Cursul nr 2 Geriatrie

Populația de vârsta a III sau bătrânii constituie o categorie specifica a societatii care
întruneşte persoanele începând cu vârsta de 60-65 ani, până la deces.

În 1975 vârsta a III-a reprezenta pe glob 5,6% din populaţie, iar în 2000 — deja 6,3%.
În Europa indicii sunt, respectiv, de 12,3% şi 14,3%, ceea ce denotă îmbătrânirea populaţiei
europene.

Între anii 1980 şi 1991 numărul persoanelor avînd mai mult de 75 ani a crescut în
toate ţările Uniunii Europene, cota maximă fiind atinsă de cele din sudul Europei, unde s-a
înregistrat o creştere de circa 30% (Politique sociale Europeene, Luxemburg, 1993).

Ştiinţa ce studiază toate aspectele îmbătrânirii (sanitar, sociologic, economic,

comportamental, de mediu ş.a.) e definită ca gerontologie. Ea face apel aproape întotdeauna
la mai multe discipline. Geriatria este o ramură a gerontologiei şi a medicinii ce se ocupă de
sănătatea bătrânilor din toate aspectele — profilaxia, tratament, recuperare, supraveghere etc.

Unii cercetători definesc senescenţa drept un proces insidios,dar constant, ce urmează

perioadei de maturitate şi se produce diferenţiat, în funcţie de părți

Conform altor studii ,viaţa bătrânului, activitatea lui, posibil profesională, dar
primordial habituală, este indispensabilă de problema „calităţii vieţii”,care este determinată
nu numai de boală etc., dar şi de suferinţa sufletească greu recuperabilă, discomfortul psiho-
emoţional,readaptarea redusă, în special socială .

Unii autori definesc noţiunea de „calitate a vieţii” ca nivel de bunăstare reală şi

percepută în raport cu nivelul ideal sau dorit al unei condiţii specifice . Potrivit altor opinii,
calitatea vieţii este determinată de câţiva factori de bază: individual, de populaţie, economic
şi de mediu înconjurător.

Conferinţa internaţională ONU cu privire la dezvoltarea socială (1995, Copenhaga) a

recomandat includerea concepţiei securităţii oamenilor în lista problemelor prioritare ale
secolului XXI. Aceasta întruneşte şase principii: securitatea economică; securitatea
alimentară; securitatea sănătăţii, inclusiv ecologică; securitatea personală; securitatea socială;
securitatea politică.
 Realizarea tuturor acestor principii ar permite asigurarea unei bătrâneţi decente.
Îngrijirile la domiciliu pot fi definite ca fiind gama de servicii şi facilităţi acordate în
comunitate persoanelor dependente, pentru ca acestea să trăiască, pe cât de independent
posibil, în propriile case. Aceste îngrijiri ar trebui sa se realizeze prin reabilitarea
gerontologică, care include trei sfere: diagnosticarea, intervenţia, rezultatele.

Diagnosticarea cuprinde informaţia despre problemele medico-sociale ale vârstnicului

şi aportul familiei şi al comunităţii la soluţionarea lor.

Intervenţia constă din:

 informarea bătrânilor despre procesele de senescenţă, despre tipurile de susţinere a

vârstnicilor r etc.;

 propagarea modului sănătos de viaţă, alimentaţie corectă;

 ameliorarea suferinţelor bătrânilor;

 acţiunea asupra factorilor sociali, economici şi politici negativi, ce influenţează

vârstnicul;

 recomandări despre auto ajutor.

Rezultatele reabilitării vârstnicilor reprezintă dirijarea proceselor de senescenţă ce se

petrec în organism şi integrarea bătrânului în societate. Conform datelor OMS scopurile
reabilitării geriatrice sunt:

 Reactivitatea — antrenarea activă a bătrânului în mediul său;

 Resocializarea — reînnoirea şi întărirea comunicării bătrânului în familie şi societate,

evitînd izolarea;

 Reintegrarea — participarea activă şi adecvată a bătrânului în viaţa socială, culturală,

politică, economică etc.

Bătrânețea este un proces complicat și aduce cu sine o serie de modificări pe care doar cei
atenți și sensibili le pot observa și accepta. Îngrijitoarele de persoane vârstnice trebuie să țină
cont de faptul că bolile de care suferă bătrânii au nevoie de atenție specială și tratament
corespunzător, iar nevoile tind să se accentueze și să necesite o satisfacere imediată.

Meseria lor cere o responsabilitate mare și atenție la detalii, cunoașterea vârstnicului fiind
esențială pentru o bună desfășurare a activității.

