UNIVERSITATEA ,DUNAREA DE JOS” din GALATI FACULTATEA DE ECONOMIE $I ADMIN’ ‘RAREA AFACERILOR Daniela Ancuta Sarpe Daniela Nechita MICROECONOMIE ISBN 978-606-8216-26-3 — Editura EUROPLUS Galati, 2010Capitolul 7. Piata - realitate complexa si 7.1. Cererea si oferta 72. Concurenta — confinut si functi 7.3. Pretul -concept,tipologie si funcfi Capitolul 8. Comportamentul producatorilor in con: 8.1. Mediul concurential si decizia de oferta a firmei 8.2. Echilibrul general pe piata cu concurenta perfect le pietei cu concurenta perfect Capitolul 9. Comportamentul producatorilor in conditiile pietei cu concurenta imperfecta 9.1. Problema concentrarii piefelor si geneza structurilor de concurenta imperfecta 9.2. Monopolul 9.2.1. Decizia de oferta a firmei monopoliste 9.2.2. Ineficienta monopolurilor 9.2.3, Cauzele aparitiei monopolurilor 93. Oligopolul 93.1. Modelul Stackelberg de decizie secventiala 9.3.2. Modelul Cournot de decizie simultana 9.3.3. Concurenta monopolistic BibliografieCAPITOLUL 7 PIATA ~ REALITATE COMPLEXA $I DINAMICA. Objective de studiu + Definirea pie(ei sia elementelor ce caracterizeazd piata: cerere, oferta, pret; + Prezentarea concurenjei ca permanentdi a economiei de playa 7.1. Cererea si oferta in general, cererea se defineste ca fiind dorinja de a intra in posesia unui bun material sau serviciu, la care se adauga posibilitatea si dispozitia de a plati preful cerut pentru acesta in sens restrans, cererea reprezinti cantitatea dintr-o anumiti marfi, ce poate fi cumparati de un individ, intr-o perioada determinata de timp, la un pref unitar dat. Prin insumarea cererii tuturor cumparatorilor de pe piaja bunului respectiv, se determin’ cererea agregata (total) de piafi a acelui bun. Aceasti cerere exprim& raportul in legaturd cu c dintr-un bun care la un anumit pret este doriti si poate fi cumparata si preful maxim, ce poate fi achitat de cumparatorul unei anumite cantitati din bunul dort Legea general a cererii exprima existen{a unui raport invers proportional ceruta si preful ce trebuie platit pentru un anumit bun, Aceasti lege se verifici in cazul bunurilor normale, a clror cerere creste odati cu cresterea veniturilor, si in cazul_majorititii bunurilor inferioare, a c&ror cerere scade odati cu cresterea veniturilor. De asemenea, exista situafii care numai aparent contrazic legea generald a cererii, Astfel, se poate ca unii cumparatori s cumpere mai mult de la unele firme chiar daca acestea practic& prefuri mai ridicate pe fondul unei economii de timp. in situatia in care pretul si calitatea bunului sunt in relatie directa, cresterea pretului poate fi insotita si de o sporire a cantitatii cerute, deoarece diferenta de pret va fi compensati de diferenta de calitate cdstigati. Totodata, cresterea pretului poate fi insotité si de o crestere a cantititii cerute, in situatia cresterii veniturilor, a numarului de cumparitori, a preferinfelor ete, Nici in aceste situatii legea general a cererii nu este contrazisi, deoarece ea exprima relatiile de cauzalitate dintre pret si cantitatea ceruti, considerind celelalte conditii ale cererii constante. Datorita diversificarii nevoilor de consum si cuprinderii in sfera relajilor de piata a celei mai mari parji a bunurilor economice, in economia contemporana se constati multiplicarea formelor de manifestare a cererii, Acestea pot fi delimitate in baza mai multor criteri + Dupi natura bunurilor care fac obiectul cererii, se disting — cerere de satisfactori sau bunuri destinate consumului personal; cerere de prodfactori, care vizeaza bunuri de capital; cerere de forti de munca; cerere de capital banese etc + Dup& relagia dintre bunuri — eerere pentru bun complementare; cerere derivati + Dupa purtitorit