PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENT

Viata unei persoane accidentate depinde, intr-o mare masura, de momentul

acordarii primului ajutor si de priceperea celui care intervine primul la locul
accidentului. Daca te-ai aflat vreodata in situatia de a primi sau de a acorda primul
ajutor unei persoane, cu siguranta stii cat de important este un curs de prim ajutor.
Primul ajutor caz in caz de accidentare trebuie sa fie acordat la locul unde s-a
produs accidentul, de catre orice persoana care este pregatita pentru aceasta
(salvator). Fiecare salvator trebuie sa insiste ca si colegii sai sa se pregateasaca
pentru a fi salvatori, deoarece oricine poate fi victima unui accident si viata sa
poatete depinde de interventia prompta si competenta celor din jur.
Pentru orice salvator, devine iperativ recomandarea de a citi si a exersa
modul correct de acordare a primului ajutor, pentru a sti ce trebuie si ce nu trebuie
facut.
In conformitate cu legislatia in domeniul securitatii si sanatatii in munca
(Legea 319/2006), angajatorul are obligaţia sa ia măsurile necesare pentru
acordarea primului ajutor, sa stabilească legăturile necesare cu serviciile
specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical de
urgenta, salvare şi pompieri.
Primul-ajutor medical propriu-zis este numai o parte a problematicii.
Esentiala este prevenirea accidentarii persoanelor. Cand aceasta totusi s-a produs,
masurile ce trebuie luate sunt adesea complexe. Primul-ajutor medical propriu-zis
este adesea doar unul din elementele necesare, alturi de cele legate de transport si
evacuare a accidentatului care sunt adesea la fel de importante ca primul-ajutor.

PARTEA I

PRINCIPII GENERALE DE ORGANIZARE A ACTIUNILOR DE PRIM

AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI

În toate cazurile de acordare a primului ajutor, este important să se:

 asigure locul accidentului;
 ia măsurile de prevenire pentru ca starea de fapt să nu se înrăutăţească;
 stabilească contactul cu persoana bolnavă sau accidentată;
 acţioneze corespunzător când persoana accidentată sau bolnavă este
lipsită de cunoştinţă;
 aline durerea;
 stabilească priorităţile.

1
 1.1 Salvatorul
In functie de pregatirea lor, salvatorii pot fi incadrati in true categorii:
-medicii: ei vor interveni cu prioritate la locul unui accident:
-cadrele sanitare medii si studentii medicinisti din ultimii ani de facultate;
-toate persoanele care au fost instruiti pentru a acorda primul ajutor.

Cu exceptia cazurilor de mare urgenta si/sau petrecute in locuri isolate,

primul ajutor in caz de accident ar trebui acordat de catre salvatorii din primele
doua categorii.
In lucrarea de fata termenul “salvator” este atribuit salvatorilor din ultima
categorie, cu adresa speciala pentru interventiile urgente la locul accidentului.
Cel care acorda primul ajutor nu inlocuieste medicul dar, prin masurile pe
care le aplica el trebuie sa reuseasca sa:
- mentină accidentatul in viaţă;
- prevină inrautatirea stării accidentatului;
- stimuleze revenirea accidentatului.
Competenta salvatorului este limitata, dar absolut necesara si de multe ori
suficienta. Actiunea sa se termina atunci cand victima este preluata de profesionisti
(medici), in unitatile medicale specializate.

 Atentie !
≈ Cand nu sunteti pregatit pentru acordarea masurilor de prim-ajutor si va
gasiti in preajma unui accidentat, nu incercati sa interveniti cu orice prêt,
aceasta constituie o grava eroare.
≈ Chemati cel mai apropiat salvator!
≈ La ordinul salvatorului sosit, anuntati accidentul si cereti ajutor de
specialitate !
≈ Organizati protectia victimei si preveniti extinderea starii de accident!

1.2 Organizarea primului ajutor

La organizarea si acordarea primului ajutor participa personalul din cadrul

unitatii ( martorul accidentului, salvatorul) cat si din afara unitatii (servicii de
ambulanta, pompieri).
Mijloace disponibile pentru acordarea primului ajutor
-mijloace de comunicare (telefon, radio, etc.)
-cabinet medical
-ambulanta
-materiale speciale: trusa de prim ajutor, targa
-mijloace de identificare a salvatorilor
-spitale, cabinete medicale.

2
 1.3 Conduita salvatorului in cazul producerii unui accident

In cazul producerii unui accident , interventia imediata a salvatorului are in

vedere:
 analizarea situatiei;
 protejarea victimei (victimelor)
 examinarea victimei (victimelor)
 anuntarea accidentului
 acordarea primului ajutor;
 supravegherea victimei si asteptarea sosirii echipelor de specialitate.

 Atentie !
≈ Victima va fi deplasata de la locul accidentului numai daca pericolul de
accidentare continua sa existe si ii agraveaza starea.
≈ Salvatorul trebuie sa indeparteze persoanele care, prin agitatia pe care o
creeaza prin actiuni sau sfaturi nepotrivite, dauneaza salvarii victimei.
≈ Pe cat posibil salvatorul isi alege 1-3 ajutoare si, printr-o persoana
potrivita anunta accidentul si cere ajutor.
≈ Avand grihja sa nu isi pericliteze propria sanatate (sa nu devina din
salvator, victima), salvatorul trebuie:
-sa cunoasca regulile de aplicare a primului ajutor
-sa isi pastreze calmul
-sa actioneze energic, eficace si rapid in luarea unor masurilor de prim
ajutor.

1.4 Actiunile salvatorului

1.4.1 Analiza situatiei

Inainte de orice interventie asupra victimei, salvatorul trebuie sa detrmine:
Ce s-a petrecut ?
Sa determine natura accidentului :
-prin interogarea martorilor
-prin interogarea victimei (daca este posibil)
-cercetand elementele materiale semnificative.

Mai exista vreun pericol ?

-de surpare
-de electrocutare
-de incendiu sau explozie
-de intoxicatie printr-un gaz toxic
Pot fi suprimate pericolele fara risc?
-daca acestea pot fi înlaturate, se va implica sau va ruga pe altcineva sa o
faca, iar daca nu,
3
 -va interzice accesul în zona periculoasa si va da alarma.

1.4.2 Protejarea victimei (victimelor)

Personalul de prim ajutor trebuie, în primul rând, să asigure securitatea

persoanei accidentate, a celor din jur, cât şi a lui însuşi. De fapt, aceasta înseamnă
scoaterea persoanei accidentate din zona în care a avut loc accidentul, dacă există
pericol de strivire, electrocutare, asfixie, incendiu sau explozie, etc.

1.4.3 Examinarea victimei (victimelor)

Intr-o situatie de accident salvatorul trebuie sa examineze victima (victimele)

inainte de a efectua interventia adecvata de prim-ajutor, pentru a putea actiona
corect si a obtine ajutorul asteptat.

Pentru a evalua gradul de afectare :

1. Vorbiti cu accidentatul !
– Care este starea de conştienţă – pacientul este conştient,
coerent, confuz, obosit, inconştient?
– Are accidentatul dureri? Unde?
– Işi poate mişca accidentatul mâinile şi picioarele?
2. Observati accidentatul!
– Există semne de leziuni externe?
– Semnele externe dau vreun indiciu asupra gradului şi tipului
traumatismului?
– Accidentatul respiră? Cum este respiraţia? Normală? Greoaie (cu bolboroseli
şi gemete)?
– Care este culoarea feţei?
3. Atingeţi accidentatul!
– Palpaţi pulsul la încheietura mâinii sau la gât. Este accelerat?
– Cum este pielea? Rece? Lipicioasă şi umedă?
– Examinaţi corpul accidentatului şi verificaţi dacă sunt semne de fracturi.
4. Evaluaţi!
– Sunt ameninţate funcţiile majore ale vieţii: starea de conştienţă, respiraţia,
circulaţia sângelui?
5. Stabiliţi priorităţile!
- Cine necesită tratament pentru salvarea vieţii?
- Cine mai poate aştepta?

