Nucul, remedii şi utilizări în

tratamentul bolilor

În măreţia sa, nucul este un arbore singuratic, atât în mijlocul câmpului, pe marginea
şoselelor sau într-un colt de grădină, preferând zona cea mai înaltă, de unde domină
împrejurimile. Asemenea zeilor de odinioară, nu acceptă alţi copaci să răsară în jurul lui; cine îi
calcă teritoriul moare rapid.
Datorită cantităţii mari de iod degajat de frunze, sub umbra nucului „nici iarba nu creşte“,
insectele şi dăunătorii sunt ţinuţi la distanţă, iar oamenii evită odihna şi relaxarea la umbra prea
răcoroasă a nucului.
Numit popular nucar sau nuc-costeliv, este unul dintre cei mai impunători arbori, cu o talie
măreaţă, precum şi unul dintre pomii cei mai longevivi (în medie 80-100 de ani), uneori ajungând
la peste 450 de ani. De menţionat că în Georgia există un nuc vechi de peste 1.000 de ani, iar în
oraşul Odessa se află un trunchi de nuc petrificat cu vârsta de peste 1.500 de ani.
Nucile sunt bogate în calorii
Organele vegetale folosite de la nuc sunt: frunzele tinere fără peţiol, florile mascule
(mâţişori), fructele verzi, coaja fructelor la recoltare şi fructele uscate.
Conţinutul biochimic din organele nucului sunt foarte mult diversificate, asigurând multiple
utilizări în terapia medicală şi în alimentaţie.
- Frunzele tinere conţin: taninuri complexe, acizi organici (galic, elagic, cafeic, cumaric), un
principiu amar (juglandină), o oxinaftochinonă (juglonă, hidrojuglonă), inozitol, tirozină, clorofilă,
pectine, ulei esenţial, vitamina C, iod legat organic, săruri minerale.
- Coaja fructelor verzi conţine: taninuri catehinice, flavone, leucoantociani, naftochinone, acizi
organici. Conţinutul ridicat de substanţe tanante (de tipul acizilor galic şi egalic) permite folosirea
la tăbăcitul pieilor. Alte calcule arată că 1 kg coajă verde conţine 5-8 g vitamina C, adică atât cât
se poate extrage din 10 kg de lămâi.
- Fructele mature recoltate toamna conţin; substanţe grase (52-70%), proteine, glucide solubile
(sub 5%), vitamine (A, B1, B2, C, E, PP), acizi graşi nesaturaţi, fibre alimentare şi săruri minerale
de Cu, Zn, Mg, K, P, Fe, Ca.
Prin valoarea energetică foarte ridicată (636 calorii / 100 g miez), nuca este un aliment
complet, foarte caloric şi concentrat, deosebit de valoros pentru copii anemici, bătrâni,
convalescenţi, diabetici şi persoane nevrotice. S-a calculat că 1 kg de nuci echivalează cu 1 kg
de pâine, cu 0,5 kg de carne, 0,5 kg de peşte, 0,5 kg de cartofi, 0,5 kg de prune uscate sau 1 kg
de pere.
Frunzele, cojile verzi şi nucile pot fi folosite în tratamente
Datorită conţinutului biochimic foarte diversificat, există multiple proprietăţi terapeutice.
Frunzele şi cojile verzi ale fructelor au următoarele însuşiri valorificabile în tratamentele medicale:
- hipoglicemiante, depurative;
- stomahice, antidiareice, antiseptice intestinal, bactericide, antifungice, dezinfectante gastro-
intestinale, astringente, vermifuge, antiscorbutice, tonic-amare;
- uşor hipotensive, antialergice, hemostatice;
- antileucoreice, antiinflamatoare, antisudorifice, dezinfectante renal, antisifilitice;
- cicatrizante, antimicotice, emoliente, calmante, antieczematoase.
Miezul fructelor mature are proprietăţi:
- nutritive (hipocalorice), energizante, antianemice, tonifiante fizic şi psihic;
- laxative, vermifuge, emoliente, calmante.
