Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC FIN - Partea I

1. NOğIUNI INTRODUCTIVE DE REZISTENğA MATERIALELOR

1.1. GeneralităĠi
Scopul acestui capitol este de a prezenta o serie de notaii i probleme de
rezistena materialelor i de mecanic fin.
Rezistena materialelor este tiina care se ocup în principal cu:
- stabilirea relaiilor de calcul necesare pentru studiul rezistenei, rigiditii,
stabilitii i forme corpurilor sub aciunea sarcinilor (fore, momente, presiuni,
variaii de temperatur, etc) exterioare, în scopul realizrii unor structuri
mecanice, mecanisme;
- studiaz comportarea materialelor solicitate de sarcinile exterioare i indic
modul de alegere a materialului care corespunde cel mai bine unei anumite piese
pentru ca aceasta s prezinte o siguran deplin în funcionare, iar realizarea ei
s fie ct mai ieftin în condiiile unui aspect atrgtor.
Toate calculele de rezistena materialelor trebuie s aib în vedere urmtoarele
principii fundamentale:
• economia; orice pies proiectat trebuie realizat în soluia cea mai economic
posibil, ca material i manoper, respectând condiiile de rezisten, rigiditate i
stabilitate impuse;
• buna funcĠionare; piesa proiectat trebuie s corespund, ca form i
dimensiuni, scopului ei în ansamblul aparatului sau mecanismului, deci trebuie s
asigure o bun funcionare a ansamblului;
• design; piesa proiectat trebuie s aib un aspect plcut iar în cazul
asamblrilor automate mai trebuie ca piesa s poat fi manipulat corespunztor,
ceea ce poate implica o modificare important a formei i dimensiunilor fa de
cazul asamblrii automate.
Problemele pe care trebuie s le rezolve rezistena materialelor se pot sintetiza succint
în:
b) dimensionarea pieselor;
c) verificarea pieselor;
d) determinarea capacităĠii de rezistenĠă a pieselor (sarcina maxim pe care piesa
o poate suporta).
Materialele se pot clasifica dup comportarea la aciunea sarcinilor în:
1. materiale tenace, sunt materialele care sufer deformaii mari înainte de rupere
– exemplu : oel;
2. materiale casante (fragile), sunt materialele care se rup brusc sub aciunea
sarcinilor exterioare – exemplu : beton, font, sticl;
3. materiale elastice, sunt materialele la care deformaiile dispar dup
îndeprtarea sarcinilor exterioare – exemplu : oel, cauciuc;
4. materiale plastice, sunt materialele care nu revin la forma iniial dup
încetarea aciunii sarcinilor exterioare - exemplu : argila umed, betonul
neîntrit.

5
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC FIN - Partea I

În rezistena materialelor corpurile se clasific în :

a) bare (grinzi) i fire la care una dintre dimensiuni predomin în raport cu
celelalte dou – exemplu: arbori, cabluri;
b) plăci i membrane, la care dou dimensiuni sunt predominante în raport cu cea
de-a treia – exemplu: plci metalice, membrane elastice;
c) corpuri masive, la care cele trei dimensiuni sunt de acelai ordin de mrime –
exemplu: bile de rulmeni.
Deformaiile reprezint rezultatul aciunii sarcinilor asupra corpurilor. Exist dou
feluri de deformaii dup cum urmeaz:
a) deformaie liniar, care const în modificarea lungimii corpurilor supuse la
sarcini; solicitarea la întindere centric produce alungirea corpului în timp ce
solicitarea la compresiune centric produce scurtarea corpului; în cazul
întinderii, alungirea se calculeaz cu: ∆l = l1- l0 , dup cum se observ în figura
∆l
1.1.a., iar alungirea specific este: ε = ;
l
0
b) deformaie unghiular (lunecare) care const în modificarea unghiurilor drepte
d
⋅ϕ
din corp; lunecarea se poate calcula cu relaia: γ = 2 , vezi figura 1.1.b.
l

l0

P
l1
Fig.1.1.a. DeformaĠie liniară úi întindere centrică

d
A B’ ϕ
γ B
Mt
l
Fig.1.1.b DeformaĠie unghiulară

6
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC FIN - Partea I

1.2. Solicitări simple

În figura 1.2.a. este prezentat un exemplu de bar solicitat la întindere centric. În
seciunea normal a barei apar tensiuni normale σ care sunt egale între ele i se
calculeaz cu relaia:
P
σ= unde P este fora axial de întindere iar A este aria seciunii barei.
A

P
P
Fig.1.2.a Întindere centrică a barei

În ceea ce privete solicitarea de compresiune, exemplul este prezentat în

figura 1.2.b. Fora centric, P, produce comprimarea barei iar tensiunile
normale σ se calculeaz cu aceeai relaie ca la întindere.