In functie de semnele gasite, salvatorul prefigureaza rezultatul interventiei

sale. În cazul în care există mai multe persoane accidentate, este important să fie
stabilite priorităţile, astfel încât primul ajutor să se acorde cu prioritate persoanei
celei mai grav accidentate. Poate fi dificil de stabilit o linie corectă de priorităţi,

4
deoarece, câteodată, cei care prezintă cele mai evidente traumatisme nu sunt
neapărat şi cel mai grav accidentaţi.

In cazul in care exista mai multe victime salvatorul va efectua triajul

acestora, pe baza unei examinari rapide.

 Sunt considerati ca extrema urgenta acccidentatii ale caror functii vitale

sunt deteriorate si anume:
 acccidentatii cu stop cardio-respirator
 hemoragiile mari
 hemoragiile organelor intrene
 plagile cu hemoragii arteriale unde nu se poate aplica garou( gat,
axial) si/sau unde prin pansament compresiv sau compresiune
manuala hemoragia nu se poate opri.
 Accidentatii cu plagi toracice mari, cu tulburari de respiratie;
 Traumatismele cranio-cerebrale
 Politraumatizatii in stare de soc.

 In urgenta intai se incadreaza :

 accidentatii carora li s-a aplicat garou pentru oprirea unei
hemoragii arteriale
 plagile mari
 accidentatii cu amputatii de membre si cu distrugeri musculare si
osoase mari;
 accidentatii in stare de inconstienta
 hemoragiile.

 Urgenta a doua cuprinde :

 accidentatii cu traumatisme cranio cerebrale, vertebro-medulare si
de bazin insotite de fracturi si de leziuni ale organelor interne
 fracturi deschise
 hemoragiile.

 In urgenta a treia sunt considerati accidentatii cu celelalte tipuri de

traumatisme.

 Atentie !
≈ Clasificarea prezentata nu este absoluta.
≈ Cel ce acordă primul ajutor nu trebuie să se lase constrâns de spectatorii
prezenţi în a acorda asistenţă inutilă sau exagerată. Totodată, nici nu
trebuie să evite acordarea ajutorului de teama că face ceva greşit.

5
 ≈ Salvatorii trebuie sa actioneze cu sange rece , sa analizeze fiecare caz in
parte avand in vedere faptul ca victimele in stare grava nu pot solicita
ajutor, pe cand victimele cu leziuni mai usoare cer ei insisi, ajutor.

1.4.4 Anuntarea accidentului

Salvatorul va anunta accicidentul personal sau prin alte persoana, la

serviciul de urgenta 112.
Persoana care va face apelul trebuie sa astepte confirmarea receptionarii
corecte a apelului sau si sa se intoarca la locul accidentului, pentru a confirma
transmiterea apelului.
Apelul de urgenta la 112 trebuie sa contina urmatoarele informatii:
 locul unde este accidentul
 ce s-a intamplat
 informatii despre raniti:
–daca sunt prinsi
–numarul ranitilor
–daca sunt raniti in stare grava
–ce tipuri de leziuni s-au produs
 informatii privind drumul de acces
 cine face apelul .
1.4.5 Primul ajutor

Intr-o situatie de accident, salvatorul trebuie sa fie capabil sa efectueze

interventia (succesiunea manevrelor) corespunzator starii victimei (victimelor)
Actiunile salvatorului depind de starea victimei, astfel:
a) Daca victima nu vorbeste( este inconstienta), dar respira si ii bate inima(are
puls) sunt necesare:
Asezarea in pozitie de siguranta
acoperirea victimei, alarma
supravegherea circulatiei, a starii de constienta, a respiratiei, pana la sosirea
ajutoarelor.
b)Daca victima nu raspunde , nu respira, dar ii bate inimae sunt necesarare:
degajarea (eliberarea ) cailor respiratorii;
manevra Heimlich (Persoana care executa manevra se pozitioneaza in
spatele persoanei care se sufoca si isi pune bratele in jurul taliei acesteia. Se
pozitioneaza un pumn cu partea cu degetul mare pe abdomenul persoanei
deasupra ombilicului, dar mult sub zona sanilor (sub stern).Se apuca pumnul
cu cealalta mana. Se impinge abdomenul rapid in sus, ceea ce poate
determina obiectul sa sara afara.
respiratie “gura la gura” sau ”gura la nas”.
c)Daca victima nu raspunde , nu respira nu ii bate inima este necesara:
reanimarea cardio-respiratorie (masaj cardiac extern asociat cu respiratie
“gura la gura” sau ”gura la nas”).
6
d) Daca victima sangereaza abundent se aplica:
compresie manuala locala
pansament compresiv
compresie manuala la distanta (in zona subclaviculara sau inghinala)
e) Daca victima prezinta arsuri provocate de:
foc sau caldura, se face spalare pentru a evita ca arsura sa progreseze si
pentru racorire;
substante chimice, se face spalare abundenta cu apa (nu se incearca
neutralizarea acidului cu baza si invers!).
f) Daca victima vorbeste, dar nu poate efectua anumite miscari:
oricare ar fi semnele, va actiona ca si cum ar avea o fractura, evitand sa o
deplaseze si respectand toate eventualele deformari la nivelul: membrului
superior, membrului inferior, coloanei vertebrale.
g) Victima poate sa prezinte:
plagi grave: asezarea victimei intr-o pozitie adecvata, ingrijirea
segmentului amputat, compresie pentru oprirea sangerarii;
plagi simple: curatirea si pansarea plagii.

1.4.6 Supravegherea victimei( victimelor) si asteptarea sosirii

echipelor de specialitate

Pana la sosirea echipei de specialitate, salvatorul:

-va urmari semnele vitale ale victimei: prezenta respiratiei, a pulsului, starea
de constienta si va supraveghea in continuare efectele primului ajutor acordat:
restabilirea respiratiei si circulatiei, oprirea hemoragiilor, starea pansamentelor,
imobilizarea fracturilor, pozitia de siguranta etc.
-va asigura interventiile necesare daca survin modificari in starea victimei.
-va nota, pe cat posibil, datele importante privind:
● accidentul
● evolutia starii victimei
● alte informatii despre victima.

La sosirea echipei de specialitate , salvatorul :

-va comunica medicului toate informatiile obtinute dupa accident si despre
starea victimei si ii va preda notele respective;
-va ajuta la transportul victimei la autosanitara si la solicitarea medicului, va
insoti ambulanta pana la unitatea medicala specializata care primeste
accidentatul.

7
 PARTEA II
PRIMUL AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI

CAPITOLUL I
STOPUL RESPIRATOR

1.1Generalitati
Stopul respirator (asfixia) este starea organismului caracterizata prin
oprirea respiratiei si deci lipsa oxigenului in sange, ceea ce poate produce
distrugerea tesuturilor vitale si chiar moartea.
Cauzele care determina asfixia pot fi grupate in trei categorii:
-insuficienta oxigenului din aerul inhalat;
-oprirea respiratiei si a circulatiei;
-obturarea cailor respiratorii.