cererii ~ cerere individual, exprima cererea unor subiecfi pentru un anumit bun, la diferite niveluri de pret, intr-o perioada data. Aceast& forma este influenjata in mare masura de factori subiectivi(preferinge, dorinje, traditi, optiuni,etc.), cerere colectiva, care reflecta relatia existent’ la un moment dat, intre difetite nivele de pret si cantitatea pe care ansamblul consumatorilor unui bun are intentia si 0 cumpere; cerere global sau total, ca expresie la nivel najional, a tuturor cheltuielilor de consum care prezint& un grad foarte ridicat de agregare. + Dup modul de manifestare ~ cerere potential, care reflect’ nevoia de consum a subiectilor, cerere amanati, care din diverse motive, nu poate fi satisfcuta in prezent, urmind ca acest lucru sii aibi loc intr-o perioada viitoare. intre cantitatea substituil le, cerere pentru bunuri 59+ Dup& concordanta cererii cu nevoile autentice ale subiectilor ~ cerere reali, exprima cerinte efective; cerere intrefinuth artificial, ca rezultat al strategiilor promovate de unele firme, cu scopul convingerii consumatorilor s& prefere produsele sau serviciile lor Evolutia cererii de consum se afla sub incidenja unei diversitaji de factori care actioneaz’ cu intensitati gi in sensuri diferite, se intersecteaza, se completeaza si uneori chiar isi anuleaza reciproc influenga Unii factori sunt de natura obiectiva : nevoile de consum ale agentilor si veniturile tor, pretul piefei; calitatea bunurilor, conjunctura economick ete., iar alfii au un caracter subiectiv: preferintele subiectilor, dorintele, optiunite lor, gradul de satisfacere a nevoilor ete., precum si interventia unor agenti in mecanismul cereri si ofertei Dorinfa de a beneficia de utilitate unui bun este rezultatul nemijlocit al manifestarii unei nevoi de consum. Astfel, nevoia este primul factor ce determina aparitia cererii. intre marimea si intensitatea nevoii de un anume gen, pe de o parte, si marimea si intensitatea cererii de bunuri capabile sa satisfac nevoia respectiva, pe de altd parte, exist un raport direct proporjional, ceea ce nu inseamndi ca cererea se modifica (scade sau creste) in aceeasi proportie in care se schimba nevoia, deoarece ea poate fi influentati si de alfi factori ce-i pot imprima un caracter progresiv sau regresiv in raport cu nevoia de consum, in majoritatea cazurilor, nevoile de bunuri depasesc posibilitiile de satisfacere a lor, motiv pentru care cererea se va plasa intotdeauna sub nivelul necesitatilor de consum. Astfel, datoritd ccaracterului limitat al resurselor financiare, naturale si de munca, producitorii nu vor fi niciodata capabili si produc& intreaga cantitate de bunuri necesara pentru satisfacerea integral a nevoilor consumatorilor. Pe de alta parte, nivelul limitat al disponibilitatilor banesti ale cumparatorilor va face ca intotdeauna o parte din nevoi si rman nesatisfacute in literatura de specialitate se opereaza si cu notiunea de nevoie solvabil4, care exprimi nevoia ce poate fi acoperité cu oferta existent, Derivatd din aceasté nofiune, cererea solvabila desemneazi cererea pentru care consumatorii dispun de acoperire bineasc&, si depinde atat de marimea ofertei, ct si de nivelul veniturilor si al preturitor. Neconcordanfele ce exist intre nevoie si cerere deriva din aceea cd, spre deosebire de cerere, care este prin excelent& 0 categorie a piefei (satisfcut numai prin intermediul actelor de vanzare- ‘cumparare), nevoia se poate manifesta si respectiv acoperi si in afara piefei sau a circulajiei bunurilor, direct din productia proprie. Din multitudinea de factori ce influenteaz8 cererea consumatorilor, analizele economice retin cu prioritate prequl de vanzare si veniturile subiectilor, asa cum