Necesitățile seniorilor nu diferă cu mult de cele ale adulților sau copiilor, însă unele dintre
ele se pot dezvolta odată cu trecerea timpului.

Dat fiind faptul că bătrânețea înseamnă de multe ori neputință și singurătate, este de
datoria îngrijitoarei să aibă grijă ca seniorul să nu simtă atât de copleșit de aceste provocări
ale vârstei.

În cele ce urmează, vom prezenta atât nevoile generale ale persoanelor care necesită
îngrijire, precum și pe cele specifice, pentru ca îngrijitoarele și îngrijitorii să înțeleagă cât de
complexă și interesantă este meseria lor.

Nevoile fiziologice

În această categorie sunt incluse toate trebuințele orientate spre menținerea funcționării
normale a organismului (hrana, apa, aerul, somnul, nevoia de a se proteja de frig și căldură).
Acestea sunt necesare

Dat fiind faptul că persoana vârstnică este posibil să nu mai poată să-și satisfacă toate
aceste nevoi, sarcina cade în grija îngrijitoarei. Aceasta trebuie să îi ofere seniorului hrană
ușor digerabilă, conformă dietei recomandate de către medic, să se asigure că mediul în care
locuiește este curat și aerisit, să aibă grijă să-i creeze o atmosferă plăcută și să se asigure că
somnul lui este odihnitor.

Nevoia de siguranță

Odată satisfăcute nevoile fiziologice, următoarele care cer atenție sunt cele de
securitate. Orice persoană dorește să se simtă sigură și să trăiască departe de orice amenințare
a vieții, iar vârstnicii tind să simtă această necesitate mult mai accentuat.

Pentru a elimina disconfortul, este nevoie ca îngrijitoarea să îl asigure pe senior, ori de

câte ori este nevoie, că este în siguranță și să nu întreprindă anumite activități precum
aducerea persoanelor străine în locuință, lăsarea în casă a unor oameni care nu au fost
anunțați etc. Vârstnicul va primi doar vizitele care au fost anunțate și aprobate în prealabil
tocmai pentru a se evita crearea unor situații deranjante.

Nevoia de dragoste și apartenență

Se știe că nimeni nu poate trăi singur, departe de semenii săi. Nevoia de prietenie,
familie, apartenență la un grup sau chiar cea de implicare într-o relație intimă non-sexuală
sunt cele care au un impact major asupra sănătății unei persoane.

Pentru majoritatea vârstnicilor, trecerea timpului a adus cu sine și anumite dureri

precum pierderea soțului/soției, pierderea unor rude sau pierderea unor prieteni, astfel că ei
simt nevoia de dragoste mai mult ca oricând. Îngrijitoarea trebuie să comunice cu persoana
îngrijită, să se intereseze de problemele ei, să organizeze activități care să-i înlăture gândul de
la singurătate și să faciliteze, dacă se poate, contactul cu alte persoane.

O metodă pentru a satisface nevoia de apartenență este participarea la evenimente

socio-culturale unde vârstnicul poate interacționa cu persoane cu aceleași hobby-uri și
preferințe.

Nevoia de a avea încredere în sine

Modul în care ne privim pe noi înșine ne influențează foarte mult. În cazul

vârstnicilor, stima de sine scade la cote alarmante.

Pentru a-i ajuta să se simtă bine în pielea lor, îngrijitoarele trebuie să le îngrijească
aspectul exterior (ex. să le coafeze/machieze pe doamne, să-i îmbrace prezentabil pe domni)
și să îi implice în activități care să le arate de ce sunt capabili (ex. jocuri în care să-și
demonstreze abilitățile, evenimente în care pot discuta despre subiecte specifice).

Nevoia de autorealizare

Nevoia de autorealizare este tradusă prin dorința omului de a se evidenția ca o

persoana unică, de a-și descoperi potențialul maxim și talentele.

Dacă vârstnicul îngrijit manifestă dorința de a face ceva deosebit în viață, îngrijitoarea
trebuie să îl susțină și să-l ajute în îndeplinirea acelui țel deoarece niciodată nu este prea
târziu pentru a-ți urma aspirațiile.

