Sunteți pe pagina 1din 16
CURTEA CONSTITUTIONALA REGISTRATURA JURISDICTIONALA. 1 2_APR 2023 nre 4 43 ROMANIA wwew.ayp.r0 Tel T, Fax: 40-21-31 T, E-mail avpaeavp.10 Tel. dispecerat; +40-21-312.71 34, E-mail: petiti(@avp.r0 es [|AYOCATUL POPORULUI| |REGISTR: uae GENERALA| [nse 05 Domnului Marian Enache, Presedintele Curfii Constitutionale, te cu dispozitiile art. 146 lit. a) din Constinuyia Romani alin. (1) lit. h) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institujiei Avocatul Poporului, republicatd, va transmitem aldturat, obiectia de neconstitujionalitate referitoare la ile Art. 1, punctul 17 referitoare la art. 139! alin. (1) i (2), precum si cele ale art. I et. 38 cu referire la introducerea alin. (1!) in cuprinsul art. 345 din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedura penala, precum $i pentru modificarea altor acte normative (PL-x nr. 246/2023, L 2/2023). Va asigur, Domnule Presedinte, de inalta mea consideratie. Ayocatul Poporull Te eH aan i AEFED Ta He an iL oe TeepeMeTg—e eins, a NS Ly ota . Say ob eA SS tere ee | - SY tnimeon tn som 2a ani ADA on hss © San Ve NP ee eT ar a Co ee Ce en EST ee i et BL le eet or » ROMANIA Str. George Vraca nr. 8, Sector 1, Bucuresti www. avp.r0 Tel: +40-21-312.71.01, Fax: +40-21-312.49.21, E-mail: avp@avp.10 Tel. dispecerat: +40-21-312.71.34, E-mail: petitii@avp.so Prve.zimeeaac in conformitate cu dispozifiile art. 146 lit. a) din Constitugia Romaniei si ale art. 15 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si funcfionarea institutiei Avocatul Poporului, republicati, Avocatul Poporului in termenul legal prevazut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcfionarea Curfii Constitufionale, republicati, prezenta SESIZARE DE NECONSTITUTIONALITATE {in ceea ce priveste dispozitiile Art.1, punctul 17 referitoare la art. 139" alin. (1) si (2), precum si cele ale art. I pet. 38 cu referire la introducerea alin. (1!) in cuprinsul art. 345 din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedurit penal, precum si pentru modificarea altor acte normative (PL-x nr. 246/2023, L 2/2023) din perspectiva ‘urmatoarelor MOTIVE DE NECONSTITUTIONALITATE 1, Prevederile Art.l, pet.17 referitoare la art.139! alin. (1) din Legea pentru modificarea $i completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru modificarea altor acte normative (PL-x nr.246/2023, L 2/2023) contravin art. 1 alin. (5), art. 26, art. 28 si art 147 alin. (2) $i (4) din Constitutia Roméniet @ Art. I din Legea pentru modificarea gi completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedurd penala, precum si pentru modificarea altor acte normative (PL-x nr.246/2023, L 2/2023) prevede ca: ,Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedurdi penalla, publicatét in Monitorul Oficial al Roméniei, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeazd: [...] 17. Dupd articolul 139 se introduce un nou articol, art, 139!, cu urmdtorul cuprins: «(l) Inregistrarile rezultate din activitajile specifice culegerii de informagii care presupun restrangerea exercifiului unor drepturi sau al unor libertafi fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de proba in procesul penal daca din cuprinsul acestora rezulta date sau informatii privitoare la pregatirea ori sdvarsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la art. 139 alin. (2) si au fost respectate prevederile legale care reglementeaza obfinerea acestor inregistrari.” Examindnd textul de lege criticat din perspectiva respectarii principiului legalititii consacrat de art.1 alin.(5) din Constitutie, care prevede c& in Romdnia, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legitor este obligatorie” apreciem ca, prevederile acestuia nu indeplinesc criteriile de precizie, claritate gi previzibilitate mengionate de Legea fundamentala, Astfel, consideram c& textul de lege prevazut de art.139! alin.(1) din Codul de procedura penal, asa cum a fost modificat prin art. I pet. 17 din Legea pentru modificarea $i completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedura penala, precum $i pentru modificarea altor acte normative, care mentioneaz& c& fnregistrarile rezultate din activitdjile specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertafi fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de proba in procesul penal daca din cuprinsul acestora rezultd date sau informatit privitoare la pregatirea ori savarsirea unei infraciuni dintre cele previtzute la art, 139 alin, (2) si au fost respectate prevederile legale care reglementeazit obtinerea acestor inregistrari” incalcd prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie. in acest sens, precizim cA potrivit art. 30 din Codul de procedura penal ,organele specializate ale statului care realizeazd activitatea judiciard sunt: ajorganele de cercetare penalé; b)procurorul; c)judecttorul de drepturi si libertayi; d)judecdtorul de camera preliminara; ejinstanyele judeccitoresti”. Totodata, art. $5 din acelasi cod prevede la alin. (1) c&: ,Organele de urmdrire penald sunt: aprocurorul; bjorganele de cercetare penal ale politiei judiciare; cjorganele de cercetare penalt speciale, iar potrivit alin. (4) ,,Atributtile organelor de cercetare penala ale politiei judiciare sunt indeplinite de lucratori specializati din Ministerul Administratiei si Internelor anume desemnati in condifiile legii speciale, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lénga inalta Curte de Casafie gi Justitie ori avizul procurorului desemnat in acest sens. De asemenea, alin. (5) din acelasi articol menioneaza ca: ,.Atribufiile organelor de cercetare penal speciale sunt indeplinite de ofiteri anume desemnati in conditiile legii, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, iar organele de cercetare penald ale politiei judiciare si organele de cercetare penala speciale isi desfasoard activitatea de urmirire penal sub conducerea si supravegherea procurorului (alin. 6). Mai mult, conform art. 57 din Codul de procedura penal organele de cercetare penala ale polifiei judiciare efectueaza urmatirea penala pentru orice infraciune care nu este dati, prin lege, in competenta organelor de cercetare penala speciale sau procurorului, precum si in alte cazuri prevazute de lege [alin. 1]. in plus, organele de cercetare penala speciale efectueazi acte de urmarire penal numai in condifiile art. 55 alin. (5) si (6), corespunzator specializarii structurii din care fac parte, in cazul sdvarsirii infractiunilor de catre militari sau in cazul sdvarsirii infractiunilor de coruptie si de serviciu prevazute de Codul penal sivarsite de catre personalul navigant al marinei civile, dacd fapta a pus sau a putut pune in pericol siguranta navei sau navigatiei ori a personalului. De asemenea, organele de cercetare penalé speciale pot efectua, in cazul infractiunilor contra securitatii nationale prevazute in titlul X din Codul penal si infractiunilor de terorism, din dispozitia procurorului, punerea in aplicare a mandatelor de supraveghere tehnic& [alin.2]. Coroborat cu aceste prevederi, art. 13 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea si Functionarea Serviciului Roman de Informatii, modificatd, prevede