s-a prezentat in capitolele anterioare. Exist gi alte situa care se abat de la legea cererii, situafii intdlnite sub denumirea de cerere atipica © reacjie atipicd a cererii este prezentata si in cazul ,,cfectului ostentativ”, care reflect comportamentul unor categorii de subiecti , ce doresc si etaleze un anumit statut social si reactioneaz la ridicarea prefului cu matirea cereri © alta situatie de cerere atipica este reprezentata prin efectul de venit nul. in acest sens, exist mirfuri foarte scumpe, la care accesul este extrem de limitat tocmai datorit& pretului, iar marea majoritate a populatiei nu are acces la aceste bunuri datorit& venitului insuficient in raport cu pregul. in consecin{a, reducerile succesive de pre{ nu afecteazii cererea, in masura in care sunt suficiente pentru a permite accesul altor categorii sociale pe pia Tot in categoria cererii atipice se incadreaza si efectul de anticipatie. Astfel, in perioadele inflationiste, populatia anticipeaza cresteri continue ale preturilor, si pentru a se proteja in fata acestor cresteri, populatia incearcd si-si facd rezerve, cumparand mai mult, chiar dac& pretul creste, deoarece anticipeaza cresteri si mai mari in vitor intr-o perioada determinat& de timp, cererea pentru un anumit bun se poate modifica in functie de evolujia unor factori sau conditii ale cererii, considerand ca diferitele niveluri de productie nu se 60modific’, Principalii factori sau condifii ale cererii care determina cresterea sau reducerea cererii pe piaja unui anumit bun sunt + Modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor, + Modificarea preturilor altor bunuri, in situafia in care dowd bunuri x si_y sunt substituibile, intre modificarea pretului bunului x si evolutia cererii bunului y exist 0 relatie directa, si respectiv indirecta, in cazul i + -Numarul de cumparatori — relatie directa, pozitiva, + Preferinjele cumparatorilor ~ dacd preferintele consumatorilor pentru un anumit bun se accentueaz, cererea pentru bunul respectiv creste, si invers in situatia in care se inregistreaz’ 0 diminuare a preferinjelor acestora; + Previziunile privind evolufia prefului si a veniturilor — in situatia in care se prevede o crestere a pre(ului unui anumit bun, cererea prezenti va creste si invers, iar in situafia in care se prevede 0 crestere a veniturilor banesti, cererea prezenti pentru un anumit bun creste gi invers. care bunurile sunt complementare. re numarul de cumparatori si cererea pentru un anumit bun exist o Oferta sintetizeaza si concretizeaza comportamentul si optiunile intreprinzatorului. Ea exprima capacitatea de reactie si adaptare a intreprinzatorilor la modificarile si exigentele cereri Ca gi cererea, oferta poate fi abordat& in dou moduri distincte, respective ca oferta individual si oferta globald (agregata), In general, oferta individual exprima cantitagile dintr-un bun material sau serviciu pe care o firm sau un agent economic doreste si este capabild si le pund in vanzare la un moment dat si la un anumit pret al piefei. Oferta globala se obfine prin agregarea intr-o marime sinteticd a tuturor ofertelor individuale din acelasi bun material sau serviciu, expriménd cantitatile pe care piafa le pune la dispozitia cumparatorilor la un moment dat, la fiecare pref in parte. n definirea ofertei se pleaca de la relatia functionala care exist intre cantitatile de bunuri pe care vanzitori le aduc pe piati si preturile acestora, in conditiile in care ceilalti factori sunt considerati constanji. Chiar daca este strins legati de categoria economic de productie, cu care adeseori se confuunda, oferta se deosebeste, in esenta ei, de productie. Astfel, in timp ce productia este priviti ca un rezultat al procesului