Educația vârstnicului pentru menținerea autonomiei personale

Continuarea aclivitajii fizice, chiar daca abilitatea varstnicului scade si miscarile sunt mai lente

Plimbari pe jos, exercilii de gimnastica efecluate zilnic,iIn scopul mentineril tonusului muscular, a
mobilitattii articulare si pentru prevenirea unor afeciuni

Evitarea surmenajului fizic: la primele semne de oboseala, slabiciune, tremuraturi ale rnembrelor, caad se
diminueaza viteza de miscare, precizia si coordonarea miscarilor, se va opri activitatea, fiind necesara o
perioada de refacere

Evitarea surmenajului psihic

Asigurarea unui somn odihnitor (de preferat, fara somnifere)

Alimentatie echilibrata, bogata in fructe, legume, lactate, vitamin

Hidratare corespunzatoare,iIn functie de pierderi

Prevenirea caderilor prin:

amenajarea corespunzatoare a spatlulul de locuit (lumina corespunzatoare, indepartarea obstacolelor,

montarea barelor de sprijin pe scari, baie, caile de acces, utilizarea covoarelor antiderapante in baie)

utilizarea mijloacelor auxiliare (baston, ochelari etc.)

purtarea de incaltaminte adecvata, comoda, cu talpa neteda, nealunecoasa.

Corectarea unor deficiente:

proteze dentare, auditive, ochelari

Aplicarea masurilor de prevenire a imbolnavirilor acute:

evitarea expunerii la frig sau calldura excesiva

evitarea contactulul cu persoane bolnave

evitarea abuzurilor de orice natura.

Controlul periodic al starii de sanatate

Particularități de îngrijire a vârstnicului

Culegerea datelor

Schimbari fiziologice care insotesc imbatranirea:

 tegumente palide, uscate, ridate

 diminuarea transpiratiei
  extremitati reci
 rarirea parului, incaruntire
 incetinirea cresterii unghiilor
 scaderea acuitafii vizuale, a campului vizual, a acomodarii si adaptarii la intuneric
 scaderea acuitatii auditive, reducerea discriminarii sunetelor
 diminuarea gustului, mirosului, a sensibililatii termice si dureroase
 cresterea valorilor T.A., variatii minime ale pulsului in repaus, puls periferic slab perceptibil
 reducerea secretiilor salivare, deglutitie mai dificila, incetinirea peristaltismului intestinal,
scaderea productiei de enzime digestive
 scaderea capacitatii de filtrare a rinichilor, nicturie, incontinenta urinara la efort, hipertrofie de
prostate
 reducerea masei si fortei musculare, demineralizare osoasa, reducerea amplitudinii miscarilor
articulare
 reducerea reflexelor voluntare sau automate, scaderea capacitatii de reactie la stimuli, scaderea
memoriei, a atentiei; dementa
 tulburari de somn: insomnie.

Nota bene

 schimbarile fiziologice difera de la o persoana la alta, acestea fiind subordonate evenimentelor

consecutive care marcheaza viata fiecaruia,
 este important a se aprecia si modul in care este perceputa de catre varstnic diminuarea capacitatii
fizice, afective, sociale.

Schimbari psiho-sociale

 Pensionarea: atitudinea fata de acest eveniment iminent in viata fiecaruia este diterita
 unii o asteapta cu placere, daca au o buna stare de sanatate, daca s-au oriental spre alte activitati sau
daca veniturile financiare sunt suficiente
 altii sunt nemullumiti de pensionare, prezentand riscul unor stari depresive si dificultati de adaptare
la modificarea rolului social

Izolarea soc;iala

 poate fi consecinta prejudecatilor defavorabile si de respingere din partea celor din jur
 poate tl cauzata de diminuarea responsabilitatilor, a prestigiului.

Starea de igiena

 carentele de igiena pot avea drept cauze:

 lipsa deprinderilor igienice in familie
  dezinteres fata de propria-i infatisare
 resurse financiare reduse

Locuinta, mediu

 conditiile neadecvate care pot influenta starea de sanatate a varstnicului:

 locuinta la etaj
 absenta serviciilor comunitare
 departarea de mijloacele de transport
 iluminat necorespunzator
 teren accidentat

Regim de viata

 activitaji desfasurate
 mod de petrecere a timpului liber
 durata perioadelor de odihna.

Alimentatie

 alimente preferate
 numarul si orarul meselor
 cantitatea de lichide consumata zilnic
 factorii care impiedica alimentarea (edentatia)
 mod de preparare a alimentelor.

Dinamica familiala

 rol in familie
 relatiile cu membrii familiei
 suportul familiei.

Starea de sanatate

 afectiuni acute
 afectiuni cronice
 impactul modificarilor fiziologice asupra evolutiei clinice a unei
afectiuni.