ca: ,Organele Serviciului Romén de Informajii nu pot efectua acte de cercetare penald, nu pot lua masura refinerii sau arestiirii preventive si nici dispune de spatii proprit de arest. Prin exceptie, organele Serviciului Romén de Informatii pot fi desemnate organe de cercetare penalit speciale conform art. 35 alin. (5) si (6) din Codul de proceduré penal pentru punerea in executare a mandatelor de 2 supraveghere tehnici, conform prevederilor art. 57 alin. (2) teza finalit din Codul de proceduré penal”, Prin urmare, in acceptiunea dispozitiilor art. 139! alin. (1) din actul normativ criticat, inregistrarile rezultate din activitifile specifice culegerii de informatii sunt obfinute cu respectarea prevederile legale care reglementeazA obtinerea acestor inregistriri, adic in aplicarea dispozitiilor Legii nr. 51/1991, modificat’, contrar celor reglementate de art. 138 — art. 144 din Codul de procedura penala referitoare la metodele speciale de supraveghere sau cercetare. Reglementarea competenjelor organelor judiciare reprezinta un element esential ce decurge din principiul legalititi, principiu ce constituie o componentii a statului de drept. Aceasta, deoarece o reguld esenfiala a statului de drept este aceea c& atributiile/competentele autoritatilor sunt definite prin lege. Principiul legalitatii presupune, in principal, c& organele judiciare actioneaz in baza competentei pe care legiuitorul le-a conferit-o, iar, subsecvent, presupune c& acestea trebuie si respecte atat dispozitiile de drept substantial, cat si pe cele de drept procedural incidente, Pe de alta parte, in ceea ce priveste legiuitorul, principiul legalitaii - componenta a statului de drept - il obliga pe acesta si reglementeze in mod clar competenta organelor judiciare. Curtea Constitusionala a statuat c& legea trebuie s8 precizeze cu suficienta claritate intinderea si modalitatile de exercitare a puterii de apreciere a autoritatilor in domeniul respectiv, indnd cont de scopul legitim urmarit, pentru a oferi persoanei 0 protectie adecvata impotriva arbitrariului (Deciziile Curtii Constitutionale nr. 348/2014 si nr. 302/2017). Mai mult, avand in vedere faptul c4 reglementarea priveste norme de procedura penal, vizind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fumdamentale ale omului, pentru a fi respectati de catre destinatarii s4i, legea trebuie si indeplineasc anumite cerinfe de claritate si previzibilitate, astfel incat acesti destinatari sa isi poata adapta in mod corespunzator conduita. in acest sens, instanta de contencios constitutional a statuat c& 0 consecinta a prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamental, care previd obligativitatea respectirii, in Romania, a Constitusiei, a suprematiei sale si a legilor, este aceea cA legiuitorul trebuie s& reglementeze din punct de vedere normativ atit cadrul de desfaisurare a procesului penal, cat si competenja organelor judiciare si modul concret de realizare a fiecarei subdiviziuni, a fiecarei etape a procesului penal (Deciziile Curtii Constitutionale nr. 302/2017 si nr. 390/2014). Totodaté, Curtea Constitutional a constatat cA reglementarea competenjelor organelor judiciare reprezinté un element esenjial ce decurge din principiul legalitafii, principiu ce se constituie intr-o component a statului de drept. Aceasta deoarece o regula esenfiala a statului de drept este aceea c& atributiile/competentele autoritatilor sunt definite prin lege. Principiul legalitatii presupune, in principal, c& organele judiciare actioneaz in baza competentei pe care legiuitorul le- a conferit-o, iar, subsecvent, presupune ci acestea trebuie si respecte atit dispozijiile de drept substantial, cat si pe cele de drept procedural incidente, inclusiv a normelor de competenta. Pe de alta parte, in ceea ce priveste legiuitorul, principiul legalitajii - component a statului de drept - il obliga pe acesta s4 reglementeze in mod clar competenta organelor judiciare. in acest sens, instanja de contencios constitutional a statuat cA legea trebuie si precizeze cu suficienta claritate intinderea gi ititile de exercitare a puterii de apreciere a autoritatilor in domeniul respectiv, finand cont de scopul legitim urmarit, pentru a oferi persoanei o protectie adecvaté impotriva arbitrariului (Decizia Curtii Constitutionale nr. 348/2014). Asadar, avand in vedere importanta regulilor de competent in materia penala, legiuitorului fi incumba obligatia de a adopta prevederi care si determine respectarea acesteia in practica, prin reglementarea unor competente adecvate aplicabile in caz contrar. Aceasta deoarece aplicarea efectiva a legislatiei poate fi obstructionata prin absenta unor competente corespunzatoare, precum si printr-o reglementare insuficienta sau selectiva a acestora, in plus, conferirea calitatii de mijloc de proba in procesul penal inregistrarilor rezultate in urma desftisurai activitatii specifice culegerii de informayii care presupun restrdngerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertaji fundamentale ale omului se poate realiza numai in masura in care aceasta reglementare este insojita de o procedurd clara si explicita referitoare la verificarea legalitafii acestui element (Decizia Curtii Constitutionale nr. 55/2020). De asemenea, Curtea Constitufionald, prin Decizia nr. 72/2019, a constatat ci normele legale care privese procesul penal trebuie si fie clare, precise si previzibile, cea ce presupune, printre altele, si obligafia legiuitorului de a reglementa un cadru normativ coerent in care normele edictate si se completeze si s& se dezvolte reciproc intr-un mod armonios, fird a crea antinomii intre actul normativ care constituie sediul general al materiei si cele care reglementeaza aspecte particulare sau speciale ale acesteia, Prin urmare, aceste din urma acte normative trebuie s& se coroboreze cu Codul de proceduri penala, s& se integreze in mod organic in concepia de ansamblu a acestuia si si detalieze prevederile procedural penale. notiune legala poate avea un conginut si infeles autonom diferit de la o lege la alta, cu conditia ca legea care utilizeazd termenul respectiv s& il si defineasca. Astfel, legiuitorul trebuie s4 prevada cu exactitate obligatiile pe care le are fiecare organ judiciar, care se impun a fi circumscrise modului concret de realizare a atributiilor acestora, prin stabilirea, in mod neechivoe, a operatiunilor pe care acestea le indeplinesc in exercitarea atributilor lor. in solujionarea cauzei, procurorul nu se poate indeparta de conjinutul acesteia, realizand delimitari ce intra in competenfa puterii legiuitoare. Mentionam si faptul cd, referitor la cerinfele de calitate ale legii, garanjie a principiului legalitatii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin hotararile din 4 mai 2000, 25 ianuarie 2007, 24 mai 2007 si 5 ianuarie 2010, pronunjate in cauzele Rotaru impotriva Romaniei (paragraful 52), Sissanis impotriva Romaniei (paragraful 66), Dragotoniu si Militaru-Pidhorni impotriva Roméniei (paragrafiul 34) si Beyeler impotriva Italiei (paragraful 109), a refinut obligativitatea asigurarii acestor standarde de calitate a legii drept garantie a principiului