumi nii din final (,,.Rdzbim noi cumva la lumina”) sustin semnifi- catia simbolica a piesei, Mijloacele de caracterizare sunt specifice personajului dramatic (limbajul, gesturile, actiunile simbolice, indicatiile autorului), dar modul de expunere este exclusiv monologul. CONCLUZIE Jona aduce o innoire radicali in teatrul romanesc. Renunjarea Ja concretul istoric, situarea in atemporal, des- chiderea spre arhetipal si, de aici, spre general-uman, rescri- erea mitului biblic cu trimiteri spre actualitate, sunt tot atétea trasituri ale teatrului modern, Sensul ultim al textului este ideea c& singira cale de a-{i proiecta viitorul este constienti- zarea trecutului,