B.Problemele:

Deficit nutritional cauze:

  lipsa danturii
 lipsa resurselor financiare

Sentiment de inutilitate cauze:

 diminuarea responsabilitatilor
 izolarea de familie

Stare depresiva cauze:

 neadaptarea la rolul de pensionar

 lipsa interrelatiilor sociale
 pierderea partenerului de viata

Potential de accidentare cauze:

 tulburari senzoriale
 demineralizare osoasa
 mediu inadecvat

Alterarea imaginii de sine cauze:

 dependenta fizica
 modificari fiziologice evident

C. Obiectivele

Vizeaza:

 combaterea factorilor care accentueaza imbatranirea

 favorizarea adaptarii la schimbarile survenite
 mentinerea unui grad acceptabil de autonomie
 reintegrarea sociala

D. Intervenții

Comunicare adecvata cu persoana varstnica

 într-o rnaniera care sa simta preocupare pentru persoana sa

 formulare clara, concisa
 repetarea sau reformularea intrebarilor
 acordarea timpului necesar ca persoana sa puna sau sa raspunda la intrebari

Orientarea catre realitate

 se va preciza ora, data si locul, cu ocazia fiecarei conversatii

 readucerea conversatiei catre realitate, cand persoana incepe sa se indeparteze
 Aceasta interventie este necesara, deoarece schimbarile de mediu (spitalizare, internare in camin-spital)
constitute un stress afectiv care duce la dezorientare, confuzie, pierderea sensului timpului, adaptare dificila.

Mentinerea autonomiei

 manifestarea increderii in capacitatea de autonomie a persoanei varstnice

 incurajarea persoanei varstnice sa efectueze sarcini, sa ia decizii, oferind numai ajutorul strict
necesar
 asigurarea ca aparatele necesare sunt in stare de functionare (proteze auditive, ochelari)
 felicitarea persoanei varstnice pentru orice progres in comportament

Stimularea varstnicului pentru desfasurarea unor activitati:

 se va tine cont de preferintele acestuia

 i se va stimula interesul pentru activitaji recreative (excursii, filme, teatru etc.)
 vor fi adaptate in functie de starea fizica si psihica a persoanei varstnice
 se vor evita activitatile care presupun efort fizic sau psihic intens

Facililarea adaptarii in cazul internarii intr-o unitate geriatrica.

În general, persoana varstnica se simte in siguranta in locuinta in care-si desfasoara cea mai mare
parte a activitatii. Internarea intr-un camin-spital este considerata o ruptura de familie, de societate.

In timpul internarii, apar manifestari ale reactiei de inadaptare, cum ar ti:

 tulburari de nutritie (anorexie, negativism alimentar)

 tulburari psihice: agitatie psihomotorie, depresie, anxietate, cefalee
 insomnie
 tulburari cardiovasculare (palpitatii, modificari ale T.A.)

Adaptarea este in functie de:

 nivelul socio-cultural
 conditiile materiale din familie
 structura emotionala si afectiva
 microclimatul si dotarea institutei unde a fost internat
 modul de primire in institutie
 nepregatirea persoanei varstnice de catre familie

Pentru a preveni inadaptarea la schimbarea de mediu, sunt necesare urmatoarele interventii:

 pregatirea persoanei varstnice din timp de catre familie sau asistenta sociala, asistenta de la
dispensar
 primirea persoanei varstnice cu atentie si respect
 repartizarea pacientului in functie de nivelul cultural si al afectiunii prezente
 solicitarea familiei pentru a vizita frecvent pacientul varstnic
  oferirea de posibilitati de petrecere a timpului liber, care sa produca satisfactie
 terapie ocupationala.

Masuri de prevenire a efectelor imobilizarii

La unii varstnici, exista tendinta de imobilizare voluntara, manifestata prin negativism, limitarea
activitatilor, petrecerea majoritatii timpului in pat.

Aceasta atitudine este influentata de:

 varsta
 starea neuropsihica
 atitudinea familiei si a personalului de ingrijire
 teama de recidivare a unor afectiuni sau traumatisme.

Ca interventii menite sa previna efectele negative ale imobilizarii amintim:

 schimbarea periodica a pozitiei

 mobilizarea activa si pasiva
 masaj
 igiena tegumentelor
 igiena lenjeriei de pat si de corp
 servirea la pat cu plosca si urinar.

- Pentru imbunatatirea imaginii corporate:

 ajutarea persoanei varstnice in efectuarea igienei corporale

 stimulare in mentinerea unui aspect fizic si vestimentar agreabil

În concluzie, atunci când este vorba de nevoile vârstnicilor, acestea tind să fie mai
solicitante odată cu trecerea timpului. Atâta timp cât bătrânețea înseamnă neputință, sarcina
de a crește încrederea în sine a seniorului este cea care necesită cea mai mare atenție din
partea îngrijitoarei.

Aceasta este responsabilă de persoana îngrijită nu doar în ceea ce privește hrana și

curățenia, ci și din punct de vedere al fericirii. Astfel, trebuie să o ajute să își recapete
încrederea în propriile puteri, să se respecte și să aprecieze viața așa cum este