legalitatii, prevazut la art. 7 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Astfel, prin Hotararea pronunjatd in Cauza Sissanis impotriva Romaniei (paragraful 66), instanta europeand a refinut ca sintagma "prevazuta de lege" impune ca masura incriminata sa aiba un temei in dreptul intern, ins& vizeaz, de asemenea, calitatea legii in cauzd: aceasta trebuie, intr-adevar, si fie accesibila justitiabilului si previzibila in ceea ce priveste efectele sale. S-a refinut, totodata, ed, pentru ca legea sii satisfacd cerinfa de previzibilitate, ea trebuie si precizeze cu suficienta claritate intinderea gi modalitatile de exercitare a puterii de apreciere a autoritajilor in domeniul respectiy, jindnd cont de scopul legitim urmarit, pentru a oferi persoanei o protectie adecvata impotriva arbitrarului. in plus, 2 fost statuat faptul cd nu poate fi considerata drept "lege" decét o norma enunfat cu suficienta precizie, pentru a permite cetijeanului sa isi controleze conduita; apeland la nevoie la consiliere de specialitate in materi, el trebuie sA fie capabil sé prevad’, intr-o masuré rezonabild, fay de circumstangele spefei, consecinfele care ar putea rezulta dintr-o anumita fapta. ‘De asemenea, prin Hotararea pronuntata in Cauza Rotaru impotriva Roméniei (paragraful 52), Curtea Constitutionala a reamintit jurisprudenja sa constanté, conform careia "prevazut de lege" inseamnd nu doar o anume bazé legala in dreptul intern, dar si calitatea legii in cauza: astfel, aceasta trebuie sA fie accesibila persoanei si previzibila. Totodata, in Hotrarea pronunfata in Cauza Dragotoniu si Militaru-Pidhorni impotriva Roméniei (paragraful 34), Curtea de la Strasbourg a statuat cA notiunea "rept" folosita la art. 7 din Conventie corespunde notiunii de "lege" ce apare in alte articole din Conventie; ea inglobeazi dreptul de origine atat legislativa, cat si jurisprudentiala 4 si implica condifii calitative, printre altele, pe cele ale accesibilitatii si previzibilitatii (a se vedea gi Decizia Curtii Constitutionale nr. 23/2016). in consecin{a, apreciem cA textul criticat nu indeplineste standardele de claritate, precizie si previzibilitate ale legii penale, incalednd principiul legalitatii procesului penal, reglementat la art. 2 din C.proc.pen. si, prin urmare, prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie, care prevad obligativitatea respectarii in Romania a Constitutici, a suprematiei sale si a legilor. i) Analizind textul de lege criticat din perspectiva art. 26 si art. 28 din Constitutie referitoare la viaja intima, familial si privat, precum gi la secretul corespondentei, considerdm cA legiuitorul trebuie si reglementeze din punct de vedere normativ atat cadrul de desfaisurare a procesului penal, cat si competenta organelor judiciare si modul concret de realizare a fiecarei etape a procesului penal. in acest caz, reglementarea privind efectuarea supravegherii tchnice si organele care efectueazi aceasti supraveghere (intrucdt reglementarea priveste norme de proceduri penal, vizand posibilitatea restrangerii unor drepturi si libertaqi cetifenesti), trebuie clar precizata in lege pentru ca aceasti procedura s& nu fie indeplinita de persoane care nu sunt prevazute de lege sau care au un statut incert si, care, astfel poate crea situatii in care ofiterii de informafii, in procedura de supraveghere tehnic, si actioneze discretionar, in dezacord cu prevederile art.26 si art.28 din Constitute. Ca atare, procurorul pune in executare supravegherea tehnicd, conform dispozitiilor indicate din Codul de procedura penal si nu potrivit Legii nr. 51/1991, modificata, prin intermediul organelor de cercetare penalai strict prevazute de lege, in mod clar si precis, si, care igi desfiigoara activitatea in conditii de legalitate, in caz contrar existind riscul incalcarii dreptului la viafa intima, familiala si privatd, contravenind astfel art. 26 si art. 28 din Constitutie, in acest sens, mentiondim ca instanta de contencios constitutional a refinut faptul ca, avand in vedere [...] caracterul intruziv al mdsurilor de supraveghere tehnicdi [...] este obligatoriu ca aceasta sé se realizeze intr-un cadru normativ clar, precis si previzibil, atat pentru persoana supusd acestei mdsuri, ct si pentru organele de urmdrire penala si pentru instanjele de judecata. In caz contrar, s-ar ajunge la posibilitatea incdledrii intr-un mod aleatoriu/abuziv a unora dintre drepturile fundamentale esentiale intr-un stat de drept: viaja intima, familiald si privata. Este indeobste admis ca drepturile prevazute la art. 26 din Constitujie nu sunt absolute, insd limitarea lor trebuie si se faci cu respectarea dispozitiilor art.1 alin.(5) din Legea fundamentalé, iar gradul de precizie a termenilor si nofiunilor folosite trebuie sd fie unul ridicat, data fiind natura drepturilor fundamentale limitate. Asadar, standardul constitutional de protectie a viefii intime, familiale si private sia secretului corespondenjei impune ca limitarea acestora si se realizeze intr-un cadru normativ care sé stabileasca expres, intr-un mod clar, precis si previzibil care sunt organele abilitate sd efectueze operatiunile care constituie ingerinfe in sfera protejatd a drepturilor (Decizia Curfii Constitutionale nr. 51/2016). De asemenea, prin Decizia nr.1258/2009, Curtea Constitutionala a retinut cA ,,lipsa unei reglementari legale precise, care sd determine cu exactitate sfera acelor date necesare identificarii persoanelor fizice sau juridice utilizatoare, deschide posibilitatea unor abuzuri in activitatea de rrefinere, prelucrare si utilizare a datelor stocate de furnizoril serviciilor de comunicagii electronice destinate publicului sau de refele publice de comunicafii. Limitarea exercifiului dreptului la viata intima si la secretul corespondentei si a libertayii de exprimare, de asemenea, trebuie sii aibd loc intr-o manierd clard, previzibila si lipsita de echivoe, astfel incdt sd fie indepdrtata, pe edt posibil, eventualitatea arbitrariului sau a abuzului autoritajilor in acest domeniu”. Totodata, precizdm cd in jurisprudenja Curfii Europene a Drepturilor Omului, in cauza Weber gi Saravia impotriva Germaniei', Curtea a observat ca legislatia care creeaza, prin simpla sa existent’, pentru tofi cei cérora li s-ar putea aplica, o amenintare de supraveghere, afecteazd astfel in mod clar libertatea de comunicare dintre utilizatorii serviciilor de telecomunicatii si constituie agadar in sine o ingerinta in exercitarea de catre reclamangi a drepturilor lor garantate de art. 8 din Conventie, indiferent de masurile luate in fapt. Acest aspect este reluat si in hotardrea Kennedy impotriva Regatului Unit’, care precizeaza ca, pentru a clatifica dac& o persoana particulara se poate plange de o ingerin{& ca urmare a simplei existenfe a unei legislatii care autorizeaza masuri de supraveghere secreti, Curtea trebuie si ia in considerare disponibilitatea oricarei c4i de atac la nivel intern, dar si riscul ca masurile de supraveghere secret si fi fost aplicate persoanei in cauz. Atunci cind nu existi nicio posibilitate de a contesta aplicarea unor masuri de supraveghere secretd la nivel inter, suspiciunile si temerile