de transformare fizici a factorilor in bunuri, fiind legath de procesul propriu-zis, de productie, oferta este legata, prin excelenta, de procesul de valorificare, respective de piafa. in al doilea rind, intre productie si oferta exist o diferenga cantitativa, in sensul cA productia care nu este destinata pietei, nu afecteaza nivelul ofertei. in consecinta, oferta este cea care mediaza legiturile intre nevoia de consum, exprimata prin cerere si productie. Oferta reprezinti cantitatea maxima dintr-un bun pe care un vanziitor intr intr-o perioada determinati de timp, la un pret existent pe pia Prin insumarea cantitiyilor oferite, 1a acelasi pret de cAtre tofi vanzitorii, rezulth oferta de pia, care constituie expresia intengiilor vanzitorilor, a abilitiyii si a dorintei lor de a vinde pe piat@ bunuri materiale si servicii. in functie de natura bunurilor, se distinge oferti de bunuri independente, oferta de bunuri complementare si oferta mixta (cand mai multe bunuri oferite satisfac aceeasi cerere), Spre deosebire de cerere, oferta se afla intr-o mai mare dependenti de productie. Modificarile ‘in volumul acesteia sunt influentate, substantial, de factorul timp, respectiv de perioada necesara obtinerii bunurilor oferite spre vanzare. Pe termen foarte scurt, oferta se regleazi pe seama stocurilor sau rezervelor, daci bunurile respective sunt stocabile. Aceasta este oferta instantanee sau curent Pe termen scurt, oferta poate fi marti prin utilizarea intensiva a capacititilor de productie existente sau prin angajarea de for{a de munc& suplimentard, prin prelungirea timpului de Iueru etc., fard si fie nevoie de sporirea cantitatii tuturor factorilor de productie. Pentru adaptarea urgent a ofertei la cerere se poate apela la import. Pe termen lung, insi, acoperirea eventualelor deficite de ofert necesita ni productie sau extinderea capacititilor de productie existente, prin lucrati de investi si omologarea noilor tehnologii, prin calificarea fortei de munca ete jioneazi si. o vind capacititi de prin proiectarea 61Volumul ofertei este influentat si de numarul de ofertangi pentru bunul respe: ponderea fiecdruia in oferta totala in principal, oferta se raporteaza la cererea de consum i perspectivele ei. Nici un intreprinzitor nu va face investitii pentru o eventual ofertd, daci nu exist sau nu se intuieste in perspectiva, o cerere corespunzatoare. precum si de Legea general a ofertei presupune existenta unui raport direct proportional intre pret si cantitatea oferita Oferta de bunuri este influentat& de o multitudine de factori. Unii dintre acestia au o actiune directa asupra ofertei (pretul de vanzare, costul de productie, cererea de consum, capacititile de productie), iar alfii se manifesta prin intermediul altor factori sau fenomene (dezyoltarea calor de comunicatie, conjunctura economicd, sezonalitatea unor activitati, perfectionarea tehnologiilor, expansiunea comertului exterior etc.) Printre factorii cu actiune directa se detaseaza ca important + Pretul pietei ~ oferta de bunuri se afla intr-o strinsi dependenti fat de pretul pietei, fiind in anumite limite, sensibila la variagiile acestuia. La prejuri ridicate, vanzatorii sunt dispusi si mireasc& oferta si o diminueaza la preturi reduse. Dac& pretul piefei este mai sczut decat cel la care intreprinzatorii intenfioneaz si vanda marfa, ei prefera s& retrag’ cantitatea de bunuri oferite, stocdndu-le, in asteptarea unor preturi mai ridicate. Reactia ofertei la modificarea pretului prezinta, uneori, abateri de la regula general. Aceste situatii depind de caracteristicile bunurilor economice si de posibilititile practice de modificare a volumului productiei. Datorita interdependentelor dintre productie