Preparatele fitoterapeutice au reale calităţi vindicative într-un număr impresionant de
afecţiuni maladive.
- Frunzele tinere pot fi folosite în următoarele boli:
a. Utilizări interne
- diabet zaharat cu reducerea glicemiei, hepatită, icter, enterite acute, stimularea digestiei şi a
funcţiilor hepatice, hemoragii digestive, candidoze, curăţirea sângelui, infecţii renale şi genitale,
edeme renale, hemoragii uterine, eliminarea transpiraţiei nocturne la bolnavii de T.B.C., lipsa
poftei de mâncare. Se prepară infuzie simplă dintr-o linguriţă frunze uscate şi mărunţite la 200 ml
apă clocotită; se infuzează 5-10 minute şi se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
- diaree, dizenterie, transpiraţii excesive, constipaţie, leucoree – (scurgere albă), rahitism (carenţa
vitaminei D), scrofuloză (inflamarea ganglionilor limfatici, cervicali, inghinali sau axilari), intoxicaţii
cu compuşi de mercur, helmintiază, hemoroizi interni, incontinenţă urinară, metroanexită,
inflamaţia vaselor sanguine, curăţirea sângelui. Se prepară infuzie concentrată din 4 linguri frunze
uscate şi mărunţite la 250 ml apă clocotită; se iau câte 3-4 linguri pe zi.
b. Utilizări externe :
- comprese cu decoct concentrat (3 linguri la 250 ml apă cu fierbere 10 minute) pentru tratamente
în eczeme zemuinde, dermatoze, furunculoze, ulcer varicos, antrax, prurit, acnee juvenilă, negi,
mătreaţă, afecţiuni oculare.
- băi generale şi spălături (decoct din 200 g frunze la 3-5 litri apă, eventual cu 2 kg sare marină,
care fierbe 15 minute, se strecoară şi se adaugă în apa de baie) pentru erupţii purulente, ulceraţii
cutanate, răni greu vindecabile, eczeme şi coji pe cap la copii, scabie, păduchi, leucoree,
degerături, transpiraţia mâinilor şi picioarelor (eventual în amestec cu pulbere de pedicuţă),
osteoporoză, sciatică, umflături de articulaţii, unghii purulente, seboree şi căderea masivă a
părului.
- băi de şezut cu decoct concentrat contra hemoroizilor externi.
- gargară şi clătirea gurii cu infuzie concentrată din frunze (15 g la 200 ml apă clocotită) pentru
stomatite, amigdalite, gingivită, afte bucale, afecţiuni ale gâtului şi laringelui.
- alifie din frunze de nuc pentru vindecarea rănilor, arsuri solare şi tenuri grase (15 g frunze
mărunţite şi macerate 7 zile în 100 ml ulei de floarea soarelui la temperatura camerei; se fierbe
pe baia de apă timp de 3 ore, se strecoară prin tifon, se adaugă încă 15 g ceară de albine cu care
se uniformizează printr-o nouă fierbere pe baia de apă timp de 30 minute).
- frunze proaspete de nuc cu care se freacă faţa şi mâinile pentru a evita înţepăturile albinelor şi
ale altor insecte sau se aplică pe zonele dureroase provocate de gută.
Cojile de nuci verzi - mai bogate în vitamina C ca lămâile
Cojile de nuci verzi sunt foarte bogate în vitamina C (de 40 ori mai mult decât sucul de
portocale sau de 10 ori mai mult decât sucul de lămâi).
Preparatele din coji sunt eficiente în:
- fortificarea stomacului slăbit şi a intestinelor leneşe;
- îmbunătăţirea funcţionării ficatului şi a tractului gastro-intestinal;
- purificarea sângelui şi normalizarea consistenţei sângelui îngroşat;
- incontinenţă urinară;
- infecţii streptococice şi stafilococice.
În uz extern este eficace la micoze cutanate şi pitiriazis pe faţă.
Cojile tocate se pot aplica sub formă de cataplasmă contra sciaticii, a nevralgiilor dentare
sau sunt folosite la vopsirea părului.