populatiei cu privire la utilizarea abuziva a competentelor de supraveghere secret nu sunt nejustificate. intr-un astfel de caz, este necesar un control sporit din partea Curtii, chiar daca, in practicd, riscul de supraveghere nu este mare. in jurisprudenta referitoare la masurile de supraveghere secret, Curtea Europena a Drepturilor Omului stabileste urmétoarele garantii minime impotriva abuzurilor de autoritate pe care legea trebuie si le contin: natura infracjiunilor care pot duce la un mandat de interceptare; definirea categoriilor de persoane care ar putea fi supuse interceptarii; stabilirea unei limite a duratei executarii masurii; procedura de urmat pentru examinarea, utilizarea si pastrarea datelor colectate; misurile de precautie ce trebuie luate pentru comunicarea datelor citre alte parfi; precum $i circumstangele in care este posibila sau necesara stergerea ori distrugerea inregistrarilor’ in ceea ce priveste intrebarea dacé o ingerinfé este ,necesard intr-o societate democratici” pentru atingerea unui scop legitim, Curtea a recunoscut 4, atunci cdnd autoritafile nationale pun balanjd interesele statului pardt pentru a proteja securitatea national prin misuri secrete de supraveghere, pe de o parte, si gravitatea ingerinfei in exercitarea de catre reclamant a dreptului la respectarea vietii private, pe de alt& parte, aceste autoritati dispun de o anumit’ marja de apreciere in alegerea mijloacelor corespunzitoare pentru atingerea scopului legitim de protejare a securitafii nafionale. ins& aceasti marja de apreciere se coreleazi cu un control european care vizeazi atat legislatia, cat si deciziile de aplicare a acesteia. Curtea trebuie s& se convinga de existenfa unor garantii corespunzitoare si eficiente impotriva abuzurilor deoarece un sistem de supraveghere secret& conceput pentru a proteja securitatea national riscd si submineze democratia, ba chiar si 0 distrugd, pe motivul apararii acesteia. Evaluarea acestei chestiuni depinde de toate circumstanjele cauzei, precum natura, domeniul de aplicare si durata masurilor posibile; motivele necesare pentru dispunerea lor; autoritatile competente s& le permit, si le efectueze si sa le controleze; precum si tipul de cai de atac prevazut de dreptul intern, Curtea trebuie si verifice daca procedurile de control asupra inifieri si aplicarii masurilor restrictive sunt susceptibile de a circumscrie ,,ingerinfa” in ceea ce constituie o masura ,necesara intr-o societate democratica”. Examinarea si controlul masurilor de supraveghere secret pot interveni in trei etape: in momentul dispunerii supravegherii, in cursul desfisurarii ei sau dupa incetarea ei. In ceea ce priveste primele doud etape, insAsi natura si logica supravegherii secrete impun exercitarea, fink cunostinja persoanei vizate, nu doar a supravegherii ca atare, ci si a controlului aferent. Prin urmare, intrucat ' Weber si Saravia impotriva Germaniei (dec.), nr. $4934/00, pet. 78, CEDO 2006-X1 * Kennedy impotriva Regatului Unit, nr. 26839/05, 18 mai 2010. § Amann impotriva Elvetiei (MC), nr. 2798/95, pet. 96-58, CEDO 2000-II; Prado Bugallo impotriva Spanici, nr, 58496/00, pet. 30, 18 februari 2003; Weber $i Saravia, citaté anterior, pol. 95; si Asociatia pentru Integrare Europeans si Drepturile Omului si Ekimdzhiev, citatd anterior, pet. 76. {in mod necesar persoana vizatd este impiedicata si recurgi la o cale de atac eficienté ori sa ia parte direct la un control, este indispensabil ca procedurile existente sa ofere ele insele garanfii corespunzatoare gi echivalente in apararea drepturilor persoanei. in plus, pentru a nu depasi limitele necesiti{ii in sensul art. 8 parag. 2 din Conventie, trebuie respectate cat mai fidel posibil, in procedurile de control, valorile unei societati democratice. intr-un domeniu in care abuzurile sunt, potential, destul de usoare in cazuri individuale si ar putea avea consecinje negative pentru societatea democratic in ansamblu, este dezirabil in principiu sa se incredinfeze acest control unei instante deoarece puterea judecitoreasca ofera cele mai bune garantii de independent, imparjialitate si procedura legala (Klass si alfi, citata anterior, pet. 55-56). in ceea ce priveste a treia ctapa, respectiv incetarea supravegherii, chestiunea notificarii a posteriori a masurilor de supraveghere este indisolubil legata de cea a eficacitafii cailor de atac si deci de existenta unor garanjii efective impotriva folosirii abuzive a competentelor de supraveghere, Persoana vizatd cu greu poate, in principiu, s4 conteste retroactiv in instanga legalitatea masurilor intreprinse fara stirea sa, daca nu este informata despre acestea (Klass gi alfi,citata anterior, pet. 57; si Weber i Saravia, decizia citatd anterior, pct. 135), sau daca — in alta ipoteza —, bainuind c& ti sunt 1 fost interceptate comunicatiile, persoana are posibilitatea de a sesiza instanfele, acestea ii nu a fost informat despre aceasté masurd oni i avand competenta chiar daca subiectul intercepts (Kennedy, citata anterior, pet. 167). Deasemenea, Curtea Europene a Drepturilor Omului a apreciat c& , Interceptarea convorbirilor telefonice reprezintd o ingerinfd a autoritatilor publice in dreptul la viafét privatd si coresponden{di, care va incdlea art. 8 parag. 2 din Conventia europeand daca nu este conforma prevederilor legale, mu are unul dintre scopurile prevézute in art. 8 parag. 2 si nu este necesard intr-o societate democraticé pentru a atinge acest scop”*. Prin urmare, apreciem c& art.139! alin.(1) din Codul de procedura penal, asa cum a fost modificat prin art. I pet. 17. din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedura penala, precum si pentru modificarea altor acte normative, aduce atingere art.26 si art. 28 din Constitutie referitoare la viata intimi, familiali si privata, precum si la secretul corespondentei. in ceea ce priveste dispozitiile art. 147 alin. (2) si (4) din Constitutia Romaniei, referitoare la obligafia Parlamentului de a reexamina dispozifiile declarate neconstitutionale, care privesc legile, inainte de promulgarea acestora si, respectiv, de a le pune de acord cu decizia Curtii Constitusionale, considerim c& acestea sunt incdlcate de art.139' alin, (1) din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedura penala raportat la cele dispuse de Curtea Constitutional prin Deciziile nr. 51/2016 si nr. 55/2022. Astfel, analizénd solutia legislativa cuprinsa in textul mentionat, apreciem a fost transpusa in dreptul pozitiv 0 norma care conserva viciul de neconstitutionalitate retinut in considerentele Deciziei nr. $1/2016 a Curtii Constitutionale, prin care instanta de contencios constitutional a declerat neconstitutionalé 0 dispozitie legal tocmai pentru c& permitea serviciilor de informatii care nu sunt organe judiciare, si efectueze acte de urmarire penal in considerentele Deciziei nr. 51/2016, facdnd trimitere la legislatia statelor Uniunii Europene, Curtea Constitutionala a trasat legiuitorului exigentele pe care trebuie si le indeplineasca legislatia care reglementeaza activitatea de supraveghere tehnic& si de punere in executare a acesteia, in sensul c& aceasta trebuie realizata prin norme clare si previzibile