ACADEMIA ROMÂNĂ

ŞCOALA DE STUDII AVANSATE A ACADEMIEI ROMÂNE

DEPARTAMENTUL ŞTIINŢE ECONOMICE, SOCIALE ŞI JURIDICE

ANUNŢ

În data de Joi 27.02.2020, ora 10.00, va avea loc susţinerea publică a tezei de doctorat cu titlul:

„Cooperarea judiciară internațională în mateie penală – Mandatul european de arestare”

elaborată de drd. DEDIU Daniela, în vederea obținerii titlului științific de doctor în drept

Locul desfăşurării: Sala Consiliului Științific ICJ ”Acad. Andrei Rădulescu” , Casa Academiei
Române, etaj 4.

Comisia pentru susţinerea tezei:

Preşedinte : Prof.univ.dr. Mircea Duţu - director I.C.J.
Conducător de doctorat: Prof.univ.dr. Petre Buneci

Referenţi oficiali :
Prof.univ.dr.Nicolae Volonciu, Universitatea București;
Prof.univ.dr.Mihai Adrian Hotca – Universitatea ”Nicolae Titulescu” București.
Prof.univ.dr.Ioan Griga – Universitatea Ecologică din București;

Teza poate fi consultată la secretariatul Institutului de Cercetări Juridice ”Acad.Andrei Rădulescu” din
Casa Academiei, etaj 4, camera 4256.

Afișat la data de : 06.02.2020

 ACADEMIA ROMÂNĂ
ŞCOALA DE STUDII AVANSATE A ACADEMIEI ROMÂNE
Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu”al Academiei Române

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

„COOPERAREA JUDICIARĂ INTERNAȚIONALĂ ÎN MATERIE PENALĂ –
MANDATUL EUROPEAN DE ARESTARE”

Conducător de doctorat
Prof. Univ. Dr. Petre Buneci

Doctorand
Daniela Dediu

2020
București

1
 Cooperarea judiciară în materie penală în Uniunea Europeană (UE) reprezintă un domeniu
de real interes pentru autorităţile judiciare din statele membre implicate în combaterea formelor
grave de infracţionalitate cu implicaţie transfrontalieră. Aria acestei forme de cooperare interstatală
este una deosebit de vastă, instrumentele de cooperare fiind foarte variate și, totodată, guvernate de
principii specifice şi de proceduri speciale de aplicare. Unul dintre cele mai inovative şi complexe
instrumente de cooperare îl reprezintă mandatul european de arestare, care constituie tema acestei
teze doctorale: „Cooperarea judiciară în materie penală – Mandatul european de arestare”.
Mandatul european de arestare reprezintă prima şi cea mai importantă aplicare practică a
principiului recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare în materie penală între statele membre ale
Uniunii Europene, care constituie „piatra de temelie” a cooperării judiciare în interiorul Uniunii.
În concret, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de o autoritate
judiciară competentă din unul dintre statele membre, în scopul arestării şi predării unei persoane
solicitate, în vederea urmăririi sau judecării acesteia ori executării unei pedepse sau măsuri privative
de libertate în statul membru emitent.
Mandatul european de arestare a fost destinat simplificării şi urgentării procedurii
tradiţionale a extrădării, prin înlocuirea acesteia cu predarea persoanelor bănuite că au comis
infracţiuni sau au fost condamnate şi care nu se mai află pe teritoriul statului membru de emitere. În
plus, mandatul european de arestare reprezintă un pas important în realizarea conceptului de spaţiu
de libertate, securitate şi justiţie, care constituie unul dintre obiectivele principale ale UE.
În acest context, teza „Cooperarea judiciară internaţională în materie penală – Mandatul
european de arestare” îşi propune, ca principală problemă de cercetare, să evalueze dacă, în pofida
succesului evident al mandatului european de arestare, reglementarea şi aplicarea sa practică se
ridică la nivelul succesului său – și pot fi considerate unele pozitive – sau, dimpotrivă, dacă o serie
de critici exprimate în doctrină cu privire la protecţia scăzută a drepturilor fundamentale a
persoanelor vizate de procedură este reală.
Pentru realizarea acestei evaluări, lucrarea a avut ca principale obiective:
1) extragerea caracteristicilor cooperării judiciare în materie penală între statele membre ale UE
şi prezentarea evoluţiei acestui domeniu din punct de vedere istoric;
2) analizarea principiului recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare, ca „piatră de temelie” a
cooperării judiciare în materie penală;
3) examinarea raportului dintre extrădare şi mandatul european de arestare;
4) evidenţierea dificultăţilor de implementare a instrumentului în statele membre;
5) analizarea aplicării concrete a mandatului european de arestare, din perspectiva procedurii în
statul de emitere şi în cel de executare, cu o privire în special asupra reglementărilor conţinute de
legislaţia noastră naţională;
6) investigarea compatibilităţii mandatului european de arestare cu asigurarea unui nivel ridicat
de protecţie a drepturilor fundamentale ale omului.
În vederea materializării acestor obiective, cercetarea a privit mai multe direcții. În primul
rând, am cercetat bogata literatură scrisă în domeniu. Am consultat surse bibliografice interne,
precum și surse disponibile în limbile franceză, engleză, italiană și spaniolă, pe care le-am accesat şi
tradus personal, acestea regăsindu-se pe parcursul lucrării în covârșitoarea lor majoritate.
În limba română, există o singură lucrare care accesează tema mandatului european de
arestare: Mandatul european de arestare: aspecte teoretice şi practică judiciară, autori fiind G.
Tudor şi M. Constantinescu1. Aceasta a fost publicată în anul 2009, la puţin timp după aderarea
României la UE şi la sistemul mandatului european de arestare, între timp legislaţia naţională fiind

1
G. Tudor, M. Constantinescu, Mandatul european de arestare: aspecte teoretice şi practică judiciară, Ed. Hamangiu,
București, 2009.
2
modificată şi actualizată, la 10 ani de la această apariţie în peisajul juridic românesc simţindu-se, din
punct de vedere practic, necesitatea unei noi analize a domeniului.
În limba engleză, două lucrări reprezintă, practic, pilonii literaturii în materia mandatului
european de arestare din întreaga Europă: Handbook on the European arrest warrant2 (avându-i ca
editori pe R. Blekxtoon şi W. van Ballegooij) şi The European arrest warrant in practice3 (editori
fiind N. Keijzer şi E. van Sliedregt). Ambele reprezintă lucrări editate sub egida Institutului ASSER,
compuse din capitole separate, scrise de diferiţi experţi din statele membre. În prima dintre ele,
apărută la scut timp după implementarea Deciziei-cadru, în anul 2005, autorii manifestă un vădit
scepticism cu privire la noul instrument. Cea de-a doua, apărută în anul 2009, ia în considerare
succesul evident al mandatului european de arestare şi se dovedeşte a fi mai puţin sceptică.
În mod simetric, ca apariţie în timp, două lucrări publicate, de asemenea, în anul 2005,
respectiv în anul 2009 reprezintă vârful de lance pentru literatura de limba franceză în materia
mandatului european de arestare. Este vorba despre Le mandat d’arrêt européen, care conţine
lucrările unui colocviu susţinut sub coordonarea profesoarei Marie-Elisabeth Cartier, organizat de
Institutul de drept comparat din Paris, care prezintă deopotrivă opinii ale unor autori „eurosceptici”
şi „euroforici”4. De asemenea, o evaluare excelentă a mandatului european de arestare este făcută de
S. Bot în lucrarea intitulată Le mandat d’arrêt européen5, una dintre cele mai amănunţite cercetări
ale domeniului mandatului european de arestare, în opinia noastră.
În plus, au fost accesate şi alte lucrări de autor, lucrări de cercetare şi articole care au fost
publicate la nivel european. Fără a considera că lista bibliografică este exhaustivă, au fost cercetate
cele mai elocvente surse în materie şi care nu s-au dovedit a fi redundante.
În al doilea rând, am procedat la cercetarea și analiza practicii judiciare a instanțelor
românești și din alte state membre, recente sau importante pentru rezolvarea chestiunilor ce țin de
această instituție. În acest sens, lucrarea face trimitere la peste 100 de hotărâri judecătoreşti ale
instanţelor naţionale, precum şi la hotărâri ale CJUE şi ale CtEDO, relevante în materie. În afara
practicii judiciare interne, am acordat o mare importanţă jurisprudenţei din celelalte state membre, în
special celei care privea mandate emise de ţara noastră.
Un al treilea nivel de cercetare s-a concentrat pe diferite documente emise la nivelul UE care
privesc recomandări, evaluări, comunicări, manuale etc. întocmite înainte şi după adoptarea
mandatului european de arestare. În anul 2007, Comisia Europeană a publicat prima versiune a unui
manual privind emiterea şi executarea unui mandat european de arestare, care a fost revizuit în anul
20176, menit să faciliteze şi să simplifice activitatea autorităţilor judiciare implicate, prin oferirea de
orientări detaliate cu privire la procedura de emitere şi executare a unui mandatului european de
arestare.
Nu în ultimul rând, ne-am aplecat şi asupra unor reflectări ale instituţiei în mass-media din
statele membre, având în vedere că, nu de puţine ori, mandatul european de arestare, în general sau
în situaţii concrete, a fost subiect intens de dezbatere publică.
Aceste paliere de cercetare au fost îmbinate prin metodele de cercetare folosite. Prin
intermediul metodei comparative am analizat reglementările incidente în diferite sisteme de drept
(sistemul de drept românesc, sistemul Uniunii Europene, sistemele de drept ale altor state membre
ale Uniunii Europene, precum şi sistemul promovat de CEDO). Metoda comparativă este însoțită de

2
R. Blekxtoon, W. van Ballegooij (ed.), Handbook on the European Arrest Warrant, T.M.C. Asser Press, Haga, 2005.
3
N. Keijzer, E. van Sliedregt (ed.), The European arrest warrant in practice, T.M.C. Asser Press, Haga, 2009.
4
M.-E. Cartier (coord.), Le mandat d’arrêt européen, Bruylant, Bruxelles, 2005.
5
S. Bot, Le mandat d’arrêt européen, Larcier, Bruxelles, 2009.
6
Comunicarea Comisiei, Manual privind emiterea și executarea unui mandat european de arestare, Bruxelles, 28
septembrie 2017 C(2017) 6389 final, disponibil la https://e-justice.europa.eu/content_european_arrest_warrant-90-
ro.do.
3
metoda istorică, menită să identifice modificările operate în domeniul de cercetare, precum şi
evoluţia legislativă şi jurisprudenţială. Deopotrivă, întreaga lucrare presupune un demers analitic,
prin descompunerea domeniului vast al mandatului european de arestare în subprobleme şi analiza
lor particulară, acest demers fiind bazat pe identificarea aspectelor negative şi a celor pozitive ale
implementării şi aplicării mandatului european de arestare, precum şi pe un raţionament cauzal şi
deductiv-inductiv. La acestea se adaugă inclusiv abordări din punct de vedere statistic, importante
pentru înţelegerea într-un spirit realist a aspectelor referitoare la emiterea şi executarea mandatului
european de arestare.
Teza de doctorat este elaborată în şase capitole, alături de o introducere şi concluzii generale.
Fiecare capitol se încheie cu concluziile parţiale ale cercetării. Capitolele urmăresc obiectivele
generale ale lucrării: 1. Cooperarea judiciară în materie penală între statele membre ale Uniunii
Europene; 2. De la extrădare la mandatul european de arestare; 3. Implementarea mandatului
european de arestare în statele membre ale Uniunii Europene; 4. Emiterea mandatului european de
arestare; 5. Executarea mandatului european de arestare; 6. Protecţia drepturilor fundamentale în
sistemul mandatului european de arestare.
Primul capitol analizează specificului cooperării judiciare în materie penală între statele
membre ale UE. Într-o primă secţiune, am demonstrat necesitatea unei cooperării eficiente în
interiorul UE. Astfel, am pornit de la următoarele constatări: pe de o parte, constatarea că tratatele
fondatoare ale Comunităţilor Europene nu au anticipat în mod expres şi includerea dreptului penal în
mecanismul de protecţie a obiectivului general care privea integrarea economică, iar, pe de altă
parte, că legea penală, care este, în mod tradiţional, caracterizată de principiul teritorialităţii, este
aplicabilă între graniţele statului în care a fost adoptată. Deopotrivă, de regulă, efectele deciziilor
judiciare pronunţate în baza legii penale se opresc în aceleaşi limite geografice.
Am constatat că necesitatea unei cooperări judiciare în materie penală cât mai eficiente în
interiorul UE a izvorât chiar din atingerea obiectivelor procesului de constituire a structurilor
comunitare. Astfel, realizarea „pieţei unice” a reprezentat un factor evident de progres economic şi
social, dar a oferit şi o oportunitate extraordinară pentru infractori să exploateze în folosul lor libera
circulaţie a bunurilor, a capitalurilor, a serviciilor şi a persoanelor. În această complexă realitate
socială şi criminologică, principiul teritorialităţii, în valenţele sale de drept substanţial şi procedural,
a devenit vetust, ca, de altfel, şi instrumentele tradiţionale de cooperare judiciară în materie penală
care s-au dovedit din ce în ce mai inadecvate raportat la complexitatea lor sau la perioada
îndelungată de timp în care se puteau desfăşura. Din aceste motive a intervenit necesitatea unor
„măsuri compensatorii” pentru deschiderea graniţelor pentru oricine, inclusiv pentru persoanele care
îşi puteau extinde astfel activităţile ilicite7, precum şi de o emancipare a mecanismelor clasice de
cooperare.
Într-o altă secţiune, am procedat la prezentarea evoluţiei cooperării judiciare internaţionale
între statele membre ale Uniunii Europene. În prezent, la nivelul statelor UE, domeniul cooperării
este alcătuit dintr-un ansamblu considerabil de instrumente care facilitează activitatea organelor
judiciare. Dacă iniţial statele europene au avut la îndemână instrumente de cooperare adoptate sub
egida Consiliului Europei, paralel cu eliminarea graniţelor interioare ale Uniunii şi libera circulaţie
între acestea, s-a dezvoltat progresiv şi un nou cadrul de cooperare între statele membre.
În ciuda renunţării la controalele la frontiere în interiorul UE, graniţele fizice dintre statele
membre nu au dispărut, particularitatea Uniunii fiind tocmai alcătuirea dintr-un ansamblu de teritorii
naţionale, fiecare dintre acestea fiind subsumate suveranităţii unui stat determinat. Consecinţele sunt
extrem de relevante: o formă de compromis între afirmarea puterii UE în materie penală, pe de o
parte, şi respectul puterii statelor membre, pe de alta.

7
A se vedea CJUE, Concluziile Avocatului General Dámaso Ruiz-Jarabo Colomer în Cauzele C-187/01 şi C-385/01,
Gözütok şi Brügge, prezentate la 19 septembrie 2002, ECLI:EU:C:2002:516, pct. 44-45.
4
 Cel de-al doilea capitol al lucrării intitulat „De la extrădare la mandatul european de
arestare” a fost gândit cu un dublu rol în cercetare: pe de o parte să prezinte principalele elemente
de diferenţiere între cele două proceduri, dar pe de altă parte, în mod convenabil, să le evidenţieze ca
principalele caracteristici ale mandatului european de arestare.
Mandatul european de arestare înlocuieşte procedura extrădării între statele membre ale UE.
Prima secţiune este dedicată stabilirii cadrului în care se derula procedura extrădării până la
instituirea mandatului european de arestare.
Cadrul juridic al extrădării între statele europene este reprezentat de mai multe convenţii
bilaterale şi multilaterale atât în cadrul Consiliului Europei, cât şi al Uniunii Europene. Piesa
esenţială în domeniu este considerată Convenţia europeană privind extrădarea din 1957 completată
de protocoalele adiţionale din 1975 şi 1978. În această materie, convenţia amintită s-a manifestat ca
un mecanism de unificare legislativă şi de standardizare a acţiunilor comune în domeniul cooperării
în lupta împotriva criminalităţii organizate transnaţionale.
Convenţia europeană de extrădare din 1957, cu modificările şi completările aduse de cele
două protocoale adiţionale ale sale, din 1975, respectiv din 1978, a reprezentat o etapă importantă în
cooperarea internaţională în materie penală, însă aplicarea sa era limitată din motive ce ţineau de
existenţa rezervelor statelor semnatare sau de nereglementarea unor termene în care statul solicitat
să fie obligat să se pronunţe cu privire la cererea de extrădare. Deopotrivă, între statele semnatare
existau diferenţe în legătură cu posibilitatea extrădării propriilor cetăţeni, iar convenţia nu prevedea
şi o procedură de urmat în cazul cererii de extrădare, ceea ce permitea fiecărui stat să aplice propriile
reguli, de aici decurgând şi niveluri diferite de protecţie a persoanelor vizate de procedură.
În mod incontestabil, Convenţia europeană de extrădare a reprezentat o primă standardizare a
procedurilor de extrădare, însă creşterea criminalităţii organizate transnaționale şi desfiinţarea
graniţelor în interiorul UE au determinat o regândire a sistemului tradiţional al extrădării. Drept
consecinţă, în acest scop, au fost adoptate două convenţii: Convenţia privind procedura simplificată
de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene din 10 martie 1995, respectiv Convenţia
privind extrădarea între statele membre ale Uniunii Europene din 27 septembrie 1996. Ambele
instrumente au fost menite să completeze Convenţia din 1957 şi să eficientizeze procedurile de
extrădare, prin reducerea la maximum a timpului necesar extrădării şi a perioadei de detenţie în
acest scop.
Procesul de trecere de la extrădare la mandatul european de arestare se prezintă ca fiind unul
firesc, determinat de necesitatea găsirii unui echilibru între libertăţile spaţiului european şi
asigurarea siguranţei cetăţenilor acestui spaţiu. Mandatul european de arestare reprezintă un nou
instrument de cooperare judiciară, menit să se suprapună mai bine decât „bătrâna” extrădare pe
specificul relaţiilor între statele membre. De altfel, la nivelul UE a existat şi există o preocupare
permanentă de creare a unor instrumente de cooperare specifice, care să simplifice şi să eficientizeze
lupta împotriva criminalităţii cu caracter transfrontalier.
În cea de-a doua secţiune sunt detaliate inovaţiile majore ale procedurii mandatului european
de arestare faţă de extrădare.
Mandatul european de arestare se diferenţiază de instrumentele anterior adoptate în materia
extrădării prin natura actului normativ care îl instituie. Convenţiile prezentau dezavantajul de a nu
putea intra în vigoare decât după ratificarea de către statele membre, iar ţinând seama de domeniul
sensibil pe care îl reprezintă dreptul penal, se putea cu uşurinţă constata că statele membre nu se
grăbeau să le ratifice. Deciziile-cadru nu aveau aplicare nemijlocită, era necesară transpunerea în
legislaţia statelor membre. În aceste condiţii, recurgerea în cazul mandatului european de arestare la
o decizie-cadru, şi nu la o convenţie, apare ca o rezolvare firească. Astfel, statele membre aveau deja
experienţa celor două Convenţii din 1995 şi 1996, care nu fuseseră ratificate decât de un număr mic
dintre statele semnatare. Deopotrivă, adoptarea unei decizii-cadru presupunea o economie de

5
proceduri de ratificare lungi sau chiar incerte în privinţa rezultatului, dar şi stabilirea de termene
stricte de transpunere în legislaţia internă.
În sistemul clasic al extrădării, procedura presupunea, de regulă, două etape: una
administrativă, în care autorităţile centrale (în general, ministerele de justiţie) jucau un rol important,
urmată de una judiciară, în care se lua decizia finală de către autoritatea judecătorească. În schimb,
în materia mandatului european de arestare, procedura a devenit strict judiciară. Pe de o parte, acest
fapt se manifestă în sensul că procedura privind mandatului european de arestare este pusă în
aplicare de autorităţi judiciare, iar autorităţile executive nu mai pot interveni, suprimându-se astfel
orice intervenţie eventuală din partea jurisdicţiei administrative (controlul politic al extrădării).
Una dintre inovaţiile cele mai interesante, dar şi controversate aduse de Decizia-cadru
privind mandatul european de arestare se referă la modificarea vechilor reguli în privinţa extrădării
naţionalilor chiar şi pentru fapte care nu sunt pedepsite în statul de executare. În mod tradiţional, un
aspect extrem de important pentru suveranitatea unui stat, extrădarea propriilor cetăţeni a constituit
un motiv de refuz în majoritatea convenţiilor de extrădare, dar îşi găsea reglementarea şi într-o serie
de dispoziţii constituţionale la nivelul statelor europene. Odată cu implementarea mandatului
european de arestare, între statele membre se manifestă încrederea reciprocă, mai precis statele
membre acceptă că sistemele lor juridice sunt capabile să ofere un grad echivalent de protecţie a
drepturilor fundamentale ale propriilor cetăţeni. În aceste condiţii, O clauză care ar permite refuzul
neextrădării propriilor cetăţeni a fost interpretată ca fiind în contrast cu principiul recunoaşterii
reciproce, potrivit căruia nivelul de integrare atins de statele membre trebuie să permită
simplificarea procesului de recunoaştere şi executare a unei decizii judiciare emise de o autoritate
judiciară a unui stat membru în sistemul juridic al altui stat membru.
Un alt aspect deopotrivă inovator, dar şi controversat introdus de Decizia-cadru privind
mandatul european de arestare îl reprezintă introducerea unei liste de 32 de infracţiuni care dau loc
la predare „fără verificarea dublei incriminări a faptei”, aşa cum reiese din art. 2 alin. (2). Includerea
unei fapte în lista celor 32 se va face exclusiv prin raportare la legislaţia statului emitent, fiind
suficient ca autoritatea judiciară emitentă să indice în mandat că fapta se califică în una dintre
infracţiunile prevăzute în listă.
Un alt efect al principiului recunoaşterii reciproce în cazul mandatului european de arestare
se manifestă în renunţarea la excepţia referitoare la infracţiunile politice, specifică dreptului comun
al extrădării. De-a lungul timpului, exceptarea de la extrădare a infracţiunilor politice a reprezentat o
problemă delicată a dreptului internaţional, fiind strâns legată de interesele statelor faţă de o anumită
faptă comisă într-o anume perioadă sau raportat la calitatea făptuitorului. În Decizia-cadru nu
întâlnim nicio dispoziţie cu privire la infracţiunile politice, fiind eliminată definitiv imposibilitatea
predării pentru astfel de infracţiuni. Astfel, autoritatea de executare nu poate refuza predarea în baza
unui mandat european de arestare pentru o infracţiune care poate fi încadrată în categoria
infracţiunilor politice, în mod firesc neputându-se concepe ca în sistemele democratice ale statelor
membre ale UE anumite fapte să fie astfel percepute.
Decizia-cadru prevede în mod expres pentru statele membre obligaţia de executare a unui
mandat european de arestare pe baza principiului recunoaşterii reciproce şi în conformitate cu
dispoziţiile reglementate de acesta. Recunoaşterea reciprocă nu presupune totuşi ca un astfel de
mandat să fie executat într-o manieră automată. Aşadar, aşa cum am arătat mai sus, prin Decizia-
cadru a înlăturat unii dintre cei mai importanţi factori care împiedicau extrădarea (extrădarea
naţionalilor, cerinţa dublei incriminări sau infracţiunile politice), dar aceasta reglementează totuşi
motive de neexecutare obligatorii sau facultative, care fie subliniază ariile în care sistemele juridice
ale statelor membre se diferenţiază, fie au legătură cu obligaţiile internaţionale asumate de acestea în
domeniul protecţiei drepturilor fundamentale ale omului.