 Cantitatea de oxigen poate fi mai scazuta in spatii inchise ca: incaperi

etanse, mine, canale de scurgere.
 Gazele toxice pot inlocui oxigenul din aer, ducand la reducerea nivelului
de oxigen din sange. Monoxidul de carbon rezultat din functionarea
motoarelor cu combustie si gazele formate in silozuri si depozitele de
ingrasaminte sunt exemple de inlocuire a aerului.
 Situatii ca producerea unor socuri electrice, vatamarea coloanei
vertebrale, a toracelui sau folosirea unor medicamente ori substante
otraviotoare pot afecta functia respiratorie si activitatea inimii.
 De asemenea, caile respiratoroii pot fi blocate de spasme musculare
cauzate de patrunderea apei sau a alimentelor pe caile respiratorii sau
inflamarea tesuturilor gatului in alergii, boli sau raniri.
 Obturarea cailor respiratorii poate fi determinata de corpuri straine
localizate in gat, de sange si mucus produs ca urmare a vatamarii gurii si
a nasului sau de vomismente, dar cel mai frecvent ea este cauzata, la
persoanele care si-au pierdut cunostinta, de caderea limbii in fundul
gatului.

 Atentie !
Tulburarile circulatiei sanguine antreneaza intr-un timp mai mult sau mai puti
scurt si tulburari respiratorii si reciproc, stopul respirator antreneaza stopul
cardiac, cele doua functii (respiratia si circulatia fiind complementare) .

Etape ale primului ajutor:

- Incercam sa stabilim comunicarea cu victima, prin intrebari. Sunt si situatii
in care victima nu poate vorbi din cauza traumelor provocate de accident, dar
daca reactioneaza si raspunde prin gesturi la intrebarile noastre, la atingeri sau
la altfel de stimuli externi inseamna ca este constienta.

8
 -Daca nu raspunde si nu reactioneaza in nici un fel la stimulii verbali sau la
atingeri inseamna ca victima nu este constienta si atunci trebuie verificate
imediat cele doua functii vitale: respiratia (daca victima respira spontan) si
circulatia (daca inima functioneaza – controlul pulsului: la nivelul gatului -
artera carotida, la nivelul incheieturii mainii – artera radiala).

Cea mai importanta metoda pentru a ajuta la salvarea vietii unui om este
resuscitarea cardio-respiratorie. Aceasta este o tehnica de mare eficacitate,
aplicabila si de persoanele care nu au studii medicale.

Respiraţia artificială se poate face prin mai multe metode:

- prin insuflare endotraheală de aer cu ajutorul unui aparat de respiraţie
artificială;
- prin insuflare directă cu gura: metoda “gură la gură” sau “gură la nas”;
Resuscitarea cardiacă – are drept scop reluarea bătăilor cordului, folosind
manevre externe (masajul cardiac extern) sau interne.

Aparatură şi materiale necesare:

- dispozitiv de respiraţie artificială (format din piesă bucală, blocul de supape,
tubul gofrat), din trusa medicală de prim ajutor;
- tuburi de oxigen, sonde nazale, balon de oxigen – folosite la administrarea
oxigenului, intră în dotarea ambulantelor;
- geantă sanitară;
- pansamente;
- targă sanitară pentru transport.

 Atentie !
In caz de oprire a inimii, cel care acorda primul ajutor dispune doar de 3 – 4
minute pentru a efectua cu succes resuscitarea. Dupa 4 minute se considera ca
hipoxia cerebrala (lipsa de oxigen la nivelul creierului) duce la leziuni cerebrale
care vor transforma victima, eventual salvata, intr-o fiinta pur vegetativa.

1.2 Notiuni de anatomie a sistemului respirator

       Aparatul respirator este format din totalitatea organelor care contribuie la
realizarea schimburilor de gaze dintre organism si mediul extern. Acest aprarat are
rolul de a asigura preluarea oxigenului din aer si eliminarea dioxidului de carbon
din organism.
  Aparatul respirator este alcatuit din:
 caile aeriene-respiratorii prin care aerul patrunde si iese din organism
 plaminii, organele la nivelul carora are loc schimbul de gaze.

9
 Caile aeriene se împart în cai aeriene superioare si inferioare.
       Cele superioare sunt alcatuite din cavitatea nazala si faringe iar cele inferioare
sunt alcatuite din laringe, trahee si bronhii.
  Cavitatea nazala este primul segment al cailor respiratorii si este divizata de
septul nazal în doua cavitati numite fose. Fosele nazale sunt captusite cu o mucoasa
umeda, care are rolul de a încalzi aerul. Tot aici se gaseste mucusul, cu rol de a
retine impuritatile din aer. Deci nasul are rolul unui adevarat filtru.
Faringele este un organ comun pentru calea aeriana si digestiva (alimentara).
     Laringele este organul vorbirii, este format din mai multe cartilaje mobile, cel
mai mare fiind asezat în fata ca o proeminenta având forma unei carti deschise,
cunoscuta si sub denumirea de “Marul lui Adam”.
Traheea continua laringele, este situata în fata esofagului. Se ramifica la
partea sa inferioara în doua ramuri care se numesc bronhii principale.
Bronhiile sunt ultimele segmente ale cailor aeriene inferioare si fiecare din ele
patrund în cite un plaman.
Plaminii sunt organe pereche asezati în cutia toracica si cuprind între ei inima.

Respiratia
       Aerul patrunde în plamini pe caile respiratorii cu ajutorul contractiei muschilor
cutiei toracice numiti muschi respiratori. Acesta este actul respiratiei. Apoi muschii
respiratori se relaxeaza si se contracta muschii expiratori, ca urmare o parte din
aerul din plamini se elimina; acesta este procesul expiratiei. Inspiratia si expiratia
se repeta în ritm de 14-18/minut în functie de nevoile organismului. Varieaza în
functie de virsta si sex (este mai accelerata la copii si la femei).

       Valori normale ale frecventei respiratorii:

 Copii = 20 - 30/min
 Adulti = 14 - 18/min

Masurarea frecventei respiratiilor se face timp de un minut având mâna asezata

pe toracele victimei, se numara expansiunile toracice fara ca aceasta sa
constientizeze acest lucru.

1.3 Notiuni de anatomie a sistemului circulator

       Aparatul cardio-circulator este format dintr-un organ central - inima - si un

sistem închis de vase, format din artere - capilare - vene.
     Inima este un organ musculos, alcatuit din doua jumatati complet separate,
dreapta si stânga, despartite printr-un perete vertical. Fiecare jumatate este la
rândul ei împartita de un perete transversal în câte doua camarute, care comunica
între ele. Camarutele din partea de sus se numesc atrii, iar cele din partea de jos se
numesc ventriculi.
       Arborele circulator este format din artere, capilare si vene.

10
       Arterele sunt vase sangvine prin care circula sângele de la inima în întreg
organismul. Calibrul arterelor scade de la inima spre periferie.
       Venele sunt vase care aduc sângele la inima. Calibrul lor creste de la periferie
spre inima.
       Capilarele sunt vase cu calibru mic, prin care se face schimbul nutritiv între
sânge si celule. Sângele circula într-un singur sens: artere-capilare-vene.
       Arterele si venele poarta diferite denumiri, dupa regiunea si organul pe care-l
iriga.
       În structura arborelui circulator exista:
● Circulatia mare transporta oxigen spre tesuturi si organe,
aduce bioxid de carbon de la tesuturi si organe spre inima, având traseul:
inima-artere-organe-vene-inima.
● Circulatia mica asigura transportul sângelui neoxigenat de la
cord spre plamâni si a celui încarcat cu oxigen înapoi la inima.
   Circulatia sângelui prin artere se face prin împingerea sângelui ca urmare a
contractiei ventriculelor. Sângele este împins cu intermitenta prin contractii, dar el
curge în curent continuu, datorita elasticitatii peretilor arteriali. Peretii arterelor
opun rezistenta, ceea ce face, ca sângele sa fie sub o anumita presiune sau tensiune.
Aceasta se numeste presiune sau tensiune arteriala (TA). Deci TA reprezinta
presiunea exercitata de sânge asupra peretilor arterelor.
       Tensiune arteriala variaza în functie de vîrsta, sex, ora din timpul zilei si
gradul de activitate.
Valori normale:
●adulti : 115-140 / 70-90 mmHg, mai mica la femei.
●copiii 91-110 / 60-65 mmHg.
       Cu fiecare contractie se împinge în aorta un val de sânge, care izbeste sângele
existent în vas si se propaga ca o unda, dând pulsul.
        Pulsul se masoara prin comprimarea unei artere pe un plan osos, cu 2-3
degete, cel mai frecvent la artera radiala, se masoara timp de 1 minut.
       Valori normale:
●adult 60-80 / minut;
●copii 90-100 / minut.