O reţetă casnică utilizează cojile verzi (500 g) în obţinerea unui lichior stomahic pentru
convalescenţi, nevralgii dentare şi paraziţi intestinali, după macerare timp de 3 luni într-un litru de
rachiu; după filtrare se amestecă cu 3 litri vin şi se îndulceşte cu zahăr sau cu miere de albine,
într-o cură de o lună, având efecte în creşterea rezistenţei sistemului imunitar, accelerarea
metabolismului, stimularea poftei de mâncare, anemie, astenie şi oboseli.
Nucile verzi, recoltate înainte de Sânziene, când pot fi înţepate uşor, servesc la
prepararea unei tincturi sau a unui lichior foarte gustos, cu efecte în înlăturarea leneviei
stomacului, în colita de putrefacţie, lipsa poftei de mâncare, anemie, astenie şi în curăţirea
ficatului şi a sângelui prea îngroşat:
- se aleg 20 nuci mari, se curăţă de coajă, se taie în sferturi şi se pun într-o sticlă cu gât larg cu 1
litru alcool 400; după 2-4 săptămâni de expunere la soare sau la un loc călduţ, se strecoară şi se
adaugă 2-3 cuişoare, o bucată de scorţişoară, 1 baton de vanilie, coaja de la ½ portocală şi 500 g
zahăr dizolvat într-un litru de apă. Lichiorul se trece în sticluţe de culoare închisă şi se consumă
câte o linguriţă plină, înainte de mesele principale, într-o cură de o lună.
Efectul benefic al nucilor verzi în vindecarea unor maladii grave a fost constatat cu ocazia
epidemiei de ciumă din oraşul Rostock (1603), când au supravieţuit numai persoanele care au
băut zilnic suc din nuci verzi.
Miezul de nucă poate substitui carnea
Miezul de nucă este un aliment complet, foarte bogat în calorii, grăsimi şi săruri minerale.
De aceea, poate avea o mare importanţă în alimentaţia vegetarienilor şi a diabeticilor, deoarece
înlocuieşte, cu succes, carnea şi conţine o cantitate foarte redusă de glucide solubile.
Valoarea energetică a nucilor mature a fost cunoscută încă din vechime. În anumite zone
ale globului, miezul de nucă se folosea ca valută de schimb. În prezent, se utilizează ca hrană
concentrată pentru astronauţi.
S-a constatat că femeile care consumă săptămânal minimum 5 nuci, atât separat cât şi în
diferite preparate de patiserie, prezintă cu 35% mai puţine riscuri pentru accidente coronariene.
Pentru oamenii săraci, nuca reprezintă un aliment de bază, astfel că un pumn de nuci şi
o bucată de pâine poate asigura hrana lor pe zile întregi. Bogăţia în fosfor şi în alte minerale
asigură o sursă principală de aprovizionare a organismului cu elemente necesare păstrării
echilibrului nervos şi a bunei funcţionări la nivelul muşchilor, oaselor şi a diferitelor organe.
O reţetă energizantă simplă foloseşte 4-5 miezuri măcinaţi care se amestecă cu o
linguriţă de miere sau cu suc natural.
Încă din Evul Mediu, nuca era recunoscută prin virtuţile ei de vindecare a bolilor mintale
avându-se în vedere asemănarea între forma fructului şi forma creierului omenesc. Treptat, s-a
dovedit că, într-adevăr, nuca este un bun remediu pentru îmbunătăţirea memoriei, un energizant
de excepţie şi un leac minunat contra oricăror boli mintale sau a durerilor de cap. O pastă
obţinută din 6-8 nuci măcinate, amestecate cu o lingură de miere polifloră într-un pahar cu suc
natural, dă un energizant de excepţie, consumat prin înghiţituri mici, cu efecte în ateroscleroză şi
reducerea colesterolului.