6
 Am analizat principalele elemente de noutate aduse de mandatul european de arestare,
elemente care vizează aspecte cardinale ale procedurii clasice a extrădării. Bineînţeles că şi alte
diferenţe între cele două instrumente au fost analizate pe parcursul lucrării, fiind deopotrivă
relevante aspectele de ordin procedural ca: instituirea unor termene fixe pentru predare, restrângerea
principiului specialităţii, aspecte legate de consimţământul persoanei solicitate la predare sau
renunţarea la implicarea autorităţilor extrajudiciare în această procedură. Toate acestea au avut
inclusiv rolul de a sublinia punctele de divergenţă dintre extrădare şi predarea pe baza unui mandat
european de arestare. Totuşi, la acest stadiu al lucrării am apreciat a fi necesară o discuţie cu privire
la raportul dintre cele două instrumente de cooperare: Este mandatul european de arestare o ramură a
extrădării? Poate fi considerat urmaşul procedurii de extrădare? Există o sinonimie între cei doi
termeni? Între cele două instrumente există o legătură de gen-specie sau ele reprezintă instrumente
de sine stătătoare?
Abordările doctrinare, aşa cum am încercat să sintetizăm pe parcursul acestui capitol, fie sunt
axate pe scopul comun al celor două forme de cooperare – predarea individului, subiect al procedurii
judiciare către un alt stat, aspect menit să apropie cele două instrumente –, fie se concentrează pe
elementele semnificative care le diferenţiază. Considerăm că, în aprecierea legăturii dintre extrădare
şi mandatul european de arestare, în mod necesar trebuie plecat de la ceea ce înseamnă extrădarea
pentru cooperarea judiciară inter-state, însă trebuie acceptat că realităţile sociale şi juridice
determină, în anumite situaţii, o regândire a instrumentelor clasice.
Este adevărat că experienţa îndelungată a statelor în materia extrădării nu putea fi abandonată
total şi că a reprezentat punctul de plecare al instituirii mandatului european de arestare. Totuşi,
ideea îndepărtării de extrădare apare încă de la nivelul denumirii noului instrument, care a renunţat
la termenul extrădare în favoarea celui de mandat de arestare, chiar în condiţiile în care primii paşi
făcuţi spre simplificarea procedurii prin Convenţiile din 1995 şi 1996 vorbeau de extrădare sau
extrădare simplificată.
Un rol important în realizarea unei distincţii între cele două proceduri îl are fundamentul
mandatului european de arestare, care este principiul recunoaşterii reciproce, bazat pe încrederea
reciprocă între statele membre, principiu specific dreptului UE, în baza căruia se translatează
complet procedura pe tărâmul autorităţilor judiciare, departe de orice interferenţă a executivului. În
strânsă legătură se află şi obligaţia predării de către statele membre a propriilor cetăţeni, care a
devenit regula la nivelul Uniunii, în condiţiile în care, anterior adoptării Deciziei-cadru, 14 dintre
statele membre aveau dispoziţii constituţionale care interziceau sau cel puţin limitau extrădarea
conaţionalilor.
În ceea ce ne priveşte, apreciem că extrădarea şi mandatul european de arestare reprezintă
instrumente de cooperare judiciară internaţională în materie penală diferite şi care nu se confundă şi
aceasta în ciuda opţiunii legiuitorului român care a reglementat în Codul penal8 sub aceeaşi
denumire marginală, respectiv „extrădarea”, ambele instituţii. Deşi ele răspund aceluiaşi scop –
predarea persoanelor vizate de proceduri penale între state –, mecanismele sunt, în esenţă, suficient
de diferite, cu regulile proprii de funcţionare.
Capitolul al treilea intitulat „Implementarea mandatului european de arestare în
legislaţiile statelor membre ale Uniunii Europene” este unul eterogen, însă prezintă elemente pe
care le-am considerat esenţiale pentru înţelegerea contextului în care se desfăşoară procedura de
predare.
Prin însăşi natura sa, Decizia-cadru privind mandatul european de arestare a oferit o marjă de
manevră legiuitorilor naţionali din statele membre în procesul de transpunere internă. Diferenţele de
natură constituţională, legislativă sau chiar lingvistică din acestea au condus fie la o
supraimplementare, fie la omiterea unor cerinţe de natură substanţială sau procedurală, putând fi
8
A se vedea art. 14 C. pen.
7
constatată o „fragmentare a schemei mandatului european de arestare”. Totuşi, metodele de
implementare nu variază fundamental, putând fi întâlnite două astfel de opţiuni: fie adoptarea unor
amendamente la legislaţiile deja existente (spre exemplu, Polonia sau Cipru), fie adaptarea unei noi
legislaţii în materie (state precum Belgia, Germania sau Cipru). Aceste elemente fac obiectul primei
secţiuni a capitolului.
În următoarea secţiune, intitulată „Principalele probleme de ordin constituţional ivite între
statele membre a Deciziei-cadru privind mandatul european de arestare”, am arătat că, în anumite
state membre, implementarea deciziei-cadru privind mandatul european de arestare a fost
problematică. Conflictele de natură constituţională au împiedicat o aplicare netedă a noului
instrument. La scurt timp după intrarea în vigoare a deciziei-cadru, Germania, Polonia şi Cipru, prin
decizii ale curţilor constituţionale din aceste state, au pus la îndoială compatibilitatea mandatul
european de arestare cu legile lor fundamentale. Acest aspect este de natură să ne indice lipsa de
claritate în raportul dintre suveranitatea statală şi recunoaşterea reciprocă bazată pe încrederea
reciprocă. Din contră, alte provocări de natură constituţională ale deciziei-cadru, precum cele din
Grecia sau Republica Cehă, nu au constituit un obstacol pentru implementarea mandatului european
de arestare. Aceste curţi constituţionale au motivat că interdicţia de a extrăda propriii cetăţeni
trebuie analizată în contextul legal al raporturilor dintre statele membre cu responsabilităţile care
decurg din aderarea la UE.
În schimb, transpunerea în legislaţia noastră intrenă nu a fost atât de problematică, în
contextul în care implementarea s-a făcut într-un context mai larg marcat de aderarea României la
Uniunea Europeană.
O altă secţiune este dedicată domeniului de aplicare a mandatului european de arestare. În
ceea ce priveşte domeniul de aplicare a mandatului european de arestare, se constată că, din punct de
vedere material, Decizia-cadru nu exclude nicio infracţiune. Unul dintre cele mai importante aspecte
în legătură cu mandatul european de arestare îl constituie prevederea de condiţii diferite pentru o
listă de 32 de categorii de infracţiuni pentru care nu operează principiul dublei incriminări. Aceste
infracţiuni nu îşi regăsesc corespondenţa în denumirile marginale ale infracţiunilor din legislaţiile
interne ale fiecăruia dintre statele membre. Încadrarea unei anumite fapte într-una dintre cele 32 de
categorii de infracţiuni revine exclusiv autorităţii judiciare emitente a mandatului european de
arestare. Cu toate acestea, decizia-cadru nu are scopul de a armoniza categoriile de infracţiuni din
listă sub aspectul elementelor constitutive sau ale pedepselor. Însă, pentru o serie de astfel de
domenii care se regăsesc în listă, există instrumente de armonizare la nivelul UE, fiind considerate
„euro-infracţiuni”, instrumente la care autorităţile judiciare implicate trebuie să se raporteze în
procedura mandatului european de arestare. Din aceste motive, pentru o serie de 10 infracţiuni, am
prezentat principalele instrumente de armonizare, la care autorităţile implicate trebuie să se
raporteze în aprecierea că o faptă se înscrie sau nu în lista prevăzută de decizia-cadru.
O ultimă secţiune a acestui capitol se materializează într-un studiu de caz dedicat
implementării Deciziei-cadru privind mandatul european de arestare în Italia. Alegerea nu este
întâmplătoare. Astfel, dintre statele membre, Italia a manifestat cea mai intensă opoziţie în
negocierile privind adoptarea deciziei-cadru. Chiar şi după ce a acceptat noul instrument,
implementarea în legislaţia internă a acestui stat a fost pusă în aplicare după termenul de
transpunere, dar şi într-o manieră extrem de diferită de spiritul deciziei-cadru. Principalele obiecţii,
deopotrivă politice şi doctrinare, se referă la încălcarea principiului legalităţii prin aceea că
infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din decizia-cadru sunt prea generale şi vagi, reprezentând
formulări abstracte care nu iau în considerare diferitele modele care există în fiecare stat membru.
Toate aspectele particulare ale legislaţiei italiene sunt prezentate cu acest prilej.
Deopotrivă, alegerea Italiei ca subiect al acestui studiu de caz a avut şi un alt motiv:
jurisprudenţa instanţelor italiene în materia mandatului european de arestare emise de România este

8
foarte bogată. Din acest motiv, am efectuat o selecţie a unor speţe relevante care privesc executarea
unor mandate europene de arestare emise de ţara noastră. Din aceasta răzbate preocuparea pentru
respectarea drepturilor persoanelor rezidente în Italia, a principiului teritorialităţii legii penale,
precum şi o atentă aplecare asupra incidenţei dublei incriminări.
Principalul scop al celui de-al patrulea capitol a fost acela de a analiza procedura de
emitere a mandatului european de arestare prin raportare la prevederile Deciziei-cadru şi, în
special, cele ale Legii nr. 302/2004. Capitolul este structurat în opt secţiuni.
Prima secţiune a fost dedicată autorităţilor judiciare competente în vederea emiterii
mandatului european de arestare. Această noţiune comportă discuţii prin raportate la legislaţiile
naţionale ale unor state membre care au desemnat ca autorităţi judiciare organisme precum ministere
sau organe de poliţie, aspect ce este în măsură să zdruncine recunoaşterea şi încrederea reciprocă pe
care se bazează cooperarea judiciară între statele membre. Această problemă nu se identifică
legătură cu legislaţia autohtonă, potrivit căreia au fost desemnate autorităţi emitente instanţele
judecătoreşti, totuşi, pentru o facilitare a procedurilor de căutare a persoanei în cauză, am propus de
lege ferenda unificarea competenţei în condiţiile emiterii mandatului european de arestare
concomitent cu procedura dării în urmărire internaţională indiferent de instanţa care a emis mandatul
intern de arestare preventivă.
Cea de-a doua secţiune tratează procedura emiterii mandatului european de arestare. În acest
sens, s-a demonstrat importanţa completării corecte şi complete a formularului standard prin
raportare la practica judiciară din statele membre de executare, precum şi la jurisprudenţa CEDO.
Tot în această secţiune, au fost delimitate cele două ipoteze de emitere a mandatului: emiterea
standard şi emiterea fără controlul dublei incriminări şi au fost prezentate în detaliu condiţiile de
ordin substanţial prevăzute în legislaţia română care sunt mai restrictive decât cele din Decizia-
cadru, fiind menite să stăvilească numărul de mandate emise de România. Deopotrivă, s-au marcat
aspectele specifice legislaţiei române, dar şi aspectele generează dificultăţi în practică (noţiunea de
măsură privativă de libertate, restul rămas de executat, certitudinea prezenţei persoanei solicitate pe
teritoriul altui stat membru etc.).
În privinţa transmiterii şi traducerii mandatului european de arestare, care sunt tratate în
secţiunea a treia, s-a arătat că transmiterea diferă în funcţie de cunoaşterea de către autoritatea
judiciară emitentă a locului unde se află persoana în cauză. Când locaţia persoanei este cunoscută,
mandatul european de arestare va fi transmis direct autorităţii judiciare de executare. În situaţia în
care acesta nu este cunoscută, identificarea autorităţii străine competente să primească sau să
execute mandatul european de arestare se realizează inclusiv cu ajutorul punctelor naţionale de
contact la Reţeaua Judiciară Europeană. Referitor la traducerea mandatului european de arestare, s-a
constata că Decizia-cadru prevede traducerea în în limba oficială sau într-un din limbile acceptate de
statul de executare, dar s-a subliniat importanţa unei traduceri cât mai corecte, inclusiv în
considerarea respectării dreptului la informare.
Următoarea secţiunea a abordat acţiunile în aşteptarea deciziei de executare a mandatului
european de arestare. Din momentul primirii mandatului european de arestare de către autoritatea de
executare şi până la pronunţarea unei decizii cu privire la predarea persoanei în cauză, poate fi
necesară transmiterea de informaţii suplimentare sau acordarea de garanţii. Mandatul european de
arestare oferă de asemenea mecanisme menite să contribuie la facilitatea cooperării, prin acţiuni
precum transferarea temporară sau audierea persoanei solicitate, care nu reprezintă în fond decât
două forme de cooperare judiciară internaţională care pot contribui la pronunţarea unei soluţii în
cauză, având ca bază chiar mandatul european de arestare, putând fi considerate ca forme de
cooperare complementare ale acestuia. În acest fel, mandatul european de arestare se înfăţişează ca
un instrument de cooperare complex, care poate integra şi alte instrumente, aspect menit să faciliteze
cooperarea şi tragerea la răspundere a infractorilor

9
 Secţiunea a cincea tratează acţiuni ulterioare deciziei de executare a mandatului european de
arestare, respectiv predarea temporară şi aducerea în ţară a persoanei solicitate.
Cea de-a şasea secţiune analizează şi sistematizează cazurile de retragere a mandatului
european de arestare şi efectele acestei operaţiuni. S-a constatat că legea naţională nu prevede o
procedură expresă cu privire la modalitatea de retragere a mandatului european de arestare. Deşi,
potrivit principiului simetriei, autoritatea emitentă poate solicita retragerea printr-o simplă adresă, în
practică, de cele mai multe ori, instituţia operează pe calea contestaţiei de executare prevăzută de
codul de procedură penală. Având în vedere caracterul particular al acestei forme de cooperare
judiciară, apreciem necesar introducerea unei proceduri exprese prin care poate fi retras mandatul
european de arestare, respectiv printr-o încheiere dată în camera de consiliu, atacabilă cu contestaţie
de către procuror.
Efectele predării în baza unui mandat european de arestare sunt abordate în secţiunea a
şaptea. Deducerea perioadei în care persoana solicitată a fost arestată pe parcursul procedurii, regula
specialităţii, precum şi întreruperea cursului prescripţiei reprezintă aspecte importante de garantare a
drepturilor fundamentale ale persoanei vizate de procedura mandatului european de arestare.
Ultima secţiune a acestui capitol tratează proporţionalitatea în legătură cu emiterea
mandatului european de arestare, în condiţiile în care România a fost deseori ţinta criticilor cu
privire la emiterea de mandate europene de arestare pentru infracţiuni considerate minore. În acest
sens, am militat pentru existenţa unui control mai profund al necesităţii şi oportunităţii demarării
unei astfel de proceduri de cooperare judiciară internaţională, ţinând cont de costurile extrem de
ridicate pe care le generează. De asemenea, au fost propuse măsuri de cooperare alternative, menite
să contrabalanseze ne-emiterea mandatului când se constată că nu îndeplineşte condiţiile de
proporţionalitatl e.
Capitolul al cincilea al tezei abordează executarea mandatului european de arestare prin
raportare la prevederile Deciziei-cadru şi, în special, cele ale Legii nr. 302/2004, fiind structurat în
zece secţiuni menite să ofere o perspectivă step-by-step a procedurii de executare.
Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii reciproce a
deciziilor judiciare, printr-o procedură de predare a persoanelor, care se doreşte a fi una foarte
eficientă. Totuşi, un mandat european de arestare emis de un stat membru nu este acceptat şi
executat automat în statul membru de executare. Decizia cu privire la executarea este luată după un
control efectuat de autoritatea judiciară de executare, înainte să decidă arestarea şi predarea
persoanei implicate.
Prima secţiune analizează autorităţile judiciare române competente pentru executarea
mandatului european de arestare. În procedura executării mandatului european de arestare,
legiuitorul român a ales să desemneze ca autorităţi implicate curţile de apel şi parchetele de pe lângă
acestea. Cele două autorităţi intervin într-o manieră complementară. Astfel, în timp ce primele sunt
învestite cu luarea deciziei în privinţa predării persoanei solicitate, ultimele primesc mandatul şi
realizează procedurile prealabile pentru sesizarea instanţei în vederea executării. am constatat că, în
această manieră s-a produs o prelungire firească a procedurii extrădării, în acest mod, procedura
mandatului european de arestare beneficiind de experienţa practică anterioară. Totodată, s-a produs
astfel o anumită unitate jurisprudenţială la nivelul curţilor de apel, spre deosebire de divizarea
constatată în procedura de emitere a mandatelor – aspect negativ pe care l-am subliniat în capitolul
privind emiterea mandatului european de arestare.
În cea de-a doua secţiune se tratează faptele care dau loc la predare. Simetric procedurii
emiterii a mandatului european de arestare, autoritatea de executare trebuie să analizeze mandatul
prin raportare la cele două ipoteze de emitere: emiterea standard sau emiterea fără respectarea regulii
dublei incriminări. Trebuie din nou subliniat că, înainte de emiterea mandatului european de
arestare, revine autorităţii emitente competenţa de a verifica dacă faptele pentru care se solicită

10
predarea se regăsesc în lista celor 32 de infracţiuni. Ulterior, spre deosebire de materia extrădării,
autoritatea judiciară de executare nu va proceda la controlul dublei incriminări, ci va efectua mai
degrabă un control formal, pe baza legislaţiei statului emitent. Astfel, instanţa de executare se va axa
pe elementele oferite chiar de formularul mandatului european de arestare şi va verifica dacă faptele
pentru care a fost emis figurează sau nu în lista celor 32 de infracţiuni. Deopotrivă, instanţa de
executare nu poate cenzura nici calificarea dată faptei în statul emitent, încadrarea juridică revenind
autorităţii emitente.
În următoarea secţiune sunt detaliate condiţiile speciale pentru predare. Art. 5 din decizia-
cadru, oglindit în art. 98 din legea internă, oferă măsuri de protecţie a drepturilor persoanei
solicitate, concretizate în condiţii suplimentare pentru remitere, subsecvente deciziei de executare.
În acest sens, sunt reglementate posibilităţi de condiţionare a predării persoanei de către autoritatea
judiciară de executare de oferirea anumitor garanţii procesuale de către autoritatea judiciară
emitentă, în legătură cu rejudecarea persoanei condamnate în lipsă, revizuirea pedepsei detenţiunii
pe viaţă sau transferarea după condamnare a resortisanţilor şi rezidenţilor statului membru de
executare.
Decizia-cadru 2002/584/JAI instituie un sistem care are la bază principiul recunoaşterii
reciproce în temeiul căruia sunt executate mandatele europene de arestare. În virtutea acestui
principiu, autorităţile judiciare de executare nu beneficiază de o putere discreţionară pentru a acorda
sau refuza executarea, aceasta fiind obligatorie. Totuşi, recunoaşterea reciprocă nu este absolută,
fiind atenuată de motivele prevăzute în decizia-cadru, care permit autorităţilor judiciare de executare
să refuze predarea persoanei solicitate. Motivele de executare obligatorii şi facultative sunt
sistematizate şi analizate pe larg în secţiunea a patra a acestui capitol.
Cu privire la fiecare motiv de refuz sunt prezentate, după caz, motivele care au stat la baza
legiferării acestora (amnistia, minoritatea), diferenţele faţă de procedura de extrădare (ne bis in
idem, teritorialitatea) sau contextul mai larg al dreptului Uniunii Europene în care respectivul motiv
de refuz îşi găseşte relevanţa (decizia in absentia). Acestea au fost însoţite de o evidenţierea a
practicii judiciare relevante şi recente în materie. În special, fost folosită jurisprudenţa instanţelor
române, însă anumite orientări interesante din practica altor state membre au fost relevate, precum şi
jurisprudenţa CJUE.
Mai mult, au fost aduse în discuţie aspecte de noutate precum situaţia solicitanţilor de azil şi
a refugiaţilor politici sau locul comiterii infracţiunilor prin internet, în contextul motivelor de refuz a
executării mandatelor europene de arestare.
În cea de-a cincea secţiune este prezentată pe larg procedura de executare a mandatului
european de arestare, fiind abordată step-by-step, prin evidenţierea fiecărei etape şi a atribuţiilor
aferente organelor judiciare implicate.
În reglementarea actuală din legea naţională, verificările prealabile efectuate în procedura de
executare a unui mandatul european de arestare sunt de competenţa procurorului din cadrul
parchetelor de pe lângă curtea de apel. Procurorul sesizează curtea de apel competentă cu
propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate, aşa cum este prevăzut de art. 103 alin.
(1) din Lege. Cauza se repartizează unui complet format dintr-un judecător, pentru a aprecia asupra
luării măsurii arestării şi asupra predării persoanei în cauză, de îndată ce instanţa este sesizată.
Art. 102 din Legea nr. 302/2004 reglementează o procedură de urgenţă în cazul semnalării
introduse în Sistemul de Informaţii Schengen. Potrivit art. 102 alin (3) din Legea nr. 302/2004, o
astfel de semnalare în vederea arestării echivalează cu un mandat european de arestare.
Art. 104 din Legea nr. 302/2004 reglementează procedura de executare a unui mandat
european de arestare, care diferă în funcţie de două ipoteze: prima, aplicabilă în situaţia în care
persoana solicitată îşi dă consimţământul la predare şi cea de-a doua, când aceasta se opune predării
statului de executare. Decizia-cadru a introdus principiul consimţământului la predare prin

11
prevederea posibilităţii pentru persoana solicitată de a îşi exprima în mod liber dorinţa de a fi
predată voluntar, după ce i-au fost comunicate consecinţele legale ale acestui consimţământ. Pe
lângă accelerarea procedurii, consimţământul la predare are beneficii importante pentru persoana în
cauză, prin evitarea unei detenţii prelungite în statul de executare.
Totodată, procedura executării este obiectul unor termene expres prevăzute de Decizia-
cadru, preluate de legislaţiile naţionale. Aceste termene stricte sunt prevăzute nu doar în favoarea
procedurii în sine, dar mai ales conferă persoanei vizate dreptul de a beneficia de o procedură
rapidă.
În aceeaşi secţiune, se realizează o analiză aprofundată a măsurilor preventive ce pot fi
dispuse în fiecare dintre secvenţele procedurii de executare a mandatului european de arestare,
ajungându-se la constatarea că principala problemă privitoare la procedura executării euro-
mandatelor în ţara noastră, este legată de modalitatea inadecvată de prevedere legislativă a
condiţiilor dispunerii măsurilor preventive.
Astfel, textul art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004 este criticabil din două
considerente. În primul rând, potrivit acestuia, în cazul respingerii propunerii arestării provizorii a
persoanei solicitate, judecătorul va lua în mod obligatoriu o măsură preventivă, fără a avea opţiunea
ca, în funcţie de datele concrete ale cauzei, să nu dispună nicio măsură din cele prevăzute de codul
de procedură penală. Aceste considerente rezultă fără echivoc din termenii folosiţi de legiuitor în
textul de lege menţionat, respectiv „dispune” aplicarea pe o durată de cel mult 30 de zile, a uneia
dintre măsurile preventive neprivative de libertate prevăzute de codul de procedură penală. Or, în
practică, pot exista, încă din acest moment al procedurii, dubii serioase cu privire la identitatea
persoanei sau, chiar indicii temeinice cu privire la incidenţa unui caz de refuz (spre exemplu,
minoritatea persoanei solicitate), care ar impune mai degrabă nedispunerea niciunei măsuri
preventive în cauză până la înaintarea mandatului european de arestare de către autorităţile judiciare
emitente.
În cel de-al doilea rând, dispoziţiile arătate fac referire la dispunerea unor măsuri alternative
„neprivative de libertate prevăzute” de codul de procedură penală, formularea ridicând, la rândul
său, două probleme: posibilitatea dispunerii arestului la domiciliu şi oportunitatea dispunerii a
controlului judiciar pe cauţiune.
Deopotrivă, pentru conturarea completă a procedurii de executare a mandatului european de
arestare, au fost dedicate secţiuni predării de bunuri cu ocazia executării, concursul de cereri şi
rezolvarea conflictelor de jurisdicţie, regula specialităţii, tranzitul şi predarea ulterioară.
Ultimul capitol este menit a evalua protecţia drepturilor fundamentale ale omului în
sistemul mandatului european de arestare.
Într-o primă secţiune s-au identificat standardele de protecţie a drepturilor persoanelor vizate
de un mandat european de arestare. În ciuda armonizării unor domenii punctuale, există încă
deosebiri importante între sistemele juridice ale statelor membre, inclusiv în ceea ce priveşte gradul
de protecţie a drepturilor fundamentale. Aşa cum reiese şi din art. 53 din Carta UE, în cazul în care
un act de drept al Uniunii implică măsuri naționale de punere în aplicare, autoritățile și instanțele
naționale sunt libere să aplice standardele naționale de protecție a drepturilor fundamentale, cu
condiția ca această aplicare să nu compromită nivelul de protecție prevăzut de cartă, și nici
supremația, unitatea și caracterul efectiv ale dreptului Uniunii 9. Aşadar nivelul de protecţie garantat
într-un stat membru poate fi diferit celui oferit de alt stat membru.
Pentru astfel de motive, am exprimat în mod legitim întrebarea care sunt garanţiile care
trebuie să fie respectate în procedura mandatului european de arestare, aşa încât să recunoaştem un