1.4. Semnele de recunoastere a tulburarilor respiratorii

1.4.1 Semnele tulburarilor respiratorii

- respiratie neregulata (prea repede sau prea rara);
- respiratie superficiala sau prea adanca;
- respiratie zgomotoasa sau dificila
- congestionarea vaselor de sange de pe cap si gat;
- coloratia vanata (cianotica) a buzelor, ureghilor, unghiilor;
- transpiratii abundente;
-imobilizarea toracelui, circulatia de aer nu poate fi auzita sau simtita.
11
 1.4.2. Semnele stopul cardiac
- pierderea cunoştinţei;
- oprirea respiraţiei;
- încetarea bătăilor inimii;
- absenţa pulsului la artera carotidă;
- paloare extremă (cianoză) a tegumentelor;
- midriază.

1.5 Resuscitarea cardio-pulmonară

Resuscitarea trebuie să fie efectuată numai persoanelor care sunt în stare de

inconştienţă, nu respiră şi prezintă o posibilă întrerupere a circulaţiei sângelui (nu
au puls). Un accidentat in aceasta situatie se află în stare de comă.
Scopul resuscitării este de a scoate accidentatul din această situaţie şi de a
preveni instalarea mortii.

1.5.1 Etapele de actiune in evaluarea functiilor vitale:

Eliberarea cailor aeriene: mentinând deschise si libere caile aeriene se
permite circulatia aerului între organism si mediul înconjurator.
Respiratia: procesul prin care patrunde aerul în plamâni si se elibereaza
dioxidul de carbon în aerul atmosferic
Circulatia: circulatia sângelui prin organism.

Eliberarea cailor aeriene

Eliberati caile respiratorii prin ridicarea barbiei si hiperextensia capului
apasând pe frunte. Puneti una dintre mâini pe fruntea pacientului (astfel încât
degetul mare si cel aratator sa ramâna libere pentru a putea pensa nasul victimei
când i se face respiratie gura la gura.) În acelasi timp cu doua degete de la mâna
cealalta ridicati barbia victimei. În cazul victimei inconstiente este posibil ca limba
sa-i cada în spate spre faringele posterior blocând astfel caile aeriene superioare.
Facând o hiperextensie a capului si ridicând barbia, limba se ridica si
elibereaza caile aeriene. Eliberati gâtul de eventualele haine strânse. Îndepartati
orice cauza de obstructie evidenta din gura. Aceasta poate fi: dantura rupta, proteze
dentare rupte, saliva, sânge etc. Nu pierdeti timpul cautând obstructii ascunse.

12
 Respiratia
       Pastrând caile respiratorii libere ascultati, simtiti si observati daca victima
respira adecvat. Va aplecati asupra victimei cu fata catre torace si ascultati la
nivelul cavitatii bucale a victimei zgomotele respiratorii, simtiti daca exista
schimb de aer apropiind obrazul de nasul si gura victimei, observati miscarile
pieptului
Pentru a decide prezenta sau absenta respiratiei ascultati, simtiti si vedeti timp
de minimum 5-10 secunde.

Circulatia
       Circulatia este realizata de cord. Evaluarea acesteia se face prin verificarea
pulsului. Pulsul se poate simti cel mai bine pe artera carotida care este situata în
santul format de unul din muschii gâtului si marul lui Adam. Degetele aratator
si mijlociu localizeaza marul lui Adam si vor aluneca lateral pe gât pâna se
simte bataia în vârful acestora. Pulsul poate fi palpat pe ambele parti ale gâtului,
dar niciodata în acelasi timp. Aceasta etapa poate fi executata simultan cu
verificarea respiratiei, de asemenea timp de 5-10 secunde.

În urma evaluarii unui accidentat inconstient ne putem confrunta cu una din

urmatoarele situatiile:

 Victima nu respira si nu are puls

       Primul gest în aceasta situatie este anuntarea situatiei la serviciul de urgenta
112 solicitând ajutorul echipei medicale calificate si cu dotare corespunzatoare
dupa care începem resuscitarea cardio-pulmonara. Daca victima nu respira, nu
are puls si esti sigur ca va sosi ajutor profesionist calificat, începe ventilatia
artificiala si compresiunile toracice. Ele se executa succesiv, 15 compresiuni
externe ale pieptului la două insuflaţii (resuscitarea cardio-respiratorie).

Tehnica ventilatiei artificiale

a) Respiraţia gura la gura

Îngenuncheati lânga accidentat. Asezati o mana pe fruntea accidentatului si
strangeti-i narile intre degetul mare si cel aratator.
 Cu capul victimei în hiperextensie se mentine gura usor întredeschisa cu o
mâna, în timp ce cu cealalta se sustine fruntea si se penseaza nasul.
13
 Inspirati profund aer, aseaza-ti etans gura pe gura victimei, si insuflati aer
timp de 2-3 secunde. În acelasi timp se verifica daca toracele se ridica atunci
când noi insuflam .Fiecare respiratie trebuie sa fie suficient de puternica
astfel încât toracele sa se ridice.
 Tineti capul în hiperextensie cu barbia ridicata îndepartând gura de la gura
victimei si lasati ca toracele pacientului sa revina. Volumul de aer pe care îl
insuflam este mai important decât ritmul în care îl administram.
b) Respiraţia gură la nas
 se poate realiza cu accidentatul aşezat pe o parte, ceea ce evită căderea
limbei
 salvatorul, în genunchi, stă în spatele bolnavului; cu o mână asigură
închiderea gurii accidentatului, cu cealaltă poate asigura expiraţia activă
 insuflarea pe nări se face în acelaşi ritm ca la procedeul “gură la gură”

Tehnica masajului cardiac extern

 Asezati accidentatul pe spate pe un plan dur
 Îngenuncheati lânga victima, faceti doua ventilatii, dupa care localizati
punctul corect de apasare prin localizarae partii inferioara a sternului.
Punctul de apăsare va fi situat deasupra limitei inferioare a sternului, la o
distanţă de 2 degete.
 Asezati apoi o mana peste cealalta si faceti compresiunile astfel încât sa
înfundam sternul cu o adâncime de aproximativ 4-5 cm . Frecventa
compresiunilor externe trebuie sa fie de 80-100/min.

14
  Victima nu respira dar are puls
      În acest caz prima etapa de actiune consta din efectuarea unui numar de 10
ventilatii artificiale dupa care vom anunta 112 solicitând ajutor medical calificat.
Ne reîntoarcem, reevaluam starea pacientului si vom actiona în functie de ceea ce
vom constata. În cazul în care situatia va fi nemodificata vom continua ventilatia
accidentatului verificând periodic si pulsul.

