60 Descompunerea luminii

62 Amestecul culorilor

4 Numerele şi număratul 64 Sunetul

6 Măsurarea 66 Propagarea sunetului
8 Timpul 68 Perceperea sunetelor sau auzul
70 Instrumente muzicale
72 Orientarea cu ajutorul sunetului
10 Ce este energia?
12 Transformări de energie
14 Căldura şi temperatura Din ce sunt făcute lucrurile?
16 Încălzirea aerului şi a apei Atomi şi molecule
18 Radiaţia termică Solide, lichide şi gaze
20 Energia din organismele vii Încălzire şi răcire
22 Planeta Pământ Fierberea şi îngheţul
24 Combustibilii Pământului Vremea
26 Energia alternativă Elemente şi compuşi
Focul
Materiale
28 De ce se mişcă obiectele?
30 Frecarea
32 Gravitaţia Electricitatea din jurul nostru
34 Mişcarea rectilinie Curentul electric
36 Mişcarea circulară Tipuri de electricitate
38 Plutirea şi scufundarea Magneţii şi electricitatea
40 Presiunea Discuri şi casete
42 Mecanisme simple Producerea electricităţ ii
44 Motoare Spectrul electromagnetic
46 Obiecte zburătoare Radioul şi televiziunea
48 Spaţiul co,.mic Tehnologia calculatoarelor

50 Lumina şi întunericul Savanţi şi inventatori

52 Reflexia luminii Diagrame şitabele
54 Oglinzi şi imagini Glosar
56 Refractia luminii Index
58 Forma~ea imaginilor Răspunsuri
Oamenii de ştiin ţă studiază tot ceea ce ne încon-
j oa r ă ş i ca u tă expli c aţi i
pentru lucrurile din
v i aţa
de zi cu zi, ca de pildă ce este fulgerul sau
de ce curg râurile la vale. Ei fac noi descoperiri,
iar invenţiile lor, cum ar fi automobilul sau
computerul, ne sch i mbă modul de viaţă.
Această carte răsp unde multor Î n trebări despre
tot ceea ce se află În j urul nos tru şi explică
şti i nţa în viaţa de fiecare zi. Are opt secţiuni,
fiecare secţiune fii nd ilustrată prin altă culoare.

Numere şi Căldură ş i Forţe şi Lumină şi

măsurare energie maşin i culoare

Sunet şi
auz

Sunt expuse şi câteva experien ţe

simple, pe care le puteţ i face
folosind obiecte ob i şnu ite .

Cuvintele sunt scrise în groşat, când sunt explicate
pentru prima dată. Există de asemenea o l i stă de
cuvinte cu exp li caţ i ile lor şi un glosar la pagini le
116- 11 9. Index ul de la paginile 120-1 27 vă ajută să
găsiţi cuvintele în carte.
Unele cuvinte au un asterisc, de exemplu:
grav i taţie*. Aceasta înseamnă că le găsiţi la
subsolul paginii, unde vi se spune la ce pagini sunt
explicate cuvintele respective.

• Aceustu inseumnă că le găsiţi /u subsolul paginii.

 Oamenll folosesc numerele şi
numără atât de des in viaţa de
fiecare zi, incit e greu de crezut
că acestea au trebuit inventate.
Înainte de a inventa numerele,
oamenii primitivi aveau in mare
ideea de cantitate. Îşi dădeau
seama că într-o tunnă erau mai
multe animale decât in alta, însă
nu puteau număra cu câte erau
mai multe. Aveau noţiunea de doi
şi de trei şi, probabil, că se
gândea~ la ~ai mult de trei ca la
,.o mulţ1me.

Primul mod găsit de oameni
pentru a ţine o evidenţă a fost
acela de a face un semn, cum ar fi
o zgârietură sau o crestătură pe
un băţ pentru fiecare element al
unei mulţimi ..
Inventarea numerelor
Acesta se numeşte răboj sau Probabil că şi voi ţineţi câteodată
ţinerea răbojului. lncaşii din Peru astfel evidenţa. De exemplu,
ţineau evidenţa animalelor şi puteţi ţine scorul unui joc trăgând
recolte lor prin noduri pe o coardă. câte o linie pentru fiecare punct
Ei numeau aceste corzi quipus. marcat de un jucător.
După ţinerea evidenţei prin semne, oamenii au inventat
simboluri numite numere pentru a putea reprezenta diferite cantităţi .
Civilizaţii diferite au inventat numere diferite.

\
Grece~ti
Romane
Hinduse
Arabe din Evul Mediu
A
1

~
1
B
11
~
2
r
III
~
3
6.
IV
'il
iL
E
V
~
Cf
F
VJ
~
6
z
VII
\)
/\
H
VIII
!::
-8
e
IX X
~ l ~o
9 JO
1
~
Cifre arabe' 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Binare' 1 10 11 100 101 IlO III 100 100 JOI O

{
* Cifr~ şi num~r~ grg~Je, 5; Bingrt, S.
Numerele romane
Numerele romane sunt o
combinaţie de lin ii şi litere ale
alfabetului.
ŞTIAŢI CĂ ... ?
Primele numere scrise
datează de acum 5000 de ani
şi au fost găsite in oraşu l
an tic Sumer (lraq). Au fost
zgâriate pe tăbliţe ude de lut,
care apoi s-au uscat.
Schimb de numere
Simbolurile folosite de noi pentru
scrierea numerelor au fost inven-
tate acum aproximativ 1500 de
ani, în India, de către matema-
ticienii hinduşi.
Numerele arabe sunt mult mai
scurte şi mai uşor de scris decât
cele romane, deorece valoarea
fiecărei cifre se schimbă în
funcţie de poziţia ei. În cifre
romane, 2987 s-ar scrie
MMCMLXXXVIL
Numerele arabe au un simbol
pentru zero, ceea ce face posibilă
redarea diferenţei dintre 2, 20,
200.
Cu 5000 de ani in urmă,
sumerienii folos eau baza 60.
Este cel mai mic număr divizibil
cu 2, 3, 4, 5, şi 6, deci numai bun
pentru a împărţi diferite produse.
Baza 60se
foloseşte şi azi
la masurarea
timpului.
Un minut are
60 de secunde,
iar o ora are
60 de minute.
Sistemul binar
Computerele* şi calculatoarele
folosesc baza 2, numită sistem ul
binar pentru că foloseşte numai
două simboluri, 1 şi O.
Măsurarea

Măsurarea cu ajutorul corpului

Când măsori ceva, în realitate compari acel ceva
cu o cantitate fixă, de exemplu un metru. Acesta
se numeşte unitate de măsură. Primele unităti
de măsură s-au bazat pe corpul omenesc. În '
Egiptul antic se foloseau unităţi de măsură
numite cot, palmă, deget.
Unităţi de măsură egiptene
un cot
=şapte pălmi

Cât e ceasul? Cât eşti de Ce greutate ai?

Ce temperatură este afară? La ce distanţă sunt
cele mai apropiate magazine? În fiecare zi
măsori ceva. Instrumentele de măsură te ajută palmă
să măsori cu precizie. =patru degete /'i,
Unităţi de măsură ro~ne
)( )(
}t
Romanii foloseau lungimea tălpii piciorului pentru
a măsura distanţa. Pentru a măsura lungimile mai
mici, au împărţit această unitate în douăsprezece
Nu întotdeauna vezi ceea ce de fapt crezi că vezi. unităţi mai mici, numite uneia (lăţime a degetului

2~;.d;01ap~i
cio:) ..
Priveştecele două segmente albastre de mai sus:
primul pare mai Jung decât al doilea. Însă dacă le
măsori cu rigla, ve i vedea că au aceeaşi lungime. latinescul
uneia.
-Uop"'o'--
Ouncia '

Roteşte cartea şi priveşte cele două linii roşii din
unghiuri diferite. Liniile par a fi uşor curbate la
mijloc, dar, de fapt, sunt drepte şi paralele.
Un pas
'-~ ~::!::=--~~
Ei măsurau distan ţele mai mari în paşi, un pas
fiind format din doi paşi consecutivi, unul cu picio-
rul drept şi unul cu piciorul stâng. 1000 de astfel de
paşi se numeau o milă. Cuvântul "milă" provine
din cuvântul latin miile. care înseamnă o mic .
Varzi

. '
'

Nu întotdeauna te poţi bizui pe simţuri. Poate că

ţie ţi
se pare frig afară, în timp ce altcuiva i se pare Negustorii de stofe au inventat o unitate de măsură
căe cald. Un termometru măsoară temperatura cu numită yard. Fiecare yard era lungimea
exactitate. materialului întins între bărbie şi vârful degetelor.
Unităţi de măsură imperiale
Orice unitate de măsură poate fi utilizată pentru a mă­
sura, atâta timp cât şi alţi oameni folosesc aceeaşi
unitate. Unităţile de măsură bazate pe corpul omenesc
creează probleme, deoarece va riază în funcţie de di-
mensiunile oamenilor. Acum 900 de ani, regele Hen-
ric I al Angliei a dat o lege prin care toţi yarzii aveau
aceeaşi lungime şi anume cea dintre propria lui bărbie
şi degete. Mai târziu, alte legi au fixat şi celelalte uni-
tăţi de măsură, care au devenit cunoscute ca unităţi
imperiale şi care se mai folosesc şi azi în unele tări.

Sistemul metric ŞTIAŢI CĂ .. . ?

Prima unitate de măsură care nu Metrul a fost inventat acum 200
se bazează pe corpul omenesc a de ani în Franţa. A fost calculat
fost unitatea de lungime numită prin împărţirea distanţei dintre
metru. Polul Nord şi Ecuator (prin
Paris) la zece milioane.
~Polul Nord
Paris
Spaţiulpe care un corp îl ocupă
se numeşte volum•. Cantitatea
de materie din acel spaţiu se
numeşte masa• lui. In sistemul
metric, volumul se măsoară in
metri cubi (m) sau în litri (1).

Ecuator

S-a confecţionat o bară de platină
de lungimea unui metru. După ea
s-au făcut copii, astfel încât sâ
existe câte un metru standard, de
referinţă, în diverse Jocuri ale
lumii.
Ce înălţime ai?
Întinde-te pe duşumea şi roagă
câteva persoane cu dimensiuni
diferite să-ţi măsoare înălţimea.
Mai întâi cere-le să utilizeze cotul ,
palma şi degetul egiptean şi apoi
piciorul şi uneia romană. Cât de
diferite sunt răspunsurile lor şi de
ce? (Răspunsul la pagina 128).
Cele mai multe ţări folosesc azi
sistemul metric. Operaţiunile de
vânzare şi cumpărare dintre ţări se
efectuează mult mai uşor dacă
toată lumea foloseşte acelaşi
sistem de măsură.
Masaunui lilru
de apă este
un kilogram .
Masa se măsoară in grame (g) şi
kilograme (kg). Masa este dife-
rită de greutate. Despre acest fapt
puteţi citi mai multe la pag. 33.

*Masă,33:Volum,38.
Timpul

Cu mii de ani în urmă, oamenii nu măsurau În zilele noastre, timpul se măsoară cu precizie în
timpul cu precizie. Nu aveau nevoie decât să unităţi numite ore, minute şi secunde. Puteţi
numere zilele şi nopţil e şi să ştie când se schimbă vedea aceasta consultând mersul trenurilor, care
anotimpurile pentru a-şi cultiva plantele. indică ora şi minutul plecării şi sosirii

Anul ŞTIAŢI CĂ ... ?

~'"'
Romanii numeau orele dinain -
tea amiezii anre meridiem şi
Acum 5000 de ani, locuitorii Ştiau că , atunci când steaua cele de după-amiază post meri-
Egiptului antic şi-au împărţit apărea , Nilul se revărsa. diem. Astăzi, acestea se
calendarul în 365 de zile. Ei au După inundaţii, ţăranii prescurtează a.m.şip.m. şi sunt
observat că o dată la 365 de zile o îşiarau ogoarele şi semănau încă folosite cu înţe l esul de di·
stea numită Sirius apare pe cer cu
puţin inainte de răsăritul Soarelui.
plantele. mineaţă şi după·amiază.
....
Măsurarea timpului
~~ ~:a~:~;ă e;~~:e- ,•••-
printre primele ceasuri
2. Ceasurile cu apă
erau folosite de
egipteni noaptea sau
3. Ceasurile cu
lumânare au fost
inventate aproximativ
şi se ulilizau acum in zilele innorate. Pe acum 1000 de ani.
4000 de ani. Timpul se măsură ce apa se Lumânareacarese

ft
citea dupA cum cădea scurgea din vasul de consuma arăta
umbra pe gradaţia . piatră printr-un orificiu, scurgerea orelor_
timpul era indicat de
nivelul apei din vas.
4. Ceasurile cu
pendul au fost 5.. Ceasurile cu. cristal 6. Ceasur·U.e at?.mlce sunt
primele ceasuri care de cuarţ au fost folos1~e de c_~tre
mAsoarA secundele. realizate pentru prima oamenu de ştunţă
Pendulul a fost dată in 1929 iar in . • pentru a mAs_ura
inventat de Galilea, 1~69 au fost'c~ncepute preci~~:~c~~~~:~~~
dar primul ceas cu pnmele cea_sun de eroare de numai o secun·
pendul a fost inventat mAnA cu cnstal de dă la 300 000 de ani. Pri·
de Christiaan ; cuarţ. Ele măsoară mul astfel de ceas a fost
Huygens in 1667 timpul cu precizie. construit in 1948.
De ce există nopţi şi zile? Ani bisecţi
Pământul se învârte în jurul unei linii Pământului îi ia 365 de zi le şi 8 ore pentru
imaginare numite axă. Partea dinspre a parcurge orbita în jurul Soarelui, dar un
Soare este luminată, în timp ce cealaltă an calendaristic nu are decât 365 de zi le.
este in întuneric. Fiecare astfel de rotaţie Aşa că Ia fiecare patru ani se adaugă lunii
în jurul axei durează 24 de ore. februarie o zi în plus. Aceşti ani au 366 de
-----~ zile şi se numesc ani bisecţi.

Axa Pământului este uşor înclinată
şi astfel o jumătate a lui este mai
aproape de Soare. În acea ju mătate
e vară, în timp ce în ceala l tă e
Fusele orare
iarnă. În timp ce Pământul se schimbarea anotimpurîlor. La
învârte în jurul Soarelui, o nouă Ecuator nu există vară sau iarnă,
parte a lui este mai aproape de deoarece distanta de la Soare la
Soare. Acest fapt detennină Ecuator e mereu aceeaşi.

Când mergi inspre est, i)i dai

ceasul cu câte o oră ina1nte
ti' iO
pentru fiecare fus orar 1 1
strâbâtut.
1 1 1 1 1 1

Pămâ ntul este împărţit în 24 de fuse orare. Timpul Fusul orar de la est de Greenwich este cu o oră
de refe rin ţă e cel de la Greenwich, Londra. înainte, iar cel de la vest este cu o oră in unnă.
Ce este energia?
În j urul tău se petrece în permanenţă câte ceva. - În această imagine poţi vedea diverse tipuri de
Fie bate vântul, sau maşi ni l e tr ec pe stradă, fie energie dând naŞtere unor fenome ne di fhite. Toate
oamenii vorbesc şi circul ă. În t imp ce citeşti acestea au loc datorită energiei. Energia este cea
aceste râ nduri, ochii tă i se mişcă ş i sângele îţi care face posibil tot ceea ce se întâmp l ă pe P ământ
circulă prin corp. ş i în Univers.

Soarele degaja
energie luminoasă şi
calorică.

Cu această energie:
- poţi alerga 6 minute;
- po)i pedala pe bici cletă timp de
minute;
- poli merge in pas rapid timp de 1
minute;
- po)i dorm i o oră şi jumătate.
Aceasta cantitate de energie face
- o maşi n ă să meargă cu 80 kmlh
(50 milelh) timp de 7 secunde;
-un bec de 60 sa lumineze
Este nevoie de energie pentru a pune maşinile în
mişcare, pentru a-ţi încă l zi şi lumina locuinţa şi
pentru a-ţi menţine corpul în stare de funcţionare.
Diversele tipuri de energii pot fi împărţite în două
mari grupuri, după cum energia se deplasează sau
este înmagazinată. --~"""'!~11""-"1:
Energia în mişcare se mai numeşte şi energie
cinetică. Energia înmagazinată se ma i numeşte şi
energie potenţială. În următoarele câteva pagini,
puteţi afla mai multe despre diferitele tipuri de
energie şi despre fe lul în care acestea sunt utilizate.
Transformări
Toate tipurile de energie
din jurul vostru pot fi
transformate în alte tipuri
de energie.
Un ceas electric funcţionează
pentru că energia chimică din
bateriile* lui se transformă în
Centralele electrice transformă
energia chimică a combustibililor
sau pe cea cinetică a apelor
curgătoare în energie electrică.
12 • Baterii, 95; ElectrÎCÎ/oU, 92; Motoare, 45; Energie cineticU, 11; Energîelumînoo$1f, 50: Energie nuc/eorU, 77; Energia sundului, 64.
de energie
De fapt, energia nu poate fi
creată şi nici distrusă, ci
numai transformată dintr-un
tip în altul.
ta provine din alimentele
~
pe care le consumi. Corpul tău
energie electrică.. • Când sună transformă energia chimică din
alarma, energia electrică se alimente într-un alt tip de energie
transfonnă în energia sunetului. chimică, pe care o înmagazinează
Pentru a fi puse în mişcare, maş ini le
au nevoie de energia chimică din
alimentele pe care le·ai mâncat în combustibi li. Motorul• transfonnă
energie de mişcare sau cinetică*. energia chimică în energie cinetică .
Energia nucleară• poate fi transfor· În becuri, energia electrică se
mată în energie electrică . Panourile tran sfonnă în energie luminoasă • ,
solare transfonnă energia tennică a iar în radiatoare, în energie
Soarelui în energie electr i că. termică .
cand alergi, numai
25% din energia
chimica din muşchii
tâi se transforma in
energie cinetica.
Restul se transforma
in energie termica.

Oamenii trebuie să transforme un
tip de energie in altul pentru a
putea des~şura diferite ac ti vităţi.
Dar nu toată energia se transformă
in tipul de energie dorit.
Cantitatea de energie obţinută ra·
portată la cantitatea de energie in-
vestită se numeşte randament. În
cazul majoritălii maşinilor, numai
aproximativ un sfert sau 25% din
energia chimică a benzinei se
transformă in energie cinetică.
tul se pierde sub formă de energie
termică şi a sunetului. Maşinile au
un randament de numai 25%.

• Entrgit ttrmic6, U,· EntrgltfWitn(ia/6, Il; Ttlevitiunt, 107. 13

 Căldura şi temperatura
Căldura este o formă de energie. O foloseşti zi
Aerul poate ţine de cald
de zi pentru a te încAizi, pentru a încilzi apa
sau pentru a găti. Hainele ţin de cald pentru eli, datorită lor, corpul
nu mai pierde căldură. Asta se întâmplă din cauza
Căldura se deplasează aerului din ele. CAldura corpului tâu nu poate trece
prin acest aer, deoarece aerul este un izolator.
Energia termică nu este statică, ci se dep l asează.
Trece de la ob iectele mai calde la cele mai reci,
până când ambele au aceeaş i temperatură. Zăpada este un bun izolator
datorita aerului din ea.

U'isaţi timp de câteva

ore un pahar cu apă
caldă şi unul cu apă
rece. Cel cu apa
caldă se va râci, iar
cel cu apă rece se va
Tncălzi, pănă când
amăndouă ajung la
temperatura camerei.

Energia termică se deplasează in trei feluri, prin

conducţie (ca şi mai jos), prin convecţie* şi prin
radiaţie*.

Conducţia
Amestecaţi apă fierbint e cu o linguriţă de metal.
Lingurita se încălzeşte, deoarece prin ea trece că ldu­
ra. Acest fenomen poartă numele de conducţie.
Căldura trece prin solide datoritA conducţ i e i . Prin
unele solide, cum sunt metalele, ea se transmite mai
repede. Acestea se numesc conductoare. Alte
solide, cum ar fi plasticul, sunt slabe conductoare.
Acestea se numesc izolatoare.
Tigâilesunt
confecţionate din metal
pentru a permite
cAldurii să ajungă mai
repede la alimente.

1/ MAnerele tigăilorsunt
confecţion ate din
),U plastic sau lemn pentru
ca sunt izolatori.

De ce sunt reci metalele?

Metalele sunt reci la atingere.
Deoarece metalele sunt bune
conductoare, câldura din mâna
ta trece în ele. Nu metalele sunt
~;;.;;~~C::i-. reci , ci mâna ta pierde căldură.
 Căldura şi temperatura ~?/
Pentru a măsura cât de cald sau cât ~
de rece este ceva, adtcă temperatura
acelut ceva, folostm un termometru
Cum funcţionează termometrele?
Acest termometru este
umplut cu mercur. Cu
cât este încălzi t mai
une1 case se p1er·
de prin acoperiş,
tare, cu atât mercurul
dacă acoperişul urcă mai sus în tub.
nu este izolat. Înălţimea coloanei de Punctul de topite a
mercur indică tempe- oţelUlui

ratura. Temperaturile
sub punctul de înghet Aaclra de aragaz
sunt indicate cu semnul Suprafa18 celei mai
Aerul dintre geamurile
minus. f~arbin1i planete,
duble izolează termic.
Venus

Punctul de fierbere
a apei

Cel ma1 cald loc de

pe pământ , libia

Temperatura
normală a corpului
omenesc

Temperatura
plăcu tă a camerei

Punctul de îngheţ
al apei
Cel mai friguros loc
de pe pămân t ,
Antarctica

Suprafata celei mai

reci planete, Pluto

Cea mai scAzutA

temperaturA

Temperatura şi energia nu sunt acelaşi lucru. În

această imagine, cafeaua şi apa din cadă au aceeaşi
temperatură, dar apa are mai multă energie tennică
pentru că e mai multă.
Temperatura se măsoară în
unităţi numite grade
Jill...
§ICi"
Aşa cum po!lte tine de cald, aeru l poate să ţină ş i Celsius ( C) sau grade
de răcoare . In ţările calde, oameni i po a rtă haine Fa hren heit ( F), iar
largi, care lasă aeru l să circule. Acesta opreş te energia tennică în unităţi
că l du ra Soarelu i să aj un gă la corpurile oamenilor. numite Jouli (J).
lS
Încălzirea aerului şi a apei
Gazele, ca şi aerul şi lichidele, ca şi apa, sunt în
mod obişnuit slabe conductoare* de căldură.
Asta înseamnă că, dacă sunt in repaus, căldura
nu trece uşor prin ele. Dar dacă un lichid sau un
gaz se poate deplasa, atunci poate transporta cu
el energie termică. Un calorifer poate încălzi
intreaga cameră, deoarece aerul din cameră se
mişcă liber. Când dai drumul la calorifer sau la
radiator, aerul care circulă transportă energia
termică de la sursa de căldură în toată camera.

Cum circulă aerul într-o încăpere? - , Ce se întâmplă când

Caloriferul încălzeşte aerul din ju- Pe măsură ce aerul cald se ridică,
apa se încălzeşte?
rullui. Acest aer încălzit se ridică, aerul rece se lasă în jos pentru a-i Şi în lichide energia termică cir-
deoarece aerul cald este mai uşor lua locul. Acest aer rece este apoi culă prin convecţie. Când încă!·
decât aerul rece. încălzit de calorifer şi se ridică la zeşti un vas cu apă, mai întâi se
=~==rl""'=iil"':,.;;;;
rând_ul_l_ui_.--.~ ~~~~:~~~u~;t~}_·1~~fs~:s~:;eî~~c
cins încălzeşte apa de la fund.

Apa încălzită se ridică şi apa

În curând, aerul circulă prin toată
camera, transportând energie
termică, până când temperatura
întregii încăperi creşte.
Acest aer în mişcare se numeşte
curent de convecţie. Aerul din
cameră se încălzeşte prin
convecţie.
rece îi ia Jocul pentru că apa
1 cald!i este mai uşoară decât apa
rece. Apa începe să se mişte,
dând naştere unui curent de
convecţie. Până la urmă se
-----J încăl zeşte toată apa.

Ţineţi un şerveţel de hârtie Priviţi ceva ce este fierbinte. În zilele toride, suprafeţele
deasupra caloriferului sau radiato· Aerul de deasupra vibează uşor. şoselelor se înfierbântă atât de
rului şi priviţi cum curentul de Acesta este aerul cald, mai uşor, tare, încât aerul de deasupra lor
convecţie îl face să fluture. care se ridică prin cel mai rece. stră luceşte.

16 *Conducţie, 14; Conduc/ori, 14.

De ce merge fumul în sus? Cenuşa vulcanică

Când fac i foc, fumul se ridică
datorită convecţiei. Adesea poţi
vedea bucăţi de cenuşă ridicân-
du-se o dată cu fumul.
Când un vulcan erupe, se formea-
ză curenţi de convecţie foarte
puternici, care aruncă în sus către
cer cenuşă şi praf.
Tn 1980, Muntele SI Helen din SUA a
erupt. aruncând cenuşă la o înălţime de
9 km (5 mile şi jumatate) deasupra
Pământulu i , formând un paravan
împotriva luminii şi a căldurii solare.

VântuJ• nu este altceva decât aer in le. În zilele calde şi insorite, aerul mările şi occanele, de aceea, în
mişcare. Este alcătuit din curenţii cald de deasupra uscatului se ridică, timpul nopţii, se produce fenome-
de convecţic de la suprafaţa Pă- iar aerul mai rece bate dinspre nul invers. Aerul cald se ridică
mânrului. Pământul se încălzeşte mare, luându-i locul. De asemenea, deasupra apei, iar aerul rece bate
mai repede decât mările ş i oceane- ucatul se răceşte mai repede decât dinspre uscat.
Ţinând pasul CU COOVeCţia Piloţii planoarelor
gasesc adesea aerul ŞTIAŢI CĂ ... ?
Planoarele sunt remorcate cald urmărind
şi înălţate in aer de ~ z_Z.Z::

~#>
avioane cu motor care
apoi le dau drumul.

Lăstunii zboară non-stop în

Planoare le nu au motor, dar pot
zbura pe distanţe lungi şi se pot
chiar şi înălţa. Aceasta este posi-
bil datorită aerului cald care se
ridică de la suprafaţa Pământului
prin convecţie. Un planor poate
zbura atâta timp cât pilotul găseş­
te aceşti curenţi de convecţie.
primii doi-trei ani de viaţă ,
până când ajung la maturitate
şi se înmulţesc. Mănâncă şi
beau în timp ce zboară.
Noaptea se odihnesc deasupra
curenţilor de convecţie, sus pe
cer. (Desigur că nu în poziţia
din imagine, ci planând.)

• VDnt, 84. ]7
Radiaţia termică
Când stai la soare, razele acestuia te încălzesc
pentru că primeşti energie termică de la Soare.
Această energie străbate distanţe mari în spaţiu
pentru a ajunge pe Pământ. Energia termică nu
poate ajunge la Pământ prin conducţie* sau con-
vecţie*, deoarece spaţiul cosmic este gol. Căldura
se propagă înspre Pământ prin radiaţii termice,
care sunt invizibile şi care vin de la Soare.

Cum funcţionează grătarul?

Radiaţia termică de la Soare

Mai putin de o milioni-

me (a milioana parte) Căldura se propagă în jos înspre alimente, nu prin
din caldura Soarelui convecţie, căc i convecţia ar face-o să se ridice, şi
O parte din cAldura ajunge pe Pământ. nici prin conducţie, fiindcă aerul este un bun
solară este reflectata. izolator termic.

Fotografii cu infraroşii

O fotografie cu infraroşii,
facuta in intuneric, arată
caldura radiată de faţa
umană.

Pămăntut preia sau

absoarbe o parte din
călduraSoarelui.