9
A se vedea şi CJUE, C-399/11, Stefano Melloni împotriva Ministerio Fiscal, Hotărârea din 26 februarie 2013,
ECLI:EU:C:2013:107, parag. 60.
12
standard comun în întreaga Uniune, care să fie aplicabil tuturor persoanelor vizate de mandatul
european de arestare, indiferent de statele implicate în procedură?
Am identificat în principal, trei categorii de garanţii de care beneficiază persoanele care fac
obiectul MEA:
- garanţii oferite de CEDO şi Carta UE;
- garanţii adiţionale specifice oferite de diverse instrumente adoptate la nivelul UE;
- garanţii reglementate chiar de textul Deciziei-cadru privind mandatul european de
arestare.
Am constatat, totodată, că instrumentele de protecţie a drepturilor fundamentale incidente în
procedura mandatului european de arestare sunt numeroase şi se întrepătrund unele cu altele, aşa
încât se creează o veritabilă convergenţă a drepturilor conţinute. Neîndoielnic, CEDO este cel mai
important text relativ la protecţia drepturilor fundamentale, beneficiind şi de puterea sancţionatorie a
curţii eponime. Complementar, Carta UE, prin înscrierea sa în considerentele Deciziei-cadru privind
mandatul european de arestare, a dobândit o forţă indiscutabilă, respectarea sa impunându-se în
aceeaşi manieră ca şi CEDO.
Controlul respectării drepturilor fundamentale este foarte vizibil în procedura de executare a
mandatului european de arestare. Dar un astfel de control nu trebuie lăsat numai pe umerii statului
de executare. Mecanismul mandatului european de arestare constituie un proces interguvernamental
distributiv. Aceasta înseamnă că cele două state care cooperează pot avea responsabilităţi numai în
ceea ce priveşte partea de procedură care se desfăşoară pe teritoriul lor. Totuşi, faptul că mecanismul
mandatului european de arestare a fost adoptat cu scopul de a întări cooperarea în interiorul spaţiulu
de libertate, securitate şi justiţie, nu poate avea drept rezultat un transfer reciproc al
responsabilităţilor între statul de emitere şi cel de executare, ci, dimpotrivă, asigurarea unui anumit
grad de protecţie legală a persoanei vizate de procedură în toate statele implicate. Din aceste motive,
o altă secţiune este dedicată controlului protecţiei drepturilor fundamentale în cadrul sistemului
mandatului european de arestare.
În cea de-a treia secţiune se abordează drepturile procesuale ale persoanelor care fac obiectul
unui mandat european de arestare. Drepturile procedurale au menirea de a proteja persoana solicitată
în procedura mandatului european de arestare, prin urmare, acestea trebuie respectate atât în statul
de emitere, cât şi în cel de executare. Decizia-cadru 2002/584 prevede, în mod explicit în art. 11, o
serie de garanţii minimale pentru persoana care este subiectul unui mandat european de arestare.
Potrivit alin. 1) al acestui articol, atunci când persoana căutată este arestată, are dreptul de a fi
informată despre conţinutul mandatului european de arestare, precum şi despre posibilitatea de a
consimţi la predarea sa. Deopotrivă, conform alin. 2) din articolul menţionat, are dreptul de a fi
asistată de un avocat şi de un interpret. Aceste garanţii nu sunt suficiente prin ele însele, fiind
necesar a fi completate şi corelate cu o serie largă de drepturi acceptate la nivelul UE.
Am putut observa la capitolul dedicat executării mandatului european de arestare că, printre
motivele de refuz a executării reglementate în art. 3 şi 4 din Decizia-cadru, nu se regăseşte niciunul
care să permită posibilitatea neexecutării mandatului european de arestare şi, subsecvent, a predării
persoanei, în condiţiile constatării de către autoritatea judiciară de executare a încălcării drepturilor
fundamentale în statul de emitere, aspect justificat de presupunerea că sistemele juridice ale statelor
membre ale Uniunii oferă un cadru omogen în privinţa respectării drepturilor fundamentale. Cu
toate acestea, violarea drepturilor fundamentale poate constitui o ruptură în această încredere
reciprocă cu care au fost creditate statele membre. Pentru aceste motive, o altă secţiune a capitolului
este dedicată posibilităţii refuzării executării unui mandat european de arestare în condiţiile
încălcării drepturilor fundamentale.
Într-o primă subsecţiune am analizat posibilitatea refuzului executării în situaţia constatării
încălcării drepturilor fundamentale, ca un motiv general, mai ales în contextul ultimelor tendinţe ce

13
se pot desprinde din jurisprudenţa CJUE. Această curte a avut prilejul recent să examineze recent, în
mod direct, în alte două situaţii relaţia dintre drepturile fundamentale, recunoaşterea reciprocă şi
încrederea reciprocă: Aranyosi şi Căldăraru10 şi LM11. Cele două hotărâri au reprezentat o
oportunitate pentru CJUE să analizeze problematica refuzului executării unui mandat european de
arestare pe motivul existenţei unei suspiciuni referitoare la violarea drepturilor fundamentale.
Procedând la o evaluare de ansamblu a hotărârilor pronunţate de CJUE prezentate, dar şi a
dezvoltărilor ulterioare ale acestei jursprudenţe în procedura de executarea concretă a mandatului
european de arestare, am concluzionat că ridicarea unor asemenea probleme în procedura de
executare, obligă autorităţile judiciare implicate la dialog, la comunicarea de informaţii suplimentare
pentru stabilirea implicaţiilor concrete pentru persoana solicitată. O astfel de consecinţă, apreciem
că nu poate decât să fie benefică pentru cooperarea judiciară între statele membre, putând duce la
întărirea încrederii reciproce între sistemele judiciare.
Deopotrivă, constatarea unor încălcări generalizate sau sistemice a unor drepturi
fundamentale în statul de emitere, nu conduce în mod automat la refuzul executării mandatului
european de arestare. În procedura de executare devine astfel necesară evaluarea în concret cu
privire la riscurile acestor încălcări pentru situaţia particulară a persoanei în cauză. Neîndoielnic, va
fi dificil să se demonstreze că persoana solicitată va fi afectată în mod individual de deficienţele
generale constatate la nivelul statului de emitere a mandatului european de arestare.
Un rol important în acest proces revine autorităţii judiciare emitente, care trebuie să ofere
informaţiile suplimentare din care să rezulte impactul concret asupra persoanei solicitate, inclusiv
prin solicitarea la rândului său de la alte instituţii şi autorităţi, de date necesare fundamentării unei
astfel de evaluării.
Într-o altă subsecţiune am atins subiectul motivelor concrete de refuz a executării a unui
mandat european de arestare. Sistemul tradiţional al extrădării cunoaște un motiv de refuz denumit
„clauza umanitară” sau „clauza de non-discriminare”. Motivul de refuz se prezintă în două ipoteze.
Prima constă în posibilitatea de a refuza cooperarea dacă aceasta este solicitată într-un alt scop decât
cel menţionat în cerere, şi anume scopul de a urmări sau pedepsi o persoană pentru considerente ce
ţin de rasă, de religie, de naţionalitate sau de opinii politice. Cea de-a doua ipoteză se referă la
posibilitatea de a refuza cererea în condiţiile în care admiterea acesteia ar putea avea un efect grav
pentru situaţia persoanei în cauză sau ar risca agravarea pentru acelaşi motive.
Decizia-cadru privind mandatul european de arestare nu conţine o astfel de dispoziţie, la
scurt timp după adoptarea acesteia, această omisiune fiind privită cu mult criticism, subliniind-se că
se concentrează pe eficenţă şi urgenţă, în detrimentul protecţiei individului care face obiectul
predării între statele membre.
Inexistenţa unui motiv de refuz bazat pe considerente umanitare în Decizia-cadru privind
mandatul european de arestare nu înseamnă totuşi că protecţia individului nu răzbate din prevederile
acesteia. Mai mult, cu prilejul implementării, unii legiuitorii naţionali au avut în vedere inclusiv
introducerea unor norme în statele membre, care să asigure o protecţie suplimentară a persoanelor
aflate în situaţii vulnerabile.
În aceste sens, poate fi adus în discuţie motivul de refuz obligatoriu bazat pe vârsta mică a
persoanei solicitate, detenţiunea pe viaţă sau starea de sănătate a persoanei solicitate.

Cercetarea acestor aspecte, ne-au permis să formulăm următoarele concluzii:

În condiţiile în care eficientizarea procedurii extrădării în interiorul UE a reprezentat un
deziderat încă din anii ’70, instituirea mandatului european de arestare prin Decizia-cadru

10
CJUE, C-404/15 şi C-659/15 PPU, Pál Aranyosi şi Robert Căldăraru, Hotărârea din 5 aprilie 2016,
ECLI:EU:C:2016:198.
11
CJUE, C-216/18 PPU, LM, Hotărârea din 25 iulie 2018, ECLI:EU:C:2018:586.
14
2002/584/JAI a constituit o adevărată gură de oxigen pentru organele judiciare implicate în
procedurile de urmărire sau de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti, care erau obligate să
efectueze demersuri pentru repatrierea persoanelor căutate, ce durau chiar şi zeci de ani. Prin
urmare, numărul euro-mandatelor emise şi executate de către statele membre este, de departe, unul
impresionant.
Însă la nivelul doctrinei europene, a organizaţiilor care sprijină drepturile omului sau chiar a
presei, mandatul european de arestare nu a fost primit şi privit cu prietenie. „Euroscepticii” i-au
copleşit pe „euroforici” şi mandatul european de arestare a fost supus unui tir de critici constante.
Plecând de la cele două maniere antagonice de a privi mandatul european de arestare, am
încercat să analizăm cu obiectivitate reglementarea sa legislativă şi aplicarea sa jurisprudenţială.
Am pornit de la analiza cooperării judiciare în materie penală în interiorul spaţiului de
libertate, securitate şi justiţie, care, în ultimii ani, a avut o dezvoltare remarcabilă. În interiorul UE,
principiul solicitării, tradiţional în instrumentele de cooperare clasice, a fost înlocuit de principiul
recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare în materie penală. Mandatul european de arestare - o
astfel de decizie judiciară - odată emis de autorităţile judiciare ale statelor membre este recunoscut şi
executat pe întregul teritoriul Uniunii.
Recunoaşterea reciprocă presupune, în principiu, formalităţi minime în procedura de
executare a instrumentelor de cooperare. O astfel de abordare a fost posibilă prin fundamentarea
încrederii reciproce între sistemele judiciare ale statelor implicate şi în echivalenţa garanţiilor pe
care legislaţiile acestora le oferă.
Încrederea reciprocă nu poate fi însă decretată şi necesită alte mecanisme care să convingă
autorităţile judiciare implicate de faptul că împărţăşesc valori fundamentale comune.
Din acest motiv, aplicarea practică a instrumentelor de cooperare în materie penală şi, în
special, cea a mandatului european de arestare este uneori primită cu scepticism, mai ales că
recunoaşterea reciprocă se desfăşoară într-un cadru strict, care nu lasă autorităţile implicate să aplice
multe alte reguli, decât cele instituite prin actele europene.
Înlocuirea extrădării cu procedura arestării şi predării în baza mandatului european de
arestare a implicat nu doar o schimbare la nivel semantic. Astfel, în materia mandatului european de
arestare cetăţenia persoanei solicitate nu mai prezintă relevanţă, chiar şi atunci când ea aparţine
statului membru de executare. În acelaşi timp, această abordare este legată de principiul cetăţeniei
europene, al cărui fundament este considerat şi egalitatea de tratament între cetăţenii Uniunii.
Deopotrivă, procedura mandatului european de arestare se desfăşoară în interiorul unor
termene stricte şi nu poate fi refuzată decât pentru motive expres reglementate. O altă inovaţie
majoră a mandatului european de arestare o constituie suprimarea condiţiei dublei incriminări pentru
o listă de 32 de infracţiuni, aproape unanim recunoscute ca fiind grave în toate statele membre sau
care fac obiectul armonizării la nivelul acestora. Drept consecinţă, încadrarea faptei pentru care se
solicită predarea într-una din aceste categorii, determină executarea mandatului european de arestare
fără alte formalităţi privind verificarea prevederii faptei în legea penală a statului de executare.
Astfel de schimbări majore, alături de rapiditatea cu care a fost adoptat mandatului european
de arestare au determinat o reticenţă a statelor membre cu privire la acest instrument de cooperare,
vizibilă mai ales în procesul transpunerii deciziei-cadru care îl instituie. Însăşi natura deciziei-cadru,
ca act al Uniunii, a dat ocazia anumitor state membre să prevadă în legislaţiile lor naţionale motive
de neexecutare nereglementate de legiuitorul european, cum ar fi motive bazate pe nerespectarea
drepturilor fundamentale. Mai mult, unele dintre motivele facultative de neexecutare au fost
implementate în legislaţiile interne ca motive obligatorii de refuz. Asemenea aspecte pot constitui
obstacole în calea necesarei încrederi reciproce şi, drept consecinţă, asupra cooperării judiciare în
general.

15
 Pe parcursul acestui studiu, raportarea la conceptul de „încredere reciprocă” a constituit un
adevărat leitmotiv, aşa cum am arătat, cooperarea între statele Uniunii nefiind posibilă între statele
implicate fără încrederea mutuală în sistemele lor juridice. Un pas important în consolidarea acestei
încrederi a fost realizat prin faptul că procedura mandatului european de arestare se desfăşoară
numai între autorităţile judiciare din statele membre. Noua procedură este una complet depolitizată,
fiind pusă în practică de autorităţile judiciare competente ale statelor membre, numite „autorităţi
judiciare emitente” şi „autorităţi judiciare de executare”.
Am identificat şi dezvoltat una din principalele probleme ale procedurii emiterii mandatului
european de arestare. Aşa cum am arătat, scopul iniţial al mandatului european de arestare a fost
reprimarea formelor grave de infracţionalitate, însă organele judiciare implicate în emiterea euro-
mandatelor au procedat la utilizarea instrumentului şi în cazuri privind infracţiuni minore, care
determină iarăşi neîncredere.
În opinia noastră, un control cu privire la proporţionalitate constituie un pas indispensabil
consolidării încrederii reciproce. În ceea ce priveşte procedura desfăşurată în ţara noastră, am
propus, ca încă din momentul solicitării emiterii mandatului european de arestare, organul la cererea
căruia se emite mandatul, să întocmească o evaluare cu privire la oportunitatea şi proporţionalitatea
în concret a mandatului european de arestare, precum şi să identifice măsuri alternative şi mai puţin
costisitoare la emiterea unui astfel de mandat.
Relativ la procedura executării mandatului european de arestare, am reliefat, pe parcursul
capitolului care îi este dedicat, că aceasta constă într-un control în limitele oferite de principiul
recunoaşterii reciproce, operat de autoritatea judiciară de executare. În aceşti termeni, autoritatea de
executare nu poate, spre exemplu, să ia în discuţie asocierea faptei pentru care a fost emis mandatul
într-una din infracţiunile prevăzute în lista de 32, acţiune care revine exclusiv autorităţii judiciare de
emitere. În schimb, în procedura de executare, pot fi apreciate întrunirea condiţiilor de fond şi de
formă a mandatului european de arestare, precum şi incidenţa motivelor obligatorii sau facultative
de neexecutare.
Unul dintre cele mai inovative elemente referitoare la procedura de executare, se referă la
introducerea posibilităţii pentru persoana solicitată de a îşi exprima în mod liber dorinţa de a fi
predată voluntar, după ce i-au fost comunicate consecinţele legale ale acestui consimţământ. Un
astfel de consimţământ la predare are o dublă implicaţie pozitivă: accelerarea procedurii şi evitarea
unei detenţii prelungite în statul de executare.
Schimbarea de paradigmă, prin trecerea de la tradiţionala procedură a extrădării la
mandatului european de arestare, a marcat însă discuţii cu privire la nivelul protecţiei drepturilor
fundamentale. În procedura extrădării, statului solicitat i se oferea o marjă largă de analiză a situaţiei
persoanei, inclusiv cu privire la respectarea drepturilor fundamentale în statul solicitant. Or,
procedura mandatului european de arestare este guvernată de reguli mai stricte, care nu oferă, de
cele mai multe ori, un asemenea prilej. Neprevederea unui motiv de refuz al mandatului european de
arestare bazat pe nerespectarea drepturilor fundamentale a amplificat discuţiile doctrinare şi
îngrijorarea unora dintre organele judiciare implicate cu privire la protecţia drepturilor individului
vizat de un astfel de mandat.
În ciuda unor reglementări care par deficitare, am privit protecţia drepturilor fundamentale
într-un cadru mai larg, constatând, de altfel, că mandatului european de arestare îi sunt aplicabile
principii şi garanţii diferite, alături de cele strict prevăzute de Decizia-cadru. În special, ultimele
dezvoltări cu privire la întărirea drepturilor procedurale la nivelul UE, care fac chiar trimitere
expresă la procedura mandatului european de arestare, au dus la armonizarea acestora între statele
membre, putând constitui un pas important către încrederea reciprocă.
O mare parte din lucrare este dedicată analizei jurisprudenţei în materia mandatului european
de arestare. Practica judiciară din statele membre la care am făcut trimitere este relevantă pentru

16
problemele ridicate în procedura de emitere şi cea de executare a mandatului european de arestare.
Dar ultimii ani au marcat pronunţarea de către CJUE a unor hotărâri extrem de interesante în
materie, care contribuie în mod fundamental la unificarea sistemului mandatului european de
arestare.
Pentru aceste considerente, apreciem că analiza operată pe parcursul lucrării în baza
obiectivelor stabilite, contextualizează reglementarea şi aplicarea mandatului european de arestare
ca fiind unele pozitive. Din punct de vedere legislativ, cadrul pe care se fundamentează mandatul
european de arestare este unul generos, problemele care au fost reliefate pe parcursul lucrării fiind
mai degrabă de interpretare a dispozițiilor existente cu prilejul punerii în practică, aici contribuind și
diversitatea sistemelor juridice implicate sau unele reminiscențe subiective din dreptul tradițional al
extrădării.
Totuşi, aspectele analizate în lucrare au reliefat şi necesitatea unor amendări legislative, în
acest sens propunând de lege ferenda o serie de modificări ale legislaţiei noastre interne.
Astfel, plecând de la capitolul în care am analizat relaţia dintre extrădare şi mandatul
european de arestare şi raportat la concluziile la care am ajuns ceea ce priveşte caracterul autonom al
mandatului european de arestare faţă de extrădare, am apreciat că denumirea marginală a art. 14 din
Partea generală a Codului penal- „Extrădarea” de lege ferenda, ar putea fi schimbată în „Extrădarea
şi mandatul european de arestare” pentru a sublinia caracterul individual al acestei din urmă
proceduri şi a o impune astfel ca o formă de cooperare de sine-stătătoare.
De asemenea, în materia emiterii mandatului european de arestare, subliniind dificultăţile
desfăşurării în paralel a mecanismului mandatului european de arestare şi a procedurii dării în
urmărire prevăzută de art. 64 din Legea nr. 302/2004 am apreciat că, dacă mandatul de arestare a
fost emis subsecvent admiterii contestaţiei formulate de procuror, de lege ferenda, ar putea fi
prevăzută o competenţă unică, fie instanţei care a emis mandatul, fie instanţei fondului.
Tot în materia emiterii mandatul european de arestare, un control cu privire la
proporţionalitate şi oportunitate cu prilejul emiterii mandatului european de arestare menit să pună
în balanţă implicaţiile economice ale procedurii versus gravitatea faptei, pericolul social al persoanei
implicate şi necesitatea tragerii la răspundere penală a acesteia ar fi oportun de realizat pentru
fiecare solicitare de mandat în parte. În acest sens, am considerat că ar fi util ca, de lege ferenda,
legiuitorul român să introducă un test de oportunitate şi proporţionalitate care să se materializeze
într-un document scris şi completat cu ocazia sesizării autorităţii judiciare emitente de organul care
procedează la sesizare potrivit art. 89 alin. (3) din Lege (din oficiu, procurorul ori de către organul la
care se află spre executare mandatul de arestare preventivă sau hotărârea prin care s-a luat măsura
privativă de libertate).
Am exemplificat poziţiile divergente ale doctrinei şi practicii judiciare în legătură cu
executarea mandatului european de arestare privind minorii cu vârsta între 14 şi 16 ani şi am arătat
argumentat că, de lege ferenda, legiuitorul român ar trebui să prevadă expres vârsta de la care se
poate dispune predarea persoanei în baza unui mandat european de arestare, similar altor legislaţii
naţionale ale statelor membre.
Am efectuat o amplă analiză a măsurilor preventive ce pot fi dispuse în procedura executării
mandatul european de arestare. Pornind de la aprecierea că măsura arestului la domiciliu se include
în măsurile preventive privative de libertate, nu în cele neprivative, am constatat că luarea acestei
măsuri preventive nu este acoperită de prevederile din art. 102 alin. 5 lit. b) din lege. Nu credem că
existe argumente pentru care măsura arestului la domiciliu să nu fie printre cele care pot fi dispuse
în această procedură, astfel că de lege ferenda, aceste prevederi ar trebui modificate similar celor din
art. 43 alin. 5) din Legea nr. 302/2004, care reglementează arestarea provizorie în caz de extrădare.
Domeniul mandatului european de arestare este unul extrem de vast şi, din păcate, prezentul
studiu doctoral nu a fost suficient pentru abordarea extinsă a întregii problematici a unui domeniu

17
atât de important. Apreciem totuşi că acesta poate constitui punctul de plecare pentru alte
investigaţii ştiinţifice contextuale şi mai particulare.
Astfel, ca noi direcţii de cercetare apreciem că ar prezenta relevanţă teoretică şi practică
deosebită abordarea următoarelor aspecte:
În primul rând, analiza panoramică a principiului recunoaşterii reciproce de la mandatul
european de arestare la cel mai nou instrument de cooperare între statele membre, şi anume ordinul
european de anchetă, ar sublinia evoluţia acestui domeniu din punctul de vedere al întăririi
drepturilor fundamentale. În cazul ordinului european de anchetă, opţiunea legiutorului european a
fost aceea de a face referire expresă la unele aspecte controversate în materia recunoaşterii
reciproce: definirea noţiunii de „autoritate judiciară emitentă”, proporţionalitatea, procedura de
consultare între autorităţile implicate ş.a.
În aceeaşi idee, apreciem necesară a analiză aprofundată cu privire la proporţionalitatea şi
oportunitatea emiterii mandatului european de arestare de către România. O astfel de analiză, ar
presupune inclusiv un amplu demers sociologic, pornind de la costurile procedurii mandatului
european de arestare în contextul concret al faptelor pentru care un astfel de mandat este emis.
Un alt domeniu de interes, mai ales în contexul hotărârii Aranyosi şi Căldăraru, este cel al
modalităţii concrete în care autorităţile judiciare de emitere din ţara noastră reuşesc să convingă
judecătorii din celelalte state membre cu privire la respectarea concretă a drepturilor fundamentale
ale persoanei solicitate, prin raportare la condiţiile de detenţie din sistemul penitenciar românesc.
În încheiere, având în gând o opinie a lui Cesare Beccaria ne exprimăm inclusiv propria
convingere că, prin faptul că infractorii nu vor găsi niciun loc în interiorul Uniunii în care se
ascundă, mandatul european de arestare constituie un instrument eficient de prevenire a săvârşirii de
infracţiuni în spațiul european.

Cuvinte cheie: mandatul european de arestare, cooperarea judiciară internaţională în

materie penală, principiul recunoaşterii reciproce, încredere reciprocă, drepturi fundamentale.

18
 CUPRINSUL TEZEI

ABREVIERI ..................................................................................... Error! Bookmark not defined.

INTRODUCERE.............................................................................. Error! Bookmark not defined.
CAPITOLUL I. COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ ÎNTRE
STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE .................... Error! Bookmark not defined.
1. Necesitatea cooperării judiciare în materie penală în interiorul Uniunii EuropeneError! Bookmark not de
2. Evoluţia cooperării judiciare în materie penală între statele membre ale Uniunii EuropeneError! Bookma
3. Cooperarea interstatală în materie penală – premisă a creării unui spaţiu penal europeanError! Bookmark
3.1. Principiul recunoaşterii reciproce – „piatra de temelie” a cooperării judiciare în materie
penală în interiorul Uniunii Europene............................................ Error! Bookmark not defined.
3.1.1. Geneza principiului recunoaşterii reciproce .................... Error! Bookmark not defined.
3.1.2. Recunoaşterea reciprocă a deciziilor judiciare civile ...... Error! Bookmark not defined.
3.1.3. Aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în materie penalăError! Bookmark not defined.
3.1.4. Încrederea reciprocă – indispensabilă recunoaşterii reciproceError! Bookmark not defined.
3.2. Armonizarea legislaţiilor .................................................... Error! Bookmark not defined.
4. Mandatul european de arestare – prima concretizare importantă a spaţiului penal europeanError! Bookma
5. Instituţiile Uniunii Europene cu atribuţii în materia facilitării cooperării judiciare în materie
penală ................................................................................................. Error! Bookmark not defined.
5.1. Rolul Eurojust în sistemul mandatului european de arestareError! Bookmark not defined.
5.2. Rolul Reţelei Judiciare Europene în sistemul mandatului european de arestareError! Bookmark not de
Concluziile capitolului ....................................................................... Error! Bookmark not defined.
CAPITOLUL II. DE LA EXTRĂDARE LA MANDATUL EUROPEAN DE
ARESTARE................................. ..................................................... Error! Bookmark not defined.
1. Cadrul juridic al extrădării între statele membre ale Uniunii EuropeneError! Bookmark not defined.
2. Inovaţiile majore aduse de mandatul european de arestare ........ Error! Bookmark not defined.
2.1. Reglementarea prin decizie-cadru, şi nu prin convenţie ..... Error! Bookmark not defined.
2.2. O procedură strict judiciară ........................................................ Error! Bookmark not defined.
2.3. Predarea naţionalilor ........................................................... Error! Bookmark not defined.
2.4. Suprimarea parţială a dublei incriminări ............................. Error! Bookmark not defined.
2.5. Abolirea excepţiei referitoare la infracţiunile politice ........ Error! Bookmark not defined.
2.6. Limitarea motivelor de refuz .............................................. Error! Bookmark not defined.
3. Raportul dintre extrădare şi mandatul european de arestare ...... Error! Bookmark not defined.
Concluziile capitolului ....................................................................... Error! Bookmark not defined.
CAPITOLUL III. IMPLEMENTAREA MANDATULUI EUROPEAN DE ARESTARE
ÎN LEGISLAŢIILE STATELOR MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENEError! Bookmark not defined.
1. Transpunerea Deciziei-cadru privind mandatul european de arestare în statele membreError! Bookmark
19
2. Principalele probleme de ordin constituţional ivite în statele membre în procesul de
implementare a Deciziei-cadru privind mandatul european de arestareError! Bookmark not defined.
3. Transpunerea Deciziei-cadru în legislaţia română ..................... Error! Bookmark not defined.
4. Domeniul de aplicare a mandatului european de arestare .......... Error! Bookmark not defined.
4.1. Ratione loci ......................................................................... Error! Bookmark not defined.
4.2. Ratione temporis ................................................................. Error! Bookmark not defined.
4.3. Ratione materiae ................................................................. Error! Bookmark not defined.
4.3.1. Apartenenţa la o organizaţie criminală ............................ Error! Bookmark not defined.
4.3.2. Terorismul ....................................................................... Error! Bookmark not defined.
4.3.3. Traficul de persoane ........................................................ Error! Bookmark not defined.
4.3.4. Exploatarea sexuală a copiilor şi pornografia infantilă ... Error! Bookmark not defined.
4.3.5. Rasismul şi xenofobia ..................................................... Error! Bookmark not defined.
4.3.6. Infracţiunile împotriva mediului ..................................... Error! Bookmark not defined.
4.3.7. Falsificarea, inclusiv falsificarea monedei euro .............. Error! Bookmark not defined.
4.3.8. Frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Comunităţilor Europene/UEError! Bookmark n
4.3.9. Falsificarea mijloacelor de plată .......................................... Error! Bookmark not defined.
4.3.10. Traficul ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope .......... Error! Bookmark not defined.
5. Implementarea deciziei-cadru în Italia – Studiu de caz ............. Error! Bookmark not defined.
5.1. Aspecte particulare ale legislaţiei italiene privind mandatul european de arestareError! Bookmark no
5.2. Executarea mandatelor europene de arestare emise de România de către autorităţile
judiciare italiene ............................................................................. Error! Bookmark not defined.
Concluziile capitolului ....................................................................... Error! Bookmark not defined.
CAPITOLUL IV. EMITEREA MANDATULUI EUROPEAN DE ARESTAREError! Bookmark not de
1. Autorităţile judiciare competente pentru emiterea unui mandat european de arestareError! Bookmark no
1.1. Noţiunea de autoritate judiciară emitentă în lumina Deciziei-cadru 2002/584/JAIError! Bookmark n
1.2. Autorităţile judiciare române competente pentru emiterea mandatului european de
arestare ........................................................................................... Error! Bookmark not defined.
2. Procedura emiterii mandatului european de arestare ................. Error! Bookmark not defined.
2.1. Forma şi conţinutul mandatului european de arestare ............ Error! Bookmark not defined.
2.2. Emiterea mandatului european de arestare ............................. Error! Bookmark not defined.
2.1.1. Emiterea standard. Condiţiile de ordin substanţial prevăzute de legislaţia românăError! Bookmark
2.2.2. Emiterea fără verificarea condiţiei dublei incriminări ......... Error! Bookmark not defined.
2.2.3. Procedura de emitere a mandatului european de arestare .... Error! Bookmark not defined.
3. Procedura de transmitere şi traducere a mandatului european de arestareError! Bookmark not defined.
3.1. Transmiterea spre executare a mandatului european de arestareError! Bookmark not defined.
3.2. Traducerea mandatului european de arestare .......................... Error! Bookmark not defined.