 Victima respira si are puls:

       Daca victima respira si are puls, dar este inconstienta o vom aseza în pozitia
laterala de siguranta. Ingenunchind lânga victima vom elibera caile aeriene
Anuntam la 112 solicitând ajutor medical calificat. Apoi reevaluam situatia si
supraveghem accidentatul pâna la sosirea echipajului medical.

 Atentie !
In cazul accidentatilor traumatizati foarte important este sa stim exact ce
trebuie si ce nu trebuie sa facem. Orice greseala comisa poate agrava starea
victimei punându-i viata în pericol.

CAPITOLUL II
OBSTRUCTIA CAILOR RESPIRATORII

Obstructia cailor aeriene înseamna blocarea cailor aeriene superioare cu un

bol alimentar sau un corp strain. Victima se va sufoca. Obstructia poate fi
incompleta sau completa. Daca victima este constienta va indica acest lucru prin
prinderea gâtului cu o mâna sau cu doua mâini.

Accidentat constient
În cazul obstructiei incomplete respiratia este zgomotoasa, victima va fi
aplecata în fata si încurajata sa tuseasca.
Daca aceasta nu da rezultate va trebui încercata o alta manevra, numita
manevra Heimlich- se aplica atunci când obstructia devine completa.
Apropiati-va de victima din spate, cuprindeti-l pe sub brate, îndepartati
picioarele, aseaza-ti o mâna la mijlocul distantei dintre ombilic si apendicele
15
xifoid, cu cealalta mâna prindeti mâna înclestata si faceti miscari bruste înauntru si
în sus.

Aceste miscari vor comprima diafragmul care la rândul lui va comprima

plamânii si presiunea creata în bronhii va arunca corpul strain în cavitatea bucala.
Faceti aceste miscari pâna eliberati caile aeriene.

Accidentat inconstient:
         Daca victima devine inconstienta, întindeti-o pe pamânt si aplicati manevra
Heimlich. Repetati aceste miscari de 4-5 ori dupa care, întorcând capul victimei
într-o parte, verificati cavitatea bucala a acesteia pentru a îndeparta bolul alimentar
sau corpul strain. Daca acesta nu este vizibil, încercati din nou sa ventilati,
observând daca intra sau nu aerul. În caz de insucces repetati manevra Heimlich
pâna când caile aeriene vor fi libere.

16
 CAPITOLUL III
FRACTURI
     
  Fracturile sunt leziuni ce apar în urma actiunii unui traumatism puternic
asupra osului, constând în întreruperea totala sau partiala a continuitatii unui os (os
fisurat sau rupt de tot).

3.1 Notiuni de anatomie a sistemului osteo-articular

Corpul omenesc este împartit în 4 segmente: Cap, gât, trunchi si member.

-Capul reprezinta segmentul superior si este format din craniu si oasele fetei.
-Gâtul este segmentul care leaga capul de trunchi.
-Trunchiul cuprinde trei regiuni: toracele, abdomenul, bazinul.
Toracele este regiunea superioara a trunchiului, delimitata înapoi de coloana
vertebrala, înainte de stern, lateral de cele 12 perechi de coaste si în jos de
muschiul diafragm. Cutia toracica contine plamânii, inima, vasele mari, traheea,
bronhiile si esofagul.
Abdomenul este regiunea de mijloc a trunchiului, contine organele digestiei:
ficat, stomac, intestin subtire si gros, pancreasul precum si splina si rinichii.
Bazinul este regiunea inferioara a trunchiului, cuprinde vezica urinara,
organele genitale interne. Portiunea inferioara a bazinului este pelvisul.
  -Membrele sunt parti ale corpului legate de trunchi, care se clasifica în
membre superioare si inferioare.
    Membrele superioare cuprind patru segmente: umar, bratul este partea dintre
umar si cot, antebratul reprezinta sectiunea dintre cot si mâna, mâna este partea
terminala a membrului superior.
Centura membrului superior formeaza scheletul umarului si asigura legatura
dintre oasele membrului liber si toracele osos. Ea este constituita din doua oase:
clavicula si scapula.
Membrele inferioare cuprind: coapsa este portiunea dintre sold si genunchi,
gamba reprezinta portiunea dintre genunchi si picior, piciorul este partea terminala
a membrului inferior.
Centura membrului inferior se compune din doua oase coxale. Oasele coxale se
unesc inainte între ele, înapoi cu sacrul si coccigele, formtnd peretele osos al unei
cavitati importante numita pelvis.

       Aparatul locomotor îndeplineste functiile de miscare ale diverselor parti ale
corpului. Este alcatuit din sistemul osteo-articular specializat pentru functia de
sustinere si sistemul muscular pentru functia de miscare. Oasele au rol în sustinerea
muschilor si mentin pozitia verticala a corpului. Articulatiile permit miscarile
oaselor Ele sunt mobile, semimobile si fixe. O articulatie este formata dintr-o
cavitate articulara fixa si un cap articular mobil, înconjurate de o capsula articulara.

17
Muschii efectueaza miscarile. Ele sunt înserati pe oase si produc miscarea lor prin
contractii. Deosebim doua categorii de muschi:
 Muschii scheletici fixati pe oase sau muschi striati, care dau contractii si care
servesc pentru miscarile corpului.
 Muschii viscerali sau muschii netezi, sunt muschii organelor interne.

Scheletul omului este alcatuit din peste 200 de oase de diverse forme: lungi,
late, scurte.
Scheletul capului este format din oasele cutiei craniene si oasele fetei.
Scheletul trunchiului cuprinde coloana vertebrala, sternul si coastele.
Coloana vertebrala este alcatuita din 33-34 de vertebre: 7 vertebre cervicale,
12 vertebre dorsale, 5 vertebre lombare, 5 vertebre sacrale sudate între ele (sacrul)
si 4-5 vertebre coccigiene sudate între ele.
Scheletul membrelor cuprinde scheletul membrului superior, scheletul
membrului inferior.
Scheletul membrului superior este alcatuit din osul bratului sau humerus,
oasele antebratului: cubitus sau ulna (înauntru), radius (în afara) si oasele mâinii.
       Scheletul umarului este constituita din doua oase: clavicula si scapula.
Scheletul membrului inferior este alcatuit din osul coapsei sau femurul, oasele
gambei: tibia (înauntru) si peroneul ( în afara), rotula înaintea genunchiului, oasele
piciorului.
       Oasele bazinului cuprind ilionul, ischionul si pubis.

3.2 Tipuri de fracturi

În functie de modul de actiune a agentului vulnerant, de intensitatea lui

fracturile pot fi de mai multe feluri:
Fracturile se produc ca urmare a actiunilor directe sau indirecte a a agentului
agresor:
 fracturi directe - în care agentul traumatizant actioneaza chiar la locul de
producere a fracturii;
 fracturi indirecte - traiectul de fractura apare la distanta de la locul de
actiune al agentului vulnerant.
Fracturile mai pot fi clasificate ca fracturi complete, interesând întreaga
circumferinta a osului sau incomplete (partiale).
In raport cu pozitia fragmentelor osoase , fracturile pot fi:
 cu deplasare
 fara deplasare
Fracturile mai pot di:
 închise - tegumentele în jurul focarului de fractura sunt intacte;
 fracturi deschise - focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o
plaga.

Fracturile pot fi de asemenea :

18
  unice
 multiple .

Traiectul fracturii poate avea aspecte foarte variate, dupa mecanismul de

producere: fracturi spiroide, fracturi cu înfundare, deplasate.
Pentru recunoasterea unor fracturi sunt doua grupe de semne:
Semne de probabilitate
 durere: vie, persistenta, localizata, de obicei "profunda", accentuata la
pipaire, la miscare activa si pasiva (cand i-o miscam noi - cu blandete);
 impotenta functionala (nu mai poate folosi...): poate fi doar partiala la
fracturile incomplete sau fara deplasare;
 deformarea regiunii: prin deplasarea capetelor rupte sau prin edem
(umflarea regiunii) scurtarea (ex. la cele cu tasare / infundare);
 echimoze tardive
 tumefactie, edem, cresterea temperaturii locale.