si s vizeze doar organele judiciare. in acest sens, codurile nationale de proceduri penal prevad, in mod expres, cA activitatea de + Cauza Valenzuela Contreras c. Spaniei, Hotérarea din 30 julie 1998, in N. Volonciu, A. Barbu, op. cit, p. 131, supraveghere tehnicd este inffptuita de catre judecdtorul de instructie, de organele de urmarire penala si organe ale politiei. Or, in acceptiunea Codului de procedura penala, organele judiciare sunt strict si limitativ prevazute de art. 30 asa cum am indicat mai sus. Se observa asadar c& organele de cercetare penalii special ale Serviciului Roman de Informatii constituie o categorie distinct si nu realizeazd activitate judiciard, astfel incét acestea nu pot fi considerate organe judiciare. Cu toate acestea, legiuitorul a prevazut ca inregistririle rezultate din activitajile specifice culegerii de informafii si fie utilizate in cercetarea penal, contrar dispozitiilor art. 138 art. 144 din Codul de procedura penal referitoare la metodele speciale de supraveghere sau cercetare penal. Asadar, standardul constitutional de protectie a viefii intime, familiale si private si a secretului corespondentei impune ca limitarea acestora si se realizeze intr-un cadru normativ care sa stabileasca expres, intr-un mod clar, precis si previzibil care sunt organele abilitate si efectueze operatiunile ce constituie ingerinfe in sfera protejata a drepturilor (Decizia nr. $1 din 16 februarie 2016, precitata, paragraful 48), Prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, Curtea a statuat cA "este justificata optiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnicad sé fie pus in executare de procuror si de organele de cercetare penala, care sunt organe judiciare, conform art. 30 din Codul de procedura penalé, precum gi de c&tre lucratorii specializafi din cadrul politiei, in condifiile in care acestia pot define avizul de ofiteri de poligie judiciara, in conditiile art. 55 alin, (5) din Codul de procedura penal", iar nu de alte organe cu atribusii in alte domenii, precum cel al securitatii nafionale. Ulterior, prin Decizia nr. 55/2022, Curtea Constitutionala a intirit aceasta distinctie, retinind ca, insusi legiuitorul a operat aceasta diferentiere atunci cdnd a adoptat Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informafii si a prevazut expres, in articolul 13 al legii, c& organele acestuia nu pot efectua acte de cercetare penal. Aceeasi lege prevede, in art. 11, c& dack ofijerii de informatii descoper in activitatea lor de contracarare a amenin{arilor la adresa securitaqii nafionale, indicii de pregatire sau de savarsire a unor fapte penale, sunt obligafi sA sesizeze organele de urmarire penala. Totodatd, Curtea a observat c& activitatea procesual penala este destinata constatérii existenjei sau inexistenjei unei infractiuni, identificdrii persoanei care a sdvarsit-o, cunoasterii imprejurdrilor care contribuie la aflarea adevarului in procesul penal, necesare pentru justa solufionare a cauzei, avand ca scop tragerea la raspundere penali a persoanei vinovate. Aga fiind, Curtea a constatat ca scopul in care sunt utilizate activitatile intreprinse in domeniul securitaii nationale este diferit de cel al activitatii procesual penale. Primele se axeaz pe cunoasterea, prevenirea si inlaturarea ameninférilor interne sau exteme cu scopul realizarii securitafii nationale, iar celelalte au ca scop tragerea la rispundere penala a persoanelor care au. savarsit infractiuni. Astfel, intr-o interpretare sistematica si teleologicd, rezult’ cA Legea nr. 51/1991 si Codul de proceduri penal au finaliti{i diferite, care se reflecti si in scopul pentru care este dispusi autorizarea unor activitifi specifice culegerii de informafii care presupun restréngerea exercifiului unor drepturi sau libertifi fundamentale ale omului/misura supravegherii tehnice. Cu alte cuvinte, existenja unei situajii care constituie ameninjare la adresa securitatii nationale nu presupune in mod automat si necesar pregit infractiuni contra securitajii nationale, mijloacele de preintampinare a ameninférilor la adresa securitatii nafionale neputandu-se rezuma la combaterea infractiunilor. in ceea ce priveste considerentele Deciziei nr. 55/2022, instanta de contencios constitutional a apreciat ci in domeniul supravegherii tehnice, reglementat de Codul de procedura penala, simpla indicare a unei structuri/entitati/institusii menit’ s& pund in executare mandatele emise, fara consacrarea sa legal, incalcd principiul legalitajii, deoarece este fundamental ca infiinjarea, 8 a sau sAvarsirea unei organizarea si funcjionarea institutiilor sau a altor structuri organizatorice s& se realizeze potrivit cadrului constitusional conferit de Legea fundamentala. Intentia legiuitorului de a reglementa o asemenea entitate necesita identificarea arhitecturii interne si configurarea fizionomiei sale juridice prin intermediul unui act normativ de nivelul legii, simpla nominalizare a acesteia, fie ea si expresi, nu complineste lipsa unei reglementari de nivelul legii care s4 cuprinda elementele de baz care definese natura juridicd a acesteia/acestuia, atributiile sale generale si specifice, modalitatea de orgenizare, dispozitii referitoare 1a personal, actele emise (dac& este cazul), modalitatea de control/verificare/auditare si efectele produse de aceasta etc. Totodatd, Curtea a statuat c& "0 /...] autoritate nu flinfeazd numai prin simplul fapt al existenjei sale, ci prin atribuyiile si actele pe care le emite, acestea din urmé fiind cele care produc consecinfe juridice. Asadar, atunci cénd legiuitorul constituant s-a referit la infiinfarea unei autoritafi [..] @ avut in vedere atdt dispozitia de infiinjare propriu-zisi, edt si pe cele ce sunt asociate in mod intrinsec acesteia, respectiv cele prin care se stabilesc atribupile, categoriile de acte [...] emise si efectele acestora" (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 52 din | februarie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Roméniei, Partea 1, nr. 206 din 7 martie 2018, paragraful 36). in esenta, la considerentul 159 din Decizia nr. 55/2022, Curtea Constitutional a retinut cu tithe de principiu ci "atribuirea calititii de organ de cercetare penalit speciald S.R.I. este per se neconstitufionala.” Or, analiza dispozitiilor criticate releva omisiunea legiuitorului de a adopta o reglementare care si respecte exigenfele constitutionale, cu consecinfa persistenfei in legislajie a unei carenje legislative reflectate in absenta unei reglementari complete a autoritijii/institutiev/organismului indrituitiv/indrituit s4 puna in executare mandatele de supraveghere tehnica emise potrivit Codului de procedurd penala. In consecin}a, consideram ca art.139! alin.(1) din Codul de procedurd penala, asa cum a fost modificat prin art. I pet. 17. din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedurd penalé, precum si pentru modificarea altor acte normative, incalcé dispozitiile art. 147 alin. (2) si (4) din Constitutia Romanici, 2, Prevederile Art, pet.17 referitoare la art.139! alin.