20
4. Acţiuni în aşteptarea deciziei de executare a mandatului european de arestareError! Bookmark not defin
4.1. Informaţii suplimentare ....................................................... Error! Bookmark not defined.
4.2. Garanţii ............................................................................... Error! Bookmark not defined.
4.3. Transferarea temporară sau audierea persoanei solicitate .. Error! Bookmark not defined.
5. Acţiuni ulterioare deciziei de executare a mandatului european de arestareError! Bookmark not defined.
5.1. Predarea temporară ................................................................. Error! Bookmark not defined.
5.2. Aducerea în ţară a persoanei predate .................................. Error! Bookmark not defined.
6. Retragerea mandatului european de arestare ................................. Error! Bookmark not defined.
7. Efectele predării ............................................................................. Error! Bookmark not defined.
7.1. Deducerea privării de libertate ................................................ Error! Bookmark not defined.
7.2. Regula specialităţii .................................................................. Error! Bookmark not defined.
7.3. Întreruperea cursului prescripţiei ............................................ Error! Bookmark not defined.
8. Principiul proportionalitatii in procedura emiterii mandatului european de arestareError! Bookmark not de
8.1. Controlul proportionalitatii cu ocazia emiterii mandatelor europene de arestare in RomaniaError! Bookm
8.2. Costurile emiterii unui mandat european de arestare .............. Error! Bookmark not defined.
8.3. Alternativele emiterii unui mandat european de arestare ....... Error! Bookmark not defined.
Concluziile capitolului ....................................................................... Error! Bookmark not defined.
CAPITOLUL V. EXECUTAREA MANDATULUI EUROPEAN DE ARESTAREError! Bookmark not
1. Autorităţile judiciare române competente pentru executarea mandatului european de arestareError! Bookm
2. Fapte care dau loc la predare ...................................................... Error! Bookmark not defined.
3. Condiţii speciale pentru predare ................................................. Error! Bookmark not defined.
4. Motive de refuz al executării mandatelor europene de arestare . Error! Bookmark not defined.
4.1. Motive de refuz obligatorii ................................................. Error! Bookmark not defined.
4.1.1. Ne bis in idem – motiv obligatoriu de refuz .................... Error! Bookmark not defined.
4.1.2. Amnistia .......................................................................... Error! Bookmark not defined.
4.1.3. Minoritatea ...................................................................... Error! Bookmark not defined.
4.2. Motive de refuz facultative ................................................. Error! Bookmark not defined.
4.2.1. Lipsa condiţiei dublei incriminări ................................... Error! Bookmark not defined.
4.2.2. Litispendenta ..................................................................... Error! Bookmark not defined.
4.2.3. Cetăţean, resortisant, rezident ......................................... Error! Bookmark not defined.
4.2.4. Ne bis in idem – motive facultative de refuz ................... Error! Bookmark not defined.
4.2.5. Teritorialitatea ................................................................. Error! Bookmark not defined.
4.2.6. Prescripţia ........................................................................ Error! Bookmark not defined.
4.2.7. Decizia in absentia .......................................................... Error! Bookmark not defined.
5. Procedura de punere în executare a mandatului european de arestareError! Bookmark not defined.
5.1. Procedura în faţa procurorului ................................................ Error! Bookmark not defined.
21
 5.1.1. Verificari prealabile ............................................................. Error! Bookmark not defined.
5.1.2. Reţinerea persoanei solicitate .............................................. Error! Bookmark not defined.
5.1.3. Sesizarea curtii de apel în vederea arestării şi predării persoanei solicitateError! Bookmark not defin
5.1.4. Procedura in cazul semnalării introduse în Sistemul de Informaţii Schengen în faţa
procurorului.................................................................................... Error! Bookmark not defined.
5.2. Procedura de executarea în faţa instanţei ............................ Error! Bookmark not defined.
5.2.2. Procedura în cazul consimţământului persoanei solicitate la predareError! Bookmark not defined.
5.2.2. Procedura de executare în lipsa consimţământului .............. Error! Bookmark not defined.
5.2.3. Măsurile preventive în procedura executării mandatului european de arestareError! Bookmark not d
5.3. Procedura in caz de revocare a mandatului european de arestareError! Bookmark not defined.
5.4. Acţiuni în aşteptarea executării mandatului ........................ Error! Bookmark not defined.
5.4.1. Predarea temporară sau luarea declaraţiei persoanei solicitateError! Bookmark not defined.
5.2.4. Incidente procedurale ........................................................... Error! Bookmark not defined.
5.5. Hotărârea. Căi de atac ......................................................... Error! Bookmark not defined.
5.6. Termenele pentru luarea hotararii si predarea persoanei solicitateError! Bookmark not defined.
5.7. Amânarea predarii si predarea temporară ........................... Error! Bookmark not defined.
6. Predarea de bunuri ...................................................................... Error! Bookmark not defined.
7. Concursul de cereri. Rezolvarea conflictelor de jurisdicţii ........ Error! Bookmark not defined.
8. Regula specialităţii ..................................................................... Error! Bookmark not defined.
9. Tranzitul şi predarea ulterioară .................................................. Error! Bookmark not defined.
10. Imunităţi şi privilegii .................................................................. Error! Bookmark not defined.
Concluziile capitolului ....................................................................... Error! Bookmark not defined.
CAPITOLUL VI. PROTECŢIA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE OMULUI ÎN
SISTEMUL MANDATULUI EUROPEAN DE ARESTARE ..... Error! Bookmark not defined.
1. Standarde de protecție a drepturilor persoanelor vizate de un mandat european de arestareError! Bookma
2. Controlul protecţiei drepturilor fundamentale în cadrul sistemului mandatului european de
arestare ............................................................................................... Error! Bookmark not defined.
3. Drepturile procedurale ale persoanelor care fac obiectul unui mandat european de arestareError! Bookma
3.1. Dreptul de a fi informat cu privire la mandatul european de arestare şi conţinutul acestuiaError! Book
3.2. Dreptul de a fi asistat de un apărător .................................. Error! Bookmark not defined.
3.3. Dreptul la interpretare şi traducere ..................................... Error! Bookmark not defined.
4. Drepturile fundamentale – motiv de refuz al executării mandatului european de arestareError! Bookmark
4.1. Drepturile fundamentale – motiv general de refuz a executării MEA?Error! Bookmark not defined.
4.2. Drepturile fundamentale – motiv concret de refuz de executare a mandatului european de
arestare ........................................................................................... Error! Bookmark not defined.
În loc de concluzii ale capitolului ...................................................... Error! Bookmark not defined.
CONCLUZII FINALE .................................................................... Error! Bookmark not defined.
22
 ANEXA ............................................................................................. Error! Bookmark not defined.
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................... 23

BIBLIOGRAFIE

Acte normative

A) Tratate
1. Tratatul privind Uniunea Europeană, versiunea consolidată, 2010.
2. Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, versiunea consolidată, 2010.
3. Tratatul de instituire a Comunităţilor Economice Europene, versiunea consolidată.
4. Tratatul de la Maastricht (1992/1993).
5. Tratatul de la Amsterdam (1997/1999).
6. Tratatul de la Lisabona (2007/2009).
7. Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene.

B) Convenţii
1. Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, semnată la Roma
la 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, publicată în M.Of. nr. 135 din 31
mai 1994.
2. Convenţia europeană de extrădare din 1957, adoptată la Paris la 13 decembrie 1957.
3. Convenţia europeană privind asistenţa judiciară în materie penală din 1959, adoptată la
Strasbourg la 20 aprilie 1959.
4. Convenție privind competența judiciară și executarea hotărârilor judecătorești în materie
civilă și comercială, semnată la 27 septembrie 1968, publicată în JO L 299, 31.12.1972 (ultima
versiune consolidată publicată în JOCE c27/1, 26.01.1998).
5. Convenţia europeană privind transferul de proceduri în materie penală, adoptată la
Strasbourg la 15 mai 1972.
6. Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptata la Strasbourg la
21 martie 1983.
7. Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, Strasbourg, 22 noiembrie 1984.
8. Acordul Schengen, semnat la 14 iunie 1985, a prevăzut renunţarea treptată la controalele la
frontiere.
9. Convenţia pentru aplicarea a Acordului Schengen („C.A.A.S.”) din 19 iunie 1990.
10. Convenție elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,
privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, J O C 316, 27.11.1995.

C) Regulamente
1. Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența
judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, JO L 012 16.1.2001
2. Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența,
recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia
răspunderii părintești, JO L 338, 23.12.2003.
3. Regulamentul 1346/200 privind procedurile de insolvenţă JO L 160, 30.6.2000.

23
4. Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei
forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO),
publicat în JO L 283/1 din 31 octombrie 2017.

D) Decizii-cadru
1. Decizia-cadru 2000/383/JAI privind consolidarea, prin sancțiuni penale și de altă natură, a
protecției împotriva falsificării, cu ocazia introducerii monedei euro.
2. Decizia-cadru 2001/413/JAI a Consiliului din 28 mai 2001 de combatere a fraudei și a
falsificării mijloacelor de plată, altele decât numerarul, JO L 149, 2.6.2001.
3. Decizia-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind MEA și procedurile de
predare între statele membre, publicată în JO L 190, 18.7.2002, p. 1–20.
4. Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea
Europeană a ordinelor de înghețare a bunurilor sau a probelor, JO L 196, 2.8.2003.
5. Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea
Europeană a ordinelor de înghețare a bunurilor sau a probelor, publicată în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene nr. L196/45.
6. Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului din 25 octombrie 2004 de stabilire a dispozițiilor
minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul
traficului ilicit de droguri, JO L 335, 11.11.2004, p. 8–11.
7. Deciziei-cadru 2008/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea
terorismului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 164/3, din 22.06.2002.
8. Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind lupta împotriva
crimei organizate, publicată în JO L 300/42, din 11.11.2008.
9. Decizia-cadru 2008/913/JAI A Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea
anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal, Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene L 328/55.
10. Decizia-cadru 2009/829/JAI a Consiliului din 23 octombrie 2009 privind aplicarea, între
statele membre ale Uniunii Europene, a principiului recunoașterii reciproce în materia deciziilor
privind măsurile de supraveghere judiciară ca alternativă la arestarea preventive, publicată în JO L
294, 11.11.2009.
11. Decizia-cadru 2008/976/JAI/ din 16 decembrie 2008 a Consiliului privind Rețeaua Judiciară
Europeană, publicată în JOUE L 348 din 24 decembrie 2008.
12. Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 de modificare a Deciziilor-
cadru 2002/584/JAI, 2005/214/JAI, 2006/783/JAI, 2008/909/JAI și 2008/947/JAI, de consolidare a
drepturilor procedurale ale persoanelor și de încurajare a aplicării principiului recunoașterii
reciproce cu privire la deciziile pronunțate în absența persoanei în cauză de la proces, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.
13. Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea
principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse
sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană JO L 327, 5.12.2008.

E) Directive
1. Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005
privind recunoașterea calificărilor profesionale, JO L 255, 30.9.2005, p. 22–142.
2. Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006
privind serviciile în cadrul pieței interne, JO L 376, 27.12.2006, p. 36–68.
3. Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008
privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal, JO L 328, 6.12.2008, p. 28–37

24
4. Directiva 2011/36/EU privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea
victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului JOUE L
101/1 din 15.4.2011.
5. Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011
privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei
infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului, JO L 335, 17.12.2011, p. 1–14.
6. Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind
dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, JO L 142, 1.6.2012.
7. Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013
privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind
mandatul european de arestare precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării
de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de
libertate, JO L 294, 6.11.2013.
8. Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind
ordinul european de anchetă în materie penală, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.
L196/45 din 01 mai 2014
9. Directiva 2014/62/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind
protecția prin măsuri de drept penal a monedei euro și a altor monede împotriva falsificării și de
înlocuire a Deciziei-cadru 2000/383/JAI a Consiliului, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 151/1.
10. Directiva (UE) 2016/1919 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2016
privind asistența juridică gratuită pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul
procedurilor penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de
arestare, OJ L 297, 4.11.2016.

F) Acţiuni comune
1. Acordul dintre statele membre ale Comunităţilor europene privind simplificarea şi
modernizarea metodelor de transmitere a cererilor de extrădare din 25 mai 1987.
2. Acordul privind aplicarea între statele membre a transferului de proceduri în materie penală
din 6 noiembrie 1990.
3. Acțiunea comună a Consiliului Uniunii .Europene 98/428/JAI din 29 iunie 1998 Publicată în
JOUE L 191 din 7 iulie 1998
4. Acțiunea comună 96/443/JAI a Consiliului din 15 iulie 1996 privind măsurile pentru
combaterea rasismului și a xenofobiei, JO L 185, 24.7.1996.

G) Rapoarte şi comunicări ale Comisiei Europene

1. Comunicarea Comisiei din 28.09.2017. Manual privind emiterea şi executarea unui mandat
european de arestare, disponibil on-line la https://e-
justice.europa.eu/content_european_arrest_warrant-90-ro.do.
2. Communication de la Commission sur les suites de l'arrêt rendu par la Cour de justice des
Communautés européennes, le 20 février 1979, dans l'affaire 120-78 (Cassis de Dijon) JO C 256 du
03/10/1980 p. 2 –3.
3. Report from the Commission to the Council, the European Parliament and the Economic
and Social Committee - Second biennial Report on the Application of the Principle of Mutual
Recognition in the Single Market /* COM/2002/0419 final
4. Cartea albă din 14 iunie 1985 cu privire la piaţa internă COM (85) 310 final, disponibil on-
line la http://europa.eu/documents/comm/white_papers/pdf/com1985_0310_f_fr.pdf.

25
5. Proposal for a Council Framework Decision on the European arrest warrant and the
surrender procedures between the Member States, COM(2001) 522 final — 2001/0215,CNS),
publicată în OJ C 332E , 27.11.2001, p. 305–319.
6. Green Paper from the Commission - Procedural Safeguards for Suspects and Defendants in
Criminal Proceedings throughout the European Union, COM/2003/0075 final, dsponibilă la
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=celex:52003DC0075.
7. Comisia Comunităţilor Europene, Raportul privind punerea în aplicare, după 2005, a
Deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile
de predare între statele membre, COM (2007) 407,
8. Communication de la Commission au Conseil, au Parlement européen, au Comité
économique et social européen, à la Banque centrale européenne et à Europol - Un nouveau Plan
d'action de l'UE (2004-2007) pour la prévention de la fraude sur les moyens de paiement autres que
les espèces {SEC(2004) 1264} COM/2004/0679 final.

H) Documente oficiale ale instituţiilor Uniunii Europene şi a altor instituţii

1. Concluziile Consiliului european de la Cardiff din 15 şi 16 iulie 1998, disponibile la
https://www.consilium.europa.eu/ro/european-council/conclusions/1993-2003/.
2. Concluziile Consiliului european de la Tampere din 15 şi 16 octombrie 1999, disponibile la
https://www.consilium.europa.eu/ro/european-council/conclusions/1993-2003/.
3. Program de măsuri destinat punerii în practică a principiului recunoaşterii reciproce pentru
deciziile penale în 15 ianuarie 2001, Publicat în J.O. nr. C 12 E din 15 ianuarie 2001.
4. Decizia Consiliului 2002/187/JAI în vederea combaterii formelor grave de criminalitate
JOUE 63 din 6 martie 2002.
5. Programul de la Haga: consolidarea libertăţii, securităţii şi justiţiei în Uniunea Europeană,
publicat în JO C 53/1 din 03 martie 2005.
6. Programul de la Stockholm -O Europă deschisă şi sigură în serviciul cetăţenilor şi pentru
protecţia acestora, publicat în JO C 115 din 04 mai 2010.
7. Conclusions and Plan of Action of the Extraordinary European Council Meeting on 21
september 2001, disponibil on-line https://www.consilium.europa.eu/media/20972/140en.pdf.
8. Eurojust, Raportul anual 2004, p. 67, disponibil în limba engleză la
http://www.eurojust.europa.eu/doclibrary/corporate/eurojust%20Annual%20Reports/Annual%20Re
port%202004/Annual-Report-2004-EN.pdf.
9. Eurojust, Raportul anual 2005, p. 91, disponibil în limba engleză la
http://www.eurojust.europa.eu/doclibrary/corporate/eurojust%20Annual%20Reports/Annual%20Re
port%202005/Annual-Report-2005-EN.pdf.
10. Eurojust, Raportul anual 2018.
11. Eurojust, Raportul anual 2017.
12. Eurojust, Raportul anual 2014.
13. Eurojust, Raportul anual 2015
14. Action plan of the council and the commission on how best to implement the provisions of
the Treaty of Amsterdam on an area of freedom, security and justice, Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene nr. 19 din 23 ianuarie 1999.
15. Raportul Parlamentului European din 27 februarie 2014 conținând recomandări adresate
Comisiei privind reexaminarea mandatului european de arestare (2013/2109(INL)), on-line la
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//NONSGML+REPORT+A7-2014-
0039+0+DOC+PDF+V0//RO.
16. E.U. network of independent experts on fundamental rights, combating racism and
xenophobia through criminal legislation: the situation in the EU Member States Opinion n° 5-2005

26
17. Council of The European Union, Evaluation report on the fourth round of mutual evaluations
"the practical application of the European arrest warrant and corresponding surrender procedures
between member states" Report on Italy, 2009.

I) Legislaţie naţională
1. Constiţuţia României, publicată în M.Of. nr. 767 din 31 decembrie 2003.
2. Codul penal al României
3. Codul de procedură penală al României
4. Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată
(M.Of. nr. 411 din 27 mai 2019).
5. Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, publicată în Monitorul Oficial nr. 777 din 13
noiembrie 2009.
6. Legea nr. 300 din 15 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 772 din 11
decembrie 2013.
7. Legea nr. 141/2010 din 12 iulie 2010 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
Sistemului Informatic Naţional de Semnalări şi participarea României la Sistemul de Informaţii
Schengen, republicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 240 din 03 aprilie 2014.
8. Legea nr. 296 / 2001 privind extrădarea, publicată în M.Of. nr. 326 din 18 iulie 2001,
abrogată prin Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, publicată în M.Of.
nr. 594 din 1 iulie 2004.
9. Ordinul nr. 1274/C/111/2037/1123/C/2017 privind modelul informării scrise înmânate
suspecților sau inculpaților în cadrul procedurilor penale în care sunt privați de libertate sau
persoanelor care sunt arestate în scopul executării unui mandat european de arestare, publicat în
M.Of. partea I, nr. 786 din 4 octombrie 2017.
10. Legea nr. 178 1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de
Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele
judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori, publicată în M.Of. nr. 305 din
10 noiembrie 1997.

H1) Legislaţie străină

1. Italia: Legea de transpunere, Legge 22 aprile 2005 n.69 (in Gazz. Uff., 29 aprile, n. 98)
relativa al mandato d'arresto europeo e alle procedure di consegna tra Stati membri, disponibilă la
http://www.diritto-penale.it/legge-sul-mandato-d-arresto-europeo.htm.
Legea nr. 8 din 15 ianuarie 2016
https://www.gazzettaufficiale.it/eli/id/2016/1/22/16G00011/sg.
2. Spania: Legea de transpunere, Legea 3/2003 privind mandatul european de arestare şi
procedurile de predare (BOE» núm. 65, de 17/03/2003.), disponibilă la
https://www.boe.es/buscar/act.php?id=BOE-A-2003-5451.
3. Franţa: Codul de procedură penală.
4. Germania: Legea privind mandatul european de arestare -EuHnG, intrată în vioare şa 2
august 2006.
5. Belgia: Legea din 19 decembrie 2003 privind mandatul european de arestare, Moniteur
Belge, 22 decembrie 2003, www.juridat.be.
6. Irlanda: European warrant Act 2003.
7. Marea Britanie: Legea din 2003, „Extradition Act”, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2004.

27
 8. Polonia: Codul de procedură penală polonez disponibil on-line la
http://www.ejtn.eu/PageFiles/6533/2014%20seminars/Omsenie/WetboekvanStrafvordering_ENG_P
V.pdf.

H2) Declaraţii notificate

9. Declaraţia notificată de Danemarca cu privire la art. 31 alin. 2 din Decizia-cadru disponibilă
site-ul https://www.ejn-crimjust.europa.eu/ejn/libcategories.aspx?Id=4&QL=0.
10. Declaraţia notificată de Suedia cu privire la art. 31 alin. 2 din Decizia-cadru disponibilă site-
ul https://www.ejn-crimjust.europa.eu/ejn/libcategories.aspx?Id=4&QL=0.
11. Declaraţia notificată de Finlanda cu privire la art. 31 alin. 2 din Decizia-cadru disponibilă
site-ul https://www.ejn-crimjust.europa.eu/ejn/libcategories.aspx?Id=4&QL=0.
12. Declaraţia notificată de Republica Austria cu privire la art. 6 alin. 3 din Decizia-cadru,
disponibilă pe site-ul https://www.ejn-crimjust.europa.eu/ejn/libdocumentproperties.aspx?Id=306.
13. Declaraţia notificată de Regatul Belgiei cu privire la art. 6 alin. 3 din Decizia-cadru,
disponibilă pe site-ul https://www.ejn-crimjust.europa.eu/ejn/libdocumentproperties.aspx?Id=307.
14. Declaraţia notificată de Danemarca cu privire la art. 6 alin. 3 din Decizia-cadru, disponibilă
pe site-ul https://www.ejn-crimjust.europa.eu/ejn/libdocumentproperties.aspx?Id=312.
15. Declaraţia notificată de Suedia cu privire la art. 6 alin. 3 din Decizia-cadru, disponibilă pe
site-ul https://www.ejn-crimjust.europa.eu/ejn/libdocumentproperties.aspx?Id=109.

