CRĂCIUNUL ALTFEL – piesă de teatru

Personajele:

Povestitorul Crăciuniţa
Iarna 6 reni
Crivăţul 6 spiriduşi
3 fulgi 3 copii
Moş Crăciun Dumnezeu
Povestitorul: Dragii mei, ascultaţi-mă cu atenţie, căci urmează să vă istorisesc
povestea unui Crăciun altfel faţă de cele de până acum, iar cine are urechi de auzit să
audă.
La început, D-zeu a trimis omul pe pământ pentru că a greşit, iar datoria lui era să
muncească pentru a trăi. Acum, după mii de ani, omul continuă să greşească, oferindu-i
pământului care l-a adoptat mici “atenţii”: defrişări masive, emisii de gaze, poluare generalizată,
efect de seră… ce mai …a ajuns biata climă să nu mai ştie încotro s-o apuce.
De aceea, la Congresul Forţelor Unite ale Naturii s-a hotărât în unanimitate declanşarea
grevei generale.
De-acum să te ţii, muritorule!
Şi iată, colo sus în cer, doamna brumată în alb care-şi pileşte unghiile de gheaţă lângă foc
nu e alta decât vestita Iarnă care hotărât:

Iarna:- Hm! Zăpadă?… Ce zăpadă?! Am încuiat magazia! Niciun fulg nu mişcă-n front
fără permisiunea mea! Las’ că li s-or lungi gâturile muritorilor tot uitându-se în sus după noi. Hi-
hi-hi!!!
Crivăţ, suflă-n foc niţel!
Crivăţul: -Nu prea pot, maiestate, că-s puţin răcit. Mi s-au umflat amigdalele şi vreau un
ceai fierbinte.
Povestitorul: În living, fulgii durdulii privesc plictisiţi la TV, manevrând telecomanda.
Fulg 1: -Albuţ, dă dom’le pe K 1!
Fulg 2: -Nu pot, e meciul cu Steaua. Uite ce se distrează suporterii în tribune! Hă-hă-
hă….
Fulg 3: -Hei, băieţi, lăsaţi violenţa şi mutaţi pe PRO TV la “Dansez pentru mine”.
Povestitorul: În timpul acesta, în atelierul lui Moş Crăciun, spiriduşii- pe care toată
lumea îi ştia harnici şi uniţi- se prefac că lucrează.
Spiriduş 1: -Dragi tovarăşi, eu am muncit prea mult, aşa că voi veţi termina şi treaba
mea!
Spiriduş 2: -Ţi-ai găsit! Uite câte beri ai golit şi n-ai reuşit toată ziua să coşi o coadă la
pisoiul ăla!
Spiriduş 3: -Măăăiii, linişte că m-aţi trezit din somn! Visam că sunt în Hawaii….
Spiriduş 4: -Ia uite-l şi pe urecheatul ăsta! Sforăie de se scutură geamurile şi cică vrea să
se şi bronzeze!
Spiriduşul 5:- Colega, lasă-l în pace pe băiat şi vezi-ţi de nasul tău ascuţit!
Spiriduş 6:- Hopaaa…S-a băgat şi Bâzâilă în discuţie…Ia de-aici să-ţi treacă….

1
 Povestitorul: Şi “pac” îi trânteşte o minge în cap. Cât ai zice peşte, s-a încins o bătaie
în toată regula. Peste tot zburau ursuleţi, păpuşi, cozi, mâini, picioare de pluş – mă rog,
nebunie totală!
Moş Crăciun doarme adânc, plescăind din când în când. Crăciuniţa se apropie hotărâtă
să-l trezească.
Crăciuniţa: - Haide, scoală! Nu mai dormi! Trebuie să duci cadouri copiilor.
Moş Crăciun: - Aaaa… Nu duc nimic!
Crăciuniţa: - Cum se poate una ca asta?
Moş Crăciun:- Păi, mi-am luat concediu…şi-aşa nimeni nu mai crede în existenţa
mea…Aşa că mă bărbieresc, îmi pun şapca şi ochelarii de soare şi plec la mare.
Crăciuniţa: -Vai, păcatele mele! Nu cumva ai febră, moşule?
Povestitorul: Dar să-i lăsăm pe cei doi să se ciondănească aşa ca într-o adevărată
familie românească şi să ieşim în curte. Aici, de piatră să fi fost şi tot te-ar fi pufnit râsul.
Cei şase reni ai moşului, într-o plictiseală totală, joacă o partidă de cărţi.
Renul 1: - Frate, ce distracţie pe cinste! Ca-n copilărie…
Renul 2: - Hai, hai, lasă textele…împarte cărţile!
Renul 3: - Hei, ăsta micu’, du-te şi adu nişte seminţe până începem!
Renul 4: -Da, şefu’, dar să nu vă uitaţi la cărţile mele, că şi-aşa am pierdut până acum...
Renul 5: -Ce vrei să zici, puştiule, că şefu’ trişează?
Renul 6: -Lăsaţi trăncăneala şi daţi mai repede din copite, că mi s-au lungit coarnele de
când vă ascult!
Povestitorul: Ei, dragii mei, dacă-n cer e o adevărată debandadă şi toate-s cu susul în
jos, iată că pe pământ trei frăţiori stau cu năsucurile roşii lipite de fereastră şi privesc
cerul întunecat cu lacrimi în ochi.
Copil 1: -Ce crezi, Maria, s-a supărat cerul pe noi şi nu mai ninge pentru că nu ne-am
curăţat ghetuţele?
Copil 2: -Nu cred. Mămica spunea că nu mai ninge pentru că oamenii şi-au pierdut
credinţa.
Copil 3: -Doamne, Doamne, uite, dacă faci să ningă, îţi dau ţie bănuţul pe care l-am
găsit azi pe stradă.
Povestitorul: Şi bietul D-zeu, bătrân şi nins de ani, îi cheamă pe toţi supuşii lui şi le
spune:
D-zeu: -Dragii mei, v-aş ruga să lăsaţi Crăciunul să-şi urmeze cursul. Ştiu că sunteţi
supăraţi pe muritori – şi aveţi motive întemeiate să fiţi- însă copiii n-au nicio vină pentru
acţiunile nesăbuite ale părinţilor lor. De fapt, doar pentru ei mai păstrez pământul ăsta!
Povestitorul: Şi iată că toţi şi-au reluat îndatoririle, muncind din răsputeri pentru ca
totul să fie gata până la Crăciun, sperând că oamenii îşi vor da seama de greşelile făcute, iar
copiii de azi vor fi mult mai responsabili decât părinţii lor.
Şi uite-aşa se încinse o horă mare în care s-a prins toată suflarea, iar din cer au prins să
cadă încet-încet fulgi de nea cu picioruşe de gheaţă şi căciuliţe de omăt.
Şi-am încălecat pe-un fulg de nea şi v-am spus povestea aşa!