(2) din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedurd penalé, precum si pentru modificarea altor acte normative (PL-x nr.246/2023, L 2/2023) contravin art. 147 alin, (2) si (4) raportat la art. 1 alin, (5), art. 26 $i art. 28 din Constitutia Roméniei Apreciem cd solutia legislativa prevazuti de art. 139 ' alin, (2), astfel cum este propusé la art. I pet. 17 din actul normativ avut in vedere, potrivit careia "(2)Legalitatea incheierii prin care S-au autorizat activitatile respective, a mandatului emis in baza acesteia, a modului de punere in executare a autorizdrii, precum $i a inregistrarilor rezultate se verificit in procedura de camerti preliminard de citre judecdtorul de camera preliminara de la instanja careia ii revine, potrivit legit, competenta sd judece cauza in prima instanfat»" nu este in acord cu dispozitille Decizie’ nr55/2020, pronuntata de Curtea Constitujionali. in acest sens, preciz&m cA instanta de contencios constitutional a constatat ca ,,dacd Jjudecdtorul de camera preliminard va adopta ca reper prevederile Codului de procedura penal, se ajunge in situatia in care, desi activitatea specific culegerii de informatii care presupun restrngerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertdti fundatnentale ale omului a fost autorizata potrivit Legii nr. 51/1991, legalitatea mijlocului de proba si a procedeului probatoriu prin care acestea au fost objinute se va verifica prin raportare la un act normativ care nu a fost luat in considerare la momentul autorizdrii masurii Pe de alta parte, in afara implicatiilor evidente ale finalitafilor diferite ale activitatilor {intreprinse in domeniul securitajii nationale si ale activitatilor procesual penale, daca judecdtorul de camer preliminara va adopta ca reper prevederile Legii nr. 51/1991, modificata, se ajunge in situatia in care instante ierathic inferioare celei care a emis mandatul au competenja verificarii elementelor ce fin de legalitatea mijlocului de proba. Astfel, Curtea a observat cA, daca in cazul supravegherii tehnice, dispusa potrivit Codului de procedura penala, legalitatea admit in grad cu cea care a emis mandatul de supraveghere tehnicd, in cazul mandatelor emise in temeiul Legii nr. 51/1991, analiza legalitatii acestora este realizati, de cele mai multe ori, de instante ierathie inferioare celei care a emis mandatul (emiterea mandatului fiind realizaté intotdeauna de inalta Curte de Casatie si Justitie). Or, consacrarea {naltei Curti de Casatie si Justitie, prin Legea nr. 51/1991, ca instanta specializata in domeniul autorizarii activitatii specifice culegerii de informatii care presupun restréngerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertafi fundamentale ale omului presupune si o anumité competent specializatit a acesteia, strict determinata de lege. Asadar, deciziile Curtii Constitugionale sunt general obligatori, astfel cA, in situafia in care instanja de control constitutional a constatat neconstitutionalitatea unei anumite solufii legislative, ‘nu este permis ca aceasta si devind parte a dreptului pozitiv prin intermediul unui alt act normativ. Dispozitiile actului normativ criticat confers organelor de aplicare ale legii si organelor cu atributii in domeniul securitatii nationale (ofijeri de informatii), dreptul de a efectua acte de interceptare a comunicatiilor, dreptul de a avea acces la continutul criptat al comunicatiilor tranzitate in refele proprii, dreptul de a avea acces la informatiile refinute sau stocate referitoare la date de trafic, date de identificare a abonatilor sau clienjilor, modalitati de plata si istoricul accesérilor cu momentele de timp aferente corespunzitoare adresei IP, precum si accesul la propriile sisteme informatice, in vederea copierii sau extragerii datelor. Desi, in aparenté, competenta acestor organe de aplicare a legii si organelor cu atribufii in domeniul securitatii nationale este reglementatd dintr-o dubl perspectiva - in primul rnd, se refer la infractiunile de terorism si celor contra securit&tii nationale, iar in al doilea rand, este permis pentru punerea in aplicare a mandatelor de supraveghere tehnict, in realitate competenta acestora nu este reglementati in mod clar si previzibil, in condifiile in care textul nu stabileste criteriile si procedura aplic este previzuti de legislafia procedural penala. Potrivit jurisprudentei constante a Curfii Constitufionale fn ipoteza i legislativ cu privire la acelasi domeniu de teglementare, Parlamentul trebuia si se conformeze celor statuate prin decizia Curtii Constitutionale (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 76 din 30 ianuarie 2019, paragraful 42, Decizia nr. 139 din 13 martie 2019, paragraful 88, Decizia nr. 140/2019, paragrafull 86, sau Decizia nr. 141 din 13 martie 2019, paragraful 96) Ca atare, apreciem ci prevederile criticate contravin art. 147 alin. (2) si (4) din Constitutia Roméniei. strarii probelor este realizata, in principiu, de o instanfi egal ca organe de cercetare penal a unor organe a ciror atare calitate nu 3. Dispocitile art. I pet. 38 din Legea pentru modificarea si completarea Legit nr.135/2010 privind Codul de procedurt penali, precum si pentru modificarea altor acte normative (PL-x nr. 246/2023, L 2/2023), cu referire la introducerea alin. (1') si alin. (P) in cuprinsul art. 345 din Codul de procedurtt penalii contravin prevederilor art. 21 alin. (3) $i art. 24 din Consticutie Textele legale criticate au urmatorul cuprins: "(/') in cazul in care actul de sesizare se intemeiaza pe probe ce constituie informatti clasificate, judecetorul de camerd preliminardt solicita autorititit competente, de urgenja, declasificarea sau trecerea acestora la un nivel inferior de clasificare si, dupa caz, acordai apavitorilor péirtilor si ai persoanei vétémate accesul informagiilor clasificate, conditionat de detinerea 10 awtorizajiei de acces previzute de lege. Dace acestia nu detin autorizatia de acces previcuta de lege, iar partile sau, dupa caz, persoana véitimatéi nu-si desemneazii alt apdrdtor care define autorizatia previizutd de lege, judecttorul de camera preliminard ia miisuri pentru desemnarea unor avocati din oficiu care detin aceastti autorizafie.” Din analiza textului de lege mentionat, observam 4 exercitarea dreptului la un proces echitabil si a dreptului la apSrare al pailor si al persoanei vatamate (prin accesul la probele care cuprind informatii clasificate) este conditionata de existenta unei autorizafii de acces la informaii clasificate, eliberat de 0 autoritate administrativa, in urma unei proceduri administrative de verificare. Standardele najionale de protectie a informafilor clasificate in Roménia, aprobate prin Hotirirea Guvemului nr. 585/2002, definese autorizatia de acces la informatii clasificate ca fiind documentul eliberat cu avizul instituiilor abilitate, de conducitorul persoanei juridice definatoare de astfel de informatii, prin care se confirma c&, in exercitarea atributilor profesionale, clasificate posesorul acestuia poate avea acces la informatii secrete de stat de un anumit nivel de secretizare, potrivit principiului necesitaii de a cunoaste. Obtinerea autorizatici de acces la informatile clasificate se realizeazd in wma verificirilor de securitate ce reprezinti totalitatea misurilor