Ilie Cioara - Rugaciunea si tacerea -

TrezireaInteligentei.ro

(Aboneaza-te! Instaleaza aplicatia Trezirea Inteligentei)

Rugăciunea este o exprimare verbală, cu ajutorul căreia credinciosul se adresează divinităţii şi ea

îmbracă trei aspecte:

de solicitare – drept sprijin pentru o anumită împlinire;

de mulţumire – ca răspuns la ajutorul primit şi de laudă.

Ea este încredinţată credinciosului ca reţetă bazată pe cuvinte, apreciate ca având sensuri magice –
cu îndrumarea de a fi mereu, mereu repetată.

Intregul proces al rugăciunii se desfăşoară în sfera limitată a „ego“-ului, în care divinitatea este
coborâtă la nivelul minţii cunoscătoare. Uneori tatăl divin este invocat ca zeu al răzbunării în
conflicte inter-umane; alteori, prin îndârjite insistenţe, dorim să ni se alăture în vederea obţinerii
unor avantaje, fie legate de această lume, fie de după moarte.

La fiecare rugăciune distingem: ruga, cel care se roagă şi divinitatea închipuită căreia credinciosul i
se adresează. Multe rugăciuni se împlinesc, însă nu ca un dar oferit de divinitate, cum greşit
interpretează rugătorul.

Implinirea este tot opera „ego“-ului, care prin dorinţa aprigă, insistentă, atrage energii
asemănătoare, care concură la efectul mult râvnit. Dar să nu uităm niciodată că orice dorinţă costă.
Cândva, în viitor, în mod sigur va trebui să plătim cu prisosinţă preţul imprudentei dorinţe.

Acum, să vedem ce poate să ne ofere tăcerea sau pasivitatea minţii. O tăcere neprogramată,
nedorită sau imaginată reprezintă o fereastră larg deschisă spre Imensitate, iar din această tăcere
atentă şi lucidă ţâşnesc toate binefacerile care ne copleşesc întreaga existenţă.

Mai întâi, acest vid psihic constituie mormântul „ego“-ului. Dizolvarea acestei ficţiuni apare
concomitent cu înţelegerea faptului că mintea condiţionată nu este niciodată în măsură să
cuprindă ceea ce este de necuprins, şi că noul vieţii nu poate fi întâmpinat cu înscrisurile vechi,
perimate, păstrate memorial.

De asemenea, în această tăcere are loc şi acţiunea transformatoare, de înnobilare a sufletului

omenesc.

Să reţinem că simpla conştientizare a mişcării gândirii face ca aceasta să tacă, fără să avem în
vedere o astfel de opţiune. Aceasta este autentica tăcere la care ne referim în mod frecvent.

Prin urmare, această tăcere este, prin ea însăşi, rugăciunea care ne oferă uniunea fiinţei noastre cu
Sacralitatea. In această contopire nu ne lipseşte nimic, fiindcă toate cele necesare ne sunt oferite
până la îndestulare.

Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

Sustine acest website!

Faceti din lume un loc mai bun pentru toata lumea.

Vezi si alte articole similare:

Afișări pagină: 5