Dacă o parte din că l dură nu s-ar pierde prin Radiaţiile tennice se mai numesc şi radiaţii infraroşii*.
radiatie, Pământul s-ar încălzi tot mai puternic. Cu un aparat de fotografiat special cu infraroşii se poate
Norii acţionează ca un ecran, care blochează o fotografia căldura. Diferitele culori arată cantitatea de
căldură rad iată de obiecte. Obiectele calde sau fierbinti
parte din radiatia Pământului şi a Soarelui.
radiază mai multă căldură decât cele reci.

18 *Atmosfuă, 11; Conducţit, 14; Corl\'ecţie, 16; Radiaţii infraroşii, JOS.

f:Absorbţia şi reflecţia
Cu cât un obiect absoarbe mai mai multă radiaţie tennică decât
multă radiaţie tennică,
cu atât altele.Suprafeţele mate şi închise
devine mai cald. Obiectele care la culoare absorb mai multă
reflectă o parte din această radiaţie tennică decât suprafeţele
radiaţie nu se vor încălzi atât de lucioase şi deschise la culoare,
puternic. Unele supra feţe absorb care o reflectă.

Luna nu este înconjurată de

atmosferâ, care sâ absoarbă
. căldura radiantă a Soarelui. Asta
înseamnă că Soarele arde mai ta·
re pe Lună. Pentru a nu le fi prea
cald, astronauţii poartă costume
lucioase care reflectă căldura.

Sateliţii meteorologiei
Există două tipuri de sateliţi
meteorologiei, geo-staţionari şi
polari. Sateliţii geo-staţionari
sunt poziţiona ţi într-un loc fix,
sus deasupra Ecuatorului.
Funinginea şi zăpad~
~
-·-~~ ­
Obiectele negre absorb mult mai
multâ radiaţie termică decât cele
albe . De aceea zăpada se va topi
mult mai repede dacă presari
funingine peste ea.

Unele alarme anti-furt funcţio­

nează prin detectarea radiaţiilor
Sateliţii polari se deplasează pe Ei sunt capabili să fotografieze infraroşii. Alarma se declanşea­
orbita Pământului, trecând pe întreaga suprafaţă a Pământului, ză când detectează căldura
deasupra Polului Nord şi a deoarece Pământul se roteşte în radiată de corpul hoţului.
Polului Sud pe fiecare orbită. jurul propriei axe chiar sub ei.

19
Energia din organismele vii
Lumea vie a plantelor şi animalelor se întinde nevoie de energie pentru a se menţine în viaţă .
din adâncurile oceanelor până în vârfurile celor Energia lor provine din hrană. Şi toată această
mai înalţi munţi. Fiecare plantă sau animal are hrană depinde de energia solară .

Lanţurile şi reţelele
ŞTIAŢI ... ?
Plantele verzi sunt capabile să Aproape trei sferturi din supra-
transfonne energia Soarelui în
faţa Pâmântului este acoperită
energie chimică, pe care o utili- de măr i şi oceane. Aic i locu-
zează ca hrană. Ele sunt singurele
iesc nişte plante minuscule, nu-
lucruri vii care pot face aceasta. mite plancton, care dau aproa-
pe trei sferturi din oxigenul P ă­
Unele animale se hrănesc cu mântului. Cea mai mare astfel
plante veni şi, la rândul l_?r, sunt de p l antă măsoară lmm l ăţi m e,
mâncate de alte animale. In acest iar cea mai mică este de apro-
fel, energia solară trece de la o ximativ cincizeci de og. mai
vietate la alta. Aceasta poartă
mică .
numele de lanţ trofic.

Reţele trofice
Animalele mănâncă mai multe
feluri de hrană , prin urmare fiecare Câteva lanţuri trofice care leagă reţele trofice poate duce la
animal aparţine mai multor l anţuri vieţile mai multor plante şi anima- schimbări In vieţile celorlalte
trofice. le se numesc reţele trofice. elemente.
20
Cum îşi prepară pla.ntele hrana?
Plantele ver.li îşi sintetizează
singure hrana. Ele absorb lumină
solară şi un gaz numit dioxid de
carbon din aer. În frunze, lumina
Soarelui şi dioxidul de carbon se
combină cu apa şi cu o substanţă
chimică numită clorofilă. Astfel
rezultă glucoza, o substanţă d~ulce,
care constituie hrana plantei. In
acelaşi timp, plantele eliberează
oxigen prin frunze. Acest proces
se numeşte fotosinteză.
De ce avem nevoie de
Apă Proteine
•))'"'~
.) .
Ca să fii sănătos, ai nevoie de mai
multe categorii de alimente. Cor-
pul tău îşi ia energia din alimente-
le care conţin carbohidraţi şi gră-
Plantele în timpul nopţii
Ele eliberează
La lumina zilei, plantele îşi
prepară hrana prin fotosinteză.
Noaptea, când nu este lumină,
absorb oxigen pentru a-şi lua
energia necesară prin respiraţie.
Dioxid de
carbon
hrană? Folosim energie pentru a ne
punemuşchiiinmişcareşi
pentru amenţine o anumită
temperatură a corpului.
Celuloză
Carbohidraţi
"-
··~iăsimi
simi. Corpul tău are nevoie şi de
proteine pentru creştere, regenera-
re şi, de asemenea, de vitamine,
minerale, celuloză şi apă.
Menţinerea echilibrului
dintre gazele din aer
Tn timpul zilei, plantele
verzi produc mai mult
oxigen decât consumă
noaptea.
Oxigenul şi dioxidul de carbon
sunt în permanenţă eliberate în aer
şi luate din aer de către vietăţi.
Plantele verzi produc tot oxigenul
de pe Pământ , prin procesul de
Trecerea energiei de la
plante la animale
Când animalele mănâncă plantele
verzi, glucoza din plante se
combină cu oxigenul din corpul
lor. Astfel îşi iau ele energia. Între
timp, se mai formează şi apă şi
dioxid de carbon. Acest mod de a
transfonna hrana înapoi în
energie se numeşte respiraţie.
De ce respirăm?
Inspirăm , deoarece corpul nostru
are nevoie de oxigenul din aer
pentru respiraţie. Astfel îţi iei
energia. Apoi expiri, ca să scapi
de dioxidul de carbon şi de apa
care se fonnează în timpul respi-
raţiei. Expiraţi în faţa unei oglinzi
şi veţi constata că se abureşte da-
torită apei rezultate în procesul de
respiraţie .
• Dioxid de carbon
fotosinteză din timpul zilei. Pentru
a se menţine în v iaţă , oamenii şi
animalele trebuie să inspire oxi-
gen, de aceea, fără plante, nici
animalele n-ar exista pe Pământ.
21
Planeta Pământ
Povestea Pământului Planeta Pământ
Pământul s-a format cu aproximativ 4500 de
milioane de ani în urmă. Probabil că, iniţial, a
fost un imens nor de praf şi gaze.

Norul s-a restrâns treptat şi

s-a transformat intr-o sferă
de rocă tichidă şi fierbinte.

Cănd suprafaţa acesteia s-a

răcit,s-a transformat intr-o
crustă solidă de rocă; aceasta Acum 4500 de /
a eliberat vapori şi gaze sub milioane de ani
formă de aglomerări noroase.
A~~m 570 de . _ . . .
Din aceşti nori au m1hoane de am
căzut ploi abunden-
te, care au inundat Acum 340 de
Pămăntul şi astfel
s-au format mările
şi oceanele.

Păm ântul in permanentă schimbare

Crusta Păm ânt u l u i este formată din bucăţi separate,
Uscatul este împărţit in şapte numite p l ăc i , care plutesc deasupra magmei fierb i nţi .
continente. De milioane de
Plăcile se îmbină între ele sub forma unui mozaic
ani, ele se deplasează incet
pe suprafaţa Pământului.
Acest fenomen se numeşte
deriva continentelor.
Suprafaţa Pămantului este intr-o continuă schimbare şi in
zilele noastre. Tn fiecare an, Oceanul Atlantic se extinde cu
40 mm. într-un milion de ani, va fi cu 40 km mai extins.

ŞTIAŢI CĂ ... ?
Au fost nevoie de mii de ani ca mările şi oceane
le să devină sărate. Apa de ploaie şi cea rezultată
din topirea zăpezii au dizolvat treptat sarea din
roci, iar sarea s-a depus în mări şi oceane.

22
 Atmosfera
Pământu l este înconj urat de un
Pământul este o sferă imensă de
strat de aer de aproximativ
10000 km grosime, numit
atmosferă. Aerul este un
amestec de gaze. Principalele
gaze sunt azotul, oxigenu l,
argonul şi dioxidul de carbon.
Atmosfera este ţinu­
tăin jurul Pămânlu·
luidatorită gravita-
ţiei•. Tn straturile ei
superioare, este din
ce în ce mai puţin
aer, şi atmosfera se
pierde treptat in
spaţiul cosmic, unde
nu există aer deloc
lonosfera are o gro-
sime in jur de 450
km. Undele radio"
se propagă pe Pă·
rnânt ricoşând în ea
Avioanele cu reacţie
zboară in stratosfe·
ra joasă (inferioară),
care are o grosime
de aproximativ45
km. Aceasta se
situează deasupra
stratului unde au loc
fenomenele
meteorologice.
La aproximativ 20
kmdeasupra Pă­ Stratul de ozon
mântului, se află un
strat subţire de gaz
numit ozon. El pro-
Troposfera
tejează Pământul de
radiaţiile ultraviole-
te* ale Soarelui.
Troposfera are o
gro~ime de apr?xi- ,..
mat1v10 km.A1ciau
loc fenomenele
meteorologice (sau
vremea*).
O pătură în jurul
~....~~tpiil'!!~~'''!II!JJf Pământului
Atmosfera acţionează ca un str~t
izolator între Pământ şi Soare. In
timpul zilei, ea protejează
Pământu l de căldura arzătoare a
Soarelui. Noaptea, este pe post de
pătură, reţinând căldura absorbită
de la Soare în timpul zilei.
Combustibilii Pământului
O im e ns ă cantitate de ener gie este util izaţi
la înc ă lz itu l lo cuin ţe lo r,
necesară pentru industrie şi ye n t ru pentr u a produce ener gie e l ect r ică
a pune ma ş inile in miş ca re. In cea şi
pentru cir c ul aţia autovehicolelor.
mai mare par te, a c eastă energie Petrolul, c ă rbunii ş i gazele n atural e ~
este da tă de t rei tipuri de combusti- se numesc combustibili fosili pentru ~
bili: petrolul, că rbunii şi gazele c ă s-au fo r mat d in rămăşiţele
naturale. Aceşti combustibili sunt P.l aJ• ţ~lor şi animalelor preistorice.

Cât de vechi sunt că rbunii Petrolul şi gazei

În urmă cu trei sute de milioane d
ani, Pământul era acoperit de pădu
m l ăş tinoase, populate de plante gi-
gantice. Când plantele au murit, ele
au fost îngropate sub aceste mlaşti n i..-
Aceste mlaş tini s-au solidificat trep-
tat, sub formă de rocă. Plantele în nerca acestor animale.
desco~1punere au fos ~ presate intre ~
stratun groase de roc1 şi încălzite de .r.: Petrolul este accesibil
către Pământ. De-a lungul milioane- prin foraje. Petrolul
lor de ani, s-au transformat in cărbun poate ţâşni la
suprafaţă sau trebuie
să fie pompat
Minele de
Cărbunii se exploatează Aproape jumătate din
din mîne sau puţuri rezervele petrolifere
ale lumii se afla sub
subterane de adâncime. nivelulm.§rii.Laaces-
Minerii folosesc te rezerve se ajunge
expl ozibili şi utîlaje
miniere pentru a tă i a
~~~our~~~:nf~~t~~­
cărbunele. ~~~e~:i ~~~~:~~~~- -
~~'=2=;;"'---';-ocl
!uri construite in lume.
În căutarea fosilelor _....l'<

Aceste platforme sunt

utilizate şi pentru
exploatarea gazelor
naturale. Gazul este
transportat prin con-
ducte spre rezervoa-
re le de pe uscat.

Cărbunii, petrolul şi gazele naturale nu se găsesc

Dacă vă uitaţi cu atenţ ie unei frunze care a întotdeauna la aceeaş i adâncime de la suprafa\ă.
la o bucată de cărbune , existat cu multe m ilioa- ~ Aceasta se datorează faptului că scoarţa terestră* a
poate veţi observa fos ila ne de ani in urmă . suferit schimbăr i de-a lungul milioanelor de ani.
S uprafeţele care acum constituie uscatul erau odată
mări , . iar mări le au fost cândva s uprafeţe de uscat.
Rezerve epuizabile de combustibil
Combustibilii fosil î asigură trei se vor epu iza. Rezervele de cărbun i petrolul drept combustibil numai
sferturi din energia de pe Pământ. ale Pământului se exploatează de după ce a fost inventat motorul de
Le-au trebu it mi lioane de ani mai mu lte sute de ani ş i probabil c ă maşină, acum aproximativ o s ută de
pentru a se form a, de aceea ei nu sunt suficiente pentru încă o mic de ani. Se pare c ă rezervele de petrol
vor putea fi înl ocu i ţ i când rezervele an i. Oamenii au început să utilizeze vor ajunge pentru în că 60 de ani .
24 ..Motor de automobil. 45; Scoarţa lerl'stră, 11.
 ~- butan

' "' ·
.
Mata~
.;oă
~
/ ,
' ( Asfalt

Cocs metalurgic ~
B enz~n
Prin ardere, cărbunii produc căl ­
dură, dar au şi alte întrebuinţări .
Se folosesc la fabricarea săpunu­
lui, a vopselelor, parfumului, ca-
tranului şi a multor altor produse
~. Uleiuri
lubrefiante
~
~ Cea mai lungă conductă are
chimice. Petro lul din subteran se o lungime de 2876 km.
numeşte ţiţei şi este un amestec de Ea transp ortă ţiţe i de la
substanţe chimice utile. Acestea Edmonton, Canada,
sunt separate sau rafinate într-un la Buffalo, SUA.
loc care se numeşte rafinărie.

Poluarea
Pentru a obţine energie diti com-
bustibi\ii fosili, aceştia trebuie să
ardă. Căldura care rezultă prin
arderea lor poate fi folosită pentru
a încălzi ceva sau pentru a pune
în funcţiune un motor.
Atunci când ard, combustibilii
fosili murdăresc sau poluează În procesul de ardere a benzinii în aerul. Prin arderea cărbunelui se
aerul. Se degajă fum şi gaze motoarele autovehicolelor rezultă degajă şi un gaz care se numeşte
dăunătoare oamen ilor, plantelor şi un gaz foarte nociv, numit dioxid de sulf. Acesta cauzează
animalelor. Acest fenomen se monoxid de carbon. Particulele ploile acide, care otrăvesc plante-
numeşte poluare. minuscule de funingine rezultate le şi copacii şi care corodează
_ _ _ _ _ _ _ _din arderea cărbunelui murdăresc metalul şi roca.

Energia nucleară* este util izată la

producerea curentului electric.
Această energie provine dintr-un
combustibil numit uraniu, care
este un metal rar, exploatat în
subteran. Energia nu se degajă
prin ardere, ci prin fis iunea
atomilor* de uraniu

*Atomi, 76; Energie nucleară, 77; Radiaţie nucleară, 77. 25

Energia alternativă
Combustibilii fosili sunt poluanţi, iar rezervele Energia care nu provine din petrol, cărbune,
sunt limitate. De aceea, oamenii caută noi tipuri gaze naturale sau reacţii nucleare poartă numele

-=-
de energie pentru a produce energie electrică şi de energie alternativă. In cea mai mare parte, ea
pentru a pune în funcţiune maşinile. este dată de ape, soare şi vânt.

Puterea _
a:-p~e..,i

Energia cinetică* a ape lor

curgătoare se foloseşte de mii de
In 1882 a fost con·
~ struităpn.·mahidroce·o.­
J
trală. Aceasta putea
ani. Încă de acum 2000 de ani,
asigura 1luminatul a
oamenii au construit mori de apă* numai 250 de becun
de-a lungul râurilor.

Energia apelor curgătoare este acum utilizată pentru
producerea curentului electric în hidrocentrale.
Hidrocentralele asigură peste 6% din energia
e l ectrică utilizată în prezent în lume. Rezervele de
ape cu rgătoare nu sunt epuizabile, deoarece ele
provin din ploi sau din topirea zăpezilor. Numai
ţările care au multe ape pot produce curent electric
în acest fel. Scandinavia, America de Nord şi Rusia
produc mari cantităţi de energie electrică în
hidrocentrale.

Energia vântului
(eoliană)

Energia mareelor poate fi utilizată
la producerea energiei electrice.
Apa mareelor este captată în spa-
tele barajului şi apoi i se permite
să curgă înapoi prin turbine.
pentru a produce.
curent electric
1
acum 20 de am in
Japonia.
~
Prima centrală electrică de acest De mii de ani, energia eoliană a
fel a fost construită pe râul fost folosită în navigaţie şi pentru
Rance, în Franţa, în 1966. Ea a pune în mişcare morile de vânt.
furnizează energie electrică_ unui Azi, morile de vânt sunt folosite

26 - oraş cu 300 000 de locuitori.

- l ---
pentru a produce curent electric.
"Electricitate, 101; Generatoare, 99; Energie cineticii, Il; Energie potenţialii, JJ; Mori de apă, 44.
 Energia solară Energia soarelui, numită energie
solară, poate fi transformată în
energie electrică în celulele
solare, sau poate fi utilizată
pentru a încălzi apa.

În 1981, Solar Chall enger a

devenit prima navă so l ară
care a traversat Canalul
Mânecii. A străbătut 262 km
în 5 ore ş i jumătate.

De unde provine
energia lumii?

- - - . . . Apa rece

Unele case sunt încălzite de către Cantitatea de energie solară care

Soare. Ele au panouri solare, care ajunge pe Pământ într-un an este
absorb energia Soarelui, chiar şi de peste 10000 de ori mai mare
pe timp noros. decât nevoi le energetice ale lumii.

Energia geotermală

Morile de vânt nu sunt poluante,

dat sunt mari şi fac mult zgomot.
Pentru a da cantităţi mari de
energie electrică , ele acaparează
În interiorul Pământu lui,
temperatura este ridicată şi creşte
cu adâncimea. În unele locuri,
mai ales lângă fal ii* , apa fierbinte
Acest tip de energie, numit
energie geotermală, poate fi
utilizat pentru termofica~e şi
pentru producerea energ1ei
J
terenuri extinse.
----------------~---
şi vaporii ţâşnesc la suprafaţă. electrice.
--- -- * Fa/ii, 12. 27
 De ce se mişcă obiectele?
Nimic nu se mi ş c ă de la sine. Obiectele se mişc ă În lipsa forţei, obiectele r it mân în repaus sau îşi
numai atunci când sunt trase sau împinse. continu A mi şc area cu o v iteză co ns tantă, în
Acţi un ea prin care un obiect este pus în mi şc are aceeaş i direcţi e.
se num eşte forţă. Exi s tă mai multe tipuri de fo rţe.
Obiectele care plutesc
sunt menţinute la su-
prafaţa de catre o forţa
care se numeşte forţa
arh imedici.

Măsu rarea forţelor ~

Forţele se masoara în ~-
unităţi numite newtoni l,· ~
Când comprimi un

/~
resort, acţionezi
(N), cu ajutorul unu i ~ impotriva unei forţe
elastice.
dinam. Forţa înt inde arcul
dinamului. Cu cât este Cand o suprafaţAse d
deplaseaza deasupra
mai mare forţa, cu atât alteia, o forţa numita
arcul se întinde mai tare. frecare lifncetineşte
viteza.

Ce pot face '

forţele?
Produceţi forţă electrică

1' ••
"~..,.l r
Piept~n aţi - vă cu un pieptene de
plastic. Apoi p ut eţi culege cu el
bucăt i mici de hârtie. Când îţi
treci pieptenele prin păr, acesta
se î n carcă cu forţă el ectrică care
atrage hârtia.
Compunerea şi echilibrul Când forţa ambelor echipe care
fortelor trag în direcţii opuse este egală,
' nici una dintre echipe nu se mişcă.
două grupuri trag de o parte şi
a unei funii, forţa fiecărei
care trage în aceeaşi
se atlaugă la forţa celorlalţi.

Când forţele nu sunt

i n echilibru , viteza
bici cletei se modifica.

Acţiunea cauza o reacţiune

atât de mare, încât corabia
se putea răsturna.

*Frecare, 30 29
 Frecarea
Dacă încerci să impingi uşor o carte pe masă, la Dar, pe măsură ce cartea alunecă pe masă , forţa
început aceasta nu se va mişca, din cauză că o de frecare îi încetineşte mişcarea. Frecarea
forţă numită frecare o ţine pe loc. Dacă impingi întotdeauna acţionează pentru a se opune
mai tare, cartea începe să alunece. mişcării.

N;;o·;-n,"n.,;r,,,.-,,., este complet

netedă. şi materialele aparent
netede, cum ar fi metalul, la mi-
croscop apar pline de rugozităţi.
Frecarea poate fi de ajutor

' ' ţi
· · are tălpi automobilelor au suprafeţe
rugoase de . Frecarea rugoase, în aşa fel încât frecarea
dintre tălpi şi stâncă împiedică dintre ele să fie cât mai mare cu
picioarele alpinistului să alunece. putinţă. Aceasta previne
te opreşti mai repede. Şose l e l e şi cauciucurile deraparea maşinii.
Frecarea înseamnă frânare

cealaltă, căldura pe care o sim-

Întotdeauna există frecare între
părţile componente ale unei ma-
şini. Maşinile necesită mai multă
energie şi consumă mai mult
combustibil pentru a învinge forţa
de frecare. Părţile componente ale
unei maşini se uzează din cauză
că se freacă una de alta.
ţiţi se datorează frecării.
Cu cât
le frecaţi mai puternic, cu atât
se încălzesc mai tare. Energia
folosită pentru a învinge freca-
rea se transfonnă în căldură. De
aceea maşinile sunt calde după
utilizare.

30
Cum scăpăm de frecare? Rostogolirea în loc de frecare

Părţile în mişcare ale unei maşini se ung cu un Cu mii de ani în urmă, oamenii au descoperit că e
lichid vâscos, care nu le pennite să se frece una de mai uşor să mişti greutăţi mari rostogolindu-le pe
cealaltă. Acesta reduce frecarea şi astfel se econo- buştenidecât târându-le pe pământ. Rostogolirea
miseşte energie şi maşina nu se uzează atât de tare. produce mai puţină frecare decât târârea.

Frecarea cu aerul Obiectele cu o forma Rulmenţii

Frecarea se mai poate reduce
Q
folosind rulmenţi . Aceştia sunt
formaţi din bile care se
rostogolesc unele peste altele,
nepermiţând contactul dintre
părţi l e mobile ale unei maşini.

Frecarea între orice obiect aflat în de fonna acestuia. Maşinile sunt

mişcare şi aerul din jur se numeş­
te rezistenţa aerului. Rezistenţa
aerului faţă de un obiect depinde
proiectate astfel încât aerul se de-
plasează uşor deasupra lor, adică
rezistenţa aerului este redusă.
Frecare foarte mare
În spaţiul cosmic nu există aer,
prin urmare nici frecare care să
încetînească mişcarea. Navele
spaţiale îşi folosesc numai din
când _în când mo~oarele, pentru

Ambarcaţiunile şi submarinele tre- care îl menţine deasupra apei şi a

Navele spaţiale pătrund în at-
buie să înainteze prin apă. Freca- frecării cu aceasta. Frecarea este
mosfera"' Pământului cu o viteză
rea dintre ele şi apă le încetineşte astfel mult mai mică şi hovercraf- atât de mare, încât capătă culoare
deplasarea. Hovercraftul funcţio­ tul se poate deplasa mult mai repe- roşu-încins. Aceasta se datorează
nează pe principiul pemei de aer, de decât ambarcatiunile obişnuite. frecării mari dintre ele aer.
*Atmosftră,:ZJ. 31
Gravitaţia
Dacă dai drumul unui obiect, acesta cade. Fără gravitaţie, obiectele n-ar putea fi ţinute la
O forţă invizibilă numită gravitaţie atrage totul suprafaţa Pământului. Ele ar cădea de pc
înspre Pământ. Pământ şi s-ar pierde în spaţiul cosmic.

Gravitaţia a fost pentru prima dată înţeleasă de către
Isaac Newton, acum 300 de ani. Gravitaţia este forţa
de atracţie dintre corpuri, dar nu se poate observa
decât în cazul corpurilor foarte mari, cum ar fi
Pământul. Când cântăreşti ceva, de fapt măsori forţa
de gravitaţie cu care acel ceva este atras de Pământ.
Cu cât ne îndepărtăm mai mult de centrul
Pământului, cu atât este mai mică gravitaţia.
De aceea corpurile cântăresc mai puţin pe vârfurile
munţilor înalţi.

Oceanul se ridică şi coboară la

Toate corpurile au un punct numit
centru de greutate. Dacă ţii o
tavă sub centrul ei de greutate,
aceasta se va balansa uşor.
Obiectele cu greutate mare în vârf
au centrul de greutate la înălţime,
ceea ce le face să cadă mai uşor.
intervale regulate, numite
maree. Acestea sunt cauzate de
gravitaţia Lunii, care atrage
apa aflată în dreptul ei.

32
Gravitaţia nu e constantă
Căderea şi gravitaţia
Forţa gravitaţiei de pe alte planete este diferit~ de
Acum 400 de ani, Galilea a observat
cea de pe Pământ. De aceea greutatea unui corp se că viteza obiectelor în cădere
va modifica dacă este dus pe altă planetă. Dar creşte sau se accelereazA.
cantitatea de materie înmagazinată în acel corp,
masa acestuia, este aceeaşi prerutindeni. A descoperit că obiectele uşoare
şi grele, care au aceeaşi formă
Ca orice forţă, greutatea se măsoară în newtoni şi mărime , au aceeaşi durată de
(N). Dar când măsori ceva, de fapt vrei să ştii câtă cădere. Gravitaţia le atrage
materie este înmagazinată in acel ceva, adică masa în mod egal.
acestuia. Cântare le măsoară greutatea şi apoi
transform ă rezultatul in unităţi de m asă, adică in
Încercaţi să vă convingeţi
un papuc de casă uşor ŞI
cu o gheată grea.
singuri
de acest fapt, de exemp~u cu
~
'l il

Rezistenţa aerulut'rr=
""""--~--_;.;.

Aerul care umflă

paraşuta face ca
rezistenţa aerului* să
crească. O persoană
ffiră paraşută cade mult
mai repede, deoarece
rezistenţa aeru lui este
mai mică.

Cu cât un obiect cade mai repede\ ~

cu atât este mai mare rezist enţa ~\
aerului. De fapt, rezistenţa aerulu~\
care încetineşte căderea, devine 1~\
fel de puternică ca şi gravitaţia,
moment după care viteza de
cădere nu se mai modifică.
Aceasta se numeşte vitezA finalA.

Cădere liberă

Dacă n-ar fi aer, n-ar exista nici rezistenţa

aerului. Toate obiecte le in cădere şi -ar mări
viteza cu aceeaşi rată. Aceasta se num eşte
cAdere liberă.
•Raisr~"(a a~rului, 31; Kilogramr, 7. 33
Mişcarea rectilinie
Obiectele se mişcă pentru că o forţă le împinge Dacă nici o forţă nu ar acţ i ona asupra unu i
sau le trage. Odată ce se află în mişcare, pot obiect în mişcare, acesta şi·ar continua
încetini, accelera sau îşi pot schimba direcţia deplasarea cu viteză constantă , în aceeaşi
dacă o forţă acţio nează asupra lor. direcţie.

Creşterea vitezei se numeşte

Cu cât un obiect este mai greu,
accelerare, iar descreşterea cu atât este nevoie de o for1â
ei se numeşte frânare. mai mare pentru a-1face să
accelereze.

Distanţa pe care un obiect o parcurge într-un kilometri se deplasează într-o oră, într-o
interval dat de timp se numeşte viteza lui. anumită direcţie. De exemplu, o maşină de
Pentru a măsura viteza, se numără câţi metri curse se deplasează cu o viteză de 150 kmlh
parcurge un obiect într-o secundă sau câţi înspre Nord.

Punerea lucrurilor în mişcare ... şi oprirea lor Obiectele cu masă* mare au

/--- mai multă inerţie decât cele cu
masă mică.

Obiectele în repaus au tendinţa de a rămâne în
continuare nemişcate, iar cele în mişcare tind să-şi
continue mişcarea. Aceasta se numeşte inerţie.
Toate obiectele au inerţ i e şi, cu cât masa unui obiect
este mai mare, cu atât acesta are mai mu l tă inerţie .
Când un autobuz porneşte din loc, te simţi tras îna-
poi, deoarece inerţia corpului tău tinde să- ţi păstreze
starea de repaus. Când autobuzul se opreşte, simţi
că eşti împins înainte, pentru că inerţia corpului tău
tinde să - ţi continue mişcarea cu aceeaşi viteză.

34 *Frt!cart!, 30; Masii, 33.

Trucuri cu inerţia

Puneţi un pahar cu apă pe masă ,

deasupra unei foi de hârtie. Apoi
trageţi foaia de sub el, cu o
mişcare scurtă şi fennă. Paharul şi

Folosiţi un
pahar care nu 1~?, ::~~= ~~~~~~
tf
se sparge. /J

Puteţi deosebi un ou crud de unul şi daţi-ledin nou drumul cât

fiert cu ajutorul inerţiei. Puneţi puteţi de repede. Oul fiert rămâne
Paharul rămâne acolo unde este
ouăle pe o farfurioară şi învârtiţi­ nemişcat, dar oul crud începe să
datorită inertiei. Nu veţi reuşi
decât dacă trageţi hârtia suficient le. În timp ce se învârt, prindeţi-le se învârtă din nou datorită inertiei
de repede. lichidului din el.

Aruncări şi lovituri
Forta cu care loviţi o minge îi imprimă mişcarea.
Apoi mingea îşi continuă singură mişcarea. O dată

Dacă o minge de basebal\ în mişcare se ciocneşte de
o alta, impulsul primei mingi o determină şi pe cea
de-a doua să se mişte. Când prinzi o minge,
impulsul ei te face şi pe tine să te mişti, dar numai
puţin , fiindcă tu eşti mult mai greu decât mingea.
Când sari în sus şi în jos, impulsul tău face
Pământul să se mişte. Dar deoarece Pământul este
incomparabil mai greu decât tine, mişcarea lui este
imperceptibilă, iar tu nu - ţi dai seama.

35
Mişcarea circulară
Mişcarea circulară este diferită de mişcarea Când un obiect se mişcă circular, îşi schimbă în
rectilinie*. Orice obiect se mişcă în linie dreaptă permanenţă d i recţia, deci trebuie să existe o
dacă asupra lui nu acţionează o forţă. forţă care să-I facă să se mişte în cerc. Această
forţă se numeşte forţă centripetă.

Când invârţi ceva, forţa centri- Dacă îi dai drumul, forţa Fără o forţă centripetă, care s-o
petă, care face ca acel ceva să se centri petă nu mai acţionează. facă să se mjşte în cerc,
mişte circular, provine din braţul Atunci acel ceva îşi va continua patinatoarea s-ar mişca în linie
tău. mişcarea in linie dreaptă. dreaptă .

Curbe inclinate
F arţa care vă face să vă
deplasaţi circular provinedin
frecarea* dintre cauciucuri şi
pistă .
Pistele de concurs sunt
înclinate la curbe .

Dacă învârtiţi suficient de repede Forţa ce n tripetă este orientată

o găleată plină cu apă, apa nu va spre centrul mişcări i. Dacă nu
curge. Forţa centripetă face ca învârtiţi găleata suficient de
apa să se mişte circular. repede, apa va curge.

Uscarea prin centrifugare

Maşinile de spălat
invârt (centrifughează)
hainele pentru a le
stoarce şi usca. Forţa
centripetă a cuvei
aqioncază asupra
hainelor, făcându-le să
se mişte circular.
Apa iese prin orificii, b iciclişti să ia mai uşor.
co n tinuându-şi Ei pot lua curbele mai repede,
mişcarea în linie deoarece înc linarea se opune
dreaptă.
~~/ tendinţei de a continua mişcarea
în linie dreaptă.
36 *Frecure,33:Mişcurerecrifinit,34. ~
Cum să nu ieşi din curbă Curbe periculoase

~: ~~~~~~~inf::r~:
c
;f0·~
~b'"[;[ Cu cât un obiect se
rt \.:
;,'l1Jî .I'U. deplasează m.ai repede..•
cu atât este nevoie de
'/ ~ mai multă forţă pentru
1 a nu ieşi din curbă.
\... Datontă greutăţii prea
sania u~u :UO~~~
''141_...._,",, 1
), mari,

Frecarea să vă
păstraţi locul la curbe uşoare. Dar atunci când luaţi
o curbă strânsă, alunecaţi de pe locul vostru,
deoarece forţa de frecare nu e suficient de puternică
pentru a vă ţine pe locuri le voastre.

ŞTIAŢI cA... ?
Şi în acest caz, cu cât este
mai mare masa• , cu atât
este nevoie de o forţă mai
mare pentru a se menţine
mişcarea circulară.

•Masă, 7, 33; Moment (impuls), 35. 37

 Plutirea şi scufundarea
Marcaţi nivelul apei dintr-un vas. Apoi De ce plutesc vapoarele?
introduceţi în vas nişte pietre şi veţi vedea că Fierul este foarte dens, deci chiarşi o bucătîcă de fier este
nivelul apei creşte. Apa este împinsă în sus sau foarte grea şi se scufundă. Aceasta se întâmplă deoarece
inlocuită de către pietre. forţa arhimedică nu este suficient de puternică pentru a-1
menţine la suprafaţă. Dar vapoarele nu sunt făcute numai
din fier. Ele au multe spaţii mari, pline cu aer.

În apă , obiectele par mai uşoare decât sunt în

realitate. Apa le împinge în sus şi pot fi ridicate
mai uşor. Când sunt scoase din apă, sunt din nou
grele, pentru că apa nu le mai susţine.

~Qft
~ "'" ~= --· ~~:-.: ~
multă apă şi cu atât este mai mare presiunea pe care apa
o exercită asupra lui. Forţa cu care un lichid împinge în
sus un obiect scufundat se numeşte forţă arhimedică.
presiune mai mare
asupra lui.

O bucăţică de plută pluteşte pe

apă, în timp ce o bucăţică de fier
de aceeaşi mărime se scufundă .
Având aceeaşi mărime, ele
înlocuiesc aceeaşi cantitate de apă .

Pluta se menţine la suprafaţă
deoarece, la aceleaşi dimensiuni
este mult mai uşoară decât fierul.
Masa unui obiect raportată la mă­
rimea lui se numeşte densitate.
Obiectele cu o densitate mai mică
decât apa plutesc pentru că forţa
arhimedică este destul de
puternică pentru a le menţine la
suprafaţă.
Submarinele îşi pot modifica
densitatea. Când îş i umplu
rezervoarele cu aer, plutesc.
Când le umplu cu apă, se
scufundă .

38
Chiar dacă un vapor este foarte mare, aerul
dinăuntrullui îl face uşor în raport cu dimensiunile
sale. În drumul său, vaporul dă la o parte atâta apă
încât forţa arhimedică este destul de puternică
pentru a~l menţine la suprafaţă.

Acum 2200 de ani, Arhimede a observat că atunci

i când intra în apă nivelul acesteia se ridica. El a
descoperit că greutatea apei dezlocuită de un obiect
scufundat într~un lichid este egală cu forţa cu care
~=~iiiit-'""".._-="-'"'"; apa acţionează asupra obiectului respectiv.

Obiectele pot pluti în orice

·· f.!~;o;~::-;---.,... lichid sau gaz, la fel ca în apă.
J Saloanele plutesc în aer, deoare~
ce ele sunt mai puţin dense decât
aerul. Dacă turnaţi câteva picături
.::=.--.~-"""":aiill de ulei în apă, ele vor pluti pentru
că sunt mai puţin dense decât apa.

Apa sărată are o densitate mai

mare decât cea dulce, de aceea
vapoarele se scufundă mai puţin în
apele sărate decât in cele dulci.

Puteţi observa aceasta făcând o

experienţă. Dizolvaţi 1O linguriţe
de sare într~un pahar cu apă caldă.
Umpleţi un alt pahar cu apă obiş~
nuită. Puneţi câte un ou în fiecare
pahar. Oul din paharul cu apă
sărată va pluti, pe când în celălalt
pahar oul se va duce la fund.

Apă cu săpun

Dacă dizolvaţi puţin săpun în

apă reduceţi tensiunea
superficială. Astfel pelicula de
apă devine mai elastică, de aceea
acum puteţi face balonaşe.

39
Presiunea