intreprinse de autorititile desemnate de securitate, conform competenjelor, pentru stabilirea onestitatii si profesionalismutui persoanelor, in scopul avizari eliberiri certificatului de securitate sau autorizatiei de acces Ja informa clasificate. Potrivit dispozitilor art, 28 din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatilor clasificate, modificat si completaté,"(1)Accesu! la informarti secrete de stat este permis numai in baza unei autorizafii scrise, liberate de conductitorul persoanei juridice care detine astfel de informatii, dupa notificarea prealabilé la Oficiul Registrului Nafional al Informatiilor Secrete de Stat (2)Autorizatia se elibereazd pe niveluri de secretizare, prevéizute la art, 15 lit), in urma verifietrilor efectuate cu acordul scris al persoanei in cauzti asupra acesteia. Persoanele juridice, cu excepyia celor previzute la art. 25 alin. (2) $i (3), notificd Oficiului Registrului National al Informajiilor Secrete de Stat eliberarea autorizafiei de acces. (3)Accesul la informatie clasificate NATO se face in baza eliberdrii de cétre Autoritatea Najionalei de Securitate a autorizatilor si certificatelor de securitate, dupa efectuarea verificirilor de securitate de céitre insttupile abilitate (4)Durata de valabilitate a autorizatiei este de pandt la 4 ani; in aceasta perioada verificérile pot i reluate oricdnd. (5)Neacordarea autorizatiei sau retragerea motivati a acesteia determina de drept interdictia de acces a informatii secrete de stat.” Prin solutia legislativa cuprinsi in art. I pet. 38 din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de proceduri penal, precum si pentru modifiearea altor acte normative (PL-x nr. 246/2023, L 2/2023), cu referire la introducerea alin, (1') si alin. (12)in cuprinsul art. 345 din Codul de procedura penal, accesul/refuzul_accesului la informatiile esentiale pentru solutionarea cauzei penale cu respectarea principiului aflirii adevirului este dispus de o autoritate administrativa, iar refuzul nu poate face obiectul controlului judiciar. Examinénd confinutul normativ al art. I pet. 38, observaim c& pot fi distinse dowd categorii de informa clasificate: cele la care se referd art, 345 alin, (12) si anume informatie clasificate despre care judecdtorul apreciaza cd ar putea conduce la periclitarea grava a viefii sau a drepturilor fundamentale ale unei persoane sau pentru care refizal este strict necesar pentru apararea securotafii nationale ori a unui alt interes public important (acestea nu pot conduce la pronunfarea unci solujii de condamnare, de renunjare la aplicarea pedepsei sau de amanare a aplicarii pedepsei) si cele despre care judecdtorul nu apreciazii c§ ar avea un asemenea impact si a ciror cunoastere este interzisi inculpatului si parti vatimate, u Jurisprudenfa Curtii Europene a Drepturilor Omului a statuat c8, pentru pregitirea apairarii in cadrul unei proceduri penale, inculpatul trebuie si ia cunostingl de toate elementele dosarului. Desi a admis faptul c& acest drept nu este absolut, exceptiile trebuie si fie justficate si trebuie si existe 0 compensare pentru aceste dificultati procedurale create (Hotérdrea din 24 iunie 2003, pronunjata in Cauza Dowsett impotriva Regatului Unit, paragrafele 41, 42), Pentru a fi respectate prevederile conventionale referitoare la dreptul la un proces cechitabil, instanfa europeand a statuat cu privire la necesitatea examina, sub toate aspectele, de catre © instangA judecttoreascé, a interesului pastriri confidentialitijii informatilor clasificate, pe de o parte, si a interesului public de a lua cunostingé de acestea, pe de alt& parte, si, in urma examenului efectuat, instanja si dispuna cArui interes acorda prevalena. Or, in cazul textului art. 345 alin. (1) din Codul de procedura penal preconizat de modificarea nou adusi, instanta nu poate realiza acest examen al interesului pastrarii confidentialita(ii, singurul demers pe care il poate realiza find acela al desemnirii unui ap&ritor din oficiu. Prevederile art. 345 alin. (12) care stabilesc garantia inlsturarii informatiilor clasificate de la promuntarea unei solutii de condamnare, de renuntare la aplicarea pedepsei sau de aménare a aplicarii pedepsei in cauzii se reféra strict la acele informatii despre care judecitorul apreciazA c& ar putea conduce la periclitarea grav a sau. drepturilor fundamental ale unei persoane sau la apGirarea securititi nationale, ins& nu sila cealalté categorie de informatii care nu are acest impact, dar care sunt esenfiale pentru aflarea adevarului. La aceasta din urma categorie de informatii ne referim, informatii pe care se va baza solujia de condamnare sau de achitare a inculpatului, accesul partilor si al persoanei vatimate la probatoriu fiind interzis, iar accesul apiritorilor la acest probatoriu conditionat de dispozitia unei autorititi administrative, iar nu de dispozitia instantei de judecati, contrar celor statuate de Curtea Constitutional in Decizia nr. 21/2018. Avaind in vedere necesitatea aflarii adevérului in procesul penal si cerinfa explicité a Codului de procedura penal ca 0 persoand s& fie condamnaté in baza unui probatoriu care si-i demonstreze vinovajia dincolo de orice indoiala rezonabila, Curtea Constitutionala a refinut c& orice informatie care poate fi utilé aflari adevarului trebuie s& fie folosita in procesul penal. Astfel, in cazul in care informatiile clasificate sunt indispensabile aflarii adevarului, accesul la acestea trebuie si fie dispus de judec&torul cauzei att acuzAri, cit si apiriri, altfel nu se poate discuta despre o egalitate a armelor si de respectarea dreptului la un proces echitabil. Pe de alti parte, accesul la informatie clasificate poate fi yi refuzat de judecdtor, care, desi constat rolul esenjial al acestora in solutionarea cauzei deduse judecitii, apreciaz c& accesul poate conduce la periclitarea grava a vietii sau a drepturilor fundamentale ale unei alte persoane sau ci refuzul este strict necesar pentru apérarea unui interes public important sau poate afecta grav securitatea nafionala. Prin urmare, numai un judector poate aprecia cu privire la interesele care intr& in conflict - cel public, general, al statului, referitor la protejarea informatiilor de interes pentru securitatea national’ sau pentru apirarea unui interes public major, respectiv cel individual, al pargilor unei cauze penale concrete, astfel inet, prin solutia pe care o pronunti, si asigure un just echilibru intre cele doua. in Cauza Yam contra Mari Britanii (2020) Curtea Europeand a refinut c4, chiar gi atunci cand securitatea nafionalé este in joc, masurile care afecteazi drepturile fundamentale ale omului trebuie si fac& obiectul unei anumite forme de proceduri contradictorie in fifa unui organism independent competent s& examineze motivele deciziei in aplicarea garantici reglementate la art. 6 paragraful 3 lit. a) din Conventia pentru apararea drepturilor omiului ga libertailor fundamentale, specificd unui proces echitabil, in materie penal, Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene au emis Directiva 2012/13/UE privind dreptul la informare in cadrul procedurilor penale, intrucat "Persoanele acuzate de