       Semne de certitudine (semne sigure)

 mobilitate anormala (la locul fracturii, desi acolo nu e articulatie deci nu
ar trebui sa miste asa...);
 perceperea palpatorie de crepitatii osoase (se aude / simte frecarea
capetelor osului);
 netransmiterea miscarilor distal de focarul de fractura întreruperea
evidenta (la inspectie sau palpare) a continuitatii osoase.

O fractura sau ruptura poate fi cauzata de suprasolicitare, violenta externa

sau presiune. Persoana care acorda primul ajutor trebuie sa fie in stare sa
deosebeasca o fractura inchisa de una deschisa. Pielea peste o fractura inchisa nu
este strapunsa, in timp ce pielea din jurul unei fracturi deschise este strapunsa.
Rana poate fi cauzata de o forta externa sau de fragmentele osului care forteaza
iesirea prin piele.

     Atentie !
Daca aveti indoieli asupra unei posibile fracturi, tratati traumatismul ca si cum
ar fi o fractura.

    3.3 Primul ajutor in cazul fracturilor

Primul ajutor are rolul sa previna complicatiile si leziunile ulterioare
- acoperiti rana si opriti sangerarea ;
- imobilizati, pe cat posibil, partea accidentata ;
- preveniti intreruperea circulatiei ;
- transportati cu atentie accidentatul la spital sau medic ;
- daca fractura este deschisa, acoperiti rana si inecrcati sa opriti sangerarea.
Fractura unor oase in apropierea incheieturilor se produce din cauza
rezistentei insuficiente. Este vorba, in mod special, de fracturile oaselor lungi, cum
19
ar fi cele ale piciorului sau coapselor, bratului si antebratului. Este necesar sa se
mentina fractura cat mai fixa. De asemenea, poate fi nevoie de ajutor suplimentar,
pentru imobilizarea cu atele, daca accidentatul trebuie transportat altfel decat cu
ambulanta.

     Imobilizarea cu atele

Imobilizarea provizorie a fracturilor se face în scopul împiedicarii miscarilor
fragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea complicatiilor care pot fi provocate
prin miscarea unui fragment osos.
Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate, de
lungimi si latimi variabile, în functie de regiunile la nivelul carora se aplica.
O atela functioneaza ca un suport. Daca persoana ranita trebuie sa fie
transportata pe o distanta lunga pana la masina, atela trebuie sa fie adaptata acestei
situatii.
Pentru a avea siguranta ca fractura nu se deplaseaza nici longitudinal si nici
lateral imobilizarea trebuie sa cuprinda în mod obligatoriu articulatiile situate
deasupra si dedesubtul focarului de fractura. Înainte de imobilizare se efectueaza o
tractiune usoara, nedureroasa a segmentului în ax. Acest lucru este valabil numai în
cazul fracturilor închise. Fracturile deschise se imobilizeaza în pozitia gasita, dupa
pansarea plagii de la acel nivel, fara a tenta reducerea lor prin tractiune.
      
        Prevenirea intreruperii circulatiei.
In afara de oprirea hemoragiei, este, de asemenea, important sa prevenim
intreruperea circulatiei

     Transport.
Persoana care acorda primul ajutor trebuie sa aiba grija ca accidentatul sa se
miste cat mai putin in timpul transportului.

    Tratamentul diverselor tipuri de fracturi

     Fractura soldului.
Daca transportul la medic sau spital este lung si dificil, atela trebuie fixata pe
partea laterala exterioara a piciorului, de la zona axilara pana la talpa piciorului.
Partea laterala interioara a piciorului trebuie sa fie imobilizata, de la radacina
coapsei pana la talpa. Este important sa capitonati bine atela. Cand transportul este
scurt si simplu, sau cand asteptati sosirea ambulantei este suficient sa sprijiniti
persoana accidentata cu paturi sau perne, astfel incat piciorul sa fie intr-o pozitie
fireasca si stabila (usor indoit).
Hemoragia la un sold fracturat poate fi substantiala. Chiar si o fractura inchisa
poate provoca o pierdere de sange, de pana la 1 - 2 litri, determinand astfel
pericolul unei intreruperi a circulatiei.

     Fractura membrului inferior.

20
 Un picior rupt trebuie sa fie imobilizat in atele, de la degete la sold. Laba
piciorului trebuie sa fie sprijinita sufficient. Este important ca atela sa fie
capitonata.
     Fractura labei piciorului si a gleznei.
Fracturile labei piciorului si gleznei trebuie imobilizate de la degete pana la
genunchi. Nu este intotdeauna necesar sa imobilizam o glezna rupta cu o atela
rigida. Un bandaj gros poate constitui un suport sufficient.
     Fractura bratului.
O fractura a bratului poate fi tratata prin asezarea antebratului intr-o esarfa si
bandajarea stransa langa corp.
Fractura antebratului si a incheieturii mainii.
Daca distanta pana la medic sau spital este mica, asezati bratul intr-o esarfa si
imobilizati-l strans langa corp. Daca distanta este mare, asezati o rola de bandaj in
palma mainii, astfel incat sa ramana intr-o pozitie fireasca, iar bratul prindeti-l cu o
esarfa.

    
Fractura degetelor.
In cazul fracturarii unuia sau a mai multor degete, asezati bratul intr-o esarfa.
     Fractura de clavicula.
O persoana cu clavicula fracturata are umarul intr-o pozitie atarnand, usor
inainte si in jos. Fractura se trateaza prin asezarea bratului intr-o esarfa si
bandajarea lui strans, langa corp.
     Fracturile costale.
Fracturile costale provoaca dureri violente in timpul inspiratiei, tusei, etc. o
fractura inchisa nu necesita un prim ajutor special, cu exceptia situatiilor in care
exista dureri. Daca fractura este deschisa, rana trebuie tratata.
Fracturile costale, atat cele deschise, cat si cele inchise pot provoca leziuni ale
cutiei toracice, plamanilor si ale vaselor de sange. Acestea s-ar putea sa nu fie
vizibile, dar accidentatul poate scuipa sange si spuma de sange, usor colorata.
Fractura catorva coaste poate fi serioasa si poate avea drept urmare oprirea
respiratiei. Asezati un bandaj in jurul cosului pieptului, pentru mai multa stabilitate
si pentru alinarea durerii.

Fractura de coloana.
21
 O fractura a coloanei vertebrale este periculoasa, deoarece poate afecta
maduva, ceea ce poate avea ca rezultat paralizia partii inferioare a corpului.
Trebuie sa verificati reactiile persoanei accidentate, la atingere. In timpul
transportarii si al miscarii, coloana vertebrala trebuie sa stea cat mai nemiscata.
Asezati un sul mic, facut din haine, sub scobitura spatelui. Daca persoana
accidentata prezinta o arcuire a spatelui, nu incercati sa o indreptati. Asezati
accidentatul pe o suprafata rigida.
    Fractura gâtului – foarte periculoasă, rar există şanse de supravieţuire - aşezarea
accidentatului pe targă, după imobilizare – transport.
Fracturi craniene.
O fractura deschisa este evidenta cand la cap, in zona fracturii, exista o rana.
Primul ajutor in cazul unei fracturi daca este deschisa consta in acoperirea cu un
bandaj.
CAPITOLUL IV
PLAGI

Plagile sunt rani, deci traumatisme ale partilor moi , deschise (adica
suprafata pielii intrerupta = exista o solutie de continuitate). De regula este si o
sangerare vizibila (= cu hemoragie la exterior).

