C5 – Planșeul bucal, regiunea palatină și orofaringele

Planșeul bucal = spațiu orizontal de forma literei „U" localizat în cavitatea bucala propriu-
zisa inferior de limba
- realizează peretele inferior al cavitatii bucale
- partea anterioară este un situs de acumulare salivara
- părțile postero-laterale mai înguste = șanțurile gingivo-linguale

Structură
-mucoasa - idem cu mucoasa sublinguala
- la nivelul ei distingem 2 papile plasate de o parte si de alta a inserției frenului
lingual numite caruncule sublinguale, fiecare primind ducte salivare ale glandelor salivare
mari de la nivelul planșeului bucal
- la caruncula submandibulara se deschide ductul lui Warton
- la caruncula sublinguala se deschide ductul principal a lui Bartholin
- ductele salivare pot contine calculi ce se pot inclava si pot bloca ductele sau
orificiul de la nivelul carunculei sublinguale
- în părțile laterale este proeminentă si se numește eminența sublinguala și plica superioară
- glanda sublinguala ocupă spațiul submucos sublingual sau loja glandei sublinguale
- peretele superior al lojei este mucoasa sublinguala
- peretele lateral al lojei este corpul mandibulei cu foveea sublinguala
- peretele medial al lojei este format de mușchii limbii genioglos, hioglos
- peretele inferior al lojei este format de mușchii planșeului bucal milohioidian, geniohioidian
- glande sublinguale = pachete glandulare sublinguale fiecare cu una principală care
dreneaza prin ductul B la caruncula sublinguala și glande accesorii care dreneaza prin ducte
microscopice ale lui Rivinus direct în mucoasa sublinguala de deasupra pachetului glandular
- in raport cu fiecare pachet glandular se localizează elemente vasculare si nervoase
- medial de pachet trece ductul Warton
- muschi – mm. milohioidieni formează diagrama gurii
- superior si paramedian de mm. milohioidieni se află mm. geniohioidieni
- inferior de mm. milohioidieni se află pantecele anterior al mm. digastrici
- acești mm ai planșeului bucal întinși între mandibula si hioid fie contracta
mandibula fie ridica m. hioid

1
 - inervatie – m. milohioidian si pantecele anterior al m. digastric de n.
milohioidian din n. alveolar
- m. geniohioidian de n. geniohioidian din plexul cervical C1-C2 aduse prin n. XII
- spațiul submucos sublingual conține 3 structuri glandulare diferite
- Pachetul glandular sublingual aplicat pe foveea sublinguala
- Ductul lui Warton medial de pachet
- Procesul uncinat al glandei submandibulare
- la M3 intern/deasupra m. milohioidian trece o extensie a glandei submandibulare numita
procesul uncinat al glandei submandibulare = prelungire anterioară = prelungire profundă =
porțiune orală
- n. lingual abandonează ramura mandibulei si continua submucos medial de M3 inferior și ia
la braț prin lateral ductul lui Warton
- trecerea dintre lojele glandulare sublinguala si submandibulara se face prin interstitiul
hiogloso-milohioidian medial de hioglos, infero-lateral de milohioidian si superior de
mucoasa șanțului gingivo-lingual
-loja sublinguala conține
1. 3 elemente glandulare
2. N. sublingual ram din n. lingual poate fi multiplu, lateral de glanda sublinguala
inerveaza senzitiv mucoasa sublinguala + mucoasa alveolara si gingia adiacente
3. Elemente medial de glanda – vasele sublinguale – n. lingual si n. hipoglos – ductul
Warton – a. profundă a limbii – v. ranină

Regiunea palatina
- corespunde palatului dur si valului palatin
- pentru cavitatea bucala propriu-zisa palatul dur este perete superior si o desparte de fosele
nazale, iar valul palatin este perete postero-superior si o desparte de nazofaringe

Palatul dur
- acoperit de mucoasa palatina continuată cu mucoasa alveolara palatinala pe procesul
alveolar al maxilarului
- anterior prezintă - papila incisiva (reper pentru anestezia n. nasopalatin)
- plici palatine transverse = rugi palatine care folosesc la prehensiunea
alimentelor si supt
- median ia naștere rafeul palatin mucoperiost aderent la sutura mediopalatina
- la nivelul găurii palatine mari, mucoasa se înfundă în pâlnie si poate apărea mai decolorată

2
- submucos la nivelul palatului dur si moale sunt prezente glande salivare mici numite glande
palatine
- palatul dur poate prezenta o exostoză numită torus palatin (median) relevanță în protetică
- forma boltii palatine este variabila pe secțiuni coronale, plată, în „U" răsturnat sau „V"
răsturnat
- la maxilarul edentat pot apărea toate cele 3 forme de boltă, dar la unul dentat acesta nu e
plat, ci adâncit
- bărbații au bolta mai adâncă decât femeile
- lungimea, lățimea și grosimea palatului dur sunt importante pentru aprecierea osului
disponibil și montarea de implanturi ortodontice și sunt specifici pentru fiecare individ
- spina nazala posterioară trebuie identificată adecvat în protetică