sdwvarsirea unei infractiuni ar trebui sit primeascd toate informatiile referitoare la acucare, astfél inodt si-si poatdt pregiti aperarea si sd se garanteze echitatea procedurilor penale." (paragraful 27), iar "Informatiile puse la dispozitia persoanelor suspectate sau acucate cu privire la fapta penald de a cérei comitere sunt suspectate ar trebui si fie furnizate cu promptitudine, cel térziu inainte de primul lor interogatoriu oficial, de cdtre politie sau de cdtre o alts autoritate competenti $i fra a aduce atingere desfisurdrii anchetel in curs. Ar trebui fiwnizatd o descriere suficient de detaliatd a 2 faptelor, inclusiv, daca se cumose, a momentului st locului, refertoare la infractinnea de a céirei comitere sunt stopeclate sau ucteate persounele, precum yi a incadriiri juridice posibile a infrwctivunii presumate, avéind in inedt sd se garanteze vedere etapa proceduritor penale in care se fiurnizeaztt o astfel de descriere, astfe caracterul echitabil al procedurilor mentionate si sii. se permit exercitarea efectivii a dreptultt la apdirare," (paragrafid 28). in acest sens, art. 6 alin. (1) si (3) din Directiva 2012/13/UE, care reglementeaza dreptul la informare cu privire la acuzare, prevede c4 "(|) Statele memibre se asiguré cd persoanele suspectate sau acuzate primese informatii cu privire la fapta penal de a carei comitere acestea sunt suspectate sau acuzate, Informatiile respective se furnizeazi cu promptitudine si cu detaliile necesare pentru a se putea garanta caracterul echitabil al procedurilor si exercitarea efectiva a dreptului la apdrare [..] (3) Statele membre se asigura cd, cel tarziu la prezentarea fondului acuzarii in instant, se oferd informatii detaliate cu privire la acuzare, inclusiv natura si incadrarea juridicé a infractiunii, precum si forma de participare a persoanei acuzate.” Garantiile unui proces echitabil in materie penalA, insttuite atat in art. 6 paragraful 1 din Conventie, cét si pe cale jurisprudentiald, privesc dreptul la un tribunal independent si imparjial, stabilit prin lege; egalitatea armebor, principiul contradictorialititi, motivarea hotaririlor, dreptul acuzatului de a pastra ticerea - garantii implicite ale desfisurdrii procedurii; publicitatea procesului, temmenul rezonabil - garantii explicite ale desfigurarii procedurii; prezumtia de nevinovatie, dreptul de a fi informat cu privire la natura acuzatiei, acordarca timpului si facilitajilor pentru pregatirea apdrari, dreptul Ia apdrare, dreptul acuzatului de a interoga martorii din proces, dreptul la asistenta gratuita a unui interpret. Proocuparile de interes public nu pot justifica masuri care s anuleze insagi esenja dreptului la aplrare al nei plirj/persoanei vatimate. Cerinjele generale privitoare la echitatea unei proceduri penale igi pistreaz aplicabilitatea indiferent de interesul public invocat. (Cat priveste dreptul la aparare, instanta de control constitutional a refinut in Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Roméniei, Partea J, nr. 342 din 19 mai 2015, paragrafal 38, c& acesta este de natur& constitusionalé, fiind consacrat in art. 24 din Constitufie, precum si, prin prisma art. 20 din Constitutie, de natura conventionala, in condiftile in care art. 6 paragrafuul 3 lit. c) din Conventie reglementeaz aspecte particulare ale dreptului la un proces echitabil prevazut de paragraful 1 al aceluiasi articol, garanteaz ci procedura pornits impotriva unui acuzat nu se va derula fird ca acesta si fie apiirat in mod efectiv si adeevat. De asemenea, Curtea a constatat cf art. 10 din Codul de procedura penal reglementeaza dreptul la apdrare ca principiu al procedurilor penale si al procesului penal in ansamblul sau, in concordanfa cu prevederile constitufionale si conventionale ce consacra acest drept, stabilind atat drepturi procesuale ale partilor si subiecjilor procesuali principali, inclusiv dreptul suspectului de a fiinformat de indata si inainte de a fi ascultat despre fapta pentru care se efectueaz4 urmarirea penald si incadrarea juridic’ a acesteia, respectiv dreptul inculpatului de a fi informat de indata despre fapta pentru care s-a pus in migcare ‘acfiunea penal impotriva lui si incadrarea juridica a acesteia (art. 10 alin. (3)], cat si garanfii procesuale ale acestora, in mod special obligatia organelor judiciare de a asigura exercitarea deplini si efectiva a dreptului la aparare de catre parti si subiectii procesuali principali in tot cursul procesului penal (art. 10 alin. (5)] Referitor la dreptul la apdrare, Curtea Constitutionala a statuat, in jurisprudenfa sa, c& acesta este in serviciul efectivitatii realizarii dreptului constitutional al cetajenilor de a se adresa justijiei pentru apdrarea drepturilor, libertajilor si intereselor lor legitime (Decizia nr. 64 din 2 iunie 1994). Totodatd, Curtea a calificat art, 24 din Constitutie ca find o garantie a dreptului la un proces echitabil (Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, paragraful 51, gi Decizia nr. 111 din 3 martie 2016, publicaté in Monitonul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 373 din 16 mai 2016, paragraful 23). Avand in vedere aceste evolutii jurisprudentiale, Curtea Constitutionala a retinut cd in cursul procedurilor judiciare dispozitiile art. 24 din Constituie se analizeazA coroborat cu cele ale art. 21 alin. (3) din Constitutie, intrucat se subsumeazé acestora din ura. B Dreptul la aparare confera oricarei pax implicate intr-un proces, potrivit intereselor sale si indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevazute de lege pentru a invoca in apararea sa fapte sau imprejuriri. Acest drept presupune participarea la sedinfele de judecatd, folosirea mijloacelor de proba $i invocarea exceptilor prevazute de lege, (a se vedea Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, paragraful 33), Or, dispozitile legale eriticate ce conditioneaza exercitarea dreptului la un process echitabil si a dreptului la aparare de obtinerea unei autorizatii de acces emise de 0 autoritate administrativa contravin tuturor garantilor ce caracterizeazi un proces echitabil. Mai mult, textul legal criticat, care va intra in vigoare in 3 zile de la data publicarii legii, va determina intiirzieri ale solutioniirii cauzelor penal, avand in vedere necesitatea deruliii unor proceduri de verificare in vederea obtinerii autorizatiilor de acces la informafii clasificate, cu consecinja incdlcdrii art, 21 alin. (3) din Constitutie referitoare la termenul rezonabil de solutionare al cauzelor. ‘Avaind in vedere cele de mai sus, porta la cauza de fat gi tin dnd seama de faptul cd inedlcarea dreptului la aparare vizeaz o procedura judiciard, retinem incidenfa art. 21 alin. (3) coroborat cu art. 24 alin. (1) din Constituyie Fati de cele de mai sus. Avocatul Poporului apreciaz ci argumentele invocate susfin neconstitufionalitatea dispozitiilor criticate mai sus din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedurd penala, precum si pentru modificarea altor acte normative (PL-x nr. 246/2023, L 2/2023) si solicits Curtit Constitutionale pronuntarea unei decizii de admitere a sesizarii de neconstitutionalitate. A

S-ar putea să vă placă și