~~~~
Picioarele tale intră în zăpadă dacă nu îţi
rcpartizezi greutatea pe o suprafaţă mai mare, Tocurile dresoarei exercită asupra solului o presiune
purtând schiuri sau galoşi. Greutatea cu care mai mare decât picioarele elefantului , deşi ea
corpul tău apasă asupra zăpezii în fiecare punct cântăreşte mai puţin. Cum vă explicaţi faptul că
va fi astfel mai mică. Forţa care apasă asupra întotdeuna cuţite l e ascuţite taie mai bine decât cete
unei suprafeţe se numeşte presiune. tocite? (Răspunsurile la pagina 128).

Lichidele nu pot fi comprimate Comprimarea gazelor

Umpleţi un balon cu puţină apă
şi legaţi-I la gură. Apoi presaţi-!
între două pahare de plastic.
Apa nu poate fi comprimată
într-un spaţiu mai mic.
Suflaţi puţin aer intr·un balon şi
legaţi· ! la gură. Presaţi·! între
două pahare de plastic. Spre
deosebire de apă , aerul poate fi
comprimat într-un spaţiu mai mic.

Lichideie• nu pot fi comprimate, de aceea, când Gazete• pot fi comprimate într·un spaţiu mai mic .
apăsaţiîntr-un loc , presiunea se transmite în toată Un gaz comprimat, cum ar fi aerul dintr·un balon,
masa lichidului. exercităo presiune egală în toate direcţiile. Cu cât
comprimi mai mult un gaz, cu atât presiunea d in el
La maşini, atunci când apeşi pe pedala de frână,
este mai mare.
aceasta împinge lichidul din interiorul unui tub
către frâne. Deoarece lichidul nu poate fi
comprimat, presiunea exercitată asupra pedalei este Scufundătorii inspiră Buteliile sunt foarte
transmisă la frână. aerul comprimat in rezistente, pentru a
butelii metalice. ţine înăuntru aerul
Discul de frână la maşini comprimat.

Dacă aerul din

aceste butelii n-arfi
comprimat, ar umple
Lichidul impinge frâna asupra
unui disc fixat pe roată. 300 de butelii

40 *Gatt, 78;Lichide, 78.

 Presiunea în lichide Presiunea aerului
Presiunea atmosferei* se bazează pe acelaşi feno-
Faceţi trei orificii într-o sticlă de men ca şi presiunea din lichide. Greutatea aerului de
plastic şi acoperiţi-le cu bandă deasupra apasă asupra celui de dedesubt. Aceasta
adezivă. Umpleţi sticla cu apă şi
poartă numele de presiune atmosfericit Cu cât
apoi îndepărtaţi banda. eşti mai aproape de sol, cu atât este mai mare
Apa de la fundul sticlci va avea
un jet mai puternic, deoarece
greutatea apei de deasupra apasă
asupra ei. Cu cât creşte
adâncimea, cu atât este mai mare
presiunea.
Submarinele sunt rezistente la
presiunile mari din adâncurile
mărilor.

Echilibrul presiunilor
Dacă vă uitaţi într-un
Obiectele nu sunt
zdrobite de presiunea ceainic, veţi obseva că
atmosferică, deoarece lichidul este la acelaşi
conţin aer care nivel ca şi în gâtui
exercită o presiune la ceainicului. Aceasta se
fel de mare ca aerul datorează faptului că
din afară. aeru~ exercită aceeaşi
presmne.

Prin constituţia sa,

rpul vostru nu simte
presiunea atmosferică.

Pompe şi ventuze
Corpul tău are două
pompe. Inima pompează
săngele, iar plămânii
pompează aerul.

Când presaţi o pompă aspiratoare sau

o venruză asupra unui obiect, scoateţi
a fară o parte a aerului din ea, astfel
presiunea aerului din pompă este mai
mică decât cea a aerului din afară.
Pompa se lipeşte de obiectul respectiv
datorită presiunii atmosferice.
Pompele se utilizează pentru
mânuirea lichidelor şi gazelor.
O seringă este de fapt o pompă
-
Presiunea aerului variază cu
înălţimea. În avion, ţi se înfundă
urechile. Căscatul sau înghiţitul
permite aerului să pătrundă sau
să iasă din urechile tale, astfel
simplă. Prin împingerea
încât presiunea din ele să fie
pistonului, presiunea dinăuntru!
aceeaşi cu cea din exterior.
seringii creşte şi lichidul este
împins afară.
"*Atmosferă, 23; Vreme, 84. 41
Mecanisme simple
Cu mii de ani în urmă, oamenii făceau diverse
munci folosindu·şi forţa muşchilor lor sau ai
animalelor. De-a lungul timpului, au inventat
maşini care le-au uşurat munca.
Munca poate însemna mai multe, dar, din punct
de vedere ştiinţific, a munci înseamnă a efectua
lucru mecanic, adică utilizarea unei forţe pentru
a mişca un · ct.

-€

Cu mult timp în urmă, oamenii au descoperit că era Şi-au dat seama că le era mai uşor să despice
mai uşor să transporte greutăţi rostogolindu-le pe buştenii şipiatra lovind o bucată triunghiulară de
buşteni. Mai târziu, au inventat roata. lemn, numită pană sau ic.

Ridicarea Efortul este forţa cu

greutăţi lor care impingi pentru
a ridica greutatea

Este mult mai uşor să mişti o greutate mare folosind
o bârnă lungă, numită pârghie (levier).
Pârghia se sprijină pe un obiect numit punct de
sprijin. Pârghia trebuie împinsă mai mult decât
dacă ai ridica greutatea direct, dar efortul depus este
mult mai mic decât dacă ai ridica pur şi simplu
greutatea. Roaba este tot un fel de pârghie, iar roata
ei est~ pe post de punct de sprijin. Foarfecele sunt
tot pârghii, iar punctul de sprijin este la intersecţia
lamelor.
Încercaţi să folosiţi
o pârghie

Pârghiile mai lungi uşurează mun-

Cea mai mare maş ină din lume
este un excavator de cărb un i
din Hambach, Germania. Este
42
de două ori mai lung decât un
teren de fotbal şi înalt cât o
c l ădire cu treizeci de etaje.
ca. Ridic~ţi capacul unei cutii cu o
monedă. Incercati apoi cu o lingu-
riţă. Cu linguriţa faceţi un efort
mai mic decât cu moneda, fiindcă
este o pârghie mai lungă.
Pc un plan înclinat, greutăţile pot fi ridicate Un şurub funcţionează ca o
mai uşor. Deşi distanţa este mai mare, efor- scară în Trebuie să~!
spirală.
tul depus pentru a transporta o greutate de~a răsuccşti pentru a-1 introduce în
lungul unui plan inclinat este mult mai mic perete, dar este mult mai uşor
decât dacă ridici pur şi simplu greutatea. decât dacă l-ai împinge direct

Seri peţi Şurubul lui Arhimede

Daca tragi de aici,

greutatea se ridica.

Cu ajutorul unui
sistem de scripeţi se
pot ridica greutăţi
mari. Greutatea se
distribuie pe o lungime
mai mare de frânghie.
L-----=~
Angrenajele sunt roţi dinţate,
folosite pentru a modifica viteza.
Când roata motoare se învârte, o
pune în mişcare şi pe cea alăturată.
Roata motoare poate face o roată
mai mică să se învârtă mai repede,
iar una mai mare mai încet.
Puteţi vedea aceasta la un mixer
manual. Când învârţi mânerul, se
învârte roata mare, care, la rândul
ei, pune în mişcare roata mică , iar
telul conectat la ea se învârte mult
mai repede decât !~ai putea învârti
tu cu mâna.
43
Motoare

La început, oamenii puneau în forţa vântului în navigaţie, pentru le, obţinând făina. Mai târziu, s-au
funcţiune maşinile simple manual a le impinge ambarcaţiunile cu folosit de forţa apelor curgătoare
sau cu ajutorul tracţiunii animale. pânze. De asemenea, foloseau forţa pentru a învârti roţile morilor de
Apoi au descoperit că pot folosi vântului pentru a-şi măcina grâne- apă , care pompau apa sau puneau
în funcţiune alte mecanisme.
Motorul cu aburi
1. Apa este încălzită
prin arderea c::'irbunilor
sau a lemnului. Prin
fierbere, apa se
transformă intr-un
tt
gaz numit abur. Cilindru
2. Aburul face ca presiunea*
Apă ~.\. dincilindrusăcreasca
~'L_ ,, foarte mult, până când
Combustibil --.,: (T'\ aceasta impinge pistonuL Motorul cu în
3. Aburii ocupă de 1777. Forţa aburului a fost in curând
Primul motor inventat pentru a pune în funcţiune aproximativ 1700 util i zată pentru a pune în funcţiune
un mecanism a fost motorul cu aburi. Motoarele de ori mai mult maşinile din industrie, iar oamenii
cu aburi transformă căldura degajată prin arderea ~fna~~r~e~r~~~~a s-au mutat la oraşe pentru a lucra în
combustibilului în mişcare (lucru mecanic). noile fabrici. Această perioadă se
numeşte Revoluţia industrială.

Locomotivele cu aburi Turbinele cu aburi

Mai târziu, vagoanele de cale
ferată au fost dotate cu motoare
cu aburi. Acestea au fost primele
locomotive cu aburi.
44 *Cenrraleele<·trice, 101;Presilllle,40.
Prima cale ferată de pasageri a Astăzi forţa aburilor este utilizată
fost inaugurată în 1825, în Marea in centralele electrice*. Aburii
Britanie. Peste numai o sută de ani, invârt lamele turbinelor,
căile ferate împânzeau pământul. producând electricitate.
Înainte de inventarea Primul automobil, construit in 1769, Primele automob il e de succes au fost
motorului cu aburi, oa- era prevăzut cu un motor cu aburi, construite în Gennania, de către
menii foarte rar călăto­ însă era încet şi murdar. Motorul lui Daimler şi Benz, în 1885-1886, şi erau
reau departe, fie călare, era mare şi greu şi trebuia să dotate cu un nou tip de motor, numit
fie in trăsuri trase de cai. r
transporte mult combustibil ~=:-:-~m==o~t~or~c;.;u'=c~o;.;m:::b.:;us;.;t;.;ie~in~t§
eriin~ă§:-ii!~
Motorul cu combustie internă ŞTIAŢI CĂ ... ? ._.._..,.._;,
Nikolaus Otto a construit primul motor cu Astăzi există circa 300 de milioane de automobile
combustie internă în 1876. Acesta era mai in lume, adică un automobil la 15 oameni. Anual,
mic decât motorul cu aburi şi folosea un nou se produc peste 30 de milioane de automobile.
combustibil , benzina, mai uşor de transportat.

Cum funcţionează automobilul? Un motor diesel este un motor

1. Pentru a pune în funcţiune
cu combustie internă pe bază
un automobil. şoferul porneşte de motorină. Combustibilul
pentru scurt timp un motor explodează datorită aerului
electric, care pune pistoanele
în mişcare.
înfierbântat şi nu datorită unei
scântei electrice.

2. Când pistonul
coboară, absoarbe
un amestec de
benzină şi aer.

face ca amestecul de
combustibil şi aer să
explodeze, împingând
pistonul în sus

Amestecul de benzină şi Arborele cotit transformă Majoritatea motoarelor sunt motoare

aer explodează înăuntrul mişcarea verticală în în patru timpi, adică, la fiecare timp,
cilindrilor, punând în mişcare circulară, care fiecare cilindru execută una dintre
mişcare pistoanele. învârte roţile. acţiunile de mai sus.

45
Obiecte zburătoare

~-"-
Raioanele cu aer cald zboară
sau plutesc în aer pentru că sunt
mai uşoare decât aerul. Deşi
sunt grele, avioanele zboară

,:,.n,~
M n .().
pentru că au aripi. Aripile lor
fac ca o forţă numită portanţă
să le menţină în aer.

Prin ridicarea ffapsuri-

lor, portanţa se
'"'"
de pe o"'o.ool ,, alta
parte pe Z) .U
micşoreaza. Motorul propulsează
avionul, astfel încât
aerul se deplasează
deasupra anpilor.
t
. carma

~
~!::~~e:~rte

'"" ,, ,,.,.,,
vireze la stânga

~t Eievator
Care este rolul aripilor?
Pentru a înţelege care este rolul
aripilor, suflaţi cu putere deasupra
Motorul cu reacţie
Majoritatea avioanelor care se ~
av1onului să seinalţe şi
să coboare (plonjeze).

- !:;
Jl
construiesc azi au motoare cu reacţie. .._ ~
unei făşii de hârtie şi unnăriţi cum Pentru a vă da seama cum funcţionează -~ ~/
hârtia se ridică. acestea, umflaţi un balon şi daţi -i IL;.J:;I'

~
drumul. Aerul care ţâşneşte din balon
împinge balonul înainte.
1. Lamele compresoare se 3.Gazeleţâşnescafara ,
invărt foarte repede, absorbind propulsând motorul şi
aerul in motor. invârtind turbinele.
Cu cât aerul se deplasează mai
repede, cu atât presiunea* lui este
mai mică. Aşadar, în timp ce su-
flaţi, presiunea de sub hârtie devi-
ne mai mare decât cea de deasupra,
ceea ce face ca hârtia să se rid ice.

_-
Forţa care impinge aripile in sus
se numeşte portanţă. Jet de
Jl"'-";::;-4---) ::. aer
.._ . . . ....
Aripile avioanelor au formă aero-
dinamică şi sunt concepute astfel 2. Kerosenul explodează in 4. Turbinele sunt conectate la
ca aerul să se deplaseze mai repede camera de combustle, compresor, fâcându-1 să se
deasupra lor şi avionul să se ridice. producând gaze foarte fierbinţi. invarta şi sa absoarbă aer

46 *PI11tir~. 38; Pr~silfn~. 40.

Elicopterul
Elicopterele au elice în loc de aripi. Şi elicele
au formă aerodinamică . Când ele se învârt,
elicopterul deco l ează.

Rolorul de la coadă
împiedică elicopterul
să se balanseze.

Zborul de-a lungul

t im pului 3. Primul avion a zburat în
1903, timp de numai 12
secunde. A fost construit de
1. Balonul a fost primul aparat Orville şi Wilbur Wright şi
de zbor care a transportat avea o elice propulsoare,
oamenii pe calea aerului. A conectată la un motor cu
fost constru it de către fraţii benzină .
Montgolfier şi a zburat pentru 2. ln următorii o sută de ani
prima dată fn 1783, la Paris. oamenii au incercat să
construiască şi alte aparate
de zbor.

4. În 1919, John Alcock şi 5. fn 1939, lgor Sukorsky a 6. De Havilland Cornet a

Arthur Whitten Brown au proiectat şi construit primul fost primul avion cu reacţie
realizat primul zbor fără elicopter cu un singur rotor. din lume. A zburat pentru
intrerupere deasupra prima dată în 1949.
Oceanului Atlantic

*Sunet, 64. 47
Spaţiul cosmic
Navele spaţiale sunt lansate în Spaţiu cu ajutorul
unor motoare de rachetă foarte puternice. Numai
motorul unei rachete este suficient de puternic
pentru a învinge gravitaţia Pământului.

Rachete şi motoare de rachetă

Motoarele de rachetă
fune{îonează în ace l aşi fel ca
motoarele cu reacfie*. Ele se
deplasează înainte prin
eliminarea unui puternic jet de
gaze rezultate din arderea
combustibilului.
Nimic nu arde fără oxigen.
Cum în spaţiul cosmic nu există
oxigen, rachetele transportă
propriile lor rezerve de oxigen
lichid sau oxidant, o substanţă
chimică, ce conţine oxigen, pe
care îl folosesc la arderea
combustibilului.