Cărţi de specialitate, tratate, monografii, cursuri, lucrări de cercetare

1. Barbe, Emmanuel, L’espace judiciaire européen, La documentation française, Paris, 2007.

2. Beccaria, Cesare, Despre infracţiuni şi pedepse, ediţie bilingvă, prefață de Giulio Giorello,
traducere de Dana Grasso, București, Editura Humanitas, 2007.
3. Berger, Vincent, Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Ediţia a 5-a, rev.,
Editura I. R.D. O., Bucureşti, 2005.
4. Blekxtoon, Rob, van Ballegooij, Wouter (ed.), Handbook on the European Arrest Warrant,
Haga, T.M.C. Asser Press, 2005.
5. Bot, Sophie, Le mandat d’arrêt européen, Larcier, Bruxelles, 2009.
6. Buneci, Petre (coord.), Noul cod de procedură penală. Note. Corelaţii. Explicaţii, Editura
C.H. Beck, Bucureşti, 2014.
7. Cartier, Marie-Elisabeth (coord.), Le mandat d’arrêt européen, Editura Bruylant, Bruxelles,
2005.
8. Christou, Theodora, Justice and Trust: The European Arrest Warrant and Human Rights,
Teză de doctorat, Queen Mary, University of London, iunie 2013.
9. Craig, Paul, de Burca, Grainne, Dreptul Uniunii Europene. Comentarii, jurisprudenţă şi
doctrină, Ediţia a IV-a, Editura Hamangiu, 2017.
10. Crişu, Anastasiu, Drept procesual penal: partea generală, ediţia a II-a, rev, Editura
Hamangiu, Bucureşti, 2017, p. 478-479.
11. Delmas-Marty, M., Vervaele, J.A.E., Implementarea Corpus Juris în statele membre,
Intersentia, Antwerp – Groningen – Oxford 2000.
12. Doobay, Anand, European Added Value of revising the European Arrest Warrant. ANNEX
II. Assessing the need for intervention at EU level to revise the European Arrest Warrant
Framework Decision, European Added Value Unit, 2013.

28
13. Eckes, Cristina, Kostandinides, Theodore (ed.), Crime within the area of freedom, security
and justice: a European public order, Cambridge University Press, Cambridge, 2011.
14. Farrell, Remy, Hanrahan, Anthony, The European Arrest Warrant in Ireland, Clarus Press,
Dublin, 2011.
15. Fichera, Massimo, The implementation of the European Arrest Warrant in the European
Union: law, policy and practice, Teză de doctorat susţinută la University of Edinburgh, School of
Law, 2009.
16. Flore, Daniel, Droit pénal européen. Les enjeux d’une justice pénale européenne, Larcier,
Bruxelles, 2014.
17. Franchimont, Michel, Jacobs, Ann, Masset, Adrien, Manuel de procedure pénale, Larcier,
Bruxelles, 2006.
18. Fuerea, Augustin, Dreptul Uniunii europene – principii, acţiuni, libertăţi, Editura Universul
Juridic, Bucureşti, 2016.
19. Fuerea, Augustin, Manualul Uniunii Europene, ediţia a VI-a, revăzută şi adăugită, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2016.
20. Fabian Gyula, Drept instituţional comunitar, Ediţia a III-a, Editura Sfera Juridică, Cluj-
Napoca.
21. Grădinaru, Daniel, Dragomir, Florentina, Executarea mandatului european de arestare de
către instanţele române. Jurisprudenţă comentată, Editura C.H. Beck, 2013.
22. Gorski, Adam, Hofmanky, Piotr, The European Arrest Warrant and its Implementation in
the Member States of the European Union, C.H. Beck, Varşovia, 2008.
23. Elspeth Guild, Sergio Carrera, Alejandro Eggenschwiler, The Area of Freedom, Security and
Justice ten years on successes and future challenges under the Stockholm Programme, Centre for
European Policy Studies, Brussels, 2010.
24. Gutteridge, Harold C., Le droit comparé. Introduction à la méthode comparative dans la
recherche juridique et l’étude du droit, trad. René David (dir.), Paris, L.G.D.J., 1953, p. 51., apud
Pradel, Jean, Les grandes tendances de l’européanisation des systèmes pénaux nationaux, în Les
Cahiers de droit, vol. 50, nr. 3-4, 2009, p. 1017.
25. Hurdubaie, Ioan, Spaţiul penal paneuropean din perspectiva Consiliului Europei, Editura
Universal Pan, Bucureşti, 1999.
26. Keijzer, Nico, van Sliedregt, Elies (eds.), The European arrest warrant in practice, T.M.C.
Asser Press, Haga, 2009.
27. de Kerchove, Gilles, Weyembergh, Anne (ed.), L’espace pénal européen: enjeux et
perspectives, Editions de l’Université de Bruxelles, 2001.
28. de Kerchove, Gilles, Weyembergh, Anne (ed.), Vers un espace pénal européen, Editions de
l’Université de Bruxelles, 2000.
29. Klimek, Libor, European Arrest Warrant, Springer, 2015.
30. Klip, André, European criminal law. An integrative approach, ed. a II-a, Intersentia,
Cambridge, Antwerp, Portland, apud L. Klimek, European Arrest Warrant, Springer, 2015.
31. Long, Nadja, Développement d’un espace pénal européen. Etude, 2009,
http://europarl.europa.eu/portal/en.
32. Long, Nadja, Implementation of the European arrest warrant and joint investigation teams
at Eu and national level. Study,
http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/etudes/join/2009/410671/IPOL-
LIBE_ET(2009)410671_EN.pdf.
33. Lupulescu Nicolae, Extrădarea, Editura Luceafărul, Bucureşti, 2004.
34. Marcos Francisco, Diana, Orden Europea de Detención y Entrega. Especial referencia a sus
principios rectores, Tirant lo Blanch, Valencia, 2008.

29
35. Mateuț, Gheorghiță, Procedură penală: partea generală, Editura Universul Juridic,
București, 2019.
36. Milani, Adrien, Le mandat d’arrêt européen face aux droits de la defense, teză de doctorat
susţinută la Universitatea Aix-Marseille Université, 2013.
37. Mitsilegas, Valsamis, di Martino, Alberto, Mancan, Leandro, The Court of Justice and
European Criminal Law, Leading Cases in a Contextual Analysis, Hart Publishing, 2019.
38. Morar, Ioana-Cristina (coord.), Buletinul Reţelei Judiciare Române în materie penală,
Editura Hamangiu, 2012.
39. Morar, Ioana-Cristina, Cooperarea judiciară internaţională în materie penală, Editura
Hamangiu, 2014.
40. Morar, Ioana-Cristina, Zainea, Mariana, Cooperarea judiciară în materie penală. Culegere
de practică judiciară, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008.
41. Ouwerkerk, Jannemieke, Quid Pro Quo? A comparative law perspective on the mutual
recognition of judicial decisions in criminal matters, Intersentia, Cambridge, Antwerp, Portland,
2011.
42. Pătulea, Vasile, Proces echitabil. Jurisprudenţa comentată a Curţii Europene a Drepturilor
Omului, Editura IRDO, Bucureşti, 2007.
43. Pradel, Jean, Corstens, Geert, Droit pénal européen, Dalloz, Paris, 1999.
44. Radu, Florin-Răzvan, Drept european şi internaţional penal, Editura C.H. Beck, Bucureşti,
2013.
45. Radu, Mariana, (coord.), Buletinul Reţelei Judiciare Române în materie penală, Editura
Hamangiu, 2014.
46. Ranaldi, Valentina, Cooperatione giudiziaria in materia penale. Il mandato di arresto
europeo nella giurisprudenza italiana, ARACNE Editrice, Roma, 2013.
47. Ricardo, José, Ramos, Marcondes, Proteção do euro contra a contrafação pelo direito penal
europeu: uma abordagem monetária, Instituto Jurídico, Faculdade de direito, Universidade de
Coimbra, 2018.
48. Ruggeri, Stephano (ed.), Transnational Evidence and Multicultural Inquiries in Europe.
Developments in EU Legislation and New Challenges for Human Rights-Oriented Criminal
Investigations in Cross-border Cases, Springer International Publishing Switzerland 2014.
49. Sorcale, Gaetano, The judicial Cooperation in Criminal Matters in the European Union. The
discipline of the European Arrest Warrant, LAP LAMBERT Academic Publishing, Saarbrucken,
2016.
50. Spronken, Taru, Vermeulen, Gert, de Vocht, Dorris, van Puyenbroeck, Laurens, EU
Procedural Rights in Criminal Proceedings, Maklu Publishers, 2009.
51. Stănoiu, Rodica Mihaela, Asistenţa juridică internaţională în materie penală, Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti, 1975
52. Streteanu, Florin, Niţu, Daniel, Drept penal: partea generală, Editura Universul juridic,
Bucureşti, 2014.
53. Tudor, Georgiana, Constantinescu, Mariana, Mandatul european de arestare. Aspecte
teoretice şi practică judiciară, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2009.
54. Volonciu, Nicolae, Uzlău, Andreea Simona (coord.), Noul Cod de procedură penală
comentat, ediţia a 2-a, revizuită şi adăugită, Ed. Hamangiu, 2015.

Articole, publicaţii, comunicări ştiinţifice

30
55. Achaintre, Christophe, La France face au mandat d’arret europeen, în Rossetto, Jean,
Berramdane, Abdelkhaleq (ed.), „Regards sur le droit de L’Union Européenne après l’échec du
traité constitutionnel”, Presses universitaires Francois Rabelais, 2007, p. 265-294.
56. Alegre, Susie, The european arrest warrant and the grounds for non-execution, în G.
Giudicelli-Delange, S. Manacorda (dir.), „L’inrégration pénale indirecte. Interaction entre droit
pénal et coopération judiciaire au sein de l’Union européenne”, Societe de legislation comparee, vol.
10, P.U.F., Paris, 2005, p. 127-152.
57. Alegre, Susie, Leaf, Marisa, Mutual recognition in European judicial cooperation: a step
too far too soon? Case Study – the European Arrest Warrant, în „European Law Journal”, nr.
4/2004, pp. 200-217.
58. Alegre, Susie, Leaf, Marisa, European Arrest Warrant: a solution ahead of its time?,
(London: Justice) 2003.
59. Arnowitz, Alexis A., Human trafficking, human misery. The global trade in human beings,
disponibil on-line la
https://is.cuni.cz/studium/predmety/index.php?do=download&did=33454&kod=JPM346.
60. Bachmaier, Lorena, Transnational Evidence. Towards the Transposition of Directice
2014/41 Regarding the European Investigation Order in Criminal Matters, în „Eucrim”, nr. 2/2015.
61. Bachoué-Pedrouzo, Géraldine, Le contrôle juridictionnel de la coopération
intergouvernementale dans l'Union européenne contribution au processus de juridictionnalisation
de L'Union, Teză de doctorat susţinută la Université de Pau et Des Pays de l'Adour, 2012.
62. Barbe, Emmanuel, Le mandat d’arrêt européen : en tirera-t-on toutes les conséquences?, în
Gilles de Kerchove, Anne Weyembergh (ed.), „L’espace pénal européen: enjeux et perspectives”,
Editions de l’Université de Bruxelles, 2002, p. 113-117.
63. Bárd, Petra, van Ballegooij, Wouter, The effect of CJEU case law concerning the rule of law
and mutual trust on national systems, în Mitsilegas, Valsamis, di Martino, Alberto, Mancan,
Leandro, The Court of Justice and European Criminal Law, Leading Cases in a Contextual
Analysis, Hart Publishing, 2019., p.781-794.
64. Barletta, Amedeo, Mutual recognition and harmonisation of sanctions. In search of logics
and functions of approximation, în G. Giudicelli-Delange, S. Manacorda (dir.), „L’inrégration
pénale indirecte. Interaction entre droit pénal et coopération judiciaire au sein de l’Union
européenne”, Societe de legislation comparee, vol. 10, P.U.F., Paris, 2005, p. 93-119.
65. Bednarek, Grażyna, Translation of the European Arrest Warrant in the Light of Intercultural
Communication, în Investigationes Linguisticae Vol. XVII, 2009, p. 84-99.
66. Berthelet, Pierre, Espace pénal et Sécurité intérieure, deux projets distincts de l’Union
européenne aux dynamiques parallèle, în “Champ pénal/Penal field”, Vol. XIV, 2017, on-line la
http://journals.openedition.org/champpenal/.
67. Blekxtoon, Rob, „Comentary on an article by article basis”, în Blekxtoon, Rob, van
Ballegooij, Wouter (ed.), Handbook on the European Arrest Warrant, Haga, T.M.C. Asser Press,
2005, p. 258.
68. Buneci, Petre, Legal regulation of the extradition in Romania, în „Law Review”, vol. 1,
issue 1, jan-mar. 2011.
69. Buzea, Monica, Discuţii privind amânarea predării în cazul punerii în executarea a unui
mandate european de arestare, în “Dreptu”l, nr. 1/2011.
70. Calderoni, Francesco, A Definition that Could not Work: the EU Framework Decision on the
Fight against Organised Crime, disponibil on-line la
https://publicatt.unicatt.it/retrieve/handle/10807/1575/95230/Calderoni%20%20A%20definition%20
that%20could%20not%20work%20-%20the%20EU%20FD%20on%20OC%20-%20AAM.pdf

31
71. Cărămidariu, Dan-Adrian, Jurisprudența Curții Constituționale a Germaniei în materia
integrării europene (I), în „Analele Universităţii de Vest din Timişoara. Seria drept”, nr. 2/2014 p.
110-140.
72. Cimamonti, Sylvie, European arrest warrant in practice and ne bis in idem, în Keijzer,
Nico, van Sliedregt, Elies (eds.), The European arrest warrant in practice, T.M.C. Asser Press, Haga,
2009, p. 111-129.
73. Charpantier, Jean, Vers un espace judiciaire européen, în „Annuaire Français de Droit
International”, vol. 24/1978, p. 927-941.
74. Colson, Renaud, Domesticating the European Arrest Warrant: European Criminal Law
between Fragmentation and Acculturation în Colson, Renaud, Field, Steward (ed.), “EU criminal
justice and the challenges of diversity: legal cultures in the area of freedom, security and justice”,
Cambridge University Press, 2016, p.199-220, disponibil on-line la
https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2952583.
75. Constantin, Antonia-Eleonora Punct de vedere asupra angajării răspunderii civile a statului
român în cazul erorilor judiciare produse atunci când autorităţile judiciare române pun în
executare mandate europene de arestare emise de către alte state (partea a II-a), în „Pro Lege”, nr.
2/2017, p. 73-140.
76. Constantin, Antonia-Eleonora, Punct de vedere asupra angajării răspunderii civile a statului
român în cazul erorilor judiciare produse atunci când autorităţile judiciare române pun în
executare mandate europene de arestare emise de către alte state (partea a III-a), în „Pro Lege”,
nr. 1/2018, p.113-170.
77. Davidson, Rosemary, Lloyd, Ben, Payter, Adam, Recent Developments in Extradition Law—
Some Practical Implications, în “Criminal Law Review”, nr. 7/2015, p. 504-521.
78. Dediu, Daniela, Cooperarea judiciară în materie penală în lumina jurisprudenţei recente a
Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în volumul „10 ani de la aderarea României la Uniunea
Europeană. Impactul asupra evoluţiei dreptului românesc”, comunicare prezentată la Sesiunea de
comunicări ştiinţifice organizată de Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al
Academiei Române, 31.03.2017, editat in format electronic de Editura Universul Juridic, 2017.
79. Dediu, Daniela, Locul comiterii infracțiunilor prin internet – implicații asupra executării
mandatului european de arestare, comunicare susţinută la Conferinţa cu participare internaţională
„Abordarea multidisciplinară în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii informatice”,
Bucureşti, 2018.
80. Dediu, Daniela, Ordinul european de anchetă. Aspecte teoretice şi practice privind
procedura de emitere şi executare, Revista Prolege, nr. 3/2018.
81. Dediu, Daniela, Ordinul european de anchetă – cel mai nou instrument de cooperare
judiciară internaţională în materie penală, comunicare susţinută la sesiunea ştiinţifică a Institutului
de Cercetări Juridice al Academiei Române „Dreptul românesc la 100 de ani de la Marea Unire.
Dimensiuni şi tendinţe”, Bucureşti, 2018.
82. Dediu, Daniela, Protection of Fundamental Rights in the Light of the Directive Regarding
the European Investigation Order, în „Romanian law, tradition and european vocation. Proceedings
of the international conference of law, european studies and international relations”, 6 th edition, Ed.
Hamangiu, 2019, p. 288-307.
83. Dediu, Daniela, Scurte consideraţii referitoare la efectele unei cereri de consimţământ, în
baza principiului specialităţii în materia extrădării, asupra cursului prescripţiei răspunderii penale,
în Pro Lege, nr. 1/2018, p. 61-67.
84. Dediu, Daniela, The European investigation order in criminal matters – grounds for non-
recognition and non-execution, în „Lex ET Scientia International Journal”, nr. 2/2018, p. 204.

32
85. Dediu, Daniela, Videoconferinţa în cadrul procedurilor penale interne şi de cooperare
judiciară internaţională în materie penală. Dreptul la un proces echitabil, în Pro Lege, nr. 2/2018,
p. 97-117.
86. Deen-Racsmány, Zsuzsanna, Lessons of the European arrest warrant for domestic
implementation of the obligation to surrender nationals to the International Criminal Court, Leiden
J Int Law, 2007, 20:167–191, apud L. Klimek, European arrest warrant, Springer,2015.
87. Laura Delgado, Droits fondamentaux et reconnaissance mutuelle: une jurisprudence
troublante ou simplement prudente?, disponibil on-line la http://www.gdr-
elsj.eu/2013/02/02/cooperation-judiciaire-penale/droits-fondamentaux-et-reconnaissance-mutuelle-
une-jurisprudence-troublante-ou-simplement-prudente/ .
88. De Salvia, M., Mandato d’arresto europeo: una fuga in avanti?, în Pedrazzi M. (ed.),
„Mandato d’arresto europeo e garanzie della persona”, Milano, Giuffrè, 2004.
89. Diaconu, Dumitru-Virgil, Durata arestării în vederea predării persoanei solicitate în baza
unui mandate european de arestare, în Dreptul nr. 1/2010.
90. Claudiu Ecedi Stoisavlevici, Implicaţiile aderării la Uniunea Europeană în contextul
dreptului penal, în „Revista de drept penal”, nr. 4/2011.
91. Dunne, Joseph (ed.), Mapping the Cost of Non-Europe, Ediţia a III-a Brussels, European
Parliament, 2015.
92. Eser, Albin Human Rights Guarantees for Criminal Law and Procedure in the EU- Charter
of Fundamental Rights, în “Ritsumeikan Law Review “No. 26, 2009, p. 163-190.
93. Fichera, Massimo, Mutual trust in European criminal law, University of Edinburgh Working
Paper Series, 2009,
94. Freiss, Kintxo, Incertitudes relatives au mandat d'aret europeen a la lumiere de l'affaire
Aurore Martin, în Revue Quebecoise de Droit International nr. 28.1, 2015, p. 53-81.
95. Gáspár-Szilágyi, Szilard, Joined Cases Aranyosi and Căldăraru: Converging Human Rights
Standards, Mutual Trust and a New Ground for Postponing a European Arrest Warrant, în
European Journal of Crime, Criminal Law and Criminal Justice 24 (2016), p. 197-219.
96. Gay, Corinne, The European Arrest Warrant and ist application by the Member States,
Fondation Robert Schuman, European Issues, nr. 16, ianuarie 2006.
97. Gless, Sabine, Schaffner, Daniel, The Handing Over of Property According to Article 29 of
the European Arrest Warrant Framework Decision: Legal Scope, Implementation and Alternative
Regimes for Handing over Property in the EU Member States în N. Keijzer, E. van Sliedregt (eds.),
„The European Arrest Warrant in Practice”, T.M.C. Asser Press, Haga, 2009, p. 297-315.
98. Goldsmith, Jonathan, EAW-Rights, Analysis of the implementation and operation of the
European Arrest Warrant from the point of view of defence practitioners, Council of Bars and Law
Societies of Europe, European Lawyers Foundation (ed.), disponibil la www.ccbe.eu.
99. Impalà, Franco, The European Arrest Warrant in the Italian legal system Between mutual
recognition and mutual fear within the European area of Freedom, Security and Justice, în „Utrecht
Law Review”, Volume 1, Issue 2 (December) 2005, p. 56-78.
100. Ivan, Gheorghe, Principiile de drept comunitar ca izvoare de drept penal, în “Revista de
drept penal”, nr. 1 din 2009, p. 31-47.
101. Jimeno Bulnes, Mar, European Judicial Cooperation in Criminal Matters European, în
“European Law Journal”, vol. 9, nr. 5, decembrie 2003, p. 614 – 630
102. Jimeno-Bulnes, Mar, The enforcement of the European Arrest Warrant in Spain: problems
of practice and legislation în A. Górski, P. Hofmañski, The European Arrest Warrant and its
Implementation in the Member States of the European Union, C.H. Beck, Varşovia, 2008, p. 83-
109.

33
103. Jegouzo, Isabelle, Le mandat d’arret européen, acte de naissance de l’ Europe judiciaire
pénale, în M.-E. Cartier (coord.) „Le mandat d’arret européen”, Bruylant, Bruxelles, 2005, p. 33-45.
104. Ginter, Jaan, The Content of a european arrest warrant, în N. Keijzer, E. van Sliedregt
(editori), The European arrest warrant in practice, T.M.C. Asser Press, Haga, 2009, p. 67.
105. Gless, Sabine, Schaffner, Daniel, The handing over of property according to Article 29 of the
European arrest warrant framework decision: legal scope, implementation and alternative regimes
for handing over property in EU member states, în N Keijzer, Nico, van Sliedregt, Elies (eds.), The
European arrest warrant in practice, T.M.C. Asser Press, Haga, 2009.
106. de Groot, Selma, Mutual trust in (European) extradition law, în R. Blekxtoon, W. van
Ballegooij (ed.), “Handbook on the European Arrest Warrant”, Haga,T.M.C. Asser Press, 2005, p.
83-97.
107. Guild, Elspeth, Carrera, Sergio The Hague Programme & the EU’s agenda on “Freedom,
Security and Justice: Delivering results for Europe’s citizens?, on-line la
http://aei.pitt.edu/11636/1/1355.pdf.
108. Haggenmüller, Sarah, The Principle of Proportionality and the European Arrest Warrant,
3:1 Oñati Socio-legal Series 95, p. 95-106.
109. de Hoyos Sanchos, Montserrat, Euro-orden y causa de denegation de la entrega, în Coral
Aranguena Fanego (ed.), „Cooperación judicial penal en la Unión EuropeaLa Orden Europea de
Detención y Entrega”, Valladolid, Editorial lex Nova, 2005, p. 211-312.
110. van der Hulst, Jaap, Extradition and the European Arrest Warrant in the Netherlands în
Eucrim, nr. 2/2014, p. 64-68.
111. Keijzer, Nico, Locus delicti exceptions, în N. Keijzer, E. van Sliedregt (ed.), The European
arrest warrant in practice, T.M.C. Asser Press, Haga, 2009, p. 89-109.
112. Keijzer, Nico, The double criminality requirement, în R. Blekxtoon, van Ballegooij, W.
(ed.), “Handbook on the European Arrest Warrant”, Haga, T.M.C. Asser Press, 2005, p.137-163.
113. Klimek, Libor, Solicitation of children for sexual purposes: the new offence in the EU (under
the Directive 2011/92/EU) în „International and Comparative Law Review”, 2012, Vol. 12., No. 1,
pp. 141–151. DOI: 10.1515/iclr-2016-0083.
114. Komárek, Jan European Constitutionalism and the European Arrest Warrant:
Contrapunctual Principles in Disharmony, Jean Monnet Working Paper 10/05.
115. Konstandinides, Theodore, The Europenisation of extradition: how many light years away to
mutual confidence? în Eckes, Christina, Konstandinides, Theodore, „Crime within the area of
freedom, security and justice: a European public order”, Cambridge University Press, Cambridge,
2011, p. 192-223.
116. Krapac, Davor, Vedicts in absentia, Blekxtoon, Rob, van Ballegooij, Wouter (ed.),
Handbook on the European Arrest Warrant, Haga, T.M.C. Asser Press, 2005, p. 119-135.
117. Labayle, Henri, De l’evaluation a la deception : Le bilan du Programme de Stockholm
merite-t-il une suite?, on-line la http://www.gdr-elsj.eu/2013/09/22/asile/de-levaluation-a-la-
deception-le-bilan-du-programme-de-stockholm-merite-t-il-une-suite/.
118. Labayle, Henri, Mandat d’arret europeen et degre de protection des droits fondamentaux,
quand la confiance se fait aveugle, disponibil la http://www.gdr-elsj.eu/2013/03/03/cooperation-
judiciaire-penale/mandat-darret-europeen-et-degre-de-protection-des-droits-fondamentaux-quand-
la-confiance-se-fait-aveugle.
119. Lagauche, Philippe, L’introduction du mandat d’arret européen dans notre droit positif, în
M.-E. Cartier (coord.) „Le mandat d’arret européen”, Bruylant, Bruxelles, 2005.
120. Lagodny, Otto,„Extradition” without granting procedure: The Concept of “Surrender”, în
Blekxtoon, Rob, van Ballegooij, Wouter (ed.), “Handbook on the European Arrest Warrant”, Haga,
T.M.C. Asser Press, 2005, p. 39-45.

