GERONTOLOGIE, GERIATRIE ȘI NURSING SPECIFIC

Cursul nr 1 .Noțiuni introductive Îmbătrânirea

La nivel global, datele demografice arată că numărul persoanelor

vârstnice este în continuă creștere. Pe măsură ce organismul îmbătrânește, apar
o serie de modificări fiziologice la nivelul întregului sistem de organe.

Deși procesul de îmbătrânire nu poate fi oprit, conștientizarea acestor

schimbări și adoptarea unui stil de viață sănătos pot reduce impactul asupra
stării de sănătate și pot duce la îmbunătățirea calității vieții persoanelor
vârstnice.

Îmbătrânirea reprezintă un proces fiziologic, progresiv și ireversibil.

Procesul de îmbătrânire se caracterizează printr-un declin funcțional la nivelul
tuturor sistemelor de organe și care, de cele mai multe ori, este accelerat din
cauza stilului de viață, regimului alimentar, comportamentului etc.

În contextul actual, îmbătrânirea fiziologică este înlocuită de îmbătrânirea

patologică. În majoritatea țărilor, vârsta de 65 de ani a fost desemnată ca
începutul vârstei a treia, care definește termenul de „vârstnic”.

Cele trei mari categorii de vârstă sunt

 Vârsta cronologică. Vârsta cronologică se bazează exclusiv pe trecerea

timpului și reprezintă vârsta unei persoane măsurată în ani – exprimă
ciclul de viață la care a ajuns. Vârsta cronologică are o semnificație
limitată în ceea ce privește starea de sănătate. Cu toate acestea,
probabilitatea de a dezvolta o afecțiune crește odată cu îmbătrânirea.
Clasificarea cronologică a vârstnicilor distinge perioada de vârstnic –
între 65-75 de ani, perioada de bătrânețe – între 75-85 de ani și perioada
de longevitate –  peste 85 de ani.
  Vârsta biologică. Vârsta biologică este un termen care se referă la
schimbările frecvente ce se produc în organism, pe măsură ce oamenii
îmbătrânesc. Diferențele dintre vârsta biologică si vârsta cronologică sunt
cauzate de stilul de viață și de evoluția stării de sănătate și a afecțiunilor
medicale.
 Vârsta psihologică. Vârsta psihologică se bazează pe modul în care
oamenii acționează, simt și gândesc. În prezent, ca urmare a afluxului
mare de informații, diferența dintre vârsta psihologică și cea cronologică
a crescut foarte mult.

Numeroase schimbări au loc la nivelul fiecărui organ intern, indiferent de

patologia asociată și care influențează procesul de îmbătrânire. De aceea, rata
declinului funcțional din cauza vârstei variază de la individ la individ.
Îmbătrânirea este definită ca o diminuare în menținerea homeostaziei interne în
condiții de stres fiziologic.

În cazul unei celule normale, stresul oxidativ (teoria radicalilor liberi în

îmbătrânire) determină modificarea expresiei genelor. Astfel se produc
schimbări ale fenotipului și îmbătrânirea țesuturilor.

Date demografice

Creșterea accelerată a populației vârstnice la nivel mondial reprezintă o

consecință a scăderii populației fertile și a ratei de mortalitate. În România,
conform raportului Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice (mai 2014), în
2012 ponderea populației vârstnice (16,1%) a depășit populația tânără (15,8%).
Îmbătrânirea populației este mai mare în mediul rural (24%) față de mediul
urban (18,5%) cu o distribuție crescută în regiunea de sud a Munteniei .

Îmbătrânirea celulară
 Odată cu îmbătrânirea celulară, se produc modificări funcționale și
structurale la nivelul tuturor celulelor. Astfel, îmbătrânirea celulară determină
lezarea ADN-ului și totodată scade și capacitatea sa de reparare.

Din cauza acumulării de produse de peroxidare lipidică, scade capacitatea

oxidativă. Accelerarea îmbătrânirii celulelor și creșterea fibrozei reprezintă
modificări fiziologice celulare din cauza înaintării în vârstă .

Sistemul musculo-scheletic

Oasele tind să piardă din densitatea minerală osoasă odată cu înaintarea în

vârstă. Astfel, rezistența oaselor scade, iar riscul de producere a fracturilor
crește.

După menopauză, femeile prezintă o scădere rapidă a densității mineral

osoase din cauza nivelului scăzut de estrogen. Modificările care apar la nivelul
vertebrelor din partea superioară a coloanei vertebrale, tasările vertebrale și
artroza produc un declin funcțional cu implicații medico-sociale importante.

Din cauza uzurii și a mișcării, cartilajul care învelește articulațiile osoase

își pierde din elasticitate și poate conduce la apariția osteoartritei. După vârsta
de 30 de ani și continuând pe tot parcursul vieții, masa musculară și forța
musculară încep să scadă

Cu toate acestea, atât masa cât și forța musculară se reduc cu aproximativ

15% în timpul vieții unui adult .