Pentru a învinge gravitaţia,

motoarele rachetelor auxiliare
dau navei un impuls în plus la
Gazele fierbinţi
inceputul zborului. De îndată
~~~~~~~â~~~!·chet~ ce li se termină combustibilul,
ele se desprind şi cad.
Combustibilul arde aici.

Repere în cucerirea
spaţiului ;;s~~~~~~~~~~"s~~~~- J.~
8

deplasat pe orbita Pamântului

timp de 108 minute, in nava

•paţiala Vjo"~k.l.
1969. Apelle 1 (SUA) a debarcat
primii oameni pe Lună,
astronauţii Edwin Aldrin şi
1957. Sputnik 1 (URSS) a fost Neil Armstrong. Prima plimbare
prima nava spaţială care a calatorit pe lună a durat 2 ore şi
pe orbita in jurul Pamântului. A fost jumatate. Ei au adunat
un simplu satelit, iar cuvântul probe de sol şi rocă pentru
Sputnikînseamna "micul călator". L....~l a fi studiate pe Pămân.!:_

48 *Motorcureac(ie,46.
Cum este spaţiul cosmic?
Până acum, oamenii n-au ajuns În spaţiul cosmic nu există aer. Deoarece în vid nu există aer care
decât pe Lună. Dar nave spaţia l e Ceva care este complet gol se să opună rezistenţă*, nave le
fără oameni la bord, numite numeşte vid. Pe Pământ, multe spaţia l e îşi
folosesc motoarele
sonde, au continuat explorarea lucruri care par goale conţin de numai pentru a-şi schimba viteza
spaţiului. fapt aer. sau direcţia.

absenţa unei atmosfere care să
atenueze schimbările de
temperatură, în Spaţiu este mai
cald decât într-un cuptor, când
stai cu faţa la Soare, şi mai frig
decât în congelator, la umbră.
O navă spaţială nu-şi foloseşte
motoarele pentru a se menţine pe
orbită, deoarece gravitaţia
Pământului o ţine acolo.
Gravitaţia Pământului atrage cu
aceeaşi forţă nava şi astronauţii.
Dar nu există nici o forţă care să-i
atragă pe astronauţi înspre navă,
aşa că ei plutesc şi nu au greutate.

1987. Pioneer 10 (SUA) a 1

trecut de Pluta, planeta cea 1
mai inde. ~artata de Soare. Este
primul Obiect făcut de om care

·~~
Distanţele dintre stele sunt atât de mari, încât este
nevoie de o unitate de lungime numită an-lumină
pentru a le măsura. Un an-lumină este distanţa pe
care lumina o pargurge într-un an, adică
aproximativ 1O milioane de milioane km.

*Retistenţaaerului,31;Presiune,40. 49
Lumina şi întunericul
Lumina este o formă de energie. Obiectele care Obiectele care nu dcgajă lumină sunt luminate
degajă propria lor lumină se numesc luminoase. de cele luminoase. Soarele este cea mai mare
Soarele, becul electric, lumânările şi televizorul sursă de lumină a Pământului. Întreaga viaţă de
sunt obiecte luminoase. pe Pământ depinde de lumina Soarelui.

Lumina este cel Razele de lumină

mai rapid element
din Univers. Lumina se propagă în linii
drepte, numite raze. Puteţi Luminii solare îi
vedea acest lucru privind lumina trebuie cam 8
Soarelui care pătrunde pe geam
sau fasciculul unei lanterne.

Există mai multe tipuri de umbră.

Umbra neagră sau umbra se for-
mează acolo unde nu ajunge nici
un pic de lumină. Când pătrunde
totuşi puţină lumină, umbra este
gri şi se numeşte penumbră.
Eclipsele
Pamănt
Când Luna, Pământul şi Soarele
sunt pe aceeaşi linie, Luna este
complet acoperită de umbra
Pământului şi de aceea n-o putem
vedea. Aceasta se nume,Şte
eclipsă de Lună.
Soare
/
Lună
Pământ
Eclipsele de Soare survin atunci ~lf<
când Luna se află între Pământ şi
Soare. Umbra Lunii cade pe
Pământ. Eclipsele de Soare se
produc mai rar decât cele de
Lună.
Acestea sunt imagini
ale Lunii văzute din
jumatatea nordică a
Pământului
Reflexia luminii
Un bec electric luminează o întreagă încăpere,
deoarece toate obiectele din încăpere reflectă
lumina. În acelaşi fel este reflectată şi lumin8.
Soarelui. Ziua este lumină pentru că razele
Soarelui sunt reflectate sau împrăştiate
~1!!11!11!!!-
52 *Galaxi~, 22; Lasere, 109.
în toate direcţiile de către minuscule particule de
praf din atmosferă. Corpurile care dau lumină,
ca Soarele, se numesc luminoase. Majoritatea
corpurilor nu sunt însă luminoase, dar le puteţi
vedea fiindcă reflectă lumina.
·-·
În 1969, distanţa exactă de Pământ la Lună a
fost determinată în funcţie de timpul necesar
luminii să ajungă acolo şi înapoi. Lumina unor
lasere* de pe Pământ a fost reflectată de o
og l indă pe care astronauţii au plasat-o pe Lună.

Lumina se re fl ectă intocmai cum ricoşează o
minge. Când o arunci de sus, ea sare înapoi drept
în sus. Când o arunci sub un ungh i, sare înapoi
sub acelaşi unghi .
Când lumina atinge o suprafaţă n etedă,
se reflectă într-o singură direcţie. Când atinge
o suprafaţă neregulată, se reflectă în mai multe
direcţii.
Ca şi în cazu l rad i aţiei termice•, unele obiecte
reflectă mai bi ne lumina decât alte le. Suprafeţele
albe reflect ă mai m u ltă lumină decât absorb. Supra-
feţele negre absorb mai m u ltă lumină decât reflectă.
Ogli nzi le reflectă cel mai bine lumina, deoarece
sunt suprafeţe netede şi lucioase. Imaginea
reflec tată nu este întocmai ca ti ne. Când ridici
mâna drea ptă, în imaginea din ogl indă se rid i că
mâna stângă. Imaginea din ogl i ndă este inversată.
Priviţi scrisul din oglindă. Oglinda inversează
scrisul, aşa că nu puteţi citi. Dar dacă vă uitaţi într-o
altă ogli n dă, care, la rându\, ei inversează scrisul din
prima oglindă, veţi putea citi.
Echipajul unui submarin vede imaginile de la
suprafaţă cu ajutorul p er iscopului, un tub lung, cu
câte o og l indă la fiecare capăt.
*Radiaţie ttrmită, 19. 53
Oglinzi şi imagini
Oglinzi curbate

Când lumina atinge o oglindă

plană ,
se reflectă înapoi pe
aceeaşi direcţie.

Într-o oglindă curbată obiectele Oglinzile convexe dau imagini

arată altfel. O oglindă cu mai cuprinzătoare. Oglinzile
s uprafaţă bombată se numeşte retrovizoare ale maşinilor oferă
og li ndă convexă . şoferilor o perspectivă largă
asupra a ceea ce au in spate.

O og l indă cu suprafaţă scobită se De aproape, imaginea ta este mai Când lumina atinge suprafaţa
numeşte oglindă concavă. Imagi- mare sau mărită. De departe, unei oglinzi concave, se reflectă
nea ta în această oglindă depinde imaginea ta este mică şi inspre interior, iar razele se întâl-
de distanţa la care te afli de ea. răsturnată. nesc într-un punct numi t focar.

Telescoape cu oglinzi
concave

f/(11\
1!~ )7-r •
Unele telescoape sunt dotate cu oglinzi concave.
Cel mai mare telescop di'n lume se află pe Muntele
Semirodrîki, în Rusia , şi are o ogl in dă cu un dia-
metru de şase metri. Cu acest te lescop, flacăra unei
lumânări este vizib ilă de la o distantă de 24000 km.
54
La Odei Ilo, în Franţa, o imensă oglindă concavă
reflectărazele Soarelui, care se adună într-un
punct numit focar, unde temperatura este atât de
mare, încât ar putea fi folos it ă la topirea
metalelor.
 Privitul la distanţă

Asta înseamnă că îţi poţi da seama de distanţa la

care se află un obiect după mărimea sa. Deoarece
lucrurile par mai mici în depărtare, şi strada pare că
se îngustează până când ajunge un punct.

Iluzie optică

Pictură egipteană de acum 3500 de ani

Primele imagini pictate de

oameni păreau plate. Mai târziu,
oameni i au început să picteze
lucrurile aşa cum le vedeau.
Pictură italienească de acum 650 de ani

Au pictat obiectele de la distanţă

mai mici decât cele de aproape.
Acest mod de a reda distanţa se
numeşte perspectivă.
A
Uneori ochii vă pot înşela. Sunt
cele două linii roşii la fel de
lungi, sau una dintre ele este mai
lungă? (Râspunsulla pagina 128).

Lumina unui bec se împrăştie în toate direcţiile, de

aceea, cu cât ne îndepărtăm de bec, cu atât este mai pu- Oglinzile pot fi folosite pentru a semnal iza în caz
ţin intensă . Înăuntrul farurilor unei maşini există oglinzi de pericol. Într-o zi senină, lumina reflectată de o
concave, care împiedică împrăştierea luminii, ceea ce oglindă poate fi văzută de la o distanţă de 40km.
face ca farurile să lumineze bine chiar ş i la distanţă.

55
Refracţia luminii
Devierea luminii
Sticlă plată
Luminaţi cu o lanternă in /
dreptul fantei fâcute într-un
carton.

Când lumina trece dintr-un ,___ O parte din lumină

mediu transparent in altul, se reflectă aici.
se refractă.

Vedeţi lucrurile din jur pentru că ele reflectă

lumina. Dacă priviţi un obiect în apă, de pildă o
vâslă, pare îndoită. Aceasta din cauză că lumina
se refractă când trece din aer în apă.

Pescarul vede
peştele aici.

Deoarece lumina se refractă, în apă obiectele se Lumina este deviată sau se refractă pentru că
văd mai sus decât sunt. Pentru a prinde peşte trece prin diverse medii cu viteze diferite.
cu oţepuşă, trebuie să ţinteşti mai jos decât vezi Trece mai repede prin aer decât prin apă,
peştele. dar trece mai repede prin apă decât prin sticlă.

O parte din lumină

Reflexia internă ~serefractă.

Apa transportă
lumina prin reflexie
internă totală.

Când lumina trece din apă în aer, o parte din ea se
reflectă, iar restu l se refractă. Cantitatea de lumină
reflectată depinde de unghiul razelor de lumină.
Când toată lumina se reflectă, fenomenul se
numeşte reflexie internă totală.
Faceţi un orificiu într-o sticlă de plastic şi apoi ,
ţinând degetul pe acesta, umpleţi sticla cu apă. La
întuneric, luminaţi cu o lanternă în spatele
orificiului şi lăsaţi apa să curgă într-un vas. Veţi
vedea cum apa transportă lumina

56
 Obţinerea imaginilor
O lentilă concavă împrăştie Puteţi folosi o lentilă convexă
razele de lumină. Când priveşti pentru a obţine imaginea unui
printr-o astfel de lentilă, obiect pe un ecran. Imaginea are
obiectele par mai mici. claritate maximă sau este
Mărirea imaginilor
O lentilă convexă refractă
razele de lumină care, atunci
când cad perpendicular pe O lupâ este o lentilă convexă.
lentilă, se adună într-un punct, Dacă o ţineţi aproape de un
numit focar. obiect, face ca obiectul respectiv
să pară mai mare.
Fibre optice Lumina este lransportată de Miraje
fibrele optice
Ca şi în cazul apei din experimentul precedent, baghcte subţiri
şi lungi de sticlă sunt folosite pentru a transporta lumina prin
reflexie internă totală. Acestea se numesc fibre optice şi me-
dicii le folosesc pentru a se uita în interiorul corpului omenesc.
Razele de lumină se
focalizată acolo unde se întâlnesc
toate razele de lumină. Pentru a
obţine o astfel de imagine,
mişcaţi ecranul înainte şi înapoi.
ŞTIAŢI CĂ ... ?
N-ar trebui să lăsa ! i niciodată
sticle în soare, căci ele se pot
comporta cu nişte lentile,
focalizând razele Soarelui, ceea
ce ar putea provoca incendii.
57
Vederea
Cum funcţionează ochii
Obiectele din jurul tău răspândesc lumină
sau reflectă lumina care ajunge la ele.
Le vedeţi atunci când lumina reflec-
tată de ele ajunge În ochii voştri.
O lentilă convexă din ochiul
tău dă o imagine pe retină,
situata in fundul ochiului.
Lumina pătrunde în
ochi printr-un orificiu
numit pupilă.
Partea colorată
a ochiului
se numeşte iris.
lrisul controlează
mărimea pupilei.
Lumina şi întuneri cul
!risul controlează câtă. lumină
intră în ochi. În întuneric, irisul se
deschide, făcând pupi la să se dila-
te pentru a lăsa să intre mai multâ
lumină. La lumina zilei, irisul se
închide. Uitaţi -vă în oglindă când
vâ aflaţi într-o încăpere întuneca- bă forma, după cum se focalizează
tă. Aprindefi lumina şi veţi vedea
cum pupila îşi sch imbă. forma.
Ochii tăi" sunt situaţi la d i stanţă
miel\ unul faţă de altu l, aşa încât
fiecare arc altă perspectivă. Aceasta
te ajută să vezi forma lucrurilor şi
cât de departe sunt ele. Majoritatea
animalelor de pradă au ochii situati
58
tăi? Imaginea de pe relină este
rasturnata. Creierul o
răstoama din nou. obţinând
astfel imaginea buna
Creierul transformă
semnalele de pe
retină in imaginea pe
care o vezi.
Nervul
..-optic
Când lumina ajunge pe
celulele nervoase ale
retinei, acestea trimit
creierului semnale prin
intermediul nervului
optic.
Aceşti muşchi mişcă
globul ocular.
D i sta nţe
~
Obiee~
aprop1at Defecte
Obiect de vedere
~
enlil.lisubire lnde 1
Prezbiţi i nu văd bine de
aproape. Ochelarii lor au
Lentilele din ochii voştri îşi schim- lentile convexe . Miopii nu
văd bine la distan ţă . Ei au
pe obiecte apropiate sau îndepărtate;._...-o_c_h_el_an
_· _cu_ l_en_•_ile_c"_o_n_c•_v_e.--,
înainte. E le pot aprecia bine distan-
ţele, dar au un câmp de vedere limi-
tat. Alte animale au ochii pl asaţi în
lateral. Au o perspectivă largă pen-
tru a se feri de animalele de pradă,
dar nu pot aprecia bine distanţele.
Aparatul de fotografiat
Aparatul de fotografiat funcţionează
ca şi ochiul. Lumina pătrunde în el
printr-o lentilă. Lentila proiectează o
imagine pe filmul din spatele ei.
Pentru a face o fotografie, se foca-
lizează lentila şi se reglează canti-
tatea de lumină care pătrunde în
aparat. Aparatele de fotografiat au-
tomate fac singure aceste operaţii.
Aparatul de fotografiat
permite luminii să intre
numai când se fac poze.
Obiectivul şi dia·
fragma controlează
câtaluminăajunge
la film.
Obiectivul este un orificiu dintre
lentile. Cu cat este mai mare,
cu atât intra mai multă lumină.
Substanţele chimice de pe film
suferă modificări la contactul cu
lumina. Când devel opaţi un film ,
pe el apar imaginile, adică ceea ce
se numeşte negativ. Pe negativ,
Lentile şi imagini
La unele aparate de fotografiat
lentilele pot fi schimbate.
O lentilă cu deschidere largă dă
o imagine panoramică. Un
teleobiectiv dă o imagine mărită
a unui obiect aflat la distanţă.
Vedere prin
te!eobiectiv
Pelicula cinematografică este alcătuită
dintr-o mulţime de imagini sau cadre.
Ea creează senzaţia de mişcare,
deoarece cadrele se succed foarte
repede şi vedeţi un cadru înainte ca
imaginea celuilalt să vi se şteargă.
obiectele închise la culoare par
luminoase, iar cele de culori des-
chise par întunecate. Negativul este
expus la lumină pentru a proiecta
imaginile pe o hârtie specială.
59
Descompunerea luminii
Acum 300 de ani, cu ajutorul unei p r isme, Când lumi na trece printr·o prismă, este deviată ,
Isaac Newton a descoperit că lu mina se co mpune sau se refracta•. Lumina albă este un amestec
d in culori. Folosind o a doua p rismă, Newton a de culori. Culorile trec prin prismă cu viteze
reuşit să amestece culorile, obţi nând din nou diferite, de aceea ies din pris m ă sub unghiuri
lumina a l bă. diferite.

Acest obiect se
n umeşte p rismă.

Când lumina se refractă printr-o

prismă, forma ei specială o des-
compune in diferite culori.

Descompunerea lum inii

C âteodată , când Soarele se arată după ploaie, vedeţi

curcubeul. Aceasta se datorează faptului că aeru l
este încă plin de mici picături de apă, care,
asemenea unor mici prisme, descompun lumina în
culori. Culorile care a lc ătu iesc lumina albă se
numesc spectru.
Ţine 1·î o oglin d ă in apă, sub un unghi, în aşa fel
încât lumina să se reflecte pe perete. Încercaţi să
găs1ţi poziţia în care vedeţi spectruL Apa se com-
descompunând lumina în culori.
Culorile din diamante

Puteţi vedea culori le spectrului

într-un diamant. Diamantul este
tăiat în aşa fel încât reflectă ş i
rcfractă lumina ca o pri smă.

60 *Rudiuţie infmroşie, 18; Refrac{ie, 56.

Ce sunt culorile?
Noi primim radiaţia
termică şi lumina
de la Soare.

Razele de lumină sunt alcătuite Fiecare culoare are altă lungime Atât raaiaţia termiCă * , cât şi
din unde mult prea mici pentru a de undă. Lumina roşie are o lumina se propagă în unde, dar au
le vedea cu ochiul liber. Undele se lungime de undă mai mare decât lungimi de undă diferite.
măsoară prin lungimea de undă. lumina violetă.

L umină roşie
Ldispersată

Pl!mântul

Lumina este dispersată de către atmosfera La apus, lumina Soarelui străbate o distanţă mai
Pământului. Unele culori sunt dispersate mai mult mare in atmosferă. Albastru] este dispersat atât de
decât altele. Cel mai mult este dispersat albastru!, de mult, încât nici nu-l vedem. Cerul pare roşu ,
aceea în timpul zilei cerul este albastru. deoarece vedem culoarea roşie dispersată.

Distingerea culorilor Cum văd animalele culorile?

În ochi există nişte celule nervoa-
se speciale, care percep culoarea.
Ele sunt mai sensibile la lumina
intensă; de aceea, în semiobscuri-
tate obiectele par fără culoare.
••
• .. ~
Nu toate animalele văd culorile
• ca şi oamenii. Furnica de deşert
vede unele culori mai bine decât
omul , în timp ce calmarul nu
Daltoniştii nu văd acest număr.
distinge deloc culorile.
Culorile ne dau o mulţime de
infonnatii. Unii oameni sunt
daltoniştî, adică nu disting
anwnite culori, în special roşu! şi
verdele.
Amestecul culorilor

Lumina albă este compusă din toate culorile Un filtru este o bucată de plastic sau sticlă
spectrului. O anumită culoare poate fi separată colorată, care permite numai unei anumite culori
din spectru cu ajutorul unui filtru. să treacă prin el, blocând trecerea celorlalte.

Culori primare
Roşu!, verdele şi albastru!
se numesc culori primare.
Din ele se poate obţine
lumină de alte culori. Dacă
amestecaţi oricare două
culori primare, se obţine o
culoare secundară.

Animalele au adesea aceeaşi
culoare cu mediul in care trăiesc.
Aceasta se numeşte camuflaj.
Urşii polari sunt albi pentru că
trăiesc în zăpadă.
Unele animale îşi schimbă
culoarea. Această omidă este
verde în timpul verii, când
trăieşte pe frunze. lama, când
pe ramuri, devine maro.
Unele animale au culori vii
pentru a le ţine la distanţă pe
altele. Această broască este unul
stă dintre cele mai otrăvitoare
animale din lume.

62
De ce au obiectele culori diferite?
~1 ~
'-~
Culoarea unui obiect depinde de
culoarea luminii pe care o
reflectă . Un obiect roşu reflectă
lumina roşie şi absoarbe
celelalte culori. Un obiect
albastru reflectă lumina
Amestecul vopselelor
Cele trei culori primare folosite în
pictură sunt magenta, galben şi
cian. Ele diferă de culorile
primare ale luminii.
Schimbarea culorilor
Obiectele pot părea de altă culoa-
re când sunt văzute în lumină co-
albastră şi absoarbe toate
celelalte culori. Un obiect alb
reflectă deopotrivă lumina de
toate culorile, în timp ce un
obiect negru nu reflectă nimic, ci
absoarbe toate culorile.
Prin amestecul lor, se poate
obţine aproape orice culoare, cu
excepţia albului. Toate trei
amestecate dau negrul.
torată.O rochie roşie va arăta nea-
gră în lumină albastră sau verde.
Tipărirea culorilor
1 ~~ ·-g::; ~1
Toate culorile pe care le vedeţi
în această carte sunt rezultatul
folosirii a patru culori de
cerneală: galben, cian,
magenta şi negru.
Pentru a tipări fiecare pagină,
hârtia trece prin maşină de patru
ori, de fiecare dată cu una dintre
cele patru cemeli. Aceasta se
numeşte tipărire în patru culori.
Cerneala neagră este utilizată pentru a
face imaginea mai închisă la culoare.
Cerneală Cerneală Cerneală
~~fnta ...w~· ···
:-'1:.:: :.._,, ••• :-:-··
...g!be'lă.
-:: .....::;·:: .-:····:(::·
'(i:
:: ~'::-::: :-.··; .':- ·.•·
; ::·.::.. ·::·:·:··,:: .,:,.:.
...
: \ ..;~·.:.. :-::·:.·:::::. :
...:·:·: ·~:~· ~:· : .......·..
....·.'-.!,•''•....::•• '':·:: .·.::
Priviţi imaginile de pc această
pagină cu o lupă puternică. Ele
sunt alcătuitedin mii de
punctuleţe de diferite culori.
63
 Sunetul
Sunetele pe care le auziţi vă spun ce se întâmplă
în jurul vostru, chiar dacă nu vedeţi cine sau ce
le produce. Auziţi telefonul sunând, zgomotul
maşinilor de pe stradă sau zgomotul ploii.
Sunetul ia naştere când ceva se mişcă înainte şi
înapoi foarte repede, adică vibrează . Când ceva
vibrează, şi aerul din jurul acelui ceva vibrează .
Sunetul pe care îl auziţi este transp011at de aerul
care vibrează.

~- 111L
Sunetu l este o formă de energie,
însă energia sunetelor este în
general mică. Energia sunetului a
200 de piane este egală cu
energia electrică necesară unui
bec pentru a lumina.

Cu cât ceva vibrează mai repede,

cu atât produce un sunet mai înalt.
Cu cât vibrează mai încet, cu atât
produce un sunet mai jos. Când
-_;..;.;.~ spunem că.un sunet este înalt sau
-::-::: jos vorbim despre tonalitatea lui.
-;:::::-- Numărul Vibraţiilor pe secundă se
numeşte frecvenţa sunetului.
Frecvenţa se măsoară în hertzi
(Hz). Albinele bat din aripi de 200
/ de ori pe secundă, deci sunetul pe
care îl auziţi are o frecvenţă de
200 Hz. Ţânţarii produc un sunet
de o tonalitate mai înaltă decât
._·,· ..A albine le, deoarece bat din aripi
~~ mai repede, de aproximativ
..-r'" · 500 de ori pc secundă.
Viteza sunetului Îţi poţi da seama cât de departe este o furtună
numărând secundele scurse între vederea fulgerului
Tunetul şi fulgerul se produc simultan, dar noi şi momentul în care auzi tunetul şi împărţind apoi
vedem fulgerul inainte de a auzi tunetul, pentru că numărul respectiv la trei. Astfel îţi vei da seama la
sunetul se propagă mult mai încet decât lumina. câţi kilometei este furtuna.

-...---~
Propagarea sunetului
Sunetu l în gaze
Sunetul se deplasează
Undele sonore se propagă prin
Sunetu l se dep l asează în un de gaze. Majoritatea sunetelor pc care
sonore, care se propagA prin aer le auzi au trecut prin aer pentru a
ca şi cercurile pe care le face ajunge la tine. Prin aer, sunetul se
apa când aru nci o pietricică . propagă cu aproximativ 340 m/s.

Sunetul trece pu\in

mai repede prin aerul
cald şi puţin mai
Incet prin cel rece.
Când un clopoţel vibrează, deter- Sunetul în solide
mină vibrarea aerului din jurul
său, adică modifică presiunea• Sunetul trece şi prin solide. Poţi
strate lor de aer. Aceasta este o auzi un zgomot l n depărtat dacă !ţi
lipeşti urechea de pământ.
undA so n oră.
Sunetul se transmite
din strat in strat,

r~((i®)
Urechi le talc recepţionează
undele sonore. Micile diferenţe
de presiune ale aerului fac ca
timpanul• tău să vibreze la fel cu
soneria ceasului.

Undele sonore trec prin

lichide. Când înoţi sub
apă, auzi zgomotele pe Sunetul trece de patru
Undele sonore au nevoie de un mediu
care le fac ceila l ţi ori mai repede prin
pentru a se propaga. Tn spaţiul cosmic
apa decat prin aer.
este o linişte desâvărşitâ. deoarece nu înotători. Sunetul se
există aer prin care să se propaga propagă mai repede prin
sunetele.
lichide decât pri n gaze.

66 •17".ptlff, 68; Lungime de undi, 61; Presiune, t/0.

 ~
· -.~ -.
Cum se tra nsmote
. sunetul? Ecoul
Sunet inalt

.. ,· --
ljlW se
a_uzJ ecoul, deoarece .
.
/
~J
~....
1 ~
1

r~flectă de dep:~~~ 1~t fapt~ un~ele sonore care

Când auzi ecoul
r~_o mcapere mică nu vei
line_ şi reflectă sunetu~%~:; sunt prea aproape de
auz• ecoul separat. prea repede pentru a

. ŞTIATI
~~ Galeria Şoaptelor'
dm Catedrala Sf. Pa 1
de la Londra sunete!~
s~ reflectă atât de
~me, încât dacă stai
P?ţi auzi de după
difracţie sau ocolire~ datontă fenomenului de
col . mtr-o parte a
undele sonore. Difrac _obstacole~or de câtre domului, poţi auzi
~~nletedl_or joase decât ~lac~~~er ~ati bună _în cazul ş~aptele cuiva la o
tstanţă vei auzi distanţă de 36 m în
înal~~tele muzicale joase mai'
. a na te. Pnn urmare
bme decât pe cele partea opusă.

intr-o încăpere d . ~e propagă întâlnesc, fie că sec son?re se construitecf;c~~~:unt. as~fel

acesteia şi de c epm e de fonna
S~prafcţelc tarie;tp~e se află în ea.
bme undele sonore ~te _reflectă
1
~~~~~:f!~le bombat~ ~j ~~f ~~sorb
a da un sunet mai omb~nă pentru ţa şi ecourile d evită mterfcrcn-
se anulează reci put~mic, fie că ajunge aproa' e ~aceea. sunetul
sunet mai slab ~roc ŞI dau un scenă la publ~c Fe~o~1ficat de pe
interferenţă. · ceasta se numeşte sunetul se ro · : ~1 m care
se numeşt:ac~~f~~~tr-o încăpere

67
Perceperea sunetului sau auzul
Urechea ta percepe vibraţiile produse de către
undele sonore. Auzi sunetele datorită unor nervi
din urechea ta, care transformă vibraţiile în
semnale care merg la creier.
Când undele sonore intră în ureche, fac să vibreze
o membrană numită timpan. Undele sonore
fac timpanul să vibreze în acelaşi fel cu sursa
sunetului.

Scarita este cel Când va mişcaţi, li·

maimicosdin chidul trece peste
organism. Are o perii senzitividin ca-
lungime de nalele semicirculare.
numai3mm.
Aceste oase mici
vibrează Tn acelaşi
fe l cu sunetul.

Prin muşchiul care ţine urechea

intinsa nu circulă sânge. Dacă Melcul are
ar circula, probabil că nu am energia sunetului
peste 30000 in mici semnale
auzi decât zgomotul sângelui
de celule electrice , pe care
pompând in urechi.
le auzi ca sunet.

Timpanul pune în vibraţie trei oase micuţe, care se Scăriţa are rolul unui piston, împingând înainte şi
sprijină pe un tub cu lichid numit melc. înapoi lichidul din melc, concomitent cu sunetuL
Nervii transformă vibraţiile în semnale electrice,
care merg la creier.

Canalele semicirculare din urechi te ajută să-ţi
menţii echilibrul. Când te mişti, lichidul din ele
ajunge să treacă peste perii senzitivi, trimiţând
creierului semnale nervoase. După ce te învârţi,
te simţi ameţit, deoarece lichidul din urechile tale
continuă să se mişte şi după ce te-ai oprit.
68
De regulă, oamenii aud sunetele cu frecvenţe
cuprinse între 20 Hz, ca un foşnet, şi 18000 Hz, ca
un ţipăt ascuţit şi tare.
Copiii au cel mai bun auz. Ei pot auzi sunete cu
frecvenţe de peste 20000 Hz, pe care bătrânii nu le
aud.
 Zgomot prea mare
Expunerea prelungită la sunete
puternice poate afecta timpanuL
Oamenii care lucrează cu maşini
care produc zgomot mare poartă
căşti pentru a-şi proteja urechile.
Direcţia sunetului
.;> >t:r~ 1'
Îţi dai seama m ce direcţie vine
sunetul fiindcă ai două urechi.
Cu urechea care este mai aproape
de sunet auzi mai bine şi chiar cu
puţin inaintea celeilalte.
Balena albastră este cel mai
gă l ăgios animal din lume. Ea
poate produce sunete de 188
dB, care se aud de la o
distanţă de 850 km.
Intensitatea sunetului
Unele sunete sunt mai puternice Tăria sau intensitatea sunetului
decât altele. Fiindcă sunetul se se măsoară în unităţi numite
propagă în toate direcţiile, cu cât decibeli (dB), după A. G. Beii,
eşti mai departe de sursa lui, cu inventatorul telefonului.
atât il auzi mai slab.
(@))) )
200
Intensitatea in decibeli (dB )
190
180
170
160 Zgomotele peste 130 dB
sunt dureroase
Şoapta,
30dB
Vibraţiile produse de sunetele Le auzi~i totuşi, pentru că
slabe detennină schimbări mici urechile voastre sunt foarte
ale presiunii aerului. sensibile şi le pot recepţiona.
69
 Instrumente muzicale

sau j oase, p utern ice sau sla be.

Sunete în alte
şi joase

1
Frecvenţăjoasă /
lungime de undă mare

F recvenţă înaltă

Lungime de undă scurtă

Cu cât un sunet este mai înalt, cu

atât mai mare este frecvenţa• lui,
aceasta însemnând mai multe
vibraţii pe sec undă. Deci distanţa
dintre vibraţi i , num ită lungime
de un dă, este mai mică.
Sunete putern ice
ş i slabe
~ ~unetputernic

-..-.-·•

Un sunet puternic produce vibra-

ţii mari. Mărimea fiecărei vibraţii
se numeşte amplit udine. Deci, cu
cât este mai puternic sunetul, cu
atât este mai mare amplirudinea
70 *Frecvenţă, 64
Fiecare instrument muzical
are propriu l său sunet .
Fiecare notă pe care o auzi
co nţ i n e şi alte note, numite
ton armonie, însă acestea
sunt prea slabe pentru a le
auzi ca note separate. Fiecare
instrument sun ă intr-un
anumit fe l, deoarece fiecare
are propriul său ton armonie.
 Poţi să cânţi la pian şi fără să Vei auzi aceeaşi notă venind
atingi clapele. Apasă pe pedala de dinspre pian. Vibraţiile vocii tale
susţinere şi cântă o notă. pun în vibraţie corzi le pianului.