34
121. Lavenex, Sandra, Mutual recognition and the monopoly of force: limits of the single market
analogy în “Journal of European Public Policy” vol.14, no. 5, August 2007, p. 762-779, diponibil
on-line https://archive-ouverte.unige.ch/unige:76485.
122. Lazowski, Adam, Nash, Susan, Detention, în Keijzer, Nico, van Sliedregt, Elies (eds.), The
European arrest warrant in practice, T.M.C. Asser Press, Haga, 2009.
123. Legault, Georges, Fonctions et structure du langage juridique în “Meta” 241, 1979, p. 18-
25.
124. Lemoin, Pascal, La jurisprudence de la chambre criminelle en matière de mandat d’arrêt
européen în „Bulletin d’infomation”, 15 martie 2009, disponibil on-line pe www.courdecassation.fr.
125. Lipani, Martina, Montaldo, Stefano, I motivi ostativi all'esecuzione del mandato d'arresto
europeo nella legge italiana di recepimento e la Corte di Cassazione: uno sguardo di insieme, alla
luce dei principi generali dell'ordinamento UE e della giurisprudenza della Corte di Giustizia, în
“La legislazione penale”, 2017.
126. Lochak, Danièle, Un espace de liberté, de sécurité et de justice: pour qui?, în Myriam
Benlolo-Carabot et Karine Parrot (dir.), “Actualité du droit des étrangers”, Bruylant, 2011, pp. 13-
40.
127. Von Luckner, J. G. German Prosecutors Are Insufficiently Independent To Issue European
Arrest Warrants, on-line la http://europeanlawblog.eu/tag/joined-cases-c-508-18-and-c-82-19-ppu/.
128. Malabat, Valérie, Refus d'exécution d'un mandat d'arrêt européen visant un réfugié politique
în „La Semaine Juridique”nr. 47, 2007, p. 47-50, disponibil pe www.lexisnexis.fr.
129. Manacorda, Stefano, L' intégration pénale indirecte: une premiére definition, în Giudicelli-
Delange, Genevieve, Manacorda, Stefano, (coord.), „L'intégration pénale indirecte”, Société de
législation compare, Paris, 2005, p. 21-29.
130. Manacorda, Stefano, Notes sur la loi italienne portant mise en oeuvre du mandat d‘arrêt
européen, în “Eucrim”, nr. 1-2/2006, p. 33-36.
131. Marcos Francisco, Diana, De la extradición a la Orden Europea de Detención y Entrega,
primer instrumento de cooperación judicial internacional en materia penal en el ámbito de la Unión
Europea, diponibil on-line
http://repositori.uji.es/xmlui/bitstream/handle/10234/159907/Extradici%C3%B3n_Diana_2006.pdf?
sequence=1.
132. Mareş, Mihai Mandatul european de arestare (II). Protecția drepturilor fundamentale, on
line la https://www.juridice.ro/503535/mandatul-european-de-arestare-ii-protectia-drepturilor-
fundamentale.html.
133. Marin, Luisa,A Spectre is Haunting Europe”: European Citizenship in the Area of Freedom,
Security, and Justice: Some Reflections on the Principles of Non-Discrimination (on the Basis of
Nationality), Mutual Recognition, and Mutual Trust Originating from the European Arrest Warrant,
17 Eur. Pub. L. 705 (2011), p. 705-728 disponibil şi on-line la
http://heinonline.org/HOL/LandingPage?handle=hein.kluwer/epl0017&div=51&id=&page=.
134. Marin, Luisa, The European Arrest Warrant in the Italian Republic în “European
Constitutional Law Review”, Vol. 4, pp. 251-273, 2008
135. Marguery, Tony, EU Citizenship and European Arrest Warrant: The same rights for all?, în
„Utrecht Journal of International and European Law (Merkourios)”, vol. 27 (73), p. 84-91.
136. Massé, Michel, La decision-cadre, în M.-E. Cartier (coord.) „Le mandat d’arret européen”,
Bruylant, Bruxelles, 2005, p. 47-59.
137. Măgureanu, Ilie, Extrădarea între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii în
“Revista de drept penal”, nr. 1/2009, p.81-87.
138. Mercan, Maria Livia, Mercan Doru, Mandatul european de arestare – amânarea predării
persoanei solicitate, în „Dreptul”, nr. 2/2011.

35
139. Mickevicius, Darius, The issuing of the EAW– problems in legislation and practice of
Lithuania în A. Górski, P. Hofmañski, The European Arrest Warrant and its Implementation in the
Member States of the European Union, C.H. Beck, Varşovia, 2008, p. 66-68.
140. Miettinen, Samuli, Onward transfer under the European Arrest Warrant: is the EU moving
towards the free movement of prisoners?, în “New Journal of European Criminal Law”, Vol. 4, nr.
1–2, 2013, p. 99-119.
141. Seumas Miller, The problem of defining terrorism: part 1, disponibil on-line
http://counterterrorismethics.com/the-problem-of-defining-terrorism-part-1/.
142. Mitsilegas, Valsamis, Joined Cases C-404/15 and C-659/15 – PPU – Pal Aranyosi and
Robert Caldararu v GeneralStaatsanwaltschatf Bremen. Resetting the parameters of mutual Trust:
From Aranyosi to LM, în Valsamis Mitsilegas, Alberto di Martino, Leandro Mancan, „The Court of
Justice and European Criminal Law, Leading Cases in a Contextual Analysis”, Hart Publishing,
2019.
143. Mitsilegas, Valsamis The constitutional implications of mutual recognition in criminal
matters in the EU, în „Common Market Law Review”, nr. 43, p. 1280-1282.
144. Mitsilegas, Valsamis, The Symbiotic Relationship Between Mutual Trust and Fundamental
Rights in Europe’s Area of Criminal Justice, în Queen Mary University of London, School of Law,
“Legal Studies Research Paper” No. 207/2015, la http://ssrn.com/abstract=2632892.
145. Monar, Jörg, La mise en œuvre de l'espace de liberté, de sécurité et de justice : un défi pour
l'Union Européenne et pour les Etats members, în “Revue française d'administration publique”, vol.
129, no. 1, 2009, pp. 15-34.
146. Monjal, Pierre-Yves, Le mandat d’arret européen ou la confluence des droits, în “Revue de
la recherché juridique. Droit prospectif”, nr. 1/2006.
147. Montain-Domenah, Jacqueline, Le droit de l’espace judiciaire pénal européen: un nouveau
modèle juridique?, în „Cultures & Conflits” 62, 2006, http://journals.openedition.org/conflits/2054.
148. Morgan, Caroline, The EAW and defendants' rights, în Blekxtoon, Rob, van Ballegooij,
Wouter (ed.), Handbook on the European Arrest Warrant, Haga, T.M.C. Asser Press, 2005.
149. Morar, Ioana-Cristina Mandatul european de arestare. Infracţiuni exceptate de la verificarea
îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, în Morar, Ioana-Cristina (coord.), „Buletinul Reţelei
Judiciare Române în materie penală”, Editura Hamangiu, 2012, p. 31-36.
150. Morar, Ioana-Cristina, Măsuri alternative la mandatul european de arestare, în Morar,
Ioana-Cristina (coord.), „Buletinul Reţelei Judiciare Române în materie penală”, Editura Hamangiu,
2012, p. 36-47.
151. Moreno Catena, Victor, L’accueil du mandat d’arret européen en Espagne în M-E. Cartier
(coord.) Le mandat d’arret européen, Bruylant, Bruxelles, 2005, p. 139-161.
152. da Mota, Jose Luis Lopes, Manschot, Roelof Jan, Eurojust and the european arrest warrant,
în R. Blekxtoon, Rob, W. van Ballegooij, Wouter (ed.), Handbook on the European Arrest Warrant,
Haga, T.M.C. Asser Press, 2005, p. 63-68.
153. Mudava, Narcisa Mihaela, Nicolae, Mirela Daniela, Discuţii referitoare la mandatul
european de arestare şi la mandatul de arestare preventivă din perspective Legii nr. 302/2004, în
Dreptul, nr. 11/2008, p. 226-229.
154. Murphy, Cian C., The european evidence warrant: mutual recognition and mutual
(dis)trust, în C. Eckes, T. Kostandinides (ed.), „Crime within the area of freedom, security and
justice: a European public order”, Cambridge University Press, Cambridge, 2011, p. 224-248.
155. Suliane Neveu, L’arrêt Pirozzi c. Belgique de la Cour européenne des droits de l’Homme:
examen de la procédure belge d’exécution du mandat d’arrêt européen au regard du droit au procès
équitable în “Les Cahiers du Crid&p”, iunie 2018.

36
156. Nieto-Martin, Adan, „Principiile constituţionale ale sistemului european de drept penal”, în
Revista de drept penal, nr. 4/2011, p. 163-172.
157. Nieto-Martin, Adan, „Principiul recunoaşterii reciproce şi al încrederii reciproce”, în Revista
de drept penal, nr. 4/2012, p.
158. Nicolaidis, Kalypso, Shaffer, Gregory, Transnational mutual recognition regimes:
governance without global government, în “Law and Contemporary Problems”, 2005, volume 68, p.
263-317.
159. Niculeanu, Costel, Aspecte cu privire la natura juridică a reţinerii şi procedura acesteia în
cazul mandatului european de arestare, în Dreptul, nr. 10/2008, p. 173-179.
160. Oona, Mikkela, Le probleme du non-respect du principe de proportionnalite dans le cadre
du fonctionnement du mandat d’arrêt européen (MAE): Faut-il modifier la decision-cadre
2002/584/JAI?, memoriu de master, susţinut la Universitatea din Strasbourg, 2016.
161. Pansini, Gustavo, La reception du mandat d‘arrêt européen en Italie. Breves réflexions, în
M.-E. Cartier (coord.) „Le mandat d’arret européen”, Bruylant, Bruxelles, 2005., p.179-186.
162. Panzavolta, Michele, Humanitarian concern within the EAW system, Keijzer, Nico, van
Sliedregt, Elies (eds.), The European arrest warrant in practice, T.M.C. Asser Press, Haga, 2009,p .
179-212.
163. Passaglia, Paolo (coord.), Status civitatis e rifiuto di consegna nella disciplina nazionale di
attuazione della decisione quadro 2002/584/GAI del Consiglio, del 13 giugno 2002, relativa al
mandato di arresto europeo, 2010, disponibil pe www.cortecostituzionale.it
164. Penin Alegre, Carla, Le Mandat d’arrêt européen, disponibil la
http://www5.poderjudicial.es/cvcp12-13/CVCP13-10-FR.pdf.
165. Picheral, Caroline, Husson-Rochcongar, Celine, Afroukh, Mustapha Evolutions de la
jurisprudence de la Cour Européenne des Droits de L’homme – premier semestre 2018, RDLF 2018
chron. n°22.
166. Plachta, Michael, van Ballegooij, Wouter, The Framework Decision on the european arrest
warrant and the surrender procedures between member states of The Eurropean Union, în R.
Blekxtoon, W. van Ballegooij (ed.), Handbook on the European Arrest Warrant, Haga, T.M.C.
Asser Press, 2005, p. 26-29.
167. Pradel, Jean, L’Accueil de la decision-cadre en Europe, în M-E. Cartier (coord.) „Le mandat
d’arret européen”, Bruylant, Bruxelles, 2005, p. 95-100.
168. Pradel, Jean, Le mandat d’arrêt européen. Un premier pas vers une révolution copernicienne
dans le droit français de l’extradition, Chroniques, Recueil Dalloz, nr. 20, 2004, p. 1392.
169. Pradel, Jean, Les grandes tendances de l’européanisation des systèmes pénaux nationaux, în
“Les Cahiers de droit”, vol. 50, nr. 3-4, 2009, p. 1015-1038., disponibil la
http://id.erudit.org/iderudit/039347ar.
170. Pollicino, Oreste, European Arrest Warrant and Constitutional Principles of the Member
States: a Case Law-Based Outline in the Attempt to Strike the Right Balance between Interacting
Legal Systems în „German Law Journal”, vol. 9, nr. 10, 2007, p. 1313-1355.
171. Racho, Tania, Le Mandat d’arrêt européen, disponibil la https://www.lepetitjuriste.fr/wp-
content/uploads/2011/06/Mandat%20d%20arr%C3%AAt%20europ%C3%A9en.pdf.
172. Ralli, Evgenia, The Principle of Mutual Recognition Based on Mutual Trust and the Respect
for Fundamental Rights: The Case of Framework Decision on the European Arrest Warrant,
comunicare susţinută la ELI 2017 Annual Conference and General Assembly, Vienna 6-8
September 2017, on-line la
http://www.europeanlawinstitute.eu/fileadmin/user_upload/p_eli/YLA_Award/yla_paper_website.p
df

37
173. Roman, Dana, Maria, Citarea Ministerului Justiţiei în cauzele aflate pe rolul instanţelor
judecătoreşti, în materia cooperării judiciare internaţionale în materie penală, în „Buletinul Reţelei
Judiciare Române în materie penală”, Editura Hamangiu, 2014.
174. Rusu, Ion, Mandatul european de arestare, în urma modificărilor aduse de Legea nr.
222/2008, în „Caiete de Drept Penal”, nr. 1/2009.
175. Sanger Andrew, Force of Circumstance: The European Arrest Warrant and Human Rights,
în Democracy and Security, 2010, 6:1, p. 17-51, on-line la
http://dx.doi.org/10.1080/17419160903535301.
176. Schwalm, Jorg, Le mandat d’arret européen en Allemagne, în M.-E. Cartier (coord.) „Le
mandat d’arret européen”, Bruylant, Bruxelles, 2005, p. 101-124.
177. Sibony, Anne-Lise, Les avancées du traité de Lisbonne en matière de coopération
judiciaire,î n Revue de la Faculté de droit de l’Université de Liège, 2008/2, p. 249-263.
178. Sievers, Julia, Managing diversity: The European Arrest Warrant and the potential of
mutual recognition as a mode of governance in EU Justice and Home Affairs, Paper presented at the
EUSA Tenth Biennial International Conference Montréal, Canada, 17 – 19 mai 2007.
179. Sinn, Arndt, Wörner, Liane, The European Arrest Warrant and Its Implementation In
Germany – Its Constitutionality, Laws and Current Developments, în “ZIS” 5/2007, p. 204-220.
180. de Shutter, Oliver, La contribution du contrôle juridictionnel à la confiance mutuelle, în G.
de Kerchove et A. Weyembergh, "La confiance mutuelle dans l'espace pénal européen- Mutual trust
in the European Criminal Area", Éditions de l'Université de Bruxelles, p. 79-121.
181. van Sliedregt, Elies, The Dual Criminality Requirement în N. Keijzer, E. van Sliedregt
(editori), The European arrest warrant in practice, T.M.C. Asser Press, Haga, 2009, p. 51-70.
182. Sotto Maior, Mariana, Consent Procedure, în . Keijzer, Nico, van Sliedregt, Elies (ed.), The
European arrest warrant in practice, T.M.C. Asser Press, Haga, 2009, p. 19-32.
183. Stessens, Guy, Statutory limitations în N. Keijzer, E. van Sliedregt (ed.), „The European
arrest warrant in practice”, T.M.C. Asser Press, Haga, 2009, p.131-137.
184. Strandbakken, Asbjørn, Extradition between Nordic countries, and the new Nordic Arrest
Warrant, în Keijzer, Nico, van Sliedregt, Elies (eds.), The European arrest warrant in practice,
T.M.C. Asser Press, Haga, 2009 p. 363-376.
185. Szwarc, Monika, Le caractère juridique de la coopération judiciaire en matière pénale et de
la coopération policière (IIIe pilier) à la lumière du Traité constitutionnel pour l'Europe, disponibil
on-line la http://revel.unice.fr/pie/index.html?id=408.
186. Ştefan, Cristian-Eduard, Evaluarea punerii în aplicarea a mandatului european de arestare
în Statele Membre ale Uniunii Europene, în Dreptul nr. 6/2010.
187. Taupiac-Nouvel, Guillemine, Le principe de proportionnalite en cooperation judiciaire
penale: principe janusien de l’espace penal europeen, 2015, disponibil pe site-ul http://www.gdr-
elsj.eu.
188. Tsadiras, Alexandros, Cyprus Supreme Court (Ανώτατο Δικαστήριο Κύπρου), Judgment of 7
November 2005 (Civil Appeal no. 294/2005) on the Cypriot European Arrest Warrant Law, în
“Common Market Law Review” 44: 1515–1528, 2007.
189. Vennemann, Nicola, The European Arrest Warrant and its Human Rights Implications, 63
“ZaöRV” (2003) 103-121.
190. Vervaele, J.A.E:, The transnational ne bis in idem principle in the EU. Mutual recognition
and equivalent protection of human rights, în “Utrecht Law Review”, vol. 1, nr. 2, 2005, p. 100-118.
191. Vogel, Joachim, Norouzi, Ali, The European arrest warrant, ne bis in idem and the problem
of multiple jurisdictions, în G. Giudicelli-Delange, S. Manacorda (dir.), op.cit., p. 155-177.

38
192. Xanthopoulou, Ermioni The Quest for Proportionality for the European Arrest Warrant
New Journal of European Criminal Law 6 (1), 2015, p. 32-52, disponibil on-line la
https://ssrn.com/abstract=2645971.
193. Wagner, Wolfgang (2011): Negative and Positive Integration in EU Criminal Law Co-
operation, în European Integration online Papers (EIoP), Vol. 15, Article 3, disponibil la
http://eiop.or.at/eiop/texte/2011-003a.htm.
194. Williams, Felicity, European arrest warrant-immunities and amnesties, în Keijzer, Nico, van
Sliedregt, Elies (eds.), The European arrest warrant in practice, T.M.C. Asser Press, Haga, 2009,
p.157-178.
195. Willems, Auke, „Mutual trust as a term of art in EU criminal law: revealing its hybrid
character”, în European journal of legal studies, Vol. 9, Nr. 12016, p.211-249.
196. van der Wilt, H, The European arrest warrant and the principle ne bis in idem, în
Blekxtoon, Rob, van Ballegooij, Wouter (ed.), Handbook on the European Arrest Warrant, Haga,
T.M.C. Asser Press, 2005, p. 99-117
197. Wouters, Jan, Naert, , Of arrest warrants, terrorist offences and extradition Deals. An
Appraisal of the EU’s main criminal Law measures against terrorism after “11 September”,
Institute for International Law, Working Paper, nr. 56/2004.
198. Zurek, J Against tradition: the European arrest warrant, Educ Sci Without Borders, 2012,
3:66–70, apud L. Klimek, European arrest warrant, Springer, 2015.
199. CEDO, Guide on article 5 of the convention Right to liberty and security”, p. 22-23.
disponibil la http://www.echr.coe.int/Documents/Guide_Art_5_ENG.pdf.
200. CEDO, Fișă tematică – Reținerea, asistența unui apărător, p. 2-3, on-line la
www.echr.coe.int.
201. Expunere de motive, Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară în materie penală p. 5 (sursa:
http://www.cdep.ro/proiecte/2013/300/30/5/em618.pdf).

Jurisprudență

Jurisprudenţa CJUE
1. CJUE, C-404/15 și C-659/15 PPU, Pál Aranyosi şi Robert Căldăraru, Hotărârea din 5 aprilie
2016, ECLI:EU:C:2016:198.
2. CJUE, C-452/16 PPU, Krzysztof Marek Poltorak, Hotărârea din 10 noiembrie 2016,
ECLI:EU:C:2016:858.
3. CJUE, C-477/16 PPU, Ruslanas Kovalkovas, Hotărârea din 10 noiembrie 2016,
ECLI:EU:C:2016:861.
4. CJUE, C-452/16 PPU, Halil Ibrahim Özçelik, Hotărârea din 10 noiembrie 2016,
ECLI:EU:C:2016:860.
5. CJUE, C-554/14 PPU, Atanas Ognyanov, Hotărârea din 10 noiembrie 2016,
ECLI:EU:C:2016:835.
6. CJUE, C-241/15, Niculaie Aurel Bob-Dogi, Hotărârea din 1 iunie 2016,
ECLI:EU:C:2016:385.
7. CJUE, C-303/05, Advocaten voor de Wereld, Hotărârea din 2 mai 2007,
ECLI:EU:C:2007:261.
8. CJUE, C-294/16 PPU, JZ împotriva Prokuratura Rejonowa Łódź – Śródmieście, Hotărârea
din 28 iulie 2016, ECLI:EU:C:2016:610.
9. CJUE, C-388/08 PPU, Leymann şi Pustovarov, Hotărârea din 1 decembrie 2008,
ECLI:EU:C:2008:669.

39
10. CJUE, C-192/12 PPU, Melvin West, Hotărârea din 28 iunie 2012, ECLI:EU:C:2012:404.
11. CJUE, C-289/15 PPU, Jozef Grundza, Hotărârea din 11 noiembrie 2017,
ECLI:EU:C:2017:4.
12. CJUE, C-306/09 PPU, I.B., Hotărârea din 21 octombrie 2010, ECLI:EU:C:2010:626.
13. CJUE, C-42/11, Lopes Da Silva Jorge, Hotărârea din 5 septembrie 2012,
ECLI:EU:C:2012:517
14. CJUE, C-123/08, Dominic Wolzenburg, Hotărârea din 6 octombrie 2009,
ECLI:EU:C:2009:616.
15. CJUE, C-296/08 PPU, Ignacio Pedro Santesteban Goicoechea, Hotărârea din 12 august
2008, ECLI:EU:C:2008:457.
16. CJUE, C-367/16, Dawid Piotrowski, Hotărârea din 18 ianuarie 2018, ECLI:EU:C:2018:27.
17. CJUE, 120/78, Rewe-Zentral AG c/Bundesmonopolverwaltung für Branntwein („Cassis de
Dijon”), Hotărârea din 20 februarie 1979, ECLI:EU:C:1979:42.
18. CJUE, C-187/01 şi C-385/01, Gözütok şi Brügge, Hotărârea din 11 februarie 20103,
ECLI:EU:C:2003:87.
19. CJUE, C-168/13 PPU, Jeremy F. împotriva Premier ministre, Hotărârea din 30 mai 2013,
ECLI:EU:C:2013:358.
20. CJUE, C-68/88, Comisia Comunităților Europene împotriva Republicii Elene, Hotărârea din
21 septembrie 1989, ECLI:EU:C:1989:339.
21. C-216/18 PPU, LM, Hotărârea din 25 iulie 2018, ECLI:EU:C:2018:586
22. CJUE C-508/18 și C-82/19 PPU, OG şi PI, Hotărârea din 27 mai 2019,
ECLI:EU:C:2019:456.
23. CJUE, C-399/11, Stefano Melloni împotriva Ministerio Fiscal, Hotărârea din 26 februarie
2013, ECLI:EU:C:2013:107.
24. CJUE, C-469/03, Miraglia, Hotărârea din 10 martie 2005, ECLI:EU:C:2005:156.
25. CJUE, C-491/07, Turansky, Hotărârea din 22 decembrie 2008, ECLI:EU:C:2008:768.
26. CJUE, C-269/17, AY, Hotărârea din 25 iulie 2018, ECLI:EU:C:2008:437, dispozitiv.
27. CJUE, C-486/14, Piotr Kossowski, Hotărârea din 29 iunie 2016, ECLI:EU:C:2016:483
28. CJUE C-467/04, Gasparini şi alţii, Hotărârea din 28 septembrie 2006,
ECLI:EU:C:2006:610.
29. CJUE C-150/05, Van Straaten, Hotărârea din 28 septembrie 2006, ECLI:EU:C:2006:614.
30. CJUE C-297/07, Bourquain, Hotărârea din 11 decembrie 2008, ECLI:EU:C:2008:708.
31. CJUE C-288/05, Kretzinger, Hotărârea din 18 iulie 2007, ECLI:EU:C:2007:441.
32. CJUE, C-436/04, Van Esbroeck, Hotărârea din 9 martie 2006, ECLI:EU:C:2006:165.
33. CJUE, C-261/09, Gaetano Mantello, Hotărârea din16 noiembrie 2010,
ECLI:EU:C:2010:683.
34. CJUE, C-399/11, Stefano Melloni împotriva Ministerio Fiscal, Hotărârea din 26 februarie
2013, ECLI:EU:C:2013:107.
35. CJUE, C-396/11, Ciprian Vasile Radu, Hotărârea din 29 ianuarie 2013,
ECLI:EU:C:2013:39.
36. CJUE, C-220/18 PPU, ML, Hotărârea din 25 IULIE 2018, ECLI:EU:C:2018:589.
37. CJUE, C-105/03, Pupino, Hotărârea din 16 iunie 2005, ECLI:EU:C:2005:386.

Concluzii ale Avocatului General

38. CJUE, Concluziile Avocatului General Pedro Cruz Villalón în cauza C-306/09, I.B.,
prezentate la 6 iunie 2010, ECLI:EU:C:2010:404.
39. CJUE, Concluziile Avocatului General Dámaso Ruiz-Jarabo Colomer în cauza C-297/07,
Bourquain, prezentate la 8 aprilie 2008, ECLI:EU:C:2008:206.

40
40. CJUE, Concluziile Avocatului General Paolo Mengozzi în cauza C-42/11, Lopes Da Silva
Jorge, prezentate la 20 martie 2012, ECLI:EU:C:2012:151.
41. Concluziile Avocatului General M. Campos Sánchez-Bordona, prezentate la 19 octombrie
2016, în cauza C-452/16 PPU, Krzysztof Marek Poltorak, ECLI:EU:C:2016:782.
42. A se vedea şi Concluziile şi Concluziile Avocatului General M. Campos Sánchez-Bordona,
în cauza C-477/16 PPU, Ruslanas Kovalkovas prezentate la 19 octombrie 2016
ECLI:EU:C:2016:784.
43. CJUE, Concluziile Avocatului General Dámaso Ruiz-Jarabo Colomer în cauza C-303/05,
Advocaten voor de Wereld VZW împotriva Leden van de Ministerraad, prezentate la 12 septembrie
2012, ECLI:EU:C:2006:552
44. CJUE, Concluziile Avocatului General Dámaso Ruiz-Jarabo Colomer în cauyele C-187/01 şi
C-385/01, Gözütok şi Brügge, prezentate la 19 septembrie 2002, ECLI:EU:C:2002:516.
45. Concluziile Avocatului General Yves Bot, prezentate la 7 septembrie 2010, în cauza
C-261/09, Gaetano Mantello, ECLI:EU:C:2010:501.