Cum apar
         Cauzele sunt de obicei mecanice: lovire cu / in ceva (de obicei ascutit sau
taios). Tot plagi sunt si ranile de la arsuri prin caldura si de la arsuri chimice.
Ce semne vedem / constatam
- durere (uneori nesemnificativa);
- impotenta functionala: din cauza durerii sau pentru ca s-au taiat nervi,
tendoane...
- se vede plaga;
- scurgeri de sange (hemoragie) sau alte lichide;
- febra: la plagile vechi: fie de la infectie, fie cea obisnuita, "de
resorbtie" - sub 38oC.

Complicatii imediate: hemoragie, soc traumatic, infectie precoce (rapida),

hematom, necroze de tesuturi

Tratament
         La plagile mari, din politraumatisme, facem tratament general: resuscitare,
oprirea hemoragiei, prevenirea socului, imobilizare, transport la spital. La plagile
mai mici / unice, ne limitam practic la tratament local = pansament.
         Atentie!
Tratamentul ideal, complet, se face numai de catre medic, daca are si
instrumentele necesare (trusa de mica chirurgie), iar la anumite feluri de plagi
tratament corect se poate face numai de catre specialistul chirurg, la spital.

22
 1. Curatarea zonei din jurul plagii (ca sa nu se poata (re)infecta rana
propriu-zisa cand o dezinfectam pe ea):
  - Pielea din jurul ranii o radem (sau macar o tundem, daca are par si
avem cu ce...);
- Inmuiem un tampon de vata sau tifon steril (sau cel putin curat) in
tinctura de iod (alcool iodat), alcool (spirt sanitar), sau chiar apa si sapun
(mai ales cele cu pamant);
- prindem cu o pensa (in lipsa si cu mana, cu grija) si cu el curatam o
curatam de sange, pamant etc.zona prin stergere de la rana spre periferie, de
mai multe ori.

     Atentie !
Tinctura de iod si alcoolul (spirtul ) nu este voie sa fie puse in rana .

2. Curatarea plagii
- tamponam sangele din rana (daca curge), ca sa vedem ce e acolo;
         - cu un tampon tinut cu pensa, curatam rana de mizerii (pamant, nisip,
fire de haine etc.).
3. Dezinfectarea plagii
Se face turnand solutiile din abundenta, daca avem destul direct din
sticlute in rana, sau cu un tampon de tifon steril imbibate in ele )
-intai cu apa oxigenata (nu perhidrol!!);
-apoi cu rivanol sau cloramina sau si mai bine betadina sau alte
asemenea substante.
4. Pansarea
         - punem pe rana o compresa sterila de tifon (nu vata!!);
         - deasupra punem un strat de vata (daca rana e hemoragica sau
zemuieste...);
         - fixam cu leucoplast sau prin bandaj.

Bandajul
    Se face cu bandaje speciale (plase elastice), cu batista salvatorului, dar cel mai
adesea cu fesi de tifon. Pentru picioare si trunchi folosim fesi mai late, pentru rest
inguste.... Cand nu avem fesi improvizam din ce putem.
Principii pentru bandaj:
         1) sa acopere pansamentul pus pe rana;
         2) sa nu fie nici prea larg, nici prea strans (exceptie cand se face intentionat
pansament compresiv)
         3) sa fie facut cu grija, ca sa nu producem dureri;
         4) spirele se fac de jos in sus (de la periferie spre centru) si de la stanga la
dreapta.

23
 CAPITOLUL V
HEMORAGIILE

Tipuri de hemoragii:
- externe – sângele se pierde la exterior (rana este vizibilă)
- interne – sângele se revarsă în interiorul organismului

Hemoragiile externe
- sunt de natură traumatică
- tipuri de hemoragii externe:
a) arteriale – sângele este roşu-viu şi tâşneşte din rană
b) venoase – sânge roşu închis şi scurgerea este continuă (se prelinge)
c) capilare – sângele musteşte din rană

În funcţie de cantitatea de sânge pierdută hemoragiile pot fi:

1. Hemoragii mici < 500 ml. sânge
2. Hemoragii mijlocii: 500 – 1500 ml. sânge
3. Hemoragii mari: > 1500 ml. sânge
4. Hemoragii fulgerătoare – mortale imediat

Primul ajutor
- oprirea sângerării – aplicarea garoului (hemostaza)
- se realizează prin compresiune - directă
- la distanţă

Compresiune directă - metoda cea mai indicată; se aplică un pansament peste plagă
şi se trage o faşă , compresiv (pentru hemoragiile arteriale).

Compresiune la distanţă (aplicarea garoului)

- se obţine prin aplicare de garou peste o faşă nederulată aplicată pe traiectul
vaselor, printr-o curea, batistă, etc.
- compresia este bine aplicată când segmentul de membru situat sub ligatură
devine palid-alb şi hemoragia se opreşte.

24
- odată cu garoul se ataşează şi un bileţel cu ora aplicării garoului şi eventual
numele persoanei care l-a pus.
- la hemoragii arteriale garoul se aplică între rană şi inimă; la hemoragii venoase
între rană şi extremitatea membrului afectat.
- garoul nu se poate ţine mai mult de 60-80 de minute, altfel, după acest interval
poate apare “şocul de ridicare a garoului”

CAPITOLUL VI
ARSURILE

Arsurile- sunt provocate de caldura sub diferite forme, agenti chimici,

electricitate si iradiatii.

Arsurile termice se datoresc caldurii, care poate actiona prin: flacara,

lichide cu temperatura înalta, metale încalzite, gaze sau vapori supraîncalziti, corpi
solizi incandescenti.
Important în aceste situatii este oprirea cât mai rapida a arderii cu jet de apa.
Acest lucru este valabil si pentru situatiile când flacara este deja stinsa, deoarece în
acest moment arsura se poate propaga în continuare în profunzime. Se îndeparteaza
hainele accidentatului cu conditia ca acestea sa nu fie lipite de piele iar manevra de
dezbracare sa produca distrugeri tisulare. Odata cu dezbracarea accidentului se va
asigura protectia acestuia de hipotermie.

Arsurile chimice sunt produse de unii acizi ca: acid azotic, clorhidric,
sulfuric, oxalic, etc sau de substante alcaline: hidroxid de sodiu, de potasiu, de
calciu, amonia gazos, etc.
Spalarea suprafetei arse cu jet de apa în aceste situatii trebuie sa fie de o
durata mai mare, pentru a fi siguri ca se îndeparteaza orice urma de substanta
cauzatoare. Profunzimea arsurii este direct proportionala cu timpul de contact, de
concentratia substantei si proprietatile substantei.

Arsurile electrice se datoresc contactului cu un conductor electric aflat sub

tensiune.
În cazul arsurilor provocate de curentul electric important este îndepartarea
accidentatului de sursa de curent (sau invers). Totdeauna se are în vedere
posibilitaea leziunii la nivel de coloana cervicala (datorita mecanismului actiunii).
Arsurile electrice produc leziuni atât la suprafata cât si în profunzimea
organismului. Tesuturile sunt distruse prin mecanism termic. Se cauta poarta de
intrare si poarta de iesire a curentului electric. Acest lucru este important pentru ca
ne furnizeaza informatii privind traseul urmat de curent prin organism. Distrugerea
tesuturilor este maxima la punctul de intrare. Daca sunt interesate vase importante
apar gangrene iar daca traseul intersecteaza inima pot aparea tulburari în activitatea
inimii deosebit de grave chiar moartea.
25
 Arsurile prin radiatii - produse de razele solare, raze ultraviolete, etc.