Prin apăsarea
pedalei de
susţinere. toate
corzile pianului
sunt libere să
vibreze.

Fenomenul prin care vibraţiile cu o anumită frecvenţă, numită

unui obiect fac să vibreze alt frecvenţă proprie. Vocea ta face
obiect se numeşte rezonanţă. coarda să vibreze cu propria ei
Fiecare coardă a pianului vibrează frecvenţă

Vibraţii şi cioburi
Când loveşti uşor un pahar de sticlă, sunetul pe care îl
auzi este produs de paharul care vibrează cu frecvenţa
proprie. Cântând tare cu această frecvenţă, paharul se
poate sparge. Numai un sunet cu aceeaşi frecvenţă ca
frecvenţa proprie a paharului poate produce vibralii
suficient de mari pentru ca aceasta să se întâmple.
Rezonanţa amplifică sunetele

rn~~:"m~~~e~: ~:~~~~de au o
cutie de rezonanţă. Când corzi le
vibrează, aerul dinăuntru! cutiei
Cut1e de rezonanţă vibrează prin rezonanţă.

Cel mai mare instrument

muzical din lume se află în
Atlantic City, SUA. Este o
orgă cu 33112 tuburi, a cărei
muzică este la fel de puternică
ca aceea a 25 de fanfare.
Fiecare lucru are frecvenţă
proprie. În 1940, podul Tacoma
din SUA s-a prăbuşit datorită
vântului, care 1-a făcut să vibreze
cu frecvenţa ~~ determinând
astfel vibraţii uriaşe. Când trec
podul, soldaţii nu merg în
cadenţă, pentru ca nu cumva
paşii lor să facă podul să vibreze
la frecvenţa sa .QW rie.

71
Orientarea cu ajutorul sunetului
Vânători de noapte
Unele animale folosesc sunetul pentru a "vedea".
Liliecii îşi prind prada şi zboară noaptea, fără a
se ciocni de lucrurile din jur. Folosirea sunetelor
pentru a găsi obiecte se numeşte ecolocaţie.
Liliecii emit sunete de tonalitate foarte înaltă , care
sunt reflectate de lucrurile din jur sub formă de ecou.
Cu cât timpul scurs între emiterea sunetului şi ecou
Balenele şi delfinii se orientează , de asemenea, cu
este mai scurt, cu atât este mai aproape de pradă.
ajutorul ecolocaţiei. După sunetul ecoului, îşi dau
seama de ceea ce este în jurul lor.

Explorarea suba cvatică

Navele utilîzează ecourile

ultrasunetelor pentru a găsi peşte,
a măsura adâncimea apei sau
pentru a explora fundul oceanic.
Cu ajutoru l computerului, din
ecouri se pot obţine imagini. Este
ceea ce se numeşte sonar.
Imagine
pe computer

Sunetele înalte suferă fenomenul de difracţie* mult

Liliecii aud sunete mai înalte decât orice alt animal, mai puţin decât cele joase, de aceea ultrasunetele
până la 210000 Hz. Cele mai înalte sunete pe care le sunt folosite în ecolocaţie. Ele sunt atât de înalte,
aud oamenii sunt în jur de 20000 Hz. Sunetele cu o încât, pe baza ecoului lor, obiectele sunt localizate
frecvenţă foarte înaltă se numesc ultrasunete. cu mare prec izie.

72 "Difrocţi~, 67; l;.ject Dopfu, 73; Tonalitate, 64.

 Căutarea fisuri lor Imagini pe bază Explorând în subteran
de u ltras u nete
Cutremure le"' şi exploziile produc
vibra(ii foart puternice, numite
unde seismice. Ele se propagă cu
viteze diferite prin diferite lichide
ş i tipuri de roc~.

Ultrasunetele se fo losesc pentru a Ultrasunetele se folosesc şi pentru

testa materialele. Avioanele, de a privi fătul în burta mamei.
exemplu, sunt verificate astfel. Ecourile se transformă în semnale
După ecou, ingi nerii îşi dau seama electrice, care alcătuiesc o
dacă există sau nu fisuri în metal.

ŞTIAŢI CĂ ..• ?

, ~", A
Nu toate animalele percep
~,_, A~· '
Şerpii nu au urechi, deci nu pot
sunetele ca şi oameni i. Greierii auzi sunetele din aer, dar
"aud" cu picioare le, pe care le recepţionează sunetele joase
le ţin în aer pentru a-şi da din pământ. Peştii aud cu
seama de unde vine sunetul. corpul.
Mlsurilndu-le viteza, geo1osii işi
dau seama ce se alll înlluntrul
PllmAntului. De asemenea, se
caută titei cu ajutorul undelor
seismice.

Efectul Doppler

Când trece pe lângă tine o maşină de curse, sunetul
e i parcă îşi schimbă tonalitatea. Pe măsură ce se
apropie de tine, sunetul devine tot mai înalt, iar pe
măsură ce se îndepărtează sunetul devine tot mai
jos. Acesta este efectul Doppler.
Când maşina se apropie, in fiecare secundă la tine
ajung mai multe vibraţii, Bcând ca sunetul să fie
mai înalt. Când se îndepărtează, la tine ajung mai
puţine vibra ţii pe secundă, ceea ce face ca sunetul
să fie mai jos.
*Cutremur, 22 73
Din ce sunt
Priviţiobiectele din jurul vostru. Tot c..eea ce
vedeţi este fie solid, fie lichid sau gaz. In această
imagine puteţi vedea unele diferenţe dintre
acestea.
De asemenea, veţi gisi mai multe întrebări
despre ele. În următoarele câteva pagini vi se
explică din ce sunt făcute lucrurile şi cum se pot
ele transforma.
Tot ceea ce ne înconjoară este
alcătuit din particule numite
atomi şi molecule, care sunt
atât de mici, încât nu se văd.
Într-un punct, de exemplu, ar
încăpea 100000 de atomi.
Atom
Un graunta de nisip de siliciu
conflne 50000 de
milioane de milioane
de molecule. Fiecare
moleculă este alcătui­
tă din trei atomi.
Imaginaţi-vă că aţi putea împărţi
un grăunte de nisip în bucăţi din
ce în ce mai mici, până când aţi
obţ ine o bucăţică , sau o
particulă, care nu mai poate fi
divizată. Aceasta se numeşte
moleculă, cea mai mică bucăţică
de nisip cu putinţă.
o molecula de
hidrogen conţine
doi atomi identici.
Tot ceea ce ex i stă în Univers este
alcătuit din diferiţi atomi şi
molecule. Moleculele sunt
alcătuite din doi sau mai mulţi
atomi. Majoritatea moleculelor
conţ i n câţiva atomi , dar unele pot
conţine mii de atomi.
O moleculă de apă
con~ne trei atomi, doi
atomi de hidrogen şi
un atom de oxigen.

Din ce sunt alcătuiţi

Până acum se cunosc 105 tipuri
de atomi. Toţi aceştia sunt
alcătuiţi din particule şi mai
mici , numite protoni, neutTOni
şi electroni.

Diferiţi atomi conţin un număr

diferit de protoni, neutroni şi
electroni . Această imagine vă
sugerează cum arată un atom.

Descoperirea atomului
Cuvântul "atom· provine
din limba greacă şi
inseamna ' indivizibil' .

Încă acum 2400 de ani, grecii

credeau că totul este alcătuit din
atomi. Această idee a fost
ignorată în următorii 2000 de
până când, în 1808, John Dalton
a făcut nişte experienţe care au
demonstrat existenţa atomilor.

76
 •~
Electronii gravitează in jurul nucleului şi sunt ţinuţi in Turnaţi câteva picături de
atom de către o forţă electrică. Ei au sarcină electri- cerneală într-un pahar cu
că, ceea ce înseamnă că sunt purtători de electricitate. apă. Cerneala se va
Există două tipuri de sarcini electrice: sarcini extinde şi se va amesteca
electrice pozitive şi sarcini electrice negative. uniform cu apa, datorită
agitaţiei moleculare dintr-
Electronii au sarcină e l ectrică negativă, protonii au un lichid.
sarcină electrică pozitivă, iar neutron ii nu au sarcină
electrică. Deoarece într-un atom numărul electroni lor
este egal cu n umărul protonilor, atomul este neutru din
punct de vedere electric.
La fel, moleculele unui gaz sunt
într-o continuă agitaţie. De
aceea simţiţi mirosul florilor
într-o încăpere. Mirosul lor
ajunge la voi pentru că molecu-
lele lor se amestecă cu aerul.

Când moleculele unui substanţe

se amestecă cu cele ale unui li-
chid sau gaz, spunem că are loc fenomenul de
difuzie. Moleculele unui gaz se mişcă mult mai
repede decât cele ale unui lichid; de aceea, miro-
surile se simt imediat, pe când cernelii îi trebuie
un anumit timp pentru a se amesteca cu apa.

Energia nucleară degajă o imensă cantitate de

energie, numită energie nuclea-
Când un nucleu se descompune ră. Descompunerea unui nucleu
sau când două nuclee se unesc se numeşte fisiune, iar unirea nu-
pentru a forma un nou nucleu, se cleelor poartă numele de fuziune.

Când energia nucleară este Centralele nucleare folosesc

Atomii şi moleculele sunt atât
de mici, încât intr-un grăunte
de nisip sunt cam tot atâţia
atomi câte grăunţe de nisip
sunt pe plajă.
degajată lent, poate fi utilizată la
obţinerea curentului electric în
centralele nucleare. Însă, dacă
este degajată brusc, se produce o
imensă explozie. Astfel se
declanşează bombele nucleare.
uraniu! drept combustibil.
Nucleele de uraniu se descompun
în reactor. Acesta este acoperit
cu un strat gros de beton pentru a
împiedica scurgerile de radiaţie
nucleară, care este mortală.

77

De ce îţi poţi băga degetul în
miere, dar nu şi în oţel?
De ce apa curge şi lemnul nu?
Între atomii unui solid există
legături foarte puternice. Ei se
află într·O permanentă vibraţie,
dar pentru că sunt ţinuţi în reţea
de forţe foarte puternice, ei nu se
pot mişca liber. Solidele nu pot fi
Moleculele unui lichid sunt
aproape una de alta, însă forţele
de atracţie dintre ele nu sunt atât
de puternice ca acelea din solide.
Moleculele unui lichid sunt
Gaze
~ Gazele nu au o formA
(')
:~:iiiE~a~:~pa
o
o o
În gaze , moleculele sunt
întotdeauna foarte mobile,
deplasându·se repede în toate
direcţiile. Forţele care ţin
moleculele laolaltă sunt
78 *Tensiune ruperjicialti, 39
Atracţiadintre
De ce sarea se dizolvă in apă şi moleculele unui lichid
nisipul nu? Prin ce diferă între
ele solidcle, lichidclc şi gazele? Picăturile de lichid au la suprafaţă
o peliculă elastică , numită tensiu·
ne superficială*. Ele se formează
datorită atracţiei dintre moleculele
lichidului.
comprimate intr·un spaţiu mai
mic, deoarece atomii lor sunt
deja foarte aproape unii de alţii.
Soli deie îşi păstrează forma fiind·
că între atomii lor există forţe de Când sunt ude, firele unei perii se
atracţie atât de puternice. adună din cauza atracţiei dintre
moleculele de apă. Aceasta nu se
întâmplă când peria este uscată .
mobile şi îşi pot schimba locurile
între ele, de aceea lichidele curg
şi îşi pot schimba forma. Lichide-
Un lichid se întinde pe o supra·
le nu pot fi comprimate într·un
faţă, dacă atracţia dintre
spaţiu mai mic fiindcă moleculele
lor sunt aproape unele de altele. moleculele de la suprafaţă este
mai puternică decât forţele care ţ in
lao l altă moleculele lichidului.
~~~li:~
Forţele de atracţie
dintre moleculele de
foarte slabe, de aceea gazele
pot curge. Datorită distanţelor
mari dintre molecule, gazele Apa de pe penele unei raţe se
rostogoleşte, fiindcă ele sunt
pot fi uşor comprimate în
acoperite cu un strat de grăsim e,
spaţii mai reduse.
care nu atrage moleculele de apă.
 Soluţii
Un prosop se îmbibă cu apă, deoarece apa este
Când pui zahăr în cafea, zahărul şi cafeaua se
absorbită prin spaţiile foarte mici dintre firele
amestecă, formând o soluţie .
ţesăturii. Absorbţia lichidelor în acest fel se
Zahărul se dizolvă în cafea.
numeşte capilaritate. Plasticul nu absoarbe lichide
fiindcă nu conţine astfel de spaţii.
Substanţele care se dizolvă, ca de exemplu sarea, se
numesc solubile. Substanţele care dizolvă, ca de
exemplu apa, se numesc solvenţi.

Încercaţi să turnaţi mierea

dintr-un borcan, după ce aţi
ţinut-o câteva ore în frigider.
Când se răcesc, lichidele devin
mai vâscoase. Când se încălzesc,
sunt mai puţin vâscoase şi curg
mai uşor.

Sticla nu este un solid, ci un Unele substanţe nu se-dÎ"zotvă in altele. Uleiul şi

lichid. Ea nu curge, deoarece
este foarte vâscoasă. Geamurile
foarte vechi sunt mai groase la
bază pentru că sticla a curs de-a
lungul anilor.
grăsimea nu se dizolvă în apă. La curăţătoriile chi-
mice, petele de grăsime se scot din haine folosind
un alt solvent în loc de apă. Acesta se numeşte­
tetraclormetan şi se utilizează numai în curăţăto­
riile chimice, deoarece degajă un fum otrăvitor.

79
Când corpurile se încălzesc
Când corpurile se încălzesc, Îşi măresc dimensi-
unile şi ocupă mai mu lt spaţiu decât atunci câ nd
erau reci. Aceasta se n u m eşte dilatare termică.
Dacă se răccsc din nou, ele revin la forma lor
iniţială. Aceasta se numeşte contractare.
Dilatare şi contractare
Di latarea unui corp depinde de mărimea sa, de
materialul din care este făc ut şi de c ăl dura la care
este expus. Corpurile mîcî se d ilată mai puţi n ,
corpuri le mari se dilată mai mult.

Dilatarea gazelor
Puneţi o sticlă de plastic fără
capac în frig ider. Când se răceşte,
legaţi-i la gură un balon. Apoi
introduceti sticla într-un vas cu
apă caldă şi priviţi cum balonul
se umflă singur.
Acest lucru se întâmplă deoarece
aeru l se dilată pe măsură ce se
încălzeşte. Puneţi sticla inapoi în
frigider. Balonul se va dezumfla
pentru câ aerul îşi micşorează
volumul sau se cont r actă pe
măsură ce se răceşte.

Dilatarea lichidelor
-~

Termometrul funcţionează pe baza dilatării termice.

Când lichidul din tubul de sticlă se încălzeşte,
nivelu l lui se ridică. Aceasta se datorează faptului
că lichidul se d i lată mai mult decât sticla. Pe
măsură ce tennometrul se răceşte, lichidul revine la
poziţia iniţială .

O şină de oţel de
100 m se poate
lungi cu 4 cm intr-o 0
~~1 0
zi toridă

Solid cald Gaz cald

Când se încă l zesc,

so lidele se d ilată. Partea
centrală a podului Humber din Anglia are o
lungime de 141 O m. Vara, poate fi cu o
jumătate de metru mai lungă decât iarna.
80
Atomii şi moleculele sunt într-o perman entă
mişcare şi se ciocnesc între ei tot timpul. Cu cât un
corp este mai cald, cu atât agitaţia atomi lor şi
moleculelor creşte şi se ciocnesc mai violent, ceea
ce îi face să ocupe un spaţiu mai mare.
l
~~~~!~~~~i~9 cuMasa şi corp
pe care un
Dilatarea
lui,
o are în raport
densitatea
mărimea
densitatea* ad ică
lui, depinde de distanţa dintre
atomii corpului respectiv. Când un
corp se dilată, distanţele dintre ei se
măresc şi, ca urmare, corpul devine
mai puţin dens.
Aerul cald se ri dică deasupra aerului
rece pentru că prin di latare se dilată şi
devine mai puţin dens. Prin acest
proces, care se numeşte convecţie*,
căldura circulă în gaze şi lichide.

D~... O""'"'""'

Chitarele trebuie adesea acordate
pe scenă, fiindcă se încălzesc de
la lumina reflectoarelor. Corzile
lor se dilată şi dau sunete mai
slabe şi de calitate mai proastă.
J
\
Nu turnaţi niciodată apă clocotită
într-un pahar. Paharul conduce prost
căldura şi, ca urmare, interiorul său
se încălzeşte şi se dilată, în timp ce
în exterior rămâne mai rece şi nu se
dilată . Astfel
Nu tuburile de spray să
se încălzească şi nu le
aruncaţi niciodată în foc. În
tub există gaze care, dacă sunt
încă l zite, se dilată, iar tu bul

*Com•ec(ie,J6;Derrsitate,38. 81
Corpurile se pot afla în stare solidă, lichidă sau
gazoasă şi pot trece dintr-o stare în alta. Când
îngheaţă, apa se transformă în solid, iar când fier-
be, se transformă in vapori. Când gheaţa se topeş­
te, trece din stare solidă în stare lichidă, adică apă .
Când apa fierbe, se transformă în gaz, adică
vapori. Trecerea unui corp din stare solidă în
stare lichidă şi din stare lichidă în stare gazoasă
se face prin încălzire, care îi furnizează energie
calorică, intensificând astfel agitaţia moleculară.

Atâta timp cat apa

fierbe, temperatura ei
rămâne constantă
100 oc (212 OF).
Lichid

Gazul rezultat din

Gheaţa se topeşte şi apă poarta numele
lichid
devine apa la o oc de vapori de apă
(32 oF). Această sau abur.
temperatură se
numeşte punctul de
topire al apei.

Solid
Pentru a transforma un gaz intr-un
Când un solid se încălzeşte, Când un lichid se încălzeşte, mole- lichid sau un lichid într-un solid,
moleculele vibrează tot mai tare, culele se mişcă tot mai repede, până trebuie să-1 răceşti pentru a-i lua din
până când nu-şi mai menţin po- când părăsesc lichidul, formând un energie şi a-i încetini agitaţia
ziţiile. Atunci solidul se topeşte gaz. Când un lichid este suficient moleculară. Ca să transformi apa în
şi devine lichid, iar moleculele de cald, începe să fiarbă. Bulele de ghea!ă, trebuie s-o răceşti în
a lunecă unele peste altele. gaz din lichid se ridică la suprafaţă. frigider pentru a-i micşora energia.

Evaporare rapidă

Când eşti ud, simţi că-ţi este răcoare
datorită apei care se evaporă de pe
pielea ta. Pe măsură ce se transformă în
vapori, apa absoarbe energie calorică
dinp~
Apa se evaporă mai repede din
hainele ude, când este cald şi
suflă vântul şi sunt întinse,
astfel încât să ajungă cât mai
mult aer la ele.

82
Când îngheaţă, majoritatea lichidelor ocupă mai ocupă mai mult spaţiu. Acesta este principiul de
puţin spaţiu. Apa este însă un caz neobişnuit, funcţionare a motorului cu aburi*. Apa fierbe în
ocupând mai mult spaţiu când îngheaţă. De aceea, motor şi se transfonnă în vapori, care ocupă mult
ţevile pot crăpa iarna, când apa din ele îngheaţă. mai mult spaţiu decât apa, împingând astfel
Când un lichid evaporă, gazul rezultat pistoanele.
__u~ri~a~b~u-r~i~te-------,
Gea_m

/"'- ..............~ ...................._

Când se topesc, cuburile de gheâ"-
ţă răcesc băuturile. Ca oricare alt
solid, pentru a se topi, gheaţa are
nevoie de energie calorică, pe
care o ia de la lichidul pe care
astfel il
Când vaporii de apă din respiraţia
ta intră in contact cu geamul rece,
se transformă în mici p i cături de
apă, înceţoşându -1. Aceasta se
condensare.
0 V'--
~ârful muntelui Everest, unde
presiunea aerului este mai mică,
apa fierbe la numai 70 °C. Cu
cât presiunea aerului este mai
mică, cu atât punctul de fierbere
al unui lichid este mai scăzut.
*Motorcuabur/,44. 83
Vântul ia naştere tot datorită căldurii Soarelui.
Pământul este mai cald la ecuator decât
la poli pentru că ecuatorul este mai
aproape de Soare.
Pe măsură ce se în călzeşte, aerul se
ridică deasupra ecuatorului şi coboară
în dreptul poli lor pe măsură ce se
răceşte. Astfel, în jurul Pământu lui iau
naştere nişte uriaşi curenţi de convecţie*.

Atmosfera apasa Pamântul.

Aceasta se numeşte presiune
atmosferidi*.

84 •Presiun~ atmosf~rică, 41; C11r~n(i d~ convtcţit, 16; El'llporare, 82. Polul Sud
 Cantitatea de vapori de apă din aer se numeşte umidi-
tate. Aerul cald poate transporta mai mulţi vapori de
apă decât cel rece. Când umiditatea este mare, pielea
ne este lipicioasă, pentru că aerul conţine atâta apă,
Oacâ nu se topesc, încât transpiraţia noastră nu se poate evapora.
cristalele de gheaţa
cad, ca grindina sau Roua şi chiei ura
1fulgi de zapada.

În timpu l nopţi lor reci, o parte din vaporii apă din

aer se condensează sub formă de mici picături de
apă, numite rouă. Dacă temperatura coboară sub O
. .~...._ _ _ _...;._ _ _ _ _ _ _ _ _ _,_~ ce, vaporii de apă în gheaţă şi se formează chiei ura.

Deasupra mărilor din zona ecuato- O tornadă este o furtună. sub

rială, unde aerul este umed şi cald,
se formează uriaşe furtuni şi vârte-
juri de vânt. Acestea poartă numele
de uragan, taifun sau ciclon, in
funcţie de zona în care se formează.
fonna unui vârtej cu o lăţime
de 100 m. Aerul cald din
mijlocul ei se învârte cu peste
60 kmlh, absorbind totul in
calea sa.

RS
Tot ceea ce există în Univers este alcătuit din Elementele sunt alcătuite dintr-un singur tip de
atomi. Astăzi se cunosc în jur de 105 tipuri de atomi. Pentru că există 105 tipuri de atomi,
atomi. Toate lucrurile din jurul nostru sunt există 105 elemente diferite. Compuşii sunt
alcătuite din atomi în diferite combinaţii. alcătuiţi din mai multe tipuri de atomi.

Denumirile elementelor şi compuşilor

Elementul
Elementul ox1gen are
hidrogen are simbolul O.
simbolul H.

Simbolul apei
este H20.

Fiecare element are un simbol alcătuit din două câţi atomi ai respectivului element conţine
sau mai multe litere. În compuşi se folosesc molecula. Apa este un compus. Fiecare moleculă
ace leaşi litere, care arătă ce elemente conţine de apă conţine doi atomi de hidrogen şi unul
campusul. Un simbol urmat de un număr arată de oxigen. Simbo lul apei este H20.

86

Dioxid de carbon
Aerul contine mai multe gaze. Atomii acestor
gaze sunt amestecaţi , dar nu se combină pentru a
da compuşi, prin unnare aerul este un amestec, nu
un compus. Conţine trei elemente: azot, oxigen şi
argon şi un compus - dioxidul de carbon.
Diamantul şi mina de creion,
numită grafit, sunt forme ale
aceluiaşi element, carbonul.
Ele nu sunt însă asemănătoare,
fiindcă atomii de carbon
dinliuntrullor sunt legaţi în
moduri diferite. Gratii

*Tab~lul p~riodic, 120. 87

Când ceva se Încălzeşte suficient de tare, se Oamenii folosesc focul pentru a găti, a Încălzi
aprinde. O dată ce ia foc, degajă atât de multă sau a pune în funcţiune maşinile industriale. Însă
energie calorică, Încât continuă să ardă. scăpat de sub control, focul poate fi periculos.

Ce se întâmplă când lucrurile ard?

Arderea este o reacţie chimică*.
Lucrurile ard când se încălzesc
suficient de tare pentru a Căldură

reacţiona cu oxigenul din aerul

care le înconjoară.
Ca şi in cazul celorlaltor reacţii
chimice, prin ardere rezultă noi
compuşi. Fumul şi cenuşa sunt
un amestec de astfel de compuşi.
Pentru a arde, focul are nevoie de
căldură, combustibil şi oxigen şi
se stinge dacă unul dintre aceştia
lipseşte.

Ce este funinginea?
Funinginea este o pulbere alcătui­
tă din particule mici de carbon.
Lemnul şi cărbunele, ca şi multe
alte substanţe, conţin carbon.
Când acestea ard, carbonul reac-
tionează cu oxigenul, producând
Focul consumă oxigenul din aer şi a cauciucului şi a unor vopsele este
fum. Dar atunci când nu este produce fum, care adesea este la fel morta l, chiar şi în cantităţi mici.
destul oxigen pentru a reacţiona de periculos ca flăcările. Fumul re- Iată de ce pompierii sunt dotaţ i cu
cu carbonul, rezultă funingine. zultat din arderea maselor plastice, butelii cu aer şi măşt i de gaze.

Focul se extinde de asemenea

prin conducţie*. Chiar dacă
metalele nu ard, ele transportă
prin · căldura de la un
foc, alte lucruri.

88 *Reacţii chimice, 87; Conductibifitute termictf, 14; Convec(ie, 16; Radiaţie termice, 18.

Prin ardere rezultă gaze fierbinţi, ca-
re ocupă mai mult spaţiu decât com-
bustibilul care arde. Gazele rezultate
din arderea combustibilului pun în
functiune motorul unui automobil.
Fără combustibil, căldură şi
oxigen, focul se stinge. De
aceea, stingerea unui incendiu
sau foc se face in funcţie de
materialul care arde.
1 1 cuiva iau
foc, inflişuraţi-1 intr-o
patura sau draperie,
pentru a opri pătrunderea
oxigenului.
Gazele se di l ată
în motor şi
acţionează asupra pistoanelor*.
Motoarele cu reacţie şi cele ale
rachetelor sunt propulsate de
gazele care ţâşnesc afară.
Extinctoarele de flăcări sunt um-
f
plute cu apă , pudră, spumă sau
gaz. Ele sunt folosite pentru stin-
gerea diferitelor feluri de incendii.
Apa este folosita la
stingerea celor ma1
multe 1ncend11 cu
excepţia lichidelor care
ard şi a firelor electnce
L1ch1dele care ard se
IT f
Pudra se
sting cu spumă Spuma
nu trebUie folos1tli la
stingerea 1ncend11lor da-
torate curentului electnc
foloseşte la
:~~~~~~0~~~~~~~~~;~
te de curentul electnc.
f
Gazul halon se
foloseşte
Oioxidul de carbon
este folosit pentru a
stinge lichidele care ard
şi incendiile provocate
decurentul , lo
la stingerea
incendiilor provocate
·
de curentul electric.
ŞTIAŢI CĂ .... ?
, ,
Cea mai puternică maşină de
pompieri din lume este
Oshkosh, folosită la stingerea
incendiilor avioanelor. În numai
trei minute poate acoperi cu
spumă un teren de fotbal.
*Elt!ctricitote, 96; Pistoant!, 45. 89
r~. :·7'-· - . . - -.. -. . - .... - --· ""'~

Obiectele din jurul nostru sunt făcute din diverse Alte materiale se produc în fabrici şi sunt numite
materiale. Unele materiale provin din plante, artificiale sau sintetice. Oamenii de ştiinţă fac
animale sau sunt extrase din subteran. Acestea cercetAri asupra atomilor şi moleculelor, pentru
sunt numite uneori materiale naturale. unor noi materiale artificiale.