Jurisprudenţa CEDO
1. Ct.E.D.O., cauza Fox, Campbell şi Hartley c. Regatul Unit, Hotărârea din 30 august 1990
2. Ct.E.D.O. cauza Murray c. Regatul Unit, Hotărârea din 28 octombrie 1994.
3. Ct.E.D.O., cauza Suso Musa c. Malta, Hotărârea din 23 iulie2013.
4. Ct.E.D.O. cauza Kabulov c. Ucraina, Hotărârea din 19 noiembrie 2009.
5 Ct.E.D.O., cauza Bejaounia c. Grecia, Decizia Comisiei din 6 aprilie 1995.
6. Ct.E.D.O., cauza Chamaïev şi alţii împotriva Georgiei şi Rusiei, Hotărârea din 12 aprilie
2005.
7. Ct.E.D.O. cauza Sedjovic c. Italia, Hotărârea din 10 noiembrie 2004.
8. Ct.E.D.O., cauza Colozza c. Italia, Hotărârea din 12 februarie 1885.
9. Ct.E.D.O., cauza Stoichkov c. Bulgaria, Hotărârea din 24 martie 2005.
10. Ct.E.D.O., cauza Poitrimol c. Franţa, Hotărârea din 23 noiembrie 1993.
11. Ct.E.D.O., cauza Kafkaris c. Cipru, Hotărârea din 12 februarie 2008.
12. Ct.E.D.O., cauza Salduz c. Turcia, Hotărârea din 27 noiembrie 2008.
13. Ct.E.D.O., cauza Brusco c. Franţa, Hotărârea din 14 octombrie 2010.
14. Ct.E.D.O., cauza Soering c. Marea Britanie şi Irlanda de Nord, Hotărârea din 7 iulie 1989,
disponibilă în limba română la https://jurisprudentacedo.com/Soering-c.-Marea-Britanie-Extradare-
Predare-autoritatilor-SUA-care-ar-fi-condus-la-incalcarea-Art-3-din-Conventie.html.
15. Ct.E.D.O., Marea Cameră, hotărârea Mamatkulov şi Askarov c. Turcia, 4 februarie 2005,
46827/99 şi 46951/99.
16. Ct.E.D.O., cauza Pirozzi c. Belgiei, Hotărârea din 17 aprilie 2018, disponibilă în limba
franceză, on-line la https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22001-182231%22]}.

Jurisprudenţa instanţelor române

1. Î.C.C.J., Secţia penală, Decizia nr. 968 din 18 martie 2014, www.scj.ro.
2. Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a Penală, Sentinţa penală nr. 55 din 10 martie 2009
definitivă prin Decizia penală nr. 59 din 13 ianuarie 2010 a Î.C.C.J.
3. Judecătoria Câmpulung, Sentinţa penală nr. 177/2014, disponibilă pe www.rolii.ro.
4. Judecătoria Bacău, Sentinţa penală nr. 60 din 22 ianuarie 2015, disponibilă pe www.rolii.ro.
5. Judecătoria Suceava, Sentinţa penală nr. 122 din 27 februarie 2013, disponibilă pe
www.rolii.ro.
6. Judecătoria Reşiţa, Sentinţa penală nr. 238 din 28 iulie 2016, disponibilă pe www.rolii.ro

41
7. Tribunalul Giurgiu, Secţia penală, Decizia penală nr. 773 din 23 octombrie 2014, disponibilă
pe www.rolii.ro.
8. Curtea de apel Galaţi, Secţia penală, Decizia penală nr. 84/C din 13 martie 2017, disponibilă
la www.rolii.ro.
9. Curtea de Apel Oradea, Secţia penală, sentinţa penală nr. 55/PI din 4 aprilie 2014,
disponibilă pe www.rolii.ro
10. Tribunalul Satu Mare, Secţia Penală, Decizia penală, nr. 13 C din 18 februarie 2015,
disponibilă pe www.rolii.ro.
11. Judecătoria Motru, Sentinţa penală nr. 264 din 06 noiembrie 2014, disponibilă pe
www.rolii.ro.
12. Judecătoria Huşi, Sentinţa penală nr. 83 din 5 mai 2015, disponibilă pe www.rolii.ro.
13. Trib. Bucureşti, s. I pen, sent. nr. 277/F din18 februarie 2015, www.rolii.ro.
14. I.C.C.J, s.pen., dec. nr. 4990 din 4 septembrie 2006, www.scj.ro.
15. Jud. Botoşani, s. pen., sent. nr. 246 din 21 februarie 2017, www.rolii.ro.
16. Trib. Satu Mare, s.pen., dec. nr. 13 C din 18 februarie 2015, pe www.rolii.ro.
17. Jud. Arad, sent. pen. nr. 1943 din 20 septembrie 2016, www.rolii.ro.
18. Trib. Suceava, s.pen. dec. nr. 64 din 16 martie 2012.
19. C. Ap. Oradea, s.pen, dec. nr. 133/C din 10 octombrie 2014, www.rolii.ro.
20. I.C.C.J., s.pen., dec. nr. 53 din 20 ianuarie 2017, www.scj.ro.
21. C.Ap. Iaşi, s.pen., sent. nr.9 din 19 iunie 2009, www.jurisprudenta.org.
22. I.C.C.J., s.pen., dec. nr. 1118 din 26 martie 2008, www.scj.ro.
23. C.Ap. Braşov, s.pen., sent. nr. 22 din 19 februarie 2008, www.jurisprudenta.org.
24. C.Ap. Oradea, s.pen., sent. nr. 41/PI din 3 aprilie 2009, www.jurisprudenta.org.
25. C.Ap. Oradea, s.pen., sent. nr. 80 din 3 iulie 2012, modificată prin dec.pen nr. 2487 din 27
iulie 2012 a I.C.C.J., s.pen., în M Radu, Mariana, (coord.), Buletinul Reţelei Judiciare Române în
materie penală, Editura Hamangiu, 2014, p.68-70.
26. C. Ap. Timişoara, s.pen., sent. nr. 197 din 23 august 2012 în M Radu, Mariana, (coord.),
Buletinul Reţelei Judiciare Române în materie penală, Editura Hamangiu, 2014, p.75-76.
27. I.C.C.J., s.pen., dec. nr. 4055 din 12 noiembrie 2010, www.scj.ro.
28. C.Ap. Constanţa, s.pen., sent. nr. 70 din 10 iunie 2010, , în I.-C. Morar (coord.), Buletinul
Reţelei Judiciare Române în materie penală, loc. cit., p. 185-186
29. C.Ap. Cluj, s.pen., sent. nr. 731 din 26 noiembrie 2014, www.curteadeapelcluj.ro.
30. I.C.C.J., s.pen., dec. nr. 1469 din 24 noiembrie 2016, www.scj.ro
31. I.C.C.J., s.pen., dec. nr. 479 din 9 aprilie 2015, www.scj.ro.
32. I.C.C.J., s.pen., dec. nr. 307 din 6 martie 2015, www.scj.ro.
33. I.C.C.J., s.pen., dec. nr. 3157 din 17 decembrie 2014, www.scj.ro
34. I.C.C.J., s.pen., dec. nr. 2271 din 11 iulie 2014, www.scj.ro.
35. I.C.C.J., s.pen., dec. nr. 1802 din 27 mai 2014, www.scj.ro.
36. I.C.C.J., s.pen., dec. nr. 3436 din 26 octombrie 2009, www.scj.ro.
37. I.C.C.J., s.pen., dec. nr. 2141 din 12 iunie 2007, www.scj.ro.
38. Tb. Maramureş, s.pen. dec. nr. 259/C din 14 noiembrie 2014, www.jurisprudenta.com.
39. C.Ap. Timişoara, s.pen., sent. nr. 41/PI din 17 februarie 2009, în I.-C. Morar (coord.),
Buletinul Reţelei Judiciare Române în materie penală, p. 312-315,
40. Î.C.C.J., s.pen, înch. Nr. 2185 din 3 decembrie 2008, nepublicată
41. I.C.C.J., s.pen., dec. nr. 1039 din 16 august 2016, www.scj.ro.
42. I.C.C.J., s.pen., dec. nr. 298 din 17 martie 2017, www.scj.ro.
43. I.C.C.J., s.pen., dec. nr. 936 din 29 iunie 2016, www.scj.ro.
44. I.C.C.J., s.pen., dec. nr. 917 din 22 iunie 2016, www.scj.ro.

42
45. Î.C.C.J., Decizia nr. 2/2012 din 12 martie 2012 Recurs în interesul legii, publicată în
Monitorul Oficial nr. 281 din 27 aprilie 2012.
46. I.C.C.J., S.pen., dec. nr. 488 din 9 mai 2017, www.scj.ro.
47. Î.C.C.J., S.pen., dec. nr. 206 din 28 februarie 2017, www.scj.ro.
48. I.C.C.J., S.pen., dec. nr. 311 din 21 martie 2017, www.scj.ro.
49. C.Ap. Braşov, s.pen., sent. nr. 30 din 30 septembrie 2008, în D. Grădinaru, F. Dragomir,
Executarea mandatului european de arestare de către instanţele române. Jurisprudenţă comentată,
Editura C.H. Beck, 2013., p. 45-48.
50. C.Ap. Bucureşti, s. I pen., sent. nr. 236 din 3 august 2010, în I.-C. Morar (coord.), Buletinul
Reţelei Judiciare Române în materie penală, p. 143.
51. C.Ap. Galaţi, s. pen., sent. nr. 38 din 11 martie 2009, în I.-C. Morar (coord.) Buletinul
Reţelei Judiciare Române în materie penală, p. 218-219.
52. C.Ap. Cluj, s.pen. şi min., înch. din 10 iunie 2009, în I.- C. Morar (coord.), Buletinul Reţelei
Judiciare Române în materie penală, p. 153-154.
53. I.C.C.J., S.pen., dec. nr. 821 din 5 octombrie 2018, www.scj.ro.
54. C.Ap. Piteşti, s. pen. nr. 77/F din 25 august 2009, disponibilă în I.-C. Morar (coord.),
Buletinul Reţelei Judiciare Române în materie penală p. 271-273.
55. I.C.C.J., S. pen., decizia nr. 2790 din 29 iulie 2011, www.scj.ro.
56. I.C.C.J, S.pen., dec. nr. 255 din 23 martie 2018, www.scj.ro.
57. I.C.C.J, S.pen., dec. nr. 121 din 8 februarie 2018, www.scj.ro.
58. I.C.C.J., S.pen., dec. nr. 1344 din 4 aprilie 2011, www.scj.ro.
59. I.C.C.J., S.pen., dec. nr. 1582 din 27 decembrie 2016, www.scj.ro.
60. I.C.C.J., S.pen., dec. nr. 653 din 22 iunie 2017, www.scj.ro.
61. I.C.C.J., S.pen., dec. nr. 945 din 14 martie 2008, www.scj.ro.
62. C.Ap. Craiova, s. pen., sent. nr. 20 din 28 februarie 2007, în I.-C. Morar, Ioana-Cristina, M.
Zainea, Cooperarea judiciară în materie penală. Culegere de practică judiciară, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2008, p. 318-321.
63. I.C.C.J., S.pen., dec. nr. 253 din 13 mai 2019, www.scj.ro.
64. C.C.R., Decizia 650 din 11 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 399 alin. (9) din Codul de procedură penală (M.Of. 30 din 14 ianuarie 2015).
65. C.Ap. Cluj, s. pen., înch. nr. 4 din 7 mai 2019, nepublicată.
66. C. Ap. Bucureşti, s. pen., din 13 aprilie 2019, www.rolii.ro.
67. I.C.C.J., S.pen., dec. nr. 517 din 15 februrie 2009, www.scj.ro.
68. C .Ap. Galaţi, s.pen. şi min., înch. din 18 ianuarie 2018, www.jurispridenta.com.
69. C.Ap. Bucureşti, s. a II-a pen., sent. nr. 104/F din 12 martie 2013, www.rolii.ro
70. C. Ap. Timişoara, s.pen., sent. nr. 179 din 21 august 2013 în M Radu, Mariana, (coord.),
Buletinul Reţelei Judiciare Române în materie penală, p. 73-75.
71. I.C.C.J, S.pen., dec. nr. 2798 din 28 iulie 2010, www.scj.ro.
72. I.C.C.J., S.pen., dec. nr. 312 din 10 iunie 2019, www.scj.ro.
73. Î.C.C.J. Decizia nr. 39/2008, publicată în M.Of., Partea I nr. 161 din 16 martie 2009.
74. Î.C.C.J, Decizia nr. 2/2012 din 12 martie 2012 Recurs în interesul legii, publicată în M. Of.
nr. 281 din 27 aprilie 2012.
75. Decizia CCR nr. 583/2007, publicată în M.Of. nr. 422 din 25 iunie 2007;
76. Decizia CCR nr. 419/2007, publicată în M.Of. nr. 330 din 16 mai 2007;
77. Decizia CCR nr. 400/2007, publicată în M.Of. nr. 296 din 4 mai 2007;
78. Decizia CCR nr. 1127/2007, publicată în M.Of. nr. 2 din 2 ianuarie 2008.

Jurisprudenţă a instanţelor naţionale ale statelor membre

43
 Marea Britanie
1. UK High Court of Justice, Queen’s Bench Division (2009)Cauza Şandru v Gouvernement of
Romania, 28 octombrie 2009, (2009) EWHC 2879 (Admin.)
(sursa https://app.justis.com/case/sandru-v-government-of-romania/fulltext-
judgment/c5aJm1yJm2Wca.
2. Decizia House of Lords Dabas v. Curtea Supremă din Madrid, Hotărârea din 28 februarie
2007
3. Pietrzak v Regional Court in Wloclawek (2009), 1 WLR 866.
4. High Court of Justice Queen's Bench Division Administrative Court, Pawel Lis, Dariusz
Lange, Piotr Pawel Chmielewski, 31 October 2018 [2018] EWHC 2848 (Admin).
Germania
1. Bundesverfassungsgericht, Hotărârea din 18 iulie 2005, 2 BvR 2236/04, disponibilă pe site-ul
Curţii constituţionale germane din Karlsruhe: www.bundesverfassungsgericht.de.
2. Curtea Supremă Regională din Stuttgart, Hotărârea din 26 octombrie 2006, 3 Ausl 52/06;
Franţa
1.Cour de Cassation, Chambre criminelle, Hotărârea nr. 16-80510 din 10 februarie 2016, publicată
în Bulletin Cassation sans renvoi, disponibil pe site-ul https://www.courdecassation.fr.
2.Cour de Cassation, Chambre criminelle, Hotărârea nr. 162 din 25 mai 2005, citată de P. Lemoin,
La jurisprudence de la chambre criminelle en matière de mandat d’arrêt européen în Bulletin
d’infomation, 15 martie 2009, p. 13, disponibil pe site-ul https://www.courdecassation.fr.
3.Cour de Cassation (Franţa), Chambre criminelle, Hotărârea nr. 08-86.741 din 29 octombrie 2008,
apud. P. Lemoin, La jurisprudence de la chambre criminelle en matière de mandat d’arrêt européen
în Bulletin d’infomation, 15 martie 2009, p. 15, disponibil pe site-ul https://www.courdecassation.fr.
4.Cour de Cassation, Chambre criminelle, Hotărârea nr. 04-85383 din 5 octombrie 2004, nepublicată
, disponibilă pe site-ul https://www.courdecassation.fr.
5.Cour de Cassation, Chambre criminelle, Hotărârea nr. nr. 36 din 1 februarie 2005, în Bull. Crim.
2005 disponibil pe site-ul https://www.courdecassation.fr.
6.Cour de Cassation, Chambre criminelle, Hotărârea nr. 04-85385 din 5 octombrie 2004,
nepublicată, disponibilă pe site-ul https://www.courdecassation.fr.
7.Cour de Cassation, Chambre criminelle, Hotărârea nr. 05-81678 din 19 aprilie 2005, nepublicată,
disponibilă pe site-ul https://www.courdecassation.fr.
8.Cour de Cassation, Chambre criminelle, Hotărârea nr. nr. 136 din 19 aprilie2005, în Bull. Crim.
2005, disponibilă pe site-ul https://www.courdecassation.fr.
9.Cour de Cassation, Chambre criminelle, Hotărârea nr. 137 din 19 aprilie 2005 în Bull. Crim. 2005,
disponibilă pe site-ul https://www.courdecassation.fr.
10.Cour de Cassation, Chambre criminelle, Hotărârea pronunţată în recurs nr. 08-86.799 din 29
octombrie 2008, disponibilă pe site-ul https://www.courdecassation.fr.
11.Cour de Cassation, Chambre criminelle, Hotărârea nr. 115 din 8 iunie 2005 în Bull. Crim. 2005,
disponibilă pe site-ul https://www.courdecassation.fr.
12.Cour de Cassation, Chambre criminelle, Hotărârea pronunţată în recurs nr. 08-82.801 din 8 iunie
2005, nepublicată, disponibilă pe site-ul https://www.courdecassation.fr.
13.Cour de Cassation, Chambre criminelle, Hotărârea pronunţată în recurs nr. 08-81.570 din 27
martie 2008, nepublicată, disponibilă pe site-ul https://www.courdecassation.fr.
14.Cour de Cassation (Franţa), Chambre criminelle, Hotărârea nr. 16-81.186 din 22 martie 2016 în
Bull. Crim. 2016, nr. 3, www.courdecassation.fr.
15.Cour de Cassation, Chambre criminelle, Hotărârea nr. 07-85230 din 5 septembrie 2007, citată de
Michele Panzavolta, „Humanitarian concern within the EAW system”, în N. Keijzer, E. van
Sliedregt (ed.), op.cit., p. 199.

44
Italia
1.Corte di Cassazione Sezioni Unite, Hotărârea nr. 4614 din 5 februarie 2007 (Ramoci);
2.Corte di Cassazione Sec. VI Hotărârea din 8 mai 2006 (Cusini).
3.Corte di Cassazione, Sez. VI, n. 25829 din 19.06.2008-25.06.2008, Baiaram, Rv. 24032769, în V.
Ranaldi, Cooperatione giudiziaria in materia penale. Il mandato di arresto europeo nella
giurisprudenza italiana, ARACNE Editrice, Roma, 2013, p. 19.
4.Corte di Cassazione Sec. VI Hotărârea din 9 februarie 2016 (Caldaras),
http://www.marinacastellaneta.it/category/mandato-di-arresto-europeo)
5.Cass. Sez. F. n. 33642 del 13/9/2005-14/9/2005, Hussain, Rv. 232120190
6.Corte di Cassazione Sec. VI Hotărârea 1190 din 13 ianuarie 2015 (Ivancescu),
http://www.marinacastellaneta.it/category/mandato-di-arresto-europeo).
7.Corte di Cassazione, Sez. VI, Hotărârea 1317 din 22 septembrie 2016, disponibilă la
http://www.marinacastellaneta.it/blog/wp-content/uploads/2016/10/MAE-40254.pdf.
8.Corte di Cassazione Sec. VI Hotărârea 765 din 18 aprilie 2014 (Tirziman), disponibilă la
http://www.marinacastellaneta.it/blog/wp-content/uploads/2014/05/17706.pdf.
9.Corte di Cassazione Sec. VI Hotărârea 49084 din 5 decembrie 2015, disponibilă la
http://www.marinacastellaneta.it/blog/wp-content/uploads/2013/12/mae.pdf.
10.Corte di Cassazione Sec. VI Hotărârea 1043 din 28 iunie 2011, disponibilă la
http://www.marinacastellaneta.it/blog/wp-content/uploads/2011/07/mae-25879.pdf.
11.Corte di Cassazione Seconda sezione penale, Hotărârea 45757 din 26 octombrie 2016,
disponibilă la http://www.marinacastellaneta.it/blog/wp-content/uploads/2016/11/45757-MAE.pdf.

Olanda
1.Curtea Supremă a Olandei, Hotărârea din 8 iulie 2008, NJ 2008, 594, ECLI: BD2447.
2.Tribunalul Districtual din Amsterdam, Hotărârea din 6 iunie 2006, LJN AX9434.

Irlanda
1.Minister for Justice, Equality and Law Reform v Dimitrovas, (2007), IEHC 26, citată în R. Farrell,
A. Hanrahan, The European Arrest Warrant in Ireland, Clarus Press, Dublin, 2011, p. 31.
2.Minister for Justice, Equality and Law Reform v Dimitrovas, (2006), IEHC 293, citată în R.
Farrell, A. Hanrahan, The European Arrest Warrant in Ireland, Clarus Press, Dublin, 2011p. 33.
Minister for Justice, Equality and Law Reform v O Falluin (Irlanda), (2010), IESC 37, citată în R.
Farrell, A. Hanrahan, The European Arrest Warrant in Ireland, Clarus Press, Dublin, 2011, p. 9.
Minister for Justice, Equality and Law Reform v Iordache, (2008), IEHC 186, citată în R. Farrell, A.
Hanrahan, The European Arrest Warrant in Ireland, Clarus Press, Dublin, 2011, p. 261-262.

Grecia
1.Areios Pagos, Hotărârea 2483/2005 din 20.12.05, rezumată în Reflets, nr. 1/2006, p. 21,
disponibilă on-line
https://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2008-10/reflets2006_1.pdf.

Polonia
1.Hotărârea Tribunalului Constituţional Polonez din 27 aprilie 2005, nr. P 1/05, disponibilă on line
la http://trybunal.gov.pl/fileadmin/content/omowienia/P_1_05_full_GB.pdf.

Cipru
1.Hotărârea Curţii Supreme din Cipru din 7 noiembrie 2005, nr. de referinţă 294/2005.

45
Cehia
1.Curtea Constituţională a Republicii Cehe din 3 mai 2006, nr. PI US, IA28215-CZ.

Articole din presă

CPS prepares for no-deal Brexit and loss of European arrest warrant, la.
https://www.ft.com/content/553e4d24-e760-11e8-8a85-04b8afea6ea3.
https://en.wikipedia.org/wiki/Rachid_Ramda
http://www.lemonde.fr/societe/article/2005/06/08/apres-neuf-ans-londres-accepte-d-extrader-
rachid-ramda-vers-la-france_659947_3224.html.
https://en.wikipedia.org/wiki/Sid_Ahmed_Rezala.
http://www.spiegel.de/international/europe/puigdemont-arrest-puts-germany-in-a-predicament-a-
1201096.html.
https://www.la-croix.com/Archives/2008-10-13/Marina-Petrella-ne-sera-pas-extradee-_NP_-2008-
10-13-330082.
Resurse bibliografice pe INTERNET
1. www.cdep.ro
2. www.courdecassation.fr.
3. www.ejn-crimjust.europa.eu
4. www.europarl.europa.eu
5. www.diritto-penale.it
6. http://www.7sur7.be/7s7/fr/1502/Belgique/article/detail/1587304/2013/02/27/La-Cour-de-
cassation-n-autorise-pas-l-extradition-de-mineurs.dhtml
7. https://e-justice.europa.eu/content_european_arrest_warrant-90-ro.do.
8. https://www.fairtrials.org/case-study/natalia-gorczowska.
9. www.pna.ro
10. www.portal.just.ro.
11. www.rolii.ro
www.hudoc.echr.coe.int.

46
 Curriculum vitae

INFORMAŢII PERSONALE Daniela Dediu

Bucureşti (România)

Sex Femeiesc | Data naşterii | Naţionalitatea Română

EXPERIENŢA PROFESIONALĂ

01/11/2018–Prezent Procuror militar cu grad de parchet de curte de apel

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti
Efectuarea urmăririi penale în cauze de competenţa exclusivă a procurorului
Purtător de cuvânt al parchetului

02/06/2015–01/11/2018 Procuror
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti
Efectuarea urmăririi penale in cauze de competenta exclusiva a procurorului.
Coordonarea şi conducerea activităţii de cercetare penala efectuata de organele de politie judiciara
din cadrul structurilor de investigarea a criminalităţii economice.
Purtător de cuvânt al parchetului.

26/06/2018–Prezent Personal de instruire colaborator extern pentru disciplina "Drept procesual penal"
Şcoala Naţională de Grefieri
Desfăşurarea de activităţi didactice la disciplina "Drept procesual penal" în cadrul seminarelor de
formare continuă a grefierilor.
Realizarea de materiale didactice.

01/07/2014–01/06/2015 Prim-procuror
Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia
Organizarea si conducerea Parchetului de pe lângă Judecăria Slobozia

08/02/2012–30/06/2014 Procuror
Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia
Efectuarea urmaririi penale in cauze de competenta exclusiva a procurorului.
Coordonarea si conducerea activitatii de cercetare penala efectuata de organele de politie judiciara.
Participarea la judecarea cauzelor penale si civile.
Desemnata ca functionar de securitate al institutiei.
Atributii privind organizarea pregatirii continue a procurorilor.