Canalul palatin mare

- coboara din vârful FPP la gaura palatina mare (M3)
- canal interosos între corpul maxilarului și lama perpendiculară a osului palatin
- pornesc canalele palatine mici intraosoase prin procesul piramidal deschise la găurile
palatine mici
- la M2 sunt șanțurile și spinele palatine
- canalele palatine accesorii din canalul sinuos sunt in compacta alveolara palatinala a
oricărei dintre molari
- canale palatine centrale la incisivi din canalul NP
- șanțurile palatine bine pronunțate în dreptul M2 superior separate prin creste osoase
numite spine palatine, conțin ramuri ale vaselor si n. palatin mare si permit aprecierea
poziției acestora față de creasta alveolara
- este de preferat ca inciziile mucoase să se facă paralel cu vasele și cat mai aproape de
creasta alveolara
- mucoasa palatului dur poate fi prelevata pentru grefe
- canalul permite injectarea de anestezic pe cale orală în FPP se blochează transmisia prin n.
maxilar și gg. pterigopalatin, deci se obține anestezie cutanata si dentara si mucoasa (nazala,
palatina, sinus maxilar) in etajul mijlociu al feței

Reperele găurii palatine mari

-medial de M3 sau medial de șanțul interdentar M1 si M2
- imediat posterior de M3 e creasta palatina

3
- la 1 cm de carligul pterigoidian
- postero-medial e tuberculul alveolar superior
Relevanță
1. Anestezie - n. nasopalatin
- la gaura palatina mare a n. palatin mare
- prin canalul palatin mare în FPP
2. Prelevare de grefe mucoase sau doar conjunctive din regiunea laterală a palatului dur
pentru chirurgia plastică periodontala si implantologia orala
3. Plasamentul implanturilor ortodontice in palatul dur cu condiția să existe os disponibil

Vălul palatin
- median are o proeminență posterioară numită uvula = lueta

Structură
1. Mucoasa velopalatină – inervata senzitiv din n. maxilar prin nn. palatini mici si n.
palatin mare la care se adaugă și n. IX
2. Aponevroza palatină fibroasă pe care se insera mm. vălului
3. Mușchi
 Tensor al vălului palatin
 Ridicător al vălului palatin
 Palatoglos
 Palatofaringian
 Uvulei palatine

Orofaringele
1.ENDOFARINGELE
Cavitatea faringiană sau endofaringele corespunde de sus în jos foselor nazale,
cavităţii bucale şi laringelui.
În funcţie de această comunicare anterioară, cavitatea faringelui este divizată în 3 părţi:
-Porţiunea nazală (epi-, rino sau nasofaringele), situată înapoia foselor nazale şi
comunicând cu acestea prin choane;
-Porţiunea orală (buco-, oro-sau mezofaringele), localizată posterior de cavitatea
bucală şi comunicând cu aceasta prin istmul bucofaringian;
-Porţiunea laringiană (mezo-, hipo-sau laringofaringele), dispusă înapoia laringelui şi
comunicând cu acesta prin aditusul laringian.
2.BUCOFARINGELE
Bucofaringele se întinde de la vălul palatin (limita superioară), până la un plan ce
trece prin osul hioid (limita inferioară). Unii autori consideră marginea superioară a epiglotei
4
drept limită inferioară a bucofaringelui. Limita anterioară corespunde pilierilor anteriori
tonsilari (sau ai vălului palatin).
Peretele posterior al bucofaringelui corespunde primelor 3 vertebre cervicale.

Comunicările orofaringelui
 superior –cu nasofaringele, prin istmul faringian
 inferior –cu laringofaringele
 anterior –cu cavitatea bucală prin istmul bucofaringian (isthmus faucium)
Istmul bucofaringian este delimitat:
- inferior = radacina limbii cu tonsila linguala
- superior = marginea postero-inferioara a valului palatin, cu uvula palatina
- lateral = arcul palatoglos (pilierul tonsilar anterior)

Peretele lateral al bucofaringelui prezintă:

1. arcul palatoglos > ridicat de m.palatoglos
2. arcul palatofaringian > determinat de m.palatofaringian
3. plica faringoepiglotică > determinata de fasciculul epiglotic al m.stilofaringian
4. fosa tonsilară
– conţine tonsila (amigdala) palatină
– ocupata de tonsila palatina
– delimitata:

 anterior -arcul palatoglos

 posterior -arcul palatofaringian
 postero-inferior –plica faringoepiglotică
 inferior -plica glosoepiglotică laterală
 AM –plica triunghiulara
 lateral -m.constrictor superior faringian din grosimea peretelui faringian
5. fosa supratonsilara
– delimitată între arcurile palatine, deasupra tonsilei şi având:

 superior = plica semilunara= trece între arcurile palatine

 anterior -plica triunghiulara= merge de la arcul palatoglos la rădăcina limbii şi
acoperă tonsila palatină
6. submucos - foliculi limfoizi din cadrul inelului limfatic perifaringian Waldeyer