Pânzcle şi ţesăturile sunt făcute

din fire subţiri, numite fibre.
Unele fibre, ca acele de bumbac,
mătase sau lână, sunt de origine
animală sau vegetală şi se
numesc fibre naturale.

90 •R11gină, 87.
1> e ,._. u ; :~· ',~::."·.;~·.; ~'f:::,; .~: ·~
• •• o• J ,.. J> .~ --.# .,""

Fibre le şi mase le plastice Recent s-a trecut la fabricarea de

apai1in unui grup de compuşi Nailonul a fost produs pentru pri-
ma dată în 1938, in SUA. A fost plastic biodegradabil, care nu este
numiţi polimeri, care diferă
obţinut din ţiţei. Momentan, costul
de alţi compuşi, prin faptul obţinut de savanţi din New York
producţiei acestui material este
că moleculele lor sunt foarte şi Londra şi a fost numit după
aceste două oraşe (NY·Lon). mai ridicat, dar el este nepoluant.
lungi.

*Echilibrul gaulor, 21; Rulmenţi, 31; Compuşi, 86; Ţi(ei, 25; Umiditatea aerului, 84. 91
Electricitatea în jurul nostru
Gândiţi-vă cât de des vă uitaţi la televizor, aprindeţi
lumina sau vorbiţi la telefon. Toate acestea şi multe
altele sunt posibile datorită electricităţii. Lumea ar fi
total diferită fără electricitate.
În această imagine vi se pun multe întrebări despre
lucruri care funcţionează datorită electricităţii. În
unnătoarele câteva pagini veţi găsi răspunsurile la
aceste întrebări.
Electricitatea nu a fost inventata. Ea a fost descope- o formă de energie. Ea poate fi tran s formată in
rită prima dată de către greci , acum 2000 de ani. energie tennică , energie luminoasă şi în energia
Însa de-abia acum 150 de ani, oamenii au învăţat sunetului. Mai poate fi transformată şi în energie
cum s-o producă şi s-o utilizeze. Electricitatea este cinetică. Aceasta pune maşinile în funcţiune.
Curentul electric
Multe lucruri din jurul tău
func- Alte obiecte, ca lămpile şi Ce este electricitatea?
ţionează datorită electricităţii. televizoarele, se alimentează prin Electronii din atom sunt purtător i
Lanternele, de pildă, luminează prize cu electricitate produsă în de sarcină electrică •. Deplasarea
datorită electricităţii din baterii. centrale electrice*. ordonată , într-o anumită direcţie ,
Conductori şi izolatori a purtător i lor de sarc ină electrică
Electricitatea trece, sau este citatea trece uşor se numesc se numeşte curent electric.
condusă mai uşor prin unele conductori, iar cele prin care
materiale decât prin altele. electricitatea nu trece se numesc Plastic
Obiectele prin care electri- izolatori.

Atom ~
Electron

Corpurile care conduc

electricitatea, ca metal ele, au
electroni* ce nu sunt legaţi
strâns de atomi i* lor. Aceşti
e lectroni liberi transportă
electricitatea dintr-un loc în
altul.

Electronii unui izolator sunt

strâns legaţi de atomii lor.
Electronii nu se pot m işca liber şi
astfe l, un izolator nu conduce
electricitatea.

Cantitatea de electricitate care

Metalele sunt foarte bune con- Plasticul este un izolator, de trece printr-un fir electric timp de
ductoare, de aceea cab lurile elec- aceea firele electrice sunt o secundă se numeşte curent
trice care transportă e lectricitatea infăşurate în cabluri de plastic electric şi se măsoară în amper i
sunt făcute din metal. pentru a nu ne curenta. (A).

94 *Atomi, 76; Sarcină electricU, 77; Electroni, 77; Centrală electrică, 101

Rezistenţa
Curentul electric trece mai bine prin
unele lucruri decât prin altele. Cât
de bine conduce electricitatea un
corp se măsoară prin rezistenţa sa.
Rezistenţa unui fir de sârmă depinde
de materialul din care este confec-
ţionat, de lungimea şi grosimea lui.
Circuite electrice
Curentul electric circulă doar
printr-un fir neîntrerupt. Acesta
se numeşte circuit. Dacă în
circuit apar intreruperi, curentul
nu mai circu l ă..
Electricitate şi căldură
La trecerea electric
printr-un corp, acesta se încălzeş­
te. Cu cât rezistenţa unui fir de
sânnă este mai mare, cu atât aces-
ta se încălzeşte mai mult când
este străbătut de curent electric,
de aceea rezistenţa dintr-un
uscător de păr se înroşeşte.
Cu cât rezistenţa unui fir metalic
este mai mică, cu atât acesta condu· p
ce mai bine curentul electric. Firele
electrice se fac din cupru pentru că
el are o rezistenţă mai mică decât
majoritatea metalelor şi, ca atare,
conduce mai bine electricitatea.
Un circuit electric poate fi între·
rupt cu ajutorul unui comutator
sau Întrerupător_ Când comu·
tatorul sau întrerupătorul este
acţionat, circuitul se întrerupe.
Un bec electric are un fir subţire
(filament), care, atunci când este
~~~~~:~~ed:t~~~een!a~~~cît~~cât se
luminează. Doar 2% din energia
electrică a unui bec se transformă
~~~~~~~~ă, restul se transformă în L..m_ă_so_a_
____,..._,,-r. .... - 'T •
1 •- .
r:;:;:~~ ~~;..,."",J
27
Nervii din corpul vostru func-
ţionează pe baza impulsurilor
electrice. Semna lele electrice
de la creier pun muşchii în
mişcare. Ele transmit infonna-
ţia de la ochi, urechi, nas,
l imbă şi piele înapoi la creier.
Bateriile
O baterie este un mic depozit de
energie chimică. Această energie
chimică se transformă in energie
electrică, dacă bateria este
conectată la un circuit.
Bateriile generează forţa electrică
ce propulsează electronii in
circuit. Această forţă se numeşte
forţă electromotoare. Şi se
ră_i_n_v_ol-ţi_(_
V_J. _ _ _--J
95
Tipuri electricitate
Electricitatea produsă de centra- de reţea şi este mult mai puter- I'P.:ri:~id;;-;:J;;~;;;;;rt;;-;:;;~
lele electrice se numeşte curent nic decât cel produs de baterii.
intrerupătoare şi siguranţa
Corpurile se distrug dacă sunt
străbătute de un curent electric
prea mare. Când curentul devine
prea mare, trebuie întrerupt.
Locuinţele noastre sunt dotate cu
astfel de dispozitive, care intrerup
curentul pentru a proteja reţeaua
electrică.

Cel mai obişnuit

tip de întrerupător de reţea se
numeşte siguranţă. Este, de fapt, o
bucăţică de sânnă specială, care se
topeşte dacă este străbătută de un
curent electric prea puternic.

Când introduceţi în priză un

aparat electric, curentul electric
de la reţea trece prin el. Fiecare
ştecher este dotat cu o siguranţă
pentru a întrerupe curentul dacă
acesta arc o intensitate prea mare.

Curentul electric generat de o

baterie trece prin circuit într-o
singură direcţie. El se numeşte
curent continuu . Curentul de la
reţea însă îşi schimbă sensul de
mai multe ori pe secundă şi se
numeşte curent alternativ.
Electricitate statică
În afară de curentul electric
care străbate un circuit,
mai există un tip de
Frecaţi un balon de un pulover de
lână şi apoi ţincţi-1\ângă perete.
Balonul se va lipi singur de
perete. Apoi frecaţi două baloane
de şi ţineţi-le unul lângă
1
Atomii* conţin electroni care au
sarcini negative şi protoni
incărcaţi pozitiv. Într-un atom,
numărul e\ectronilor este egal cu
numărul protonîlor, ca urmare
_ Sarcină +
negativă
- "....- +
Surplusul de sarcini negative din
balon sunt atrase de sarcinile
pozitive din perete şi, ca urmare,
se lipesc acolo. Sarcinile negative
sunt întotdeauna atrase de cele
pozitive.
electricitate, numită
electricitate statică, care
nu se deplasează.
Ele se vor îndepărta unul de altul,
fără să le atingeţi. Acest fenomen
are loc deoarece, prin frecare,
baloanele se încarcă cu
electricitate statică.
sarc inile electrice pozitive şi cele
negative se anulează reciproc.
Dar, când frecaţi balonul, acesta
cu lege nişte electroni în plus de la
lână şi se încarcă electric.
Cele două baloane se
îndepărtează unul de altul
pentru că ambele au un surplus
de sarcini negative. Sarcinile
negative se resping între ele,
la fel şi cele pozitive.
ŞTIAŢI CĂ ... ?
Tunetele şi fulgerele sunt
cauzate de electricitatea statică.
Norii se încarcă electric
frecării dintre cristalele de
gheaţă din ei.
Un nor se poate încărca atât de
mult, încât electronii sar din el
pe pământ sau pe alt nor. Astfel
ia naştere o scânteie i mensă,
adică
Când pantofii tăi se freacă de un
covor de nailon , te încarci cu
electricitate statică. Dacă atingi
un obiect metalic, vei simţ i un
şoc slab şi o scânteie sare de la
tine la metal.
•Atomi, 77. 97
 Magncţii au mai multe întrebuinţări. Dacă scapi
ace cu gămălie pe covor, le poţi culege cu un
magnet, care le atrage înspre el. Busola, care ne
ajută să ne orientăm, are înăuntru un magnet.
Magnetul atrage acele cu
gămălie, deoarece sunt făcute
din oţel, iar oţelul conţine fier.
'-- \ 1
Multe lucruri care funcţionează pe bază de
electricitate au magneţi. Magneţii sunt utilizaţi la
motoarele electrice şi la producerea electricităţii
în generatoare.
Obiectele vor fi atrase de un
magnetdacăseaflaincâmpul
lui magnetic. Nu trebuie
neapărat să atinga magnetul.

~l,loorn ~
~ Pol"''"' ~
Încercaţi să vedeţi ce puteţi
culege cu un magnet Nu puteţi
culege obiecte din lemn, plastic
sau cauciuc. Dar obiectele
metalice din fier, cobalt sau
nichel sunt atrase de magnet.
Magneţi şi busole
Încă acwn 2000 de ani grecii
foloseau magneţii. Ei extrăgeau
din pământ un material cu
proprietăţi magnetice, numit
magnetită. Au descoperit că,
dacă un magnet este lăsat să se
campulmagnetic
terestru este mai
puternic la poli. ~
\ 1
.
Magneţii generează forţă magne-
tică.Zona din jurul magnetul oi în
care acţionează această forţă
se
numeşte câmp magnetic. Acesta
are o putere maximă la capetele
magnetului, care se numesc poli.
rotească liber, polul său nord
indică întotdeauna nordul, iar
polul său sud indică întotdeauna
sudul. Aceasta se întâmplă
deoarece Pământul are propriul
său câmp magnetic.
Ţineţi doi magneţi unul lângă
altul. Puteţi simţi cum se atrag
sau cum se resping, in funcţie de
cum ii rotiţi. Polii opuşi se atrag,
iar polii identici se resping.
. ŞTIA ŢI CĂ. .. ?
In fiecare an, păsările migratoare
zboară în ţările calde.
Rândunicile de mare arctice
zboară cel mai departe, din

/
Unele materiale au
proprietăţi magnetice
Arctica în Antarctica şi înapoi, în
total 00 km.

naturale. Ele pol fi

( ' ulnord

(( ~
folosite la fabricarea
altormagneţi

\ \

'tţ!(

Polul sud

/; Ca toate celelalte păsări migra-

Acul unei busole este un mic
magnet. Magnetul indică nordul
şi astfel vă daţi seama pe ce
direcţie sunteţi .
98
Marinarii folosesc busole
pentru a se orienta pe mare
sau a naviga încă din secolul
al XI-lea.
toare, ele ajung la destinatie cu
precizie, însă nu se ştie sigur.
cum. O explicaţie ar putea fi că
se orientează după câmpul
magnetic al Pământului.
 -

- •• ~· '•;:-_ 1,;.

Electromagnetismul
Electricitatea şi magnetismul se pot genera reciproc Când un curent electric trece printr-un conductor,
şi pot pune în funcţiune multe obiecte. Aceasta se generează în jurul acestuia un câmp magnetic. Când
numeşte electromagnetism. curentul se întrerupe, câmpul magnetic dispare.

Folosiţi o baterie pentru acest

experiment. Nu coneclaţi niciodata
nimic la reţeaua electrică

Cu cât curentul electric este mai mare, cu atât
este mai puternic câmpul magnetic din jurul
firului. El poate fi şi mai puternic dacă înfăşuraţi
firul pe o bucată de fier, obţinând o bobină cu
miez de fier sau un electromagnet.
Folosiţi un fir, o baterie şi un cui de fier pentru a face
un electromagnet. În~şuraţî firul în jurul cui ului de mai
multe ori. Conectaţi fiecare capăt al firului la baterie.
Apoi încercaţi să culegeţi ace de gămălie cu cuiul şi
observaţi cum acestea cad dacă deconecta ţi bateria.

Trenuri foarte rapide

Anumite trenuri speciale au
electromagneţi în loc de roţi. Forţa
magnetică generată de aceştia
susţine trenul la câţiva centimetri
deasupra liniei ferate propulsându-1
cu viteză foarte mare. ~ii;•~!~!!
Motoare electrice •

Motorul electric funcţionează pe bază de Dacă un fi r este mişcat intr-un

electromagnetism. El are în interior nişte spire între produce curent electric . Acesta este i de
polii unui magnet. Când trece curent prin spire, se funcţionare a generatorului sau dinam ului. Un
produce un câmp magnetic, care face rotorul să se motor învârte o bobină între po lii unui magnet,
învârtă. generând astfel curent electric.

99
Discuri şi casete
Cum functioneazA un casetofon? Cum se Toate aceste obiecte funcţionează datorită
imprimă s~netul pe o bandă? Cum funcţionează electromagnetismului. Cu ajutorul lui, sunetul
un difuzor? Cum recepţionează un microfon poate fi inregistrat pe discuri şi benzi şi redat
sunetul? apoi prin difuzoare.
Cum funcţionează un difuzor?
Microfonul
Un difuzor funcţionează invers Semnalele electrice determină un
Microfonul transformă sunetul în
decât un microfon. El transformă con subţire din plastic sau hârtie
semnale electrice. O membrană
semnalele electrice înapoi în să vibreze. Acesta produce
elastică dinăuntru\ mîcrofonului
unde sonore. sunetele pe care le auziţi.
este pusă în vibraţie de undele
sonore*. Vibraţia se transmite
spirelor.
1. Semnalele electrice
se scurg prin spirala ,
dand naştere unei
forţe magnetice•

2. Forţa magnetica
impinge spirele spre
şi dinspre magnet.
Aceste fire
transportă semnalele
electrice de la spire.

Coo
Spirele sunt situate între polii unui
magnet*. Pe măsură ce spirele se
m i şcă, generează un curent
electric. Curentul se mişcă inainte 3. Spircle care
vibreazâfac şi
şi înapoi ca şi sunetul şi este
sa vibreze,
transportat către amplificator•. producând sunet.

C
lum i J funcţioneazăi
te~=~
nui~G
~ 1
.g ~
bt . • •• ·•
~--~.
Când vorbeşti la telefon, sunetul vocii tale este
transformat în semnale electrice de către microfon.
Aceste semnale sunt transportate prin cabluri către o
Primul aparat ce înregistra şi reda sunetul s-a
centrală telefonică. Centrala trimite semnale le la
numit fonograf şi a fost inventat de către Thomas
telefonul persoanei cu care vorbeşti. Un mic difuzor
Edison, în 1878. Sunetul era înregistrat pe un
din telefon transformă aceste semna le înapoi în unde
cilindru acoperit cu o folie subţire .
sonore.

100 *Anrplijicutor, JOI; Forţă magnetică, 98; Poli magnetici, 98; Unde sonore, 66.
 -
~- ~~-:---~-.....--_,.-

-
•
-
-~

_...<'"
.......
.
··- -·. -.,.. - . .

Discurile Capul de redare (acul) urmăreşte

Un disc are un şanţ subţire, ce denivelările, făcând să vibreze o
merge de la exterior către spiră mică din cartuş. Spira se
centru. În el sunt milioane de află între polii unui magnet, deci
denivc!ări. Când ascultaţi un produce semnale electrice în
disc, un cristal subţire, numit timp ce vibrează. Semnalele
cap de redare (ac), se merg de-a lungul unui fir până
deplasează de-a lungul şanţului. la amplificator.

Amplificatorul
Pick-up

Semnale le electrice de la pick-up

şi casetofon sunt prea slabe
pentru difuzor, de aceea se
utilizează un amplificator, care
le face mai puternice. Acesta este
conectat la difuzoare. Când dali
mai tare, amplificatorul face '
serrmalele mai puternice.

Când ascultaţi o casetă, banda trece pe sub capul

Un video funcţionează in acelaşi mod ca şi un de redare. Acesta culege tiparul de pe bandă şi il
casetofon obişnuit. Fâşia de pe marginea benzii transfonnă în semnale elecrice. Semnalele electrice
este folosită pentru inregistrarea sunetului, iar cea ajung apoi la amplificator şi la difuzoare, care le
din mijloc pentru înregistrarea imaginii. transfonnă înapoi în sunet.

101
Producerea electricită
Multe obiecte funcţioneazii alimentându-se cu
curent electric prin prizele din perete. Un bec
luminează imediat ce aţi apAsat pe întrerupător.
De unde vine electricitatea şi cum ajunge în
casele noastre?
ii
Electricitatea este produsă in centrale electrice.
Majoritatea centralelor electrice produc energie
electrici prin arderea cărbunelui , petrolului şi
gazelor. Altele f~losesc energia nucleară* , a
apelor sau energia vântului"'.

Celu lele solare pot converti energia luminii Soare-

lui în energie electrică. Sate l iţii şi staţiile spaţiale
folosesc celu le solare pentru a produce electricitate.
De asemenea, unele ceasuri şi calculatoare de
buzunar funcţionează cu celule solare.
102 •EMrgi~ nudear4, 25, 77; Pruiun~, 40,· Turbint! de aburi, 44; Energia 1'6nlului IÎ fi UJHÎ, 26.
S~ectrul electromagnetic
Lumina este alcătută din unde, numite unde
electromagnetice. Mai există multe alte tipuri de
unde electromagnetice, însă toate sunt invizibile,
formând împreună spectrul electromagnetic.
Toate undele electromagnetice se propagă cu
300000 km/s şi pot trece şi prin vid. Pentru că au
lungimi de undă şi frecvenţe diferite, undele
electromagnetice au diverse întrebuinţări.

Razele Gamma
Razele Gamma provin
din radiaţia nucleară*.
Ele pot trece chiar şi
prin metal. Sunt foarte
periculoase, pentru că
distrug celulele vii, dar,
în cantităţi foarte mici,
pot fi folosite la
vindecarea unor boli.
Razele ultraviolete
Razele ultraviolete (UV) ale Soarelui ne
bronzează, făcând pielea să producă o substanţă
chimică maro, numită melanină.
Radiaţia ultravioletă este dăunătoare în cantităţi
prea mari. Un gaz din atmosferă, numit ozon,
opreşte o parte din radiaţii le ultaviolete ale
Soarelui. Oamenii sunt îngrijoraţi, deoarece
pa luarea distruge acest gaz.

Radiaţiile X sunt folosite pentru

a explora corpul omenesc. Ele
trec doar prin lucrurile moi, de
aceea oasele apar ca nişte "_, •• -...,.,....,.'
Radiaţiile X sunt, de asemenea,
folosite în aeroporturi, pentru a
verifica bagajele călătorilor.

Undele electromagnetice sunt alcătuite din câmpuri

electrice şi magnetice• alternative. Primul om care
şi-a dat seama de legătura dintre electricitate şi
magnetism a fost James Clerk Maxwell, in 1864.

104 *Descompunerettlttminii, 61; Ciimpttri magnetice şi e/ectrictt, 99; Radiaţii nucleare, 77.
 Undele radio
Cu ajutorul undelor
Radiaţia infraroşie radio se transmit semnale
către televizoare, radiouri
Radiaţia infraroşie* şi telefoane mobile.
sau radiaţia termică este
În pagina următoare veţi
produsă de corpurile
afla mai multe despre
fierbinţi.
întrebuinţările
undelor
radio.

........ ...
Lungime de undă mare
Frecventă joasă

Numărul de maxime
care se succed in
fiecare secundă se
numeşte frecventă.
Distanţa dintre două
maxime se numeşte
lungime de undă.

Microundele
Microundele se folosesc pentru a
încălz i sau a găti a limentele în
cuptoarele cu microunde. Ele fac
moleculele din alimente să vibreze
foarte repede, ca urmare
alimentele se încălzesc.
Microundele trec prin alimente, Traficul aerian şi cel maritim se supraveghează cu
de aceea in aceste cuptoare ajutorul radarelor. Un transmiţător radar emite
alimentele pot fi gătite rapid. în aer unde radio, care se lovesc de obiectele solide
şi se intorc la receptorul radar. Pe un ecran se
Microundele se folosesc ş i în
poate vedea unde se află obiectele respective şi cât
convorbirile telefonice
de repede se dep l asează.
internaţiona l e . Ele sunt transmise •
către sateliţi şi de acolo se întorc
1
Cu ajutorul radarelor, aeroporturile unnăresc tra-
pe pământ în alte ţări. ficul aerian din zona lor. Vapoarele folosesc radarul
pentru a nu se ciocni şi pentru a se orienta noaptea.

*Rntliaţitinfrnro$it, 18. 105

Radioul şi televiziunea
În jurul tău există nenumărate unde radio, pe Sunetele pe care le auzi la radio au străbătut
care nu le poţi auzi sau vedea. Ele sunt receptate probabil distanţe imense pentru a ajunge la tine.
de radiouri, care le transformă în unde sonore, şi Undele radio călătoresc cu viteza luminii. De
de către televizoare, care le transformă în unde aceea, oameni care locuiesc la distanţe mari de alţii
sonore şi luminoase. pot asculta aceleaşi emisiuni radio în acelaşi timp.

1. Intr-o staţie radio, sunetul

3. Antenele emit 4. O antenă este
este captat de microfoane•, 2. Transmiţătorul
unde radio in ceva care emite sau
care transformă undele transformă captează unde radio.
atmosferă.
sonore i n semnale electrice semnalele electrice
in unde radio.

9. Undele radio
sunt unde electro- 7. Prin invartirea
magnetice. Ele nu
butonului de acord,
sunt la fel cu poţi recepţiona una
undele sonore.
din staţiile radio pe
care le prinde antena.

Tipuri de unde radio

Straturile
ionosferei

Radiourile de emisie- recepţie

"Frecventă ultrainaltă (UH~ I ) _ _ _....._
Există diferite tipuri de unde radio de frecvenţă foarte înaltă şi
radio. Undele lungi, medii şi undele de frecvenţă ultraînaltă
scurte se pot propaga pe distanţe care transportă semnalele TV se
foarte mari datorită faptulu.i că propagă pe distanţe scurte,
sunt reflectate straturile atmosferei deoarece nu sunt reflectate de
care alcătuiesc ionosfera. Undele ionosferă.
trimit şi recepţionează semnale
radio. Ele sunt utilizate de către
taximetrişti, poliţişti şi piloţi.
Unele telefoane, numite
telefoane mobile, folosesc undele
radio in locul firelor telefonice.

106 *Microfon, /00

Undele radio transportă sunete şi imagini către
televizoarele din locuinţele noastre.
Cum funcţionează televizorul?
Camerele de filmat preiau lumina
pe care o reflectă obiectele dintr-un
studio. Ele descompun lumina în
culori primare* şi apoi o transformă
în semnale electrice. Semnalele
sunt transformate în unde radio şi
emise de către un transmiţător.
Soarele şi celelalte stele emit unde radio în spaţiu.
Ele sunt recepţionate de uriaşe antene parabolice,
numite radiotelescoape. Astronomii le utilizează
pentru a afla infonnaţii despre galaxii îndepărtate.
Televizoarele transformă undele radio în unde
luminoase şi sonore, pe care le vedeţi şi le auziţi.
5. Pe partea interioara a ecra-
nului există nişte substanţe
chimice, numite fosforescente,
care strălucesc când sunt atin-
se defasciculul de electroni.
6. Există trei feluri de substan-
ţe fosforescente, care se colo-
rează in roşu, verde şi albas-
tru. Toate celelalte culori de
pe ecran sunt rezultatul ames-
tecului acestor trei culori.
Televiziunea
prin cablu
Unele canale de televiziune
transmit prin semnale electrice,
care se propagă până la locui nţe­
le oamenilor de-a lungul unor
cabluri specia le. Aceasta se nu-
meşte televiziune ~ rin cablu.
c"
Poti urmăriprograme de televiziune din lumea
întreagă dacă ai o antenâ parabolică (receptor prin
satelit). Programele sunt emise prin intermediul
microundelor• către sateliţii de pe orbită. Satelitul le
transmite înapoi pe pământ, la oamenii din alte ţări.
*Microunde, 105,· Culori priman, 61. 107
 ia calculatoarelor
Computerele pot face o sumedenie de luc ruri. Pot fi Computerele pot stoca cantităţi imense de
fo losite pentru a trimite rachete în Spaţiu, pentru a inform~ţii, care altfel ar umple mii de pagini de
da prognoze meteorologice, pentru a dirija roboţi, hârtie. In numai câteva secunde, ele pot găsi şi
pentru a scrie, a ne juca şi a compune muzică . oferi orice informaţie din memoria lor.

În numai o secundă, computerele pot executa Computerelor trebuie să li se spună ce să facă. Li se

milioane de calcule, care le-ar lua oamenilor dă o listă de instrucţiuni, numită program.
săptămâni întregi sau chiar an i pentru a le face. Dar Programele sunt scrise în limbaje speciale, cum ar fi
computerele nu gândesc singure. BASIC sau LOGO.

Toate părţile componente ale

unui calculator se numesc
hardware. Programele care il
fac să funcţioneze se numesc
Informaţiile din
software.
calculator se citesc
de pe ecran.

Dischetele se introduc în Aceasta este cutia

unitatea de disc. Computerul calculatorului.
poate citi informaţia de pe
dischete sau poate scrie noi
informaţii pe ele.

Tastatura se
foloseşte la scrierea
programelor sau a
informaţiilor.

108
 Laserul
Laserul produce un fascicul de
lumină care nu se împrăştie ca
lumina obişnuită. Este cea mai
puternică lumin ă cunoscută , mai
intensă chiar şi decât cea a Soarelui.
Lumina laserului are atâta energie,
încât poate tăia chiar şi metale.

Calculatoarele funcţionează pe Imprimanta - ---~--

baza microcipurilor, care se mai laser - \ '
numesc şi cipur i de siliciu.
Microcipurile sunt "creierul'' Laserele au multiple uti l izări.
computerului. Ele conţin o Sunt folosite pentru a transporta
mu l ţime de circuite electronice mesaje telefonice şi informatice
minuscule, capabile să stocheze prin fibre optice•. Sunt de
informaţia şi să execute o peraţii. asemenea folosite pentru a
verifica vederea oamenilor,
Informaţiile digitale
pentru a tipări ziare, pentru a
Computeru l stochează întreaga măsura cu precizie distanţe l e şi
in formaţie sub formă de numere.
\ în operaţii chirurgicale.
El uti li zează numai numere Compact disc player
formate din unu şi zero, ce
a l cătuiesc coduri pentru litere,
------~~
numere, sunete şi imagini.
Informaţia care este stocată in
acest mod se n um eşte
informaţie di g ital ă.

Sunetul este transformat în

informaţie digi tală şi înregistrat laser. Fasciculullaser citeşte
pe un compact disc, ca şi informaria digita l ă de pe disc în
informaţi i le din computer. Un aşa fel încât poate fi convertită
compact disc player conţine un înapo i in unde sonore.