 O altă pastă din miezuri măcinaţi, amestecaţi cu făină şi smântână sau iaurt gras, se
aplică de 2-3 ori pe zi timp de 3 zile consecutiv pe zonele cu răni infectate (furuncule, eczeme,
abcese, flegmoane), având rol în colectarea puroiului sau ca protector cutanat în caz de arsuri,
insolaţie şi bronzare excesivă. La copiii rahitici şi anemici sau cu boli de oase, se recomandă
frecţii zilnice pe corp cu ulei din miez de nucă.
Preparatele pe bază de miez de nucă sunt mult folosite în cosmetică la revigorarea
părului şi la întreţinerea tenurilor grase. Se iau 2-3 nuci mari, se pisează uniform şi se amestecă
cu câteva linguriţe de apă caldă până se formează o pastă albă; aplicată pe faţă şi pe decolteu,
se constată că după masarea pielii prin mişcări circulatorii apar efecte benefice de împrospătare
a tenului, irigarea cu sânge şi curăţirea în profunzime, cu îndepărtarea stratului de celule
epidermice moarte.
Uleiul extras prin presare din miezul de nucă este bogat în acizi graşi (din care peste
50% acid linoleic) şi de aceea este recomandat în alimentaţia dietetică pentru prevenirea
aterosclerozei coronariene, reducerea colesterolului, a bronşitei cronice, tuberculozei,
constipaţiei, paraziţilor intestinali (inclusiv teniază), a litiază renale, leucoreei, enurezis şi sifilis.
Frunzele de nuc absorb metalele grele din atmosferă
-Frunzele verzi au rol insecticid alungând ploşniţele, puricii, moliile, muştele, furnicile şi alte
insecte nedorite din locuinţă. În acest scop se introduc în saltele, cuştile câinilor sau se atârnă în
încăperi.
-Frunzele de nuc absorb metalele grele din atmosferă şi purifică aerul.
-Decoctul concentrat din frunze şi coji de nuci servea odinioară la sate pentru vopsirea lânii, a
bumbacului şi mătăsii, fiind considerat netoxic şi foarte rezistent la decolorare. De asemenea,
este utilizat la spălarea blănii animalelor pentru a le apăra de muşte şi tăuni.
-Uleiul de nucă este folosit în medicina veterinară la tratarea bovinelor în caz de indigestii şi
balonări.
-Uleiul este un component utilizat frecvent la prepararea săpunurilor de lux, a şampoanelor de
păr precum şi în pictură şi la fabricarea cernelii tipografice.
- Lemnul de nuc este foarte mult căutat pentru confecţionarea mobilei de lux, a sicrielor sculptate,
a instrumentelor muzicale precum şi ca material lemnos de rezistenţă în construcţia caselor, a
vaselor maritime, a automobilelor de lux şi în industria aeronautică.
Nucii izolaţi şi cei din plantaţii masive au rol esenţial în protejarea solului contra
eroziunilor şi a alunecărilor de teren datorită rădăcinilor puternice care pot să reţină straturile de
pământ până la adâncimea de 10-15 metri.
În final adresăm un gând bun tuturor locuitorilor satelor: Nu lăsaţi curtea şi grădina
voastră fără prezenţa unui bătrân nuc care să vă etaleze personalitatea de buni gospodari! Merită
să gândim că o grădină fără un falnic nuc ar fi ca o armată în toiul luptelor fără viteazul
comandant.
De obicei eu foloseam frunzele de nuc pentru Tiroidă. Folosesc miere cu coji verzi
zvântate pentru tiroidă sau o frunză pusă într-un pahar cu apă împotriva vasodilataţiei, extern oţet
cu frunze de nuc bun şi pentru Pecingine, poţi pune şi în băi, ceaiul este prea tare pentru femei,
mai benefic s-a dovedit pentru bărbaţi. Pentru negi la animale, apa cu multe frunze de nuc este
excelentă, dezinfectează şi cad negii, pentru faţă este iarăşi foarte bună. Depinde cum ai
posturile şi cât de puternică este constituţia organismului fiecăruia. Dacă te vei chinui să ţii
posturile ca la carte îţi garantez, din proprie experienţă, că vei uita de patimi ani de-a rândul, altfel
te poţi folosi de planta aceasta cu succes şi fără efecte negative.