Fig.1.2.b Compresiune centrică a barei

Un exemplu de existen succesiv a solicitrilor de întindere i

compresiune este dat de tija pistonului unui cilindru, articulat la un
mecanism biel - manivel ca în figura 1.2.c.

tija pistonului
Fig.1.2.c Întindere úi compresiune centrică în tija pistonului

În figura 1.2.d. este prezentat cazul tierii unei foi de tabl cu cele dou cuite ce
acioneaz asupra materialului cu forele tietoare T.

T
Fig.1.2.d. Solicitarea la forfecare cu forĠa tăietoare T.

7
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC FIN - Partea I

Tensiunile din tabl sunt tensiuni tangeniale, , care sunt calculate cu relaia:
T
τ = , unde T este fora tietoare iar A este aria seciunii materialului tablei.
A
Un alt caz de apariie a tensiunilor tangeniale este cazul îmbinrilor cu nituri, dup
cum se poate observa în figura 1.2.e, unde exist o singur seciune de forfecare între
cele dou plci. Îmbinarea, are de transmis o for P de la o pies la alta, prin
intermediul unui numr n de nituri. Tensiunile tangeniale care apar în seciunea tijei
niturilor se pot calcula cu relaia:
P
τ= unde cu d s-a notat diametrul tijei nitului.
πd 2
n⋅
4

P
P
Fig.1.2.e. Solicitarea la forfecare a tijei niturilor

Pentru solicitarea la încovoiere s-a apelat la exemplu clasic al unei grinzi încastrate la
un capt i acionate la captul liber cu fora P, ca în figura 1.2.e. În grind vor apare
tensiuni normale de încovoiere, σ, care se calculeaz cu relaia:
M
σ = i , unde Mi este momentul încovoietor iar Wz este modulul de rezisten
Wz
axial al seciunii grinzii. Într-o seciune transversal a barei, tensiunile σ nu mai sunt
de aceeai valoare în orice punct al seciunii ci prezint o variaie liniar.

Fig.1.2.e. Solicitarea la încovoiere a unei grinzi încastrate

În cazul solicitrii la torsiune a unui arbore, ca cel din figura 1.2.f., apar tensiuni
M
tangeniale  care se pot calcula cu relaia: τ = t , unde Mt este momentul de
Wp
torsiune iar Wp este modulul de rezisten polar al seciunii arborelui.

O importan deosebit pentru piesele de dimensiuni reduse o prezint problema

contactului dintre corpuri. Problema contactului dintre corpurile elastice aflate sub
aciunea unei încrcri normale a fost prima dat studiat de Heinrich Hertz în 1881
[16]. El a calculat i verificat experimental distribuia încrcrii pe suprafaa de

8
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC FIN - Partea I

contact i a determinat tensiunile din corpuri în cazul unei funcii de potenial

Newtonian.

Mt
Fig.1.2.f. Solicitarea la torsiune a unui arbore

Pentru rezolvarea problemei contactului Hertz a fcut o serie de ipoteze care se pot
sintetiza astfel:
• corpurile sunt fixe, omogene, izotrope iar deformaiile în punctele de contact
sunt elastice;
• sarcina este constant i normal pe suprafeele în contact;
• contactul între suprafee este direct, între ele neexistând pelicul de lubrifiant.
Trebuie precizat faptul c efectul tensiunilor datorate prezenei încrcrii tangeniale
nu a fost luat în considerare de cercettori pân în 1939, când G. Lundberg a
dezvoltat o teorie general a contactului elastic dintre dou corpuri semiinfinite. El nu
a fcut nici o încercare pentru a determina tensiunile generate de forele de frecare i
legtura lor cu încrcarea normal.
Zece ani mai târziu, în 1949, Mindlin, [20], a cercetat distribuia sarcinii tangeniale
de-a lungul ariei de contact când un corp elastic alunec pe un altul.
Ca exemplu de corpuri în contact se iau dou cazuri reprezentative prezentate în
figura 1.2.g – cazul a dou sfere în contact exterior i respectiv figura 1.2.h – cazul a
doi cilindri în contact exterior dup generatoarea comun.

R1 R1
Pk
Pk R2

Pk Pk
b
R2

Fig.1.2.g. Contact teoretic punctiform Fig.1.2.h. Contact teoretic liniar

9
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE
I MECANISME DE MECANIC FIN - Partea I

În cazul sferelor contactul se consider teoretic un punct, iar în cazul cilindrilor

contactul este teoretic o linie, copurile fiind considerate perfect rigide.

10