Computerele recunosc numai nu-

merele alcătuite din cifrele unu şi
zero, numite numere binare•,
deoarece microcipuri le lor func-
ţionează fo losind o mulţime de
întrerupăt oare minuscule. Numă­
rul unu înseamnă "deschis", iar
numărul zero înseamnă "inchis".

•Num~r~ binar~. 5; Fibre optice, 57. 109

 i inventatori
Amp1re, Andre 1775- 1836
Fizician francez, primul care a
descoperit legătura dintre
electricitate şi magnetism.
Amperul, unitatea de măsură a
curentului electric, îi poartă
numele.
Arhimede 287-212 î. Chr.
Savâ.nt grec care a înţeles pentru
prima oară vari aţia presiunii în
funcţie de adâncime în lichide şi
gaze. A dezvoltat teoria
pârghiilor şi a scripeţilor, dar este
cel mai bine cunoscut pentru
principiul lui Arhimede, care
exp li că de ce plutesc obiectele.
Aristotel 384-322 î. Chr.
Filozof grec care a pus bazele
gândirii ştiinţifice moderne. El
susţinea că tot ce există este
alcătu i t
din foc, pământ, aer ş i
apă. Credea că Pământul este
centrul Universului ş i că
Universul este o sferă. Mai
târziu, aceste idei au fost
infirmate.
Babbage, Charles 1792-1871
Matematician englez care a
construit o maşină de calcul
mecanică, num i tă motor anal itic.
Ideile sale au stat la baza
calcu latoarelor electronice.
Baird, John Logie 1888-1946
Inventator scoţ i an care in 1926 a
făcut prima demonstraţie de
te leviziune. În 1929 a deschis
primul studio de televiziune.
Bccquerel, Anto ine 1852-1908
Fizician francez care a descoperit
radioactivitatea nucleară în 1896.
Beii, Alcxandcr Grab am
1847-1922
Scoţian, inventatorul telefonului .
Printre invenţii l e sale se numără
şi protezele auditive.
Benz, Karl 1844-1929
Inginer de origine germană,
inventatorul primului automobil
practic având motor cu
combustie internă.
Bohr, Niels 1885- 1962
Fizician danez care în 1913 a
lansat o nouă teorie, ce a dat o
altă perspectivă asupra înţelegerii
structurii atomilor.
Boyle, Robert 1627·1 691
Filozof de origine anglo-ir-
l andeză, a sugerat pentru prima
dată că toate lucrurile sunt
alcătuite din elemente simple,
contrazicând astfe ideile lui
Aristotel. De asemenea, a făcut
descoperiri majore despre gaze.
Braun, Werner von 1912- 1977
Inginer german care a proiectat
prima rachetă cu rază lungă de
acţiune, numită V2.
Carothers, Wallace 1896- 1937
Chimist american, a descoperit
nailonul, primul polimer obţinut
de om ş i utilizat pe scară largă.
Cayley, George 1773 -1 857
Inventator englez ale cărui idei
au condus la inventarea
avionului. A construit primul
planor care a transportat o
persoană.
Chadwick, James 1891-1974
Fizician englez, a descoperit
neutronul în structura atomului.
Cierva, Juan de la 1895· 1936
Inginer de origine spaniolă,
inventatorul unuia dintre primele
tipuri de elicoptere.
Copernicus, Nicolaus
1473-1543
Astronom polonez, primul care a
afirmat că Pământul se învârte în
jurul Soarelui. Până atunci ,
oamenii credeau că Soarele se
învârte în jurul Pământului.
C urie, Marie 1867-1934 şi
Pierre 1859-1906
Savanţi francezi care au
descoperit elementele radioactive
rad iu ş i poloniu.
Daguerre, Louis 1787-1851
Pictor francez, inventatorul
primului procedeu fotografic
practicabil.
Daimler, Gottlieb 1834- 1900
Inginer de origine germană; a
construit primul motor cu
combustie internă care s-a
bucurat de succes.
Dalton, John 1766-1844
Chimist englez, a elaborat teoria
conform căreia tot ceea ce există
este a l cătuit din atomi .
Diesel, Rudolf 1858-1913
Inginer german, a inventat un tip
de motor cu combustie internă ,
numit motorul diesel.
Dunlop, John 1840-192 1
Medic veterinar de origine
scoţiană, a inventat primul
cauciuc ump lut cu aer sau
cauciucul pneumatic.
Eastman, George 1854-1932
Industr i aş american, care, în
1888, a inventat primul fi lm
fl exib il pe rolă folosit în
aparatele de fotografiat Kodak.
Până atunci, fotografiile erau
făcute pe plăci separate de sticlă .
Edison, Thomas 1847-1931
Savant american, autorul a peste
1000 de invenţii. A inventat
becul electric şi fonograful,
strămoşu l pick-up-ului.
Einstein, Albert 1879-1955
Fizician german, fondatorul
teoriei relativităţ i i, care ex p l ică
ce se în tâmp l ă când un obiect se
deplasează cu o v i teză apropiată
de cea a luminii. A arătat, de
asemenea, că masa poate fi
transfonnată în energie, ceea ce a
dus la descoperi rea energiei
nucleare .
Faraday, M ichael 1791-1867
Savant englez, inventatorul
motorului electric, al dinamului
ş i al transfonnatorului. A fost
prima pe rsoană care a descoperi t
mul ţi compuşi care co n ţ in carbon
şi clar.
Fermat, Pierrc de 1601-1665
Matematician francez, fo ndatorul
teoriei moderne a numerelor.
Fermi, E nrico 190 1- 1954
Fizician de origine italiană, a
proiectat şi construit primul
reactor nuclear.
Alexander Flemming
1881-1955
Savant scoţian, a descoperit
penicil ina.
Fox Talbot, William 1800-1877
Savant englez, a inventat
negativul fotografic, d upă care se
pot face mai multe poze.
Franklin, Benjamin 1706-1790
Savant şi politician american. A
inventat paratrăs n etul, care
protejează c lădiri le conducând
electricitatea în pământ.
Ga bor Denn is 1900- 1979
Fizician maghiar care a inventat
hologramele.
Galilei, Galilea 1564-1642
Savant italian. A descoperit
principiu l pendulului şi a arătat
cum acţionează gravitaţia asupra
obiectelor în cădere. A fost unul
dintre primii oamen i care a
văz ut sistemul solar printr-un
telescop şi a descoperit sateliţii
lui Jupiter. A inventat, de
asemenea, tennometrul.
Godda rd, Robert 1882- 1945
Fizic ian american, unul dintre
pionierii proiect ării rachetelor
spaţiale . A lansat prima rachetă
cu combustibil lichid în 1926.
Gutenberg, Johannes
1400-1468
Pictor gennan care a introdus
prima tipografie în Europa.
Hero din Alexandria
sec.I d. Chr.
Inginer şi matematician de
origine greco-egipteană care a
explicat cum funcţionează
sifoane le şi pompe le. A inventat,
de asemenea, primul mecanism
acţionat de aburi, o sferă
meta l ică rotativă.
Her tz, Heinrich 1857-1894
Fizician neamţ, a descoperit
undele electromagnetice şi a
fondat principiile transmisiei
radio. A fost prima persoană care
a arătat că undele
electromagnetice se propagă cu
viteza luminii şi că se reflectă şi
refractă .
Huygens, Christian 1629- 1695
Fizician, astronom şi
matematic ian olandez. A
construit primul ceas cu pendul,
a îmbunătăţit telescopul şi a
descoperit inelele lui Saturn. A
fost, totodată, prima perso ană
care a sugerat că lumina este
a lcătuită din unde.
Joule, James 1818- 1889
Savant englez, a studiat căldura
şi energia. Împreună cu W.
Thompson, a elaborat legea
conservării energiei, conform
cărei a nu poţi obţ in e mai multă
energie decât investeşt i. Unitatea
de energie, joulul, îi poartă
numele.
Kepler, Johannes 1571-1630
Astronom german care a studiat
mişcarea planete lor în sistemul
solar. A fost primul care a
sugerat că planetele se mişcă mai
degrabă pe orbite ovale (eliptice)
decât pe orbite circulare.
Lavoisier, Antoine de
1743-1794
Chimist francez care a descoperit
rolul ox igenului în procesele de
respiraţie şi de ardere. De
asemenea, a introdus unul dintre
primele sisteme de clasificare a
substanţelor chimice.
Leclanche, Georges 1839-1882
Inventator francez, a inventat
primul tip de baterie celulară
uscată. Bateriile celulare uscate
se folosesc în radiouri şi
lanterne.
Lenoir, Etienne 1822-1900
Inginer belgian care a inventat
primul motor cu combustie
internă pe bază de gaz.
Lilienthal, Otto 1848-1896
Inginer gennan care a proiectat şi
construit planoare. A fost unul
dintre pionierii aviaţiei.
Lippershey, Hans
c. l750-c.l619
Olandez, fabricant de ochelari, a
inventat telescopul.
Lodge, Oliver 1851-1940
Fizician englez care, aproximativ
în aceeaşi perioadă cu Marconi , a
arătat că undele radio pot fi
folosite pentru semnalizare.
-
112
Lumifre, Auguste 1862-1954 şi
Louis 1864-1948
Inventatorii francezi ai camerelor
de filmat şi fotografiilor color.
Au deschis primul cinematograf
public în care în 1895 a rulat
primul film.
Mach, Ernst 1838- 1916
Fizician cehoslovac,
descoperitorul "numerelor
Mach", adică viteza unui obiect
raportată la viteza sunetului în
aer.
Marconi, Guglielrno 1874-1937
Inventator italian, a construit
primul radio-transmiţător şi
receptor. În 1901 a transmis
primele semnale radio peste
Atlantic.
Maxwell, James Clerk
1831-1879
Savant scoţian a cărui teorie
asupra radiaţiei electromagnetice
a anticipat existenţa undelor
radio. A fost prima persoană care
a realizat că lumina este un tip de
radiaţie electromagnetică.
Mendel, Gregar 1822-1884
Călugăr austriac, fondatorul
geneticii, care explică felul în
care caracteristicile părinţilor se
transmit urmaşilor.
Mendeleev, Dmitri 1834-1907
Chimist rus, a alcătuit Tabelul
periodic al elementelor, care stă
la baza chimiei moderne.
Montgolfier, Joseph 1740-1810
şi Jacques 1745-1799
Francezi, inventatorii balonului
cu aer cald. În 1783, balonul lor
a transportat prima persoană pe
calea aerului.
Morse, Samucl\79 1-1872
Inventator american care a
conceput telegraful electric şi a
inventat codul Morse.
Newcomen, Thomas 1663-1729
Englez, inventatorul primului
motor cu aburi care a putut fi
folosit practic şi care a intrat în
funcţiune în 1712.
Newton, Isaac 1642-1727
Savant englez care a descoperit
legile mişcării, teoria gravitaţiei
şi multe alte teorii matematice. A
descoperit, de asemenea, că
lumina albă se compune din toate
culorile spectrului şi a inventat
telescopul cu reflector. Este
recunoscut ca unul dintre cei mai
originali gânditori ai timpului
său. Unitatea de forţă, newtonul ,
îi poartă numele.
Nipkow, Paull860-1940
Inventator german, unul dintre
pionierii televiziunii.
Nobel, Alfred 1833-1896
Chimist suedez, inventatorul
dinamitei şi fondatorul Premiului
Nobel, care se acordă celor ce
obţin realizări deosebite în fizică ,
chimie, medicină, literatură şi
pace.
Oersted, Hans 1777-1851
Savant danez, a descoperit ca
magnetismul poate fi produs de
curentul electric. A fost unul
dintre primii oameni care a
înţeles electromagnetismul.
Otto, Nikolaus 1832-1891
Inginer german care a construit
primul motor cu combustie
internă în patru timpi.
Pascal, Blaise 1623-1662
Matematician francez care a
inventat maşina de adunat
(socotit) mecanică. A elaborat
multe teorii (teoreme)
matematice, inclusiv teoria
probabilităţii.
Plank, Max 1858-1947
Fizician german, autorul teoriei
cuante lor, care a ajutat oamenii
să înţeleagă mai bine energia şi a
dus la multe descoperiri.
Priestley, Joseph 1733- 1804
Savant englez care a descoperit
oxigenu l în 1774. A fost, de
asemenea, inventatorul primei
băuturi gazoase.
Ptolemeu sec II. d. Chr.
Savant şi astronom grec care
credea că Soarele şi planetele se
învârt în jurul Pământului pe o
serie de traiectorii circulare
complicate. Păreri le sale au fost
infirmate de-abia în secolul al
XVI-lea.
ROntgen, Wilhelm 1845-1923
Fiz ician german care a descoperit
radiaţ i ile X.
Rutherford, Ernest 1871-1937
Savant din Noua Zee l andă care a
sugerat pentru prima dată că
atomii au un nucleu central
înconjurat de electroni în
mişcare.
Sikorski, lgor 1889- 1972
Inginer american de origine rusă
care a proiectat primul elicopter
modem.
Stephenson, George 1781 - 1848
Inginer englez care a conceput
locomotiva cu aburi.
Swan, Joseph 1828-1914
Savant englez care a inventat
becul electric aproximativ în
acelaşi timp cu Edison.
Testa, Nikola 1856-1943
Savant american de origine
iugoslavă. A inventat un tip de
motor electric numit motor cu
inducţie.
Thompson, Joseph 1856-1940
Fizician englez care a descoperit
electronul.
Thompson, William
(Lord Kclvin) 1824-1 907
Fizician irlandez, fondatoru l
termodinamicii, ştiinţă care
studiază legătura dintre că l dură
celelalte forme de energie.
Torricclli, Evangclista
1608-1647
Savant ita lian care a inventat
barometrul.
Vinei, Leonardo da 1452-1519
Artist şi inventator italian. Multe
dintre invenţiile sale au depăşit
într-atât spiritul epocii sale, încât
au fost puse în aplicaţi e de-abia
câteva sute de ani mai târziu.
Voita, Alessandro 1745-1827
Fizician italian, inventatorul
primei baterii.
Watson-Watt, Robert
1892-1973
Savant scoţian, inventatorul
radarului.
Watt, Jamcs 1736-1819
Inginer scoţian, a îmbunătăţit
motorul cu aburi al lui
Newcomen. Wattul, unitatea de
măsură pentru putere, îi poartă
numele.
Whittle, Frank 1907-
Inginer englez care a inventat
motorul cu reacţie.
Wright, Wilbur 1867- 1912 şi
Orville 1871-1948
Fraţi de origine americană, au
construit primul avion de succes
care a zburat pentru prima dată la
Kitty Hawk, SUA, 1903.
Zeppelin, Ferdinand von
şi 1838-1917
Inventator german, a construit
primul dirijabi l.
Zworkyn, Vladimir 1889- 1982
Inginer american de origine rusă,
unul dintre pionierii televiziunii.
113
Diagrame şi tabele
Sistemul solar Scara temperaturii
Planeta Distanţa până Diametru! Durata unei rot. Număr de Celsius Fahrenheit
la Soare (mii. km) in km in jurul Soarelui sateliţi

Mercur 56 4878 88 zile

Venus 106 12103 225 zile

o Pământ 150 12756 365,25 zile

• Marte 226 6794 687 zile

Jupiter 776 143800 11 ani 16

şi 10 luni

Saturn 1427 120000 29 ani 16

şi 61uni

Uranus 2870 51000 84 ani 15

Neptun 4497 49000 164 ani

şi 10 luni
Pluto 5900 3000 247 ani
şi 81uni

Date despre Pământ

Polul Nord
Diametrulla Ecuator 12756 km
Diametrulla Poli 12712 km
Inălţime maximă 8848 m
peste nivelul mării
(Everest)

Adâncime maximă 11033 m

sub nivelul mării
(Fosa Marianelor)

Suprafaţa uscatului 149 milioane km2

Suprafaţa
Gradele Celsius şi Fahren-
apei 361 milioane km 2
heit sunt unităţi pentru
măsurarea tempcraturii.
Suprafaţa acoperi tă 71% Pentru a 1ransfonna din
cu apă grade Celsius în grade
Fahrenheit, inmultiti cu 9
Date despre Soare Diametru 1400000 km
temperatura în gr~dc
Temperatura 16 milioane •c Celsius, apoi împărţiţi la 5
Tn centru şi adăugaţi 32.

Pentru a transfonna din

Temperatura 55oo ·c grade Celsius în grade
la suprafaţă Fahrenheit, scădeţi 32 din
temperatura în grade
Timpul in care lumina 8 min 20 sec Fahrenheit, înmulţiţi cu 5 şi
--~---__, solară ajunge pe Pământ apoi împărţiţi la 9.
114
 ,...."..........,_",....- .. --~~--",...- ·---:-:
~.. .!
Sistemul metric Unităţ i imperiale
Lungime Lungime
1 centimetru (cm) = 10 m ilimetri (mm) 1 picior= 12 ţoti
=
1 metru (m) 100 centimetri (cm) 1 yard =3 picioare
1 kilometru (km) =1000 metri 1 milă= 1,760 yarzi

Ma să Ma să
1 kilogram (kg) = 1000 grame (g) 1 livră =16 uncii
(lb)
=
1 tonă (1) 1000 kilograme 1 tonă =2,240 kilograme
Su prafaţă Su prafaţă
=
100 milimetri pătraţi (mm2) 1 centimetru pătrat (cm 2) 1 picior la pâtrat = 144ţoli pătraţi
=
1 metru pătrat (m2) 10000 centimetri pătraţi =
1 yard la pătrat 9 picioare la pătrat
1 hectar = 10000 metri pătraţi =
1 pogon 4,840 yarzi la pătrat
=
1 kilome tru pătrat (km2) 1 milion metri pătraţi =
1 milă la pă t rat 640 pogoane

Volum Volum
1 centimetru cub (cm3) = 1 mililitru (mi) 1 galon (UK) = 8 pinte
1 litru (1) =1000 mililitri 1 picior la cub= 7,48 galoane (UK)
1 metru cub (m3) = 1000 litri 1 galon (US) ) = 0,83 galoane (UK)

Multiplii şi submultiplii sistemulu i metric

Prefixul din fata unei unitâţî de mâsurâ vâ spune cu De exemplu, 1 kilovolt (IKV) este egal cu o mie de
cât este multiplicatâ (înmulţită) unitatea respectivă. volţi ( JOOOV).
Prefix micro miii centi ded kilo mega
Simbo l d M
Cu c ât se o milionime o miime osutime o zecime o mie un milion
multiplică (0,000.001) (0,001) (0,01) (0,1) (1000) (1000000)

Din sistemul metric in uni tăţ i imperiale Din un i tăţ i imperiale in sistemul metric
Din In multiplicaţi cu Din In multiplicaţi cu

Lung im e Lungime
Centimetri \Oii 0,39 Ţoli centimetri 2, 54
Metri picioare 3,28 Picioare metri 0,31
Kilometri mile 0,62 Mile kilometri 1,61

SuprafaţA SuprafaţA
Metri patralf picioare la patrat 10,76 Picioare la pâtrat metri pâtraţi 0,09
Hectare pogoane 2,47 Pogoane hectare 0,49
Kilometri pâtraţi mile pAtrate 0,39 Mile patrate kilometri pâ~raţi 2,59

Volum Volum
Metri cubi picioare la cub 35,32 Picioare la cub metri cubi 0,03
Litri pinte 1,76 Pin te litri 0,57
Litri galoane 0,22 Galoane litri 4,55

Masă Ma să
Grame uncii 0,04 Uncii grame 28 ,35
Kilograme tivre 2,21 Uvre kilograme 0,45
Tone metrice tone 0,98 Tone tone metrice 1,02

11 5
 Glosar
A mai aproape. Magneţii atrag
Absorbţie. A suge, a înghiţi ,
încorpora o substanţă .
Acc_eleraţie. Creşterea vitezei
unUl corp.
Acustică. Felul în care sunetul
se propagă într-o încăpere. Mai
înseamnă şi "şti i nţa sunetelor"
Aerodinamică . Studiul
mişcării aerului.
Aerosol. Sistem prin care se
împrăştie în aer particule solide
sau lichide.
Alchimie. O fonnă veche de
chimie. Alchimişti i încercau să
obţi nă aur din alte substanţe.
Aliaj. Un metal obţinut din
amestecul ma i multor metale.
Amestec. Două sau mai multe
elemente sau compuşi care se
amestecă fără a reacţiona
chimic.
Amplificator. Dispozitiv
electronic care măreşte
semnalele electrice.
Antenă. Un segment metalic
prin care se emit sau se
recepţionează unde radio.
Astronomic. Ştiinţă care
stud i ază spaţ iul cosmic şiceea
ce se află în el (stele, planete,
asteroizi etc.).
Atmosferă. Învelişul gazos al
Pământului .
Atom. Cea mai m i că parte a
· unui element chimic.
116
Atracţie . A face ceva să v i nă
fierul.
a un traseu închis pentru trecerea
B unui curent.
Barometru. Aparat pentru
măsurarea presiunii
atmosferice.
Baterie solară. Dispozitiv care
transformă lumina solară în
energie electrică.
Biologie. Ştiinţa care studiază
toate manifestările vieţii.
Botanică. Ştiinţa care se ocupă
cu studiul plantelor.
Busolă . Un obiect cu care ne
or i entămpe baza
rnagnetisrnului terestru.
c Comprimare. A face ceva să
Calorie. Unitate de energie
folosită la măsurarea
conţinutu l ui energetic al hranei.
O calorie este egală cu 4, 18
jouli.
Câmp electric. Spaţiu l din
jurul unei sarcini electrice, în
care acţ i onează forţa e l ectrică.
Câmp magnetic. Spaţiul din
jurul unui magnet în care
acţionează forţa magnetică.
Celsius. Scara ternperaturii în
care punctul de topi re al apei
este O grade, iar cel de fierbere
este 100 grade.
Chimie. Ştiinţa
care stud i ază
substanţele,felul în care
acestea reacţionează şi se
combină.
Circuit. Ansamblu de fire ş i
dispozitive bune conducătoare
de electricitate, care formează
Clorofilă. Substanţă chimică ,
colorează frunzele în verde şi
este esenţială în procesul de
fotosinteză.
Combustibili fosili.
Combustibili ca petrolul sau
cărbune le şi care s-au format
timp de mii de ani in subteran.
Combustie. Procesul de
ardere.
Compact disc. Un disc pe care
sunetul sau informaţia se
înregi strează
sub formă
digitală.
încapă
intr-un spaţiu mai mic.
Compus. Substanţă rezultată
din unirea atomi lor unor
elemente diferite.
Condensare. Trecerea unei
substanţe din stare gazoasă în
stare lichidă.
Conductor. Material sau aliaj
prin care căldura sau curentul
electric trece uşor.
Contractare. Micşorarea
volumului.
Convecţie . C i rculaţia căldurii
într-un lichid sau într-un gaz.
Curent alternativ. Curent
electric care îşi schimbă sensul
de mai multe ori pe secundă.
 . -
Curent continuu. Curent
electric care c i rculă în acelaşi
sens într-un circuit.
Curent electric. Tip de
electric itate care circu l ă
printr-un conductor.
Cutremur. Vibraţii ale scoarţei
terestre, cauzate de mişcarea
straturi lor Pământu lui.
D producerea circuitelor şi a
Date. Alt cuvânt pentru
informaţii.
Decelerare. Încetinire.
Decibel. Unitate de măsură a
intensităţi i sunetului.
Densitate. Masa unui corp
raportată la volumul său.
Diametru. Linie care uneşte
două puncte ale unui cerc
trecând prin centrul său.
Difuzie. Pătrunderea
moleculelor unui corp în masa
altui corp cu care vine în
contact.
Dilatare termică. Corpurile îşi
măresc dimensiun ile când sunt
încă l zite.
Dinam. Un tip de generator
care produce curent continuu.
E informaţii de pe computer.
Ecolocaţie. Ecourile
ultrasunetelor se folosesc în
navigaţie.
~-
Electromagnet. Bucată de oţel
care capătă propri etăţ i
magnetice când, printr-un fir
metalic care o înfăşoară, trece
un curent electric.
Electron. Particulă e l ementară
a atomului, are sarcină electrică
negat i vă .
Electronică. Ramură a
tehnicii, care se ocupă cu
microc ipurilor.
Element. Substanţă alcătuită
dintr-un singur tip de atomi.
Energie. Capac itatea unui
sistem de a efectua lucru
mecanic. Există mai multe
tipuri de energie: termică,
luminoasă, chimică, nucleară,
sunetului etc.
Evaporare. Trecerea unui
lichid în stare de vapori atunci
când temperatura este sub
punctul lui de fierbere.
F
Fahrenheit. Scara temperaturii
în care punctul de îngheţ al
apei este 32 grade, iar ce l de
fierbere este 2 12 grade.
Fibre optice. Fibre de sticl ă
care pot transporta lumina pe
distanţe lungi şi, o dată cu ca,
convorbirile telefonice şi
Fisiune. Descompunerea
nucleului unui atom ş i
degajarea unei imense cantităţi
de energie nucleară.
Fizică. Ştiinţă care se ocupă cu
studiul materiei şi energiei.
. - ' 1' - . --,
' '
Fluid. Lichid sau gaz.
Focar. Punctul în care se
întâlnesc razele reflectate sau
refractate de o oglindă sau o
lentilă.
Forţa arhimcdică. Forţă care
acţionează în lichid şi gaze şi
datorită căreia corpurile
plutesc.
Forţă nucleară. Forţă foarte
puternică, ţ i ne l aolaltă
protoni i
şi neutroni i din nucleul unui
atom.
Forţă. Acţiune care sch imbă
starea de repaus şi mişcare sau
deformează un corp.
Frecare. Forţa care se opune
a mişcării.
Fuziune. Contopirea a două
sau mai multe nuclee atomice,
din care rezultă o cantitate
mare de energie nucleară.
G
Generator. Aparat sau
instalaţie care transformă
energia cinetică în energie
electrică.
Geografie. Ştiinţa care se
ocupă cu studiul Pământului.
Geologie. Şt i inţa care se ocupă
cu studiul rocilor ş i al scoarţei
terestre.
Grafit. Fonnă mai puţin dură a
elementului carbon. Din el se
fac minele creioanelor.
117