Localizari periculoase si arsuri grave sunt:

- fata, gâtul pentru ca arsurile la acest nivel pot fi urmate de complicatii la
nivelul aparatului respirator;
- toate arsurile care sunt în apropierea fetei (pleoape), mâinii, peroneului,
zonele de flexie ale membrelor, leziuni circulare la nivelul membrelor;
- arsurile care depasesc mai mult de 30% din suprafata arsa indiferent de
gradul de arsura;
- arsurile de gradul III si care depasesc 10 % din suprafata corpului;
- arsurile complicate cu fracturi si cu distrugeri masive de tesuturi moi;
- arsuri profunde cauzate de substante acide sau de curent electric.

Arsurile sunt de patru grade:

a) gradul I – pielea se înroşeşte şi ustură, doare la atingere
Primul ajutor – scoaterea accidentatului de la locul accidentului
! Acţiuni minime
- Nu trebuie atinsă zona de piele de la locul accidentului
- De preferat acoperirea arsurii cu tifon steril, învelim bine victima într-un
cearceaf, pătură, etc. – cabinetul medical
- Dacă nu putem transporta accidentatul la un cabinet medical – apă călduţă
(aproximativ 200C) sau ser fiziologic călduţ sau bromocet din abundenţă.
- administrăm sedative (Mialgin, Algocalmin)
- toaleta primară a plăgii – spălare cu bromocet, etc., îndepărtarea pielii arse,
badijonare cu alcool de 700.

b) gradul II – apar băşici (flictene), începe să fie afectat ţesutul şi zona începe să
fie dureroasă.
Primul ajutor – badijonare, băşicile nu se sparg – necesită prezenţa medicului.

26
c) gradul III – periculoase, necesită transport de urgenţă la spital
În plus, pentru arsurile de gradul I şi II – se poate aplica local prin pulverizare
bioxiteracor (spray), se pot administra profilactic antibiotice.
d) gradul IV- intereseaza toate straturile pielii, apare necroza (moartea celulelor).

CAPITOLUL VI
ELECTROCUTARE

Accidentele datorate curentului electric apar în urma trecerii acestuia prin

corpul uman sau ca urmare a producerii unui arc electric. În raport cu intensitatea
curentului pot apare diverse manifestari.
Tesuturile interne ale corpului, umede si sarate, sunt bune conducatoare de
electricitate, bariera principala la trecerea curentului venind din partea pielii. Pielea
uscata este un bun izolator si prezinta o rezistenta mai mare spre deosebire de
pielea umeda.
Daca o unda puternica de curent electric trece prin corpul uman , unele dintre
afectiunile interne sunt: disturbarea ritmului cardiac sau intreruperea cardiaca.
Uneori zdruncinarea asociata cu arsura electrica poate provoca o aruncare sau o
cadere, rezultand fracturi sau alte afectiuni asociate.
La locul de contact al curentului, victima prezinta arsura, a carei întindere ,
profunzime si gravitate se datoresc transformarii la exteriorul sau interiorul
corpului a energiei electrice în energie calorica. Voltajul arde si intensitatea
omoara.

Consecintele accidentelor electrice pot fi variate:

 sindroame cardio-vasculare (tulburari de ritm cardiac, colaps, soc etc). De
exemplu este suficienta o descarcare cu intensitatea de 10 amperi pentru a
produce tulburari de ritm cardiac;
 sindroame respiratorii (insuficienta respiratorie, stop respirator,
pneumotorax);
 sindroame neurologice (convulsii, paralizii, tulburari de comportament);
 arsuri (la locurile de intrare/iesire ale curentului si la nivelul mucoaselor etc.)

Uneori aceste sindroame specifice actiunii curentului electric asupra

organismului uman pot fi insotite si traumatisme (fracturi, plagi).
27
       Conduita de urmat:
Siguranta salvatorului. Nu atingeti victima înainte de a întrerupe curentul
electric. Se întrerupe sursa de curent. Se îndeparteaza victima de sursa de curent
utilizând un obiect uscat ca de exemplu o coada de matura, haine uscate, având
grija sa va plasati pe o zona uscata.
Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale este pasul urmator cu
mentiunea ca se considera posibilitatea existentei leziunii de coloana cervicala.
Daca victima nu respira si nu are puls se încep imediat manevrele de resuscitare
cardio-pulmonara dupa ce a fost solicitat ajutorul unui echipaj calificat. Toti
accidentatiii electrocutati se transporta la spital.
Arsurile provocate de curentul electric pot parea minore insa nu toate
afectiunea este prezenta pe suprafata pielii, aceasta putandu-se extinde in
adancime, in interiorul tesuturilor pielii.

In timp ce ajuti o persoana electrocutata si esti in asteptarea cadrelor

medicale, tine seama de urmatoarele sfaturi:
 Virsta si afectiunile asociate ale persoanei electrocutate; de exemplu, copiii
au rezistenta la nivelul tegumentului foarte mica si arsurile sunt mai grave,
persoanele in varsta care au afectiuni cardiace sunt mult mai expuse in cazul
unui accident;
 Timpul scurs pana cand persoana a primit asistenta medicala; reanimarea
trebuie intreprinsa cat mai rapid posibil (in primele 5 minute);
 Tensiunea si intensitatea curentului electric; un curent de intensitate mare
produs de tensiuni inalte poate carboniza tesuturile in locurile unde rezistenta
este cea mai mare;
 Gradul de umiditate in mediul inconjurator, acesta fiind un bun conducator
de electricitate.

 Atentie !
Este obligatoriu ca orice manevra de prim ajutor sa fie precedata de
intreruperea sursei de curent, nerespectarea acestei cerinte prezentand risc vital
pentru salvator.
Cand acest lucru este imposibil, victima trebuie indepartata cu ajutorul unui lemn,
avand grija sa punem sub propriile picioare un obiect uscat.

Dupa aceea se urmeaza una dintre variante:

Daca accidentatul este constient: se pozitioneaza pe o parte, se inveleste cu
o patura sau cu folia termoizolanta din trusa de prim-ajutor, se panseaza steril
arsurile cutanate si se imobilizeaza fracturile dupa care se transporta la cea mai
apropiata unitate spitaliceasca pentru evaluare si continuarea terapiei;
Daca accidentatul este inconstient si prezinta lipsa respiratiei spontane si a
pulsului la carotide se incepe resuscitarea cardio-respiratorie: masaj cardiac
extern si respiratie gura la gura (5 compresii pe torace alternativ cu 2 respiratii
28
 gura la gura), care nu se va intrerupe pana la sosirea unui echipaj dotat cu
echipament corespunzator pentru sustinerea functiilor vitale (ambulanta de
reanimare) ;
Daca accidentatul prezinta respiratie spontana si puls, se pozitioneaza pe o
parte sau in pozitia laterala de securitate si se supravegheaza tot timpul
activitatea respiratorie si cardiaca.

 Atentie !
 In general tensiunile mari produc arsuri iar intensitatile mari produc tulburari
cardiace/neurologice;
 Arsurile prin arc electric se trateaza ca cele termice;
 Arsurile interne urmeaza in general traiectele vasculo-nervoase si nu pot fi
evaluate ca si consecinte imediat;
 Trasnetul asociaza intotdeauna electrizare, arsura termica, traumatism
sifototraumatism ("arsura" retinei prin intensitate luminoasa foarte mare);
 Este o greseala ca un accidentat electrocutat sa fie lasat la locul accidentului sau
lasat sa plece la domiciliu fara o evaluare completa intr-o unitate spitaliceasca.

29