15/04/2008–08/02/2012 Ofiţer de poliţie

Direcţia Naţională Anticorupţie
Activitate de investigare şi cercetare penală în cauze de corupţie

01/08/2006–15/04/2008 Ofiţer de poliţie

Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii
Organizate şi Antidrog
Activitate de investigare şi cercetare penală în cauze de criminalitate organizată

© Uniunea Europeană, 2002-2018 | http://europass.cedefop.europa.eu Pagina 1 / 5

 EDUCAŢIE ŞI FORMARE

2016–Prezent Doctorand în domeniul "Drept"

Institutul de Cercetări Juridice "Acad. Andrei Rădulescu" al Academiei Române
Drept penal
Drept procesual penal

2010–2011 Studii post-universitare în domeniul "Perfecţionare în domeniul

relaţiilor internaţionale"
Institutul Diplomatic Român
Drept Diplomatic şi Consular
Protecţia internaţională a drepturilor omului
Teoria relaţiilor internaţionale
Protocol şi ceremonial

2007–2009 Diplomă de master în domeniul "Studii de securitate"

Universitatea Bucureşti - Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială
Geopolitică
Doctrine de securitate
Comunicare

2002–2006 Diplomă de licenţă

Academia de Poliţie "Al. I. Cuza" - Facultatea de Drept
Drept penal
Drept civil
Drept public
Criminalistică

1996–2001 Diplomă de bacalaureat şi atestat profesional

Liceul Pedagogic Focşani - Specialitatea "Învăţători-Educatoare"
Pedagogie
Psihologie

COMPETENŢE PERSONALE

Limbile străine ÎNȚELEGERE VORBIRE SCRIERE

Participare la
Ascultare Citire Discurs oral
conversaţie
franceză B2 C1 B2 B2 B2
engleză C1 B2 B2 B2 B2

Competenţe şi abilităţi sociale Aptitudini pedagogice şi psihopedagogice, independenţa în gândirea si logica juridică, imparţialitate,
integritate morală, receptivitate, credibilitate, profesionalism, rezistenţă la stres, spirit analitic,
capacitate de sinteză si analiză, echilibru moral, conştiinciozitate, predispoziţie pentru munca intensă

© Uniunea Europeană, 2002-2018 | http://europass.cedefop.europa.eu Pagina 2 / 5

 Curriculum vitae

si învăţare profesională continuă.

Competenţe Leadership (Prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia )

organizaţionale/manageriale

Competenţele digitale AUTOEVALUARE

Procesarea Creare de Rezolvarea de

Comunicare Securitate
informaţiei conţinut probleme

Utilizator Utilizator Utilizator

Utilizator elementar Utilizator elementar
experimentat experimentat independent

Cunoştinţe Microsoft Vista, Windows 2000 Professional, MSt Windows XP, MS Office

Anexe Lucrări
 „Evaziunea fiscală” –Editura Universul Juridic, 2018.

Articole şi comunicări ştiinţifice

 „Locul comiterii infracţiunilor prin internet – implicaţii asupra executării mandatului
european de arestare” comunicare prezentată la conferinţa cu participare internaţională
„Multidisciplinary Approach in the Field of Preventing and Combating Cybercrime”, organizată de
Asociaţia Română de Ştiinţe Penale, 16.11.2018. (ISI)
 „Ordinul european de anchetă. Aspecte teoretice şi practice privind procedura de emitere şi
executare”, articol publicat în nr. 3/ octombrie 2018 al revistei „Pro Lege” editată de Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
 „Videoconferinţa în cadrul procedurilor penale interne şi de cooperare judiciară în materie
penală. Dreptul la un proces echitabil”, articol publicat în nr. 2 al revistei „Pro Lege” editată de
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
 „Protection of fundamental rights in light of the Directive regarding the European
Investigation Order” comunicare prezentată la conferinţa internaţională „Drept românesc, tradiţie şi
vocaţie europeană”organizată de Universitatea Titu Maiorescu, 17-18 mai 2018. (ISI)
 „The European Investigation Order in Criminal Matters – Grounds for Non-Recognition or
Non-Execution”” ”, comunicare prezentată la conferinţa Challanges of the Knowledge Society, 11-
12.05.2018, publicată în volumul „Challanges of the Knowledge Society Journal, editat in format
electronic, ”Nicolae Titulescu” University Publishing House, 2018, ISSN 2284-6972, ISSN-L 2068-
7796, precum și în revista LESIJ- Lex ET Scientia International Journal nr. 2/2018.
 „Ordinul european de anchetă – cel mai nou instrument de cooperare judiciară internaţională
în materie penală” comunicare prezentată la Sesiunea de comunicări ştiinţifice organizată de
Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române, 20.04.2018, în
volumul „Dreptul românesc la 100 de ani de la Marea Unire. Dimensiuni şi tendinţe”,editat in format
electronic, 2018.
 „Scurte consideraţii referitoare la efectele unei cereri de consimţământ, în baza principiului
specialităţii în materia extrădării, asupra cursului prescripţiei răspunderii penale”, articol
publicat în nr. 1/2018 al revistei „Pro Lege” editată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
 „Valorificarea bunurilor mobile sechestrate în cursul procesului penal”, articol publicat în nr.
4/2017 al revistei „Pro Lege” editată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
 „Infracţiunea prevăzută în art. 64 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii de Conturi”, articol publicat în nr. 3/2017 al revistei „Pro Lege” editată de Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
 „Infracţiunea de realizare de opere derivate fără autorizarea sau consimţământul titularului

© Uniunea Europeană, 2002-2018 | http://europass.cedefop.europa.eu Pagina 3 / 5

 drepturilor recunoscute de lege”, articol publicat în nr. 2/2017 al revistei „Pro Lege” editată de
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
 „Executarea mandatului european de arestare în condiţiile constatării încălcării drepturilor
fundamentale în statul de emitere”, comunicare prezentată la Conferinţa Naţională a Tinerilor
Cercetători (CNTC 2017), organizată de Romanian Association of Young Scholars (RAYS),
17.07.2017.
 „Cooperarea judiciară în materie penală în lumina jurisprudenţei recente a Curţii de Justiţie a
Uniunii Europene” în volumul „10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. Impactul
asupra evoluţiei dreptului românesc”, comunicare prezentată la Sesiunea de comunicări ştiinţifice
organizată de Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române,
31.03.2017, editat in format electronic de Editura Universul Juridic, 2017, ISBN 978-606-39-0043-3.
 „Însuşirea retragerii plângerii prealabile şi a împăcării de către procuror”, articol publicat în nr.
1/2017 al revistei „Pro Lege” editată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
 „Infracţiunea de organizare a activităţii transfuzionale în vederea obţinerii de avantaje
materiale prin valorificarea sângelui şi a componentelor sanguine umane, articol publicat în nr.
4/2016 al revistei „Pro Lege” editată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
 „Consideraţii în legătură cu modalitatea de efectuarea a urmăririi penale în cazul săvârşirii
infracţiunii de mărturie mincinoasă de către martorul cu identitate protejată ori aflat în
Programul de protecţie a martorilor” , articol publicat în nr. 3/2016 al revistei „Pro Lege” editată de
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
 „Corupţia şi criminalitatea transnaţională”, comunicare prezentată la Conferinţa "Protecţia
juridică a României împotriva Criminalităţii Transnaţionale" organizată de Academia de Poliţie
"Al.I.Cuza", Bucureşti, 2010.

Participări la cursuri, conferinţe, seminare, dezbateri

În calitate de speaker/formator

 Participare în calitate de speaker la conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor.

Impactul noii legi asupra profesiilor liberale”, organizată de Editura Universul juridic, București,
31.01.2020, cu tema „Beneficiarul real”.
 Participare în calitate de speaker la dezbaterea cu tema „Este obligatorie arestarea provizorie în
cazul mandatului european de arestare?”, dezbateri.juridice.ro (ediţia 269).
 Participare în calitate de speaker la conferința „Confiscarea extinsă”, organizată de Editura
Universul juridic, București, 26.03.2019, cu tema „Confiscarea extinsă de la terți”.
 Participare în calitate de formator la seminarul la disciplina Drept procesual penal cu tema
„Managementul dosarului în procesul penal ”, organizat de Şcoala Naţională de Grefieri, Bârlad, 23-
26.10.2018.
 Participare în calitate de speaker la dezbaterea cu tema „Ordinul european de anchetă”,
dezbateri.juridice.ro (ediţia 182).

Alte participări
 Seminar internaţional cu tema „International legal cooperation in criminal matters. European arrest
warrant”, EJTN, Sofia, Bulgaria, 24-26.04.2017.
 Seminar cu tema „Rolul instanţelor naţionale în interpretarea şi aplicarea Dreptului Uniunii
Europene”, Bucureşti, 24-25.11.2016
 Seminar internaţional cu tema „Legal English”, EJTN, Bucureşti, 14-18.11.2016
 Seminar internaţional cu tema „International Judicial Cooperation in Criminal Matters: EAW and
MLA simulations”, EJTN, Riga, Letonia, 14-16.09.2016;
 Şcoala de vară pentru tineri magistraţi cu tema „Financial Investigations and Asset Recovery”,
organizată de Iniţiativa Regională Anticorupţie (RAI) Chişinău, Republica Moldova, 05-11.06.2016;
 Curs de limba franceză – „Limba franceză în relaţiile internaţionale”, organizat de Institutul Naţional
al Magistraturii si Institutul Francez din Bucureşti, Bucureşti, 11.04-23.2016 2016;
 Seminar cu tema „Comunicarea publică în cadrul parchetelor”, organizat de Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Bucureşti, 15-16.12.2015;

© Uniunea Europeană, 2002-2018 | http://europass.cedefop.europa.eu Pagina 4 / 5

Curriculum vitae

 Seminar de formare formatori în cadrul proiectului „Acţiunea comună împotriva violenţei domestice”,
organizat de Institutul Naţional al Magistraturii, Sibiu, 28-30.10.2015;
 Simpozion cu tema „Contrafacerea şi pirateria în domeniul proprietăţii intelectuale”, Sibiu, 28-30
octombrie 2015;
 Seminar internaţional cu tema „ On the Independence of the Judiciary- an European Comparison”,
Germania , organizat de Deutche Richter Akademie, sub egida EJTN, Wustrau, 31.05-05.06.2015;
 Conferinţa „România, o abordare holistică pentru combaterea violenţei împotriva femeilor şi a
violenţei domestice”, Bucureşti, 19-21.05.2015;
 Vizită de studiu în cadrul programului „Start –O viaţă de calitate în siguranţă”, pentru combaterea
violenţei domestice, Barcelona, 25.04-30.05.2015;
Şcoala de vara in limba franceza, Academia Juridica din Republica Ceha, Kromeriz, sub egida
EJTN, Cehia, 04-08.08.2014;
 Curs de Specializare in limba franceza, Centrul Multifunctional de pregătire Schengen, Buzau, 26-
30.05.2014 şi 16-20.06.2014;
 Seminar internaţional cu tema „Basic Organised Crime in the EU:Cases, Trends and Tools”, The
Academy of European Law (ERA), Trier, Germania, 22-23.05.2014;
 Curs de limba franceza - Planul Plurianual pentru Limba Franceză în Uniunea Europeană, organizat
de Institutul National al Magistraturii si Institutul Francez din Bucuresti, Bucuresti, martie-mai 2013;
 Seminar internaţional cu tema „Basic training course on legal and techical aspects of cybercrime for
judges and prosecutors”, The Academy of European Law (ERA), Trier, Germania, 14-15.02.2013;
 Seminar cu tema Noul cod penal, organizat de Institutul Naţional al Magistraturii, Bucureşti,
decembrie 2012;
 Seminar internaţional cu tema ,, Obtaining and transferring evidence in criminal matters between
member states in view of securing its admissibility”, organizat de National Institute for Justice, sub
egida EJTN, Sofia, Bulgaria, 08-09.11 2012.
Seminar internaţional cu tema „Tehnici de audiere”, Sinaia, 19-20.07.2010;
 Seminar internaţional cu tema „Descoperirea şi probarea mecanismelor frauduloase folosite pe piaţa
asigurărilor”, Sinaia, 23-24.03.2010;
 Seminar internaţional cu tema „Lucrul sub acoperire şi testele de integritate”, Bucureşti, 20-
29.10.2009;
Seminar cu tema ”Culegerea de informaţii” organizat de Bundeskriminalamt (Oficiul Federal German
de Combatere a Criminalităţii), Bucureşti, România, 03-05.12.2007;
 Curs de limba olandeză, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, 06.02-
10.05.2007 (calificativul începători);
 Curs în domeniul combaterii traficului de persoane în cadrul Proiectului Strenghening Law
Enforrcement Capacities for Fighting Human Trafficking in South – Eastern Europe, Bucureşti,
Bucureşti, România, 28.02.2006.

© Uniunea Europeană, 2002-2018 | http://europass.cedefop.europa.eu Pagina 5 / 5

Curriculum vitae

 Seminar de formare formatori în cadrul proiectului „Acţiunea comună împotriva violenţei domestice”,
organizat de Institutul Naţional al Magistraturii, Sibiu, 28-30.10.2015;
 Simpozion cu tema „Contrafacerea şi pirateria în domeniul proprietăţii intelectuale”, Sibiu, 28-30
octombrie 2015;
 Seminar internaţional cu tema „ On the Independence of the Judiciary- an European Comparison”,
Germania , organizat de Deutche Richter Akademie, sub egida EJTN, Wustrau, 31.05-05.06.2015;
 Conferinţa „România, o abordare holistică pentru combaterea violenţei împotriva femeilor şi a
violenţei domestice”, Bucureşti, 19-21.05.2015;
 Vizită de studiu în cadrul programului „Start –O viaţă de calitate în siguranţă”, pentru combaterea
violenţei domestice, Barcelona, 25.04-30.05.2015;
Şcoala de vara in limba franceza, Academia Juridica din Republica Ceha, Kromeriz, sub egida
EJTN, Cehia, 04-08.08.2014;
 Curs de Specializare in limba franceza, Centrul Multifunctional de pregătire Schengen, Buzau, 26-
30.05.2014 şi 16-20.06.2014;
 Seminar internaţional cu tema „Basic Organised Crime in the EU:Cases, Trends and Tools”, The
Academy of European Law (ERA), Trier, Germania, 22-23.05.2014;
 Curs de limba franceza - Planul Plurianual pentru Limba Franceză în Uniunea Europeană, organizat
de Institutul National al Magistraturii si Institutul Francez din Bucuresti, Bucuresti, martie-mai 2013;
 Seminar internaţional cu tema „Basic training course on legal and techical aspects of cybercrime for
judges and prosecutors”, The Academy of European Law (ERA), Trier, Germania, 14-15.02.2013;
 Seminar cu tema Noul cod penal, organizat de Institutul Naţional al Magistraturii, Bucureşti,
decembrie 2012;
 Seminar internaţional cu tema ,, Obtaining and transferring evidence in criminal matters between
member states in view of securing its admissibility”, organizat de National Institute for Justice, sub
egida EJTN, Sofia, Bulgaria, 08-09.11 2012.
Seminar internaţional cu tema „Tehnici de audiere”, Sinaia, 19-20.07.2010;
 Seminar internaţional cu tema „Descoperirea şi probarea mecanismelor frauduloase folosite pe piaţa
asigurărilor”, Sinaia, 23-24.03.2010;
 Seminar internaţional cu tema „Lucrul sub acoperire şi testele de integritate”, Bucureşti, 20-
29.10.2009;
Seminar cu tema ”Culegerea de informaţii” organizat de Bundeskriminalamt (Oficiul Federal German
de Combatere a Criminalităţii), Bucureşti, România, 03-05.12.2007;
 Curs de limba olandeză, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, 06.02-
10.05.2007 (calificativul începători);
 Curs în domeniul combaterii traficului de persoane în cadrul Proiectului Strenghening Law
Enforrcement Capacities for Fighting Human Trafficking in South – Eastern Europe, Bucureşti,
Bucureşti, România, 28.02.2006.

© Uniunea Europeană, 2002-2018 | http://europass.cedefop.europa.eu Pagina 5 / 5

 r L'l
Curriculum Vitae
Hotca, Mihai Adrian

TNFoRMATil PERSONALE

HOTCA MIHAIADRIAN
L (+4)021 330.90.32 (+4)0728.985.303

e-mail mihaihotca@univnt. ro

Starea civild Cdsdtorit

Data nagterii 07 .07 .197 1

Locul nagterii Tu( judelul Satu-Mare

Na$onalitatea Romdnd

EXPERT E NTA PROFESTO NAt-A

CARIEM DIDACTICA
UNIVERSITAM

.2010 - in prezent Profesor universitar

universitatea ,,Nicolae Titurescu din Bucuresti", Facurtatea de
Drept, Departamentur de
$tiinle penale, Disciplinele Infracliuni prevdzute in legi speciale, Drept penal, Drept
contraven!ional
.2008 - 2010 Conferentiar un iversitar
Universitatea ,,Nicolae Titurescu din Bucuresti", Facultatea
de Drept, Departamentul de
$tiinle penale, Disciplinele Infracfiuni prevdzute in legi speciale, Drept penal, Drept
contraven!ional
2005 - 2008 Lector universitar
Universitatea ,,Nicolae Titulescu din Bucuregti", Facultatea de
Drept, catedra Drept penal,
Disciplina Drept penal
2001 -2005 Asistent universitar
Universitatea ,,Nicolae Titulescu din Bucuregti", Facultatea de
Drept, catedra Drept penal,
Disciplina Drept penal
1997 -2001 Preparator universitar
Universitatea ,,Nicolae Titulescu din Bucuregti", Facultatea
de Drept, catedra Drept penal,
Disciplina Drept penal
2005-in prezent Lector formator
Institutul Na(ional pentru Pregdtirea qi Perfecfionarea Avocafilor,
Disciplina Drept penal

MANAG EMENT UN IVERSITAR.

ALTEATR|BUTtI
2012-in prezent Decan al Facultd{ii de $tiin{e Sociale
Ei Administrative (in prezent FRIA) din cadrul
Universitd[ii,,Nicolae Titulescu', din Bucuresti

2009 - .2012 Decan al FacultS[ii de Drept din cadrul Universitdlii

,,Nicolae Titulescu" din Bucuregti

2005 - 2009 Secretar gtiinlific al Facultdlii de Drept din cadrul Universitdlii

,,Nicolae Titulescu,, din
Bucuregti

2008 - in prezent Mem.bru in Colegiul gtiinlific al revistei LESTJ (Lex ET

Scientia lnternational Journat);
revista este indexatd BDi in EBSCO-CEEAS Database, Index
copernicus Datauase,
CEE0L Database, Hein Online

Pagina 1 13
 *r*\s*s Curriculum Vltae Damaschrn. Mircea

2013-in prezent Membru alComitetului Stiintific al Revistei Dreotul

2001 -2005 Secretar al Catedrei de Drept penal din cadrul Universitd[ii,,Nicolae Titulescu" din
Bucuregti

1998 - in prczent Avocat in Baroul Bucuregti

EDUCATTE $TFORMARE

2007 Doctor
Universitatea din ,,Nicolae Titulescu", Facultatea de drept
. Teza de doctorat ,Bancnfta frauduloasd"
. Conducitorgtiin!fic:prof. univ. dr. Vasile DOBRINOIU
2004 Master,,$tiinlepenale"
Universitatea din ,,Nicolae Titulescu", Facultatea de drept
2000 Studii post-universitare,,psiho-pedagogie"
Univensitatea din Bucuregti, Depaftamentul pentru Pregdtirea Personalului Didactic
1997 Licenti in drept
Universitatea din Bucuregtr, Facultatea de drept
1989 Studiiliceale
Liceul nr. 2, Satu-Mare

ACTtVtTATt itt OOUerutUl lO

2005-2017 Elaborarea suporturilor de curs

Universitatea,,Nicolae Titulescu" din Bucuregti
OCTOMBRIE 2OO9 Stagiu de pregitire in utiiizarea Microsoft Word, Microsoft Excel gi Microsoft Power Point
Depaftament lT, Univesitatea ,,Nicolae Titulescu" din Bucureqti
ocroMBRrE 2009 Stagiu de pregitire ln utilizarea platformeielis
Departament lI
Universitatea ,,Nicolae Titulescu" din Bucuresti
IANUARIE 2O1O Stagiu de pregitire in utiiizarea platformeielis
Departament lI Universitatea,,Nicolae Titulescu" din Bucuregti
FEBRUARIE 2011 Stagiu de pregitire Tn tehnologia lD
Departament D, Universitatea,,Nicolae Titulescu" din Bucuregti
I

FEBRUARIE 2012 Stagiu de pregdtire in tehnologia lD gi utilizarea platformeieLis

Depaftament D, Universitatea,,Nicolae Titulescu" din Bucuregti
I

FEBRUARIE 20,I3 Stagiu de pregdtire in tehnologia lD gi utilizarea platformeielis

Departament lD, Univercitatea,,Nicolae lltulescu" din Bucuregti
DECEMBRIE 2013 Stagiu de pregdtire in tehnologia lD gi utilizarea platformeielis
Departament lD, Universitatea,,Nicolae Titulescu" din BucureEti
DECEMBRIE 2014 Stagiu de pregdtire in tehnologia lD Ei utilizarea platformeielis
Departament l D, Un iversitatea,,Nicolae Titulescu" din Bucu re$ti
FEBRUARIE 2015 Program de pregdtire in tehnologia lD gi utilizarea platformeielis
Depadament lD, Universitatea ,,Nicolae Titulescu" din Bucuregti
DECEMBRIE 2015 Program de pregdtire in tehnologia lD gi utilizarea platformeielis
Depaftament D, Universitatea,,Nicolae Titulescu" din Bucuregti
I

FEBRUARIE 2016 Program de pregdtire in tehnologia lD si utilizarea platformeielis

Departament D, Univercitatea,,Nicolae Titulescu" din Bucuregti
I

FEBRUARIE 2017 Program de pregdtire in tehnologia lD gi utilizarea platformeielis

Departament D, Univensitatea,,Nicolae Titulescu" din Bucuregti
I

O Uniunea Eurcpeane, 2002-P(!1 3 | irttp://ouropass cedc.top europa orl Pagina 2 i 3

 L{ Curriculum Vrtae Hotca, Mihai Adrian

COMPETENTE PERSONALE

Limba maternd Limba romand

AItE I|MbICUNOSCUIE INTELEGERE VORBIRE SCRIERE

Ascultare citire Particioare

;;fi.6
la
Discurs oral

Limbaenglezd A1 M M M M
Limbalatind A1 M M M M
Niveluri:A1/2: Utilizator elementar - 8112: Utilizator independent - C112: Utilizator experimentat
Cadruleuropean comun de referin[d pentru limbistriine

Competen[e giabilitalisociale Capacitate de comunicare gicolaborare in echipd

Competen[e informatice Cunogtin{e satisfdcdtoarca in utilizarea calculatorului: programe Internet Explorer, MicrosoftWord,
Excel, PowerPoint

Pagina 3 / 3
 r L'l
Curriculum Vitae
Hotca, Mihai Adrian

TNFoRMATil PERSONALE

HOTCA MIHAIADRIAN
L (+4)021 330.90.32 (+4)0728.985.303

e-mail mihaihotca@univnt. ro

Starea civild Cdsdtorit

Data nagterii 07 .07 .197 1

Locul nagterii Tu( judelul Satu-Mare

Na$onalitatea Romdnd

EXPERT E NTA PROFESTO NAt-A

CARIEM DIDACTICA
UNIVERSITAM

.2010 - in prezent Profesor universitar

universitatea ,,Nicolae Titurescu din Bucuresti", Facurtatea de
Drept, Departamentur de
$tiinle penale, Disciplinele Infracliuni prevdzute in legi speciale, Drept penal, Drept
contraven!ional
.2008 - 2010 Conferentiar un iversitar
Universitatea ,,Nicolae Titurescu din Bucuresti", Facultatea
de Drept, Departamentul de
$tiinle penale, Disciplinele Infracfiuni prevdzute in legi speciale, Drept penal, Drept
contraven!ional
2005 - 2008 Lector universitar
Universitatea ,,Nicolae Titulescu din Bucuregti", Facultatea de
Drept, catedra Drept penal,
Disciplina Drept penal
2001 -2005 Asistent universitar
Universitatea ,,Nicolae Titulescu din Bucuregti", Facultatea de
Drept, catedra Drept penal,
Disciplina Drept penal
1997 -2001 Preparator universitar
Universitatea ,,Nicolae Titulescu din Bucuregti", Facultatea
de Drept, catedra Drept penal,
Disciplina Drept penal
2005-in prezent Lector formator
Institutul Na(ional pentru Pregdtirea qi Perfecfionarea Avocafilor,
Disciplina Drept penal

MANAG EMENT UN IVERSITAR.

ALTEATR|BUTtI
2012-in prezent Decan al Facultd{ii de $tiin{e Sociale
Ei Administrative (in prezent FRIA) din cadrul
Universitd[ii,,Nicolae Titulescu', din Bucuresti

2009 - .2012 Decan al FacultS[ii de Drept din cadrul Universitdlii

,,Nicolae Titulescu" din Bucuregti

2005 - 2009 Secretar gtiinlific al Facultdlii de Drept din cadrul Universitdlii

,,Nicolae Titulescu,, din
Bucuregti

2008 - in prezent Mem.bru in Colegiul gtiinlific al revistei LESTJ (Lex ET

Scientia lnternational Journat);
revista este indexatd BDi in EBSCO-CEEAS Database, Index
copernicus Datauase,
CEE0L Database, Hein Online

Pagina 1 13