Scăderea importantă a masei musculare se numește sarcopenie și apare

din cauza unor afecțiuni sau a lipsei de activitate fizică pe o perioadă lungă de
timp.

Sistemul respirator
 Modificările produse la nivelul aparatului respirator odată cu înaintarea în
vârstă apar în contextul deteriorării progresive a țesutului pulmonar, creșterea
rigidității cutiei toracice și reducerea rezervei de mușchi respiratori.

Modificările pulmonare produse de vârstă sunt prezente atât la nivel

parenchimatos, cât și la nivelul țesutului interstițial. Emfizemul senil reprezintă
o stare de involuție fiziologică, frecvent întâlnită la persoanele vârstnice.

Sistemul cardiovascular

Îmbătrânirea fiziologică a sistemului cardiovascular constă în apariția

modificărilor atât la nivel structural, cât și funcțional. Modificările structurale
precum hipertrofia ventriculară stângă (creșterea în diametru a miocitelor, a
depozitului de amiloid și colagen), calcificări și fibroze valvulare sunt frecvent
întâlnite la persoanele vârstnice.

Modificările de tip degenerativ sunt întâlnite la nivelul țesutului excito-

conductor .

La nivelul sistemului arterial, apar modificări precum rigiditate,

disfuncție endotelială, care conduc la apariția modificărilor funcționale:
creșterea presiunii arteriale, scăderea distensibilității arteriale, afectarea
microcirculației renale.

Sistemul digestiv

La nivelul sistemului digestiv au loc modificări morfo-funcționale care

progresează odată cu vârsta. Majoritatea segmentelor tubului digestiv suferă un
proces de hipotrofie involutivă,  scăderea contracției musculare esofagiene,
scăderea secreției de acid gastric și a evacuării conținutului gastric.

Motilitatea colonului este frecvent afectată, ceea ce duce la modificări

importante ale tranzitului intestinal și la apariția constipației cronice.
Sistemul reno-urinar

În îmbătrânirea renală, rinichiul își menține capacitatea de a regla

homeostazia mediului intern. Progresiv, are loc o diminuare a răspunsului la
stres. Se produc modificări structurale și modificări funcționale la nivelul
celulei tubulare renale și a răspunsului la factorii hemodinamici și endocrini.

Pierderea masei renale apare din cauza atrofiei progresive a cortexului

renal. În cazul persoanelor cu vârsta de peste 80 de ani, aproximativ 30% din
numărul de glomeruli de la nivelul cortexului renal sunt complet sclerozați .

Sistemul endocrin

Îmbătrânirea este asociată cu modificări hormonale și structurale ale

glandelor endocrine – moartea celulară programată, distrugerea autoimună a
glandei sau modificările de la nivelul țesutului glandei endocrine. Modificările
legate de vârstă pot influența secreția hormonală, secundar modificărilor
fiziologice.

Alte modificări includ schimbări în bio-activitatea hormonilor, 

modificarea transportului hormonilor la nivelul celulei și alterarea
mecanismului post-receptor.

O diminuarea a secreției hormonale poate fi observată odată cu

îmbătrânirea din cauza schimbărilor fiziologice de la nivelul celulei endocrine.

Sistemul nervos

Sistemul nervos  este un sistem de comunicare foarte complex, care poate

trimite și primi simultan un nivel mare de informații. Cel mai evident aspect al
îmbătrânirii neuronale este reprezentat de acumularea de lipofuscină în neuroni.

Cu toate acestea, sistemul nervos este vulnerabil în fața unor afecțiuni sau
leziuni, precum:
  Degenerarea celulei nervoase poate duce la apariția bolii Alzheimer,
boala Huntington sau boala Parkinson.
 Inflamarea oligodendrocitelor determină apariția sclerozei multiple.
 Infecția cu virusuri, bacterii sau alte microorganisme care afectează
creierul și măduva spinării determină meningită sau encefalită.
 Întreruperea sau reducerea semnificativă a fluxului sangvin la nivelul
creierului poate provoca accidentul vascular cerebral.
 Prezența leziunilor sau a formațiunilor tumorale determină leziuni
structurale ale creierului sau ale măduvei spinării.

Sistemul senzorial

Tulburările de vedere au o prevalență crescută la persoanele cu vârsta

peste 65 de ani. Acest lucru are un impact negativ asupra funcțiilor cognitive și
în menținerea independenței funcționale.

Principalele modificări fiziologice ce apar odată cu înaintarea în vârstă

sunt: scăderea flexibilității cristalinului, creșterea duratei răspunsului reflexelor
papilare și apariția cataractei. Pierderea auzului de înaltă frecvență, scade
capacitatea de a recunoaște vorbirea și afectează calitatea vieții sociale, a
sănătății fizice și a relațiilor cu prietenii și familia. De asemenea, consecința
diminuării mirosului va duce la diminuarea gustului și în consecință a apetitului
cu afectarea stării de sănătate.