H lumină.
Hidroelectricitate.
Electricitate produsă de forţa
apelor.
Holog.-amă. Un tip special de
fotografie tridimensională
făcută cu laserul.
Inerţie. Tendinţa unui corp de
a-şi păstra starea de mişcare
sau de repaus.
Inflamabil. Care se aprinde
uşor.
Informaţie digitală.
Informaţie stocatăde
computere în sistemul binar.
Izolator. Material care nu
permite trecerea căldurii şi a
electricităţii.
K Meteorologie. Ştiinţa care se
Kerosen. Combustibilul
utilizat de avioane.
L suprafaţă plană.
Laser. Dispozitiv care produce
un fascicul de lumină foarte
intensă, cu care se poate tăia
metalul sau se pot transmite
informaţii.
Lubrifiant. Lichid vâscos, care
reduce frecarea dintre părţile în
mişcare ale unei maşini.
Lumină vizibilă . Spectrul
vizibil, culorile pe care ochii
noştri le percep.
118
Luminos. Un corp luminos
este un corp care degajă
M
Magnet. Metal cu proprietatea
de a atrage fierul, cobaltul şi
nichelul. Dacă este lăsat liber,
se aliniază pe direcţia polilor.
Magnetită. Minereu cu
proprietăţi magnetice.
Mărirea unei imagini. O
imagine poate fi mărită cu
ajutorul unei lentile.
Masă . Cantitatea de materie
înmagazinată într-un corp.
Matematică. Ştiinţa
numerelor, cantităţilor şi
formelor.
Materie. Substanţă concepută
ca bază a tot ceea ce există.
ocupă cu studiul vremii.
Microcip. Bucăţică de siliciu
care conţine mii de circuite
electronice.
Microscop. Dispozitiv cu
lentile care măresc imaginile
de mii de ori.
Moleculă. Particulă alcătuită
din doi sau mai mulţi atomi.
N cele două locuri de pe Pământ
Neutron. Particulă din nucleul
unui atom. Este neutru din
punct de vedere electric.
Nucleu. Partea centrală a unui
atom, care conţine protoni şi
neutroni. Electronii grav i tează
în jurul nucleului.
o
Opac. Obiect prin care nu trece
lumina.
Orbită. Traiectoria unui satelit
sau une i planete, de obicei de
formă ovală.
Ozon. Unul din straturile
atmosferei, protejează
Pământu l de radiaţii le
ultraviolete.
p
Particulă. Parte foarte mică
dintr-o substanţă, dintr-o
materie.
Pendul. Corp solid care
oscilează în jurul unui punct
fix sau al unei axe fixe şi care
poate regla mişcarea unui ceas
de perete.
Perspectivă. Reprezentare
tridimensională prin desen a
unui corp din spaţiu pe o
Planetă. Sferă imensă solidă
sau gazoasă care gravitează în
jurul unei stele. Nu luminează,
ci reflectă doar lumina stelei.
Poli. Capetele unui magnet sau
unde câmpul magnetic terestru
are valoare maximă.
Polimer. Substanţă alcătuită
din molecule foarte lungi.
Poluare. A face ca mediul de
viaţă să devină nociv din cauza
materiilor chimice reziduale, a
deşeurilor industriale, gazelor
de eşapament etc.
Presiune atmosferică .
Presiunea pe care aerul o
exercită asupra Pământului.
Presiune. F orţă care a p asă pe
unitatea de s upra faţă.
Proton. Particulăcu sarci n ă
pozitivă din nucleul unui atom.
Punct de fierbere.
Temperatura la care un lichid
fierbe şi trece în stare gazoasă .
Punct de îngheţ. Temperatura
la care un lichid îngheaţă şi se
transfo rmă în solid.
Punct de topire. Temperatura
la care un solîd se topeşte,
trecând în lichid .
R care elementele sunt aşezate pe
Radar. Aparat care emite unde
radio ş i apoi le recepţionează
după ce au fo st reflectate de un
obiect. Este folosit pentru a
detecta ş i localiza un obiect
prin măsurarea timpului scurs
între emisia ş i recepţia undelor.
Radiaţie n uc leară . Radiaţie
foarte peri cu loasă emisă de
materialele radioactive.
Radiaţie termică. Propagarea
că ldurii prin razele i nfraro ş ii .
Randament. Cantitatea de
energie obţinută, raportată la
cantitatea de energie investită.
Reactor nuclear. Locul în care
are loc fisiunea nucleară pentru
a se elibera energie.
Reacţie chimică. Unirea
atomi lor unor substanţe diferite
pentru a da naştere unor noi
co mpu şi.
Reacţiune. Forţă ega l ă şi
opusă acţi uni i.
Reciclare. Transformarea şi
refolosirea unor bunuri, în Joc
de a le arunca, cu scopul
protejării resurselor naturale şi
al reducerii poluării.
Reflecţie. Fenomenul de
ricoşare a luminii , sunetului
rad iaţiilor.
Refracţie. Devierea razelor de
lumi nă când trec dintr-un
mediu în altul.
Respingere. Acţiunea de a
îndepărta,
a da la o parte.
Rezistenţa aerului. Forţa cu
care aerul se opune mişcării
unui obiect.
Rezistenţă. Forţă pe care un
material o opune trecerii
curentului electric.
s Telescop. Instrument optic
Sarcină electrică.E lectronii şi
protonii unui atom sunt
purtătoride sarcină e l ectrică.
Sistem ul solar. Soarele şi
planetele care gravitează în
jurul lui .
Soluţie. Amestec omogen,
compus din două sau mai
multe substanţe chimice, din
care una de obicei este în stare
lichidă. Lichidul este solventul
sau dizolvantul, iar substanţa
care se dizolvă în el se numeşte
solubilă .
Sonar. Detector sanie pe bază
de ultrasunete, folosit pentru
reperarea unor obiecte
submarine.
Spectru. Culorile din
componenţa luminii albe.
Stea. Corp ceresc cu lumină
proprie, fonnat dintr-o masă de
şi gaze la o temperatură foarte
ridicată.
Supersonic. Mai rapid decât
sunetul.
T
Tabel periodic. Un tabel în
grupe. Elementele unei grupe
au ace leaşi proprietăţi .
Tehnologie. Ansamblul
proceselor şi operaţiilor
utilizate în vederea obţinerii de
noi produse.
folosit în astronomie pentru
observarea aştrilor.
Temperatură. Gradul, starea
de căldură a unui corp.
Termometru. Instrument
pentru măsurarea ternperaturii.
Tonalitate. Cât de înalt sau cât
de jos este un sunet.
119
Translucid. Parţial transparent. Viteză. Distanţa parcursă de un
V corp într-un anumit interval de
Transparent. Prin care trece Vâscozitate. Însuşirea unui timp.
lumina. lichid de a opune rezistenţă la
curgere. Volum. Spaţiul pe care îl
ocupă un corp.
Ţ
Vibraţie. Mişcare oscilatorie
Ţîţei. Materie primă din care,
în unna rafinării, se obţine
periodică a unui corp sau a
unei particule în jurul unei
z
petrolul. poziţii de echilibru. Zoologie. Ştiinţa care studiază
animalele.
u Vid. Spaţiu complet gol.
Umiditate. Cantitatea de
vapori de apă din aer.

120
Index
automobil, 45 câmp electric, 98, 104
auz, 68-69, 73 camuflaj, 62
A canale semicirculare (ureche), 68
avioane, 46, 47
A (amper), 94 avioane supersonice, 65 cap de înregistrare, 1O1
a.m. (ante meridiem), 8 avion cu reacţie, 47 cap de redare, 1O1
absorbţ i a căldur ii , 18, 19 axa Pamântului, 9 capilaritate, 79
absorbţi a luminii, 53, 63 azot, 23, 87 cărăm i zi, 90
aburi, 82, 83 carbogazos, 79
acceleraţie, 28, 33, 34 B carbon, 87, 88, 90
acrili, 9 1 cărbuni, 24, 25
acţiune (forţe), 29 Babbage, Charles, Il O Carothers, Wallace, Il O
acustică, 67 Baird, John Logie, Il O cartuş de pick -up, 1O1
alarmă anti-furt, 19 balene (ecolocaţi e), 72 casetă (audio), JOI, 108
alchimie, 87 baloane, 39, 46-47 casetofon, 1O1
Alcoc k, John, 47 BA SIC (limbaj de programare), cauciucuri auto, 30
Aldrin, Edwin, 48 108 Cayley, George, Il O
aliaje, 90 baterii, Il, 93, 95, 96 ceas atomic, 8
alizee, 85 baterii solare, 27, 102 ceas cu pendul, 8
aluminiu, 90 baza 2, 5 ceas cu umbră, 8
amestecul cu lorilor, 62-63 baza 10,5 ceasuri, tipuri de, 8
amestecuri, 87 baza 60, 5 centra l ă electrică , 12, 96,
AmpCre, Andre, Il O bec electric, 52, 55, 95 102-103
amplificator, 100, 10 1 Becquerel, An taine, 11 O centra l ă nucleară, 77
amplitudine, 70 Beii, Alexander Graham, 69, IlO centrală telefOni că, 100
an bisect, 9 Benz, Karl, Il O centru de greutate, 32
an calendaristic, 9 benzină, 45 ceramică, 90
animale, 20, 21, 58, 69, 73,93 Bohr, Niels, Il O cerul (culoarea), 61
anotimpuri, 9 bombă nucleară, 77 Chadwick, James, Il O
antenă, 106, 107 Boyle, Robert, 11 O chiciură, 85
apă, 72, 82, 83 Braun, Wem her van, Il O ciclon, 85
aparat de fotografiat, 59 bronz, 90 Cierva, Juan de la, Il O
aparate de zbor, 46-47 Brow n, Arthur Whitten, 47 ci lindri (motor automobi l), 45
Apollo Il , 48 bujie, 94, 96 cipuri (de siliciu), 109
apusul Soarelui, 61 bumbac, 90 circuit electric, 95
arbore cotit, 45 circuitul apei, 84
ardere, 88, 89
argon, 23, 87
c clar, 87
clorofilă, 21
Arhimede, 39, 110 C (Celsius), 15, 114 clorură de polivinil (PVC), 91
Ari ane, 48 c (centi-), 115 clorură de sodiu, 87
aripi (avioane), 46 cablu electric, 96, 103 cm (centimetru), 11 5
Aristotel, 110 cablu telefonic, 100 cobalt, 98
Armstrong, Neil, 48 cădere libe ră, 33 Columbia (navetă spaţială), 49
astronauţi, 19, 48 , 49 calculator, 5 combustibili, 24-25, 45
atmosfera, 1&, 23, 52, 6 1 cale ferată, 44 combustibili fosili , 24, 25
atmosferă, 23 Calea Lactee, 22 compact disc, 109
atomi, 25, 76-77 , 78 , 86, 87 calendar egiptean, 8 comprimare, 40
aur, 86 cameră de combustie, 46 compuşi, 86-87 , 88

121
computere, S, 108-109
Concorde, 47, 65
condensare, 83
conductibilitate e lectrică, 94
conductibilitatc termică, 14, 16,
88
conductori electrici, 94
conductori tennici, 14, 16
continente, 22
contrabas, 70
contractare, 80
convecţîe, 16,17,8 1,88
convorbiri internaţio n a l e, 1OS
Copernicus, Nicolaus, 11 O
cornee (ochi), S8
costume spaţiale, 19, 49
cristal de cuarţ, ceas, 8
cristal de gheaţă, 85
culori, 60, 62, 63, 107
culori primare, 62, 63, 107,
culori secundare, 62
cupru, 90, 9S
curcubeu, 60
curent alternativ, 96
curent electric, 94, 96, 99, 100
curenţi de convecţie, 16, 17, 84
Curie, Marie, Il O
Curie, Pierre, Il O
cutie de rezonanţă, 71
cutremur, 22
D elevatoare (avioane), 46
d(deci-), 115
Daguerre, Louis, Il O
Daimler, Gottlieb, Il O
Dalton, John, 76, Il O
daltonism, 61
dB (decibel), 69
De Havilland, cometa, 47
de lfini (ecolocaţie), 72
densitate, 38, 81
deriva continentelor, 22
diafragmă (foto), 59
diamant, 60, 75, 87
diesel, motor, 45
Diesel, Rudolf, IlO
122
difracţie, 67
difuzie, 77
F
difuzor, 64, 100, 101, 106 Fahrenheit, ( F), 114
dilatare termică, 80 falii, 22, 27
dinam, 99 Faraday, Michael, I II
dioxid de carbon, 21, 23, 79, 87 faruri, 55
dischetă, 108 fascicule de electroni, 107
discuri, 100-101 Fermat, Pierre de, 111
d i stanţă, 55 Fermi, Enrico, III
dizolvare, 79 fibre naturale, 90
Dunlop, John, 111 fibre optice, 57, 109
fibre, 90, 91
E fier, 38, 86, 87, 90, 98
fierbere, 82-83
Eastrnan, George, 111 film (foto), 59
echilibru, 32, 68 film (pelicu l ă cinema), 59
eclipsă de Lună, SI filtru de culoare, 62
eclipsă de Soare, SI
fisiune, 77
ecolocaţie, 72 flapsuri (avioane), 46
ecou, 67 Fleming, Alexander, III
Edison, Thornas, 100, I I I fluide, 74
efect Dopler, 72, 73 foc, 88-89
Einstein, Albert, Il1 focar 54, 57, 58, 59
electricitate, 92-93 fonograf, 100
electricitate de reţea, 94, 96, 103 forţă arhimedică, 28, 38
electricitate statică, 97 forţă centripetă, 36, 37
electromagnet, 99, 101 forţă elasti că, 28
electromagnetism, 99, 100 fosforescent, 107
electroni, 76, 77, 94, 97 fosile, 22
elemente, 86-87 fotografii, 59
eleroane, 46 fotosinteză, 21
Fox Talbot, Wi ll iam, III
elicopter, 47 frânare, 34
energia mareelor, 26 Franklin, Benjamin, III
energia sunetului, l O, Il, 12 frecare 28, 29,30-31,34,36
energie alternativă 26-27 frecvenţă, 64, 70, 105, 71
energie ch imică, 10, Il, 12, 13 frecventa proprie, 71
energie cinetică, 10, 11, 12, 13, fulger, 65, 97
26 fulgi de zăpadă, 85
energie electrică, Il, 12 fum (ardere), 88
energie eoliană, 26-27 fum, 17, 88
energie nucleară, 12, 25, 77 funingine, 88
energie potenţială, 1O, Il, 13 furtuni, 85
energie solară, 27 fuse orare, 9
evaporare, 82 fuziune, 77
extinctoare de foc, 89
 infonnaţie digitală, 109 Lippershey, Hans, 112
G infraroşii, 18, 19, 60, 105 litri, 7, 115
Gahar, Dennis, 111 instrumente cu corzi, 71 locomotivă cu aburi, 44

Gagarîn, Juri, 48 instrumente de măsură, 6 Lodge, Oliver, 112

galaxii, 22, 52 instrumente muzicale, 70-71 LOGO (limbaj de programare),
Galilei, Galilea, 8, 33, III intensitate, 51, 69 \ 08
gaze, 74, 75, 78 intensitatea luminii, 51 LumiCre, Auguste şi Louis, 112
intensitatea s unetului , 69 lumină , 50-51, 52-53, 55, 56-57
gazele atmosferei, 23, 87
interferenţă , 67 l umină albă, 60, 62
generator electric, 26, 99
gheaţă, 82-83 ionosferă, 23, 106 lumină colorată, 60-61, 104
iris (ochi), 58 lumină solară, 52, 61
gheizer, 27
glucoză, 21 izolatori, 14, 15, 23, 94, 96, 97, lumină vizibilă, 104

Goddard, Robert, III \03 Lună, 32, 51, 52

grade Celsius, 15, 114 izolatori ceramici, 94, 103 lungime de undă, 104, 105, 106,
grade Fahrenheit, 15, 114 înghe ţ, 82-83 107
grafit, 87 lungime, măsurare, 6, 7, 11 5
lupă, 57
grame, 7, 115 J
gravitaţie, 28, 32-33, 48, 49 lut, 90
Greenwich, 9 J (Jouli), \0, l 5
greutate, 7, 33,40 Joule, James, 1O, 115 M
grindină, 85 Jupiter, 23, 115
Groapa Marianelor, 23 M (mega-), 115
Guttenberg, Johannes, III K m (metru), 7, 115
mls (metri pe secundă), 34
k (kilo-), 115 maşină de spălat, 36
H Kepler, Johannes, 112 mach (unitate de viteză), 65
balon, 89 kg (kilogram), 7, 115 Mach, Emst, 112
hardware, 108 kilojoule, 1O magmă, 22, 23

Hero din Alexandria, III kilovolt, 115 magnetism şi electricitate, 98-99

Hertz, Hcinrich, III km/h (kilometri pe oră), 34 magnetită, 98

hidrocentrală, 26 magneţi, 98-99, 101

hidroelectricitate, 26 L manta terestră, 23

hidrogen, 86 Marconi, Guglielmo, 11 2
hologramă, 109 l ână, 14, 90 Marea Moartă, 39
hovercraft, 31 lanţuri trofice, 20 maree, 32
hrană, 20-21 lasere, 109 mări, 22, 23, 79
Huygens, Christiaan, 8, 111 lavă, 23 Marte, 23, 114
Hz (hertz), 64, 68 Lavoisier, Antoine, 112 masă,7,33 , 37,115
Leclanchc, Gcorges, 112 măsurarea, 6-7
Lenoir, Etienne, 112 măsurarea forţelor, 28
lentile, 57 măsurarea timpului, 5, 8
imagini, 55 lentile convexe, 57, 58 mătase , 90
impr im antă, 108 lenti le panoramice, 59 mătase arti ficială, 90
încălzi re ,
54 lichide, 74, 78 materiale, 90-91
încălzirea aerului, 16 lilieci (ecolocaţie), 72 materiale biodegradabile, 91
inch, 7, 115 Lilienthal, Otto, 112 materiale naturale, 90, 91
inerţie, 34, 35 linii plimsoll, 39 materiale sintetice, 90, 91
123
Maxwe ll, James Clerk, 104, 11 2 nervi/semnale electrice, 95 Pascal, Blaise, 113
melanină, 104 neutroni, 76, 77 peda l ă de frână , 40
melc (urechea internă), 68 Newcomen, Thomas, 112 penumbră, 50
Mendel, Gregar, 112 Newton Isaac, 32, 60, 112 periscop, 53
Mendeleev, Dmitri , 87, 112 nichel, 98 perspectivă, 55
mercur (tennometru), 15, 83 Nipkow, Paul, 112 petrol, 24, 25
Merc ur, 23, 11 4 noapte, 9 pfunzi (măsurare), 7, 115
metale, 90 Nobel, Alfred, 112 pian, 70, 71
meteorologi, 19 nori, 18, 52, 84, 85, 97 pictură, 55, 63
metricubi, 7, 115 note muzicale, 70 pi loni, 103
mişcare, 28-29, 34-35, 36-37 nuclee, 77 Pioneer 1O, 49
micro-(), 115 nucleu, 76, 77 pistoane, 45
microcîpuri, 109 nucleul Pământului, 23 p l ăci tectonice, 22
microfon, 100, 106 numerale sumeriene, 5 plan înclinat, 43
microunde, 105, 107 numărare, 4-5 Planck , Max, 113
milă,6, 7, 11 5 numerale arabe, 4, 5 plancton, 20
miii-, 115 numerale romane, 4, 5 planete, 22, 23, 52, 114
minereu, 90 numere binare, 4, 5, 109 planor, 17
miop ie, 58 numere, 4-5 plante, 20, 21
miraj, 57 plastic, 91
mm (mi limetru), 115
molecu le, 76-77, 86
o platfonnă conti nentală, 23
plexiglas, 91
mo lecu le lungi, 91 oceane, 23 Plimsoll, Samuel, 39
moment, 35, 37 ochi, 58, 61 ploaie, 84, 85
monoxid de carbon, 25 Oersted, Hans, 113 ploi acide, 25
Montgolfier, Jacques, 47, 112 oglinzi, 53, 54-55 plută, 38
mori de apă, 26 oglinzi convexe, 54 plutire, 38, 39
mori de vânt, 26, 27 Ohmi, (), 95 Pluto, 23, 114
Morse, Samuel, 112 opac, 50 Poli, 84
motoare, 25, 32, 44-45 , 46, orb i tă, a Lunii, 51 pol i magnetici, 98, 99, 100, 101
48, 89 ox id de fier, 87 poliester, 90, 91
motor cu aburi, 44, 83 ox i danţ i , 48 polietilen, 91
motor cu combustie internă, 45 oxigen, 20, 21, 23, 48, 86, 87 po limeri, 91
motor de automobil, 25, 45 ozon, 23, 104 poluare, 25, 91
motor electric, 99 oţel inoxidabi l, 90 pompă, 41
motorină , 45 oţel, 90, 98 portanţă, 46
Munte le Everest, 83 porţelan, 90
m unţi, 22 p presiune, 40-41 , 46
presiune atmosferică, 41, 84, 85
N p.m. (post meridiem), 8 prezbiţi, 58
Pământ , 22-23 Priestley, John, 113
N (newtoni), 28, 33 pământare , 96 prismă , 60
nailon, 90, 91 pană (ic), 42 producerea electrici tăţi i, 26,
nave spaţ i ale, 32, 32, 48, 49 panouri solare, 27 102-103
negativ (fato), 59 paraşută, 3 3 program (computer), 108
neon, 86 pârghii , 42 protoni, 76, 77, 97
Neptun, 23, 114 particulă , 76 Ptolemeu, 113
124
punct de fierbere, 82-83 Rontgen, Wilhelm, I l 3 Sputnik 1, 48
punct de îngheţ, 82 roţi dinţate, 43 , 45 ste le, 22, 52, 107
punct de sprijin, 42 rotor, 99 Stephenson, George, 113
punct de topire, 82, 83 rouă, 85 sticlă, 79, 86, 90, 94
pupilă (ochi), 58 rugină, 87 stratosferă, 23
PYC, 91 Rutherford, Emest, 113 submarin, 38
sunet, 64-65
Q s Swan, Joseph, 113

Quetzalcoatlus northropi, 47 sarcină negativă, 77, 97 ş

quipus, 4 sarcină pozitivă, 77, 97
sare, 22, 39, 79, 83, 87 Şurubul lui Arhimede, 43
R satelit polar, 19
sateliţi, 19, 48, 102 T
răboj , 4 sateliţi geostaţionari, 19
rachetă, 48 sateliţi meteorologiei, 19 t (tonă), 115
răcire, 80-81 sateliţi naturali, 23, 114 tabel periodic, 87
radar, 105 sate l iţi TV, 107 taifun, 85
rad i aţii gamma, 104 Saturn, 23, 114 tastatură, l 08
radiaţie nucleară, 25, 77 saxofon, 70 te lefon, 12, l 00
radiaţie solară, 18 scara tcmpcraturii ( CI F), 114 te lefon mobil, 105, 106
radiaţie termică, 18- 19, 61, 88, scăriţa (ureche), 68 teleobiectiv, 59
105 scoarţa terestră, 22, 23, 24 telescop, 107
radiaţie ultravioletă, 104 scufundare, 38, 39 telescop, 54
radiaţii infraroşii, 18 semnale electrice, 100, 101 televiziune, 62, 106, 107
rad i aţii ultraviolete, 104 seringă, 41 televiziune color, 62
radio, 106 siguranţă electrică, 96, 103 te leviziune prin cablu, 107
rafinărie, 25 Sikorsky, Igor, 47, 113 temperatură, 15
randament (energie), 13 siliciu, 86 tensiune, 28
răşini sintetice, 9 1 simbol (elemente), 86 tensiune superficială, 28, 39, 78
raze X, 104 sistem metric, 7 terga1, 91
reaqic chimică, 87, 88 sistem solar, 22, 23, 52, 114 tennometru, 15, 80, 83
reactor nuclear, 77 sistem zecimal, 5 Tes1a Niko1a, 113
reactiune (forţe), 29 Soare, 18, 20, 21, 22, 27, 52, 54, texti le, 90
receptor, 105 61, 114 Thomson , Joseph, 113
reflecţie internă totală, 56, 57 sodiu, 86, 87 Thomson, William
reflexia luminii. 52, 53, 63 software, 108 (Lord Kelvin) , 113
refracţ i e, 59, 60 solide, 14, 74, 78, 80, 81 timp, 8-9
respiraţie, 21, 83 solubil, 79 timpan, 66, 68
retină, 58 soluţ i e, 79 ti părirea culori lor, 63
reţele trofice, 20 solvent, 79 tipuri de energie, 10-11
Revoluţ i e i nd ustria l ă, 44 sonar, 79 tipuri de forţe , 28, 29
rezistenţa aerului, 31, 33 sondă spaţia l ă, 49 tobe, 71
rezistenţă electrică, 95 spaţ i ul cosmic, 48-49, 52 ton armonie, 70
rezonanţă, 71 spectru, 60, 62 tornadă , 85
ridicarea greutăţi lor, 42 spectru electromagnetic, 104-105 Torriceli, Evangelista, 113
rifturi oceanice, 23 spray, 81 transformator (electric), 103
125
transfonnărî de energie, 12-13 unde sonore, 66, 67, 68, 100, v i teză, 33, 34
translucid, 50 106, 107 viteză finală, 33
transmiţător, 105 unitate de disc, 108 viteza sunetului, 65, 66
transmiţător (radio), 106 unităţi de măsură, 4, 5, 6, 7, 8, Voita, Alessandro, 113
transparent, 50 115 volum, 7,115
trompetă, 71 un i tăţi imperiale, 7, 115 vopsele, 63
troposferă, 23 uragan, 85 Vostok 1, 48
tub catodic, 107 uraniu, 25, 77 vreme, 23, 84-85
tunet, 65, 69, 97 Uranus, 23, 114 vulcani, 17, 23
turbină, 26, 44, 46, 102 urechi, 68, 69
turbogenerator, 102 w
V
Ţ W (waţi), 102
V (voit), 95 Watson-Watt, Robert, 113
tiţei, 25,91 vânt, 17, 84, 85, Watt, James, 113
vânturi de vest, 85 Whittle, Frank, 113
u vapoare, 38, 39
vapori de apă, 75, 82, 84, 85
Wright, Orvillc, 47, 113
Wri ght, Wilbur, 47, 113
ultrasunete, 72, 73 vâscozitate, 79
umbră, 50 văzul , 58-59 y
umbre, 50, 51 Venus, 23, 114
umiditate, 85 vibraţia aerului, 64 yarzi (lungime), 6, 7, 115
uncie, 7, 115 vibraţia moleculelor, 82
unde, 105, 106, 107
unde electromagnetice, 104,
vibraţii, 64, 68, 69, 70, 71, 73
vid, 49
z
105, 106 video, 10 1 zăpadă, 14, 19
unde scurte, l 06 Viking 1, 48 Zeppelin, Ferd.inand von, 113
unde seismice, 73 Vinei, Leonardo da, 113 zile, 8, 9, 52
Zworkyn, Vladimir, 113

126
 unsuri
Pagina 5 Pagina 13
Numerele romane Identificaţi transformări le de energie
Puteţi întâlni cifre romane in următoare l e locuri: Energia c ineti că a vântului se transformă in energia
- pe cadranul unui ceas, pentru a indica orele cinetică a bărcii cu pânze.
- intr-o carte, la numerotarea capitolelor
- pe unele moncde, pentru a indica data Energia potenţia l ă a băiatului de pe debarcader se
- pe unele monumente, pentru a indica data transformă în energie cinetică, in momentul când
- in numele unor regi şi regine, de exemp lu sare în apă.
Louis al XlV-lea.
Energia cinetică a combustibilului din motor se
Pagina 7 transformă în energie cineticA, prin care este
propulsată barca cu motor.
Ce înălţime ai?
Răspunsurile vor fi diferite, in funcţie de propriile Pagina 33
lor dimensiuni. Mărimea palmelor, mâinilor şi Întrebare
picioarelor diferă de la om la om, de aceea o unitate
de mă s ură bazată pe dimensiunile corporale ale unei Pe Pământ, un obiect cu masa de 1kg cântăreşte
persoane nu va fi ega l ă cu o altă unitate de măsură aproximativ 10 N. Pentru a - ţi calcula greutatea in
bazată pe dimensiunile corporale ale unei alte newtoni , înmulţeşte cu 1O masa ta în kilograme.
persoane. De exemplu, dacă ai o masă de 50 kg, vei cântări
500 N.
Pagina 11
Alte exemple de energie Pe Lună, un obiect cu greutatea de 1kg cântăreşte
numai 1,6 N. Pentru a calcula cât ai cântări pe
Multe lucruri din imagine au energie c inet i că: Lună , înmulţeşte cu 1,6 masa ta în kilograme. Dacă

- maş ini le şi camionul in mişcare ai o masă de 50 kg, vei cântări 80 N.

- bicicleta in mişcare
- mingea aruncată de băiat Pagina 40
-bărci le cu pânze Presiunea
- băiatul de pe balansoar
- păsările în zbor Un cuţit ascuţit taie mai bine decât unul tocit pentru
- picăturile de ploaie in cădere că presiunea lamei acţionează pe o suprafaţă mai
mică. Aceasta înseamnă că un cuţit ascuţit exercită
- u scătorul de păr foloseşte energie elec trică o presiune mai mare asupra unui ob iect decât unu !
- maşina de tuns iarba fo l oseşte energie e l ectr i că tocit.

- lampa de deasupra uşii degajă energie Tot din acest motiv, cuiele au vârfuri ascuţite pentru
luminoasă a intra mai uşor în obiecte. Cu cât un cui este mai
maşinii
- farurile dau energie luminoasă ascuţit, cu atât este mai mare presiunea, deoarece
acţionează pe o suprafaţă mai mic ă.
- merele din pom au energie potenţială
- puii din cuib au energie potenţială Pagina 55
Iluzie optică
Dacă măsori cu o riglă, vei constata că liniile au
exactaceeaşi lungime.