Complementul indirect si subordonata completiva indirectă

Complementul indirect este partea secundară de propoziţie care determină :

-un verb[S-a gândit la ai săi] sau o locuţiune verbală[A luat aminte la observaţiile profesorului];
-un adjectiv[Era silit a raspunde ]sau o locutiune adjectivala[ Era un om in stare de orice]
-o interjecţie[Vai de mine ]
-un adverb[A plecat departe de ai săi].
Complementul indirect se exprimă prin:(a)substantiv fără prepoziţie in dativ[Scriu colegilor]; in genitiv cu prepoziţie[Lupta
impotriva fumatului],in acuzativ cu prepoziţie[Vorbim despre proiectele noastre]; (b)pronume de toate felurile,cu excepţia
celui de întărire;(c)numerale cu valoare substantivală,in cazurile D,G Ac[Le-am sris celor doi; S-a ridicat impotriva celor
doi;Mă uitam la cei doi] ;(d)adjective [Ne gândim la cei mai buni];(e)verbe la infinitiv[Insistă în a lucra],supin[Se pricepe la
tăiat gardul viu],gerunziu[M-am plictisit aşteptându-l].

Propoziţia subordonată completivă indirectă îndeplineşte rolul complementului indirect la nivelul frazei ,având ca termen
regent un verb,adjectiv,adverb sau interjecţie.
Termeni regenţi:
-un verb:M-am gândit /să-i invit si pe ai tăi[m-am gândit la ceva]
-un adjectiv:Sunt mândru/că am luat premiul cel mare[ mândru de ceva]
-locuţiune adjectivală:Nu sunt in măsură/să te îndrum[ în masură de ceva]
-interjectie :Vai si amar /de cine nu invata.[vai de cineva]
-adverb:E tare bine /de cine s-a pregătit pentru examen.[bine de cineva]

(1)O problemă dificilă o ridică locuţiunile verbale care sunt alcătuite din verb si substantiv in Ac.fără prepoziţie:a lua
seama,a-şi da seama,a avea habar,a nu avea habar,a-şi bate joc,a avea voie, a avea nevoie,a avea curaj,a a avea obicei:
El nu are habar/să deseneze /[nu are habar de ceva; Este greşit :nu are habar ceva]
El avea obicei /să doarmă toată ziua[avea obicei la ceva;Este greşit să se interpreteze ca atributivă(care obicei),pentru că
substantivul nu este articulat.Compară: El avea obiceiul/să doarmă toata ziua.]
(2)După locuţiunile a părea bine ,a părea rău urmează întotdeauna o completivâ indirectă,nu o subiectivă cum afirmă unii
care ,din neatenţie, le confundă cu expresiile verbale impersonale a fi bine,a fi rău dupa care urmeaza subiective.
Imi pare bine/că te-am intâlnit(CI)
E bine /că te-am intâlnit(SB)
(3).După construcţiile :a-i fi teamă ,a-i fi frică, a-i fi lene,a-i fi dor in care verbul „a fi” are valoare predicativa,iar
sbstantivele”fricş,foame,lene,dor”sunt subiecte,urmează o completivă indirectă:
Imi era teamă/să nu greşesc(de ceva)
(4)Verbele: a se ruşina,a se făli,a se mândri,a se împăuna,a se înfricoşa,a se teme,a se bucura,a se ruşina cer întotdeauna
completive indirecte dacă sunt urmate de conjuncţiile subordonatoare să/că.Nu trebuie confundate cu cauzala:
ComparÎ!
Ma bucur /că am reusit la liceul dorit[ma bucur de ceva]CI
M abucur,/findcă am reuşit la liceul dorit[fiindcă-introduce numai cauzală]CZ
EXERCITII
Recunoaşte felul subordonatelor
Mă bucur că te văd.
Mă bucură să te văd.
Imi pare tare rău că ai greşit .
Nu e rău să mai treci o dată pe la ei.
A avut curaj să-l înfrunte pe profesorul său
A avut curajul să-l contrazică.
Nu mi-e teamă să plec la pădure.
Mi-e frică să amân rezolvarea problemei.
Sunt mândru ca am reusit.
Mă mândresc că am reuşit
Mă mândresc , pentru că am reusit.
Mi-am dat seama că am gresit.
Am băgat de seamă că am greşit.
S-a băgat de seamă că ai intrat mai tarziu.
Bucuros că a intrat la liceul dorit n-a mai venit la intâlnirea cu colegii.