si desfacerea diferitelor bunuri, oferta unui bun economic reactioneaz’ nu numai la modificarea pretului acestuia, ci sila variatia prefului altor mirfuri, indeosebi a celor substituibile, manifestndu-se ca oferta incrucisata. Reducerea pretului la un bun substituibil mareste oferta la inlocuitori, dup’ cum majorarea 0 reduce. In cazul bunurilor complementare, variatia prefului la produsul de baz modifica simultan gi in acelasi sens oferta bunului complementar. + Costul de productie ~ impactul costului de productie asupra volumului ofertei este diferita timp. Pe termen scurt, decizia de oferta se raporteazi la costul marginal. Astfel, in situatie de concurent& liber, cénd prequl piefei nu poate fi controlat de intreprinzBtori, acestia decid si miireasca oferta atit timp cat preful este superior costului marginal, deoarece nici un intreprinzator niu este interesat si produca gi si vanda daca pretul pietei nu acoperd cheltuielile cu productia suplimentara. Pe termen lung, decizia de oferta se raporteazai Ia costul mediu, agentii economici, optind pentru cantititile care pot fi obfinute cu cele mai mici costuri de producti. Decizia de rite a ofertei se menfine atat timp cét prequl piefei depigeste costul mediu, acesta reprezentand limita minima acceptat de ofertangi sau nivelul critic al ofertei. Cind pretul egaleaz costul mediu, profitul devine zero. Dac vanzarile continua la un pret inferior costului mediu, firma inregistreaza pierderi si va trebui si renunge la activitatea respectiva + Numirul si dimensiunile firmelor care fabricd si livreaz8 acelasi bun sau categorie de bunuti influenteazi direct volumul si dinamica ofertei, conditionand posibilititile ei de adaptare la variatiile cererii, mai ales in cazul unei cereri elastice. + Anticipatiile asupra pretului bunului, ale bunurilor complementare si a celor substituibile, pretul resurselor, constituie un alt factor direct care isi pune amprenta asupra evolutiei ofertei + Conjunctura economick — are un impact decisiv asupra ofertei printr-o serie de procese si fenomene economice : activitatea investitional’, ocuparea fortei de munca, evolutia comertului exterior, nivelul ratei dobanzii etc. In strans& legatura cu conjunctura economica actioneaza si alti factori stimulatori sau restrictivi, cum sunt progresul tehnic, costul resurselor, prelevarile fiscale, taxe, impozite, precum si forte imprevizibile de natura riscului si incertitudinil, Taxele si subventiile practicate de catre stat, in cazul anumitor bunuri, se constituie ca factori care contribuie la incurajarea sau descurajarea ofertei de bunuri asupra cdrora se aplicd. Desi ele se pot lua in considerare separate atunci cand se studiazi evolutia ofertei, ca efect al modificarii lor, in cele din urmd influenfa acestora se transmite la fel ca si influenta factorilor de productie, chiar daca ele mu afecteaza costurile, ci direct rezultatele financiare ale ofertantilor. in conditiile in care ceilalti e2factori de influenfé sunt constangi, marirea taxelor conduce la diminuarea ofertei, in timp ce sporirea subventilor are ca efect impulsionarea ofertei + Cererea de consum ~ volumul si dinamica ofertei este expresia cererii. Dacd cererea este in crestere, agentii economici sunt stimulati si mareascd oferta si invers. Tendinta de reducere a cererii devine un semnal pentru ajustarea deciziei de oferté. Cand pretul piejei nu se modifica, cererea influenteaza oferta in sensul cresterii sau al sciderii, in raport de gradul de saturatie al acesteia Elasticitatea ofertei exprima gradul modificdrii ofertei in funcjie de schimbarea prefului sau a oricareia din conditiile ofertei. Elasticitatea poate fi evidenfiat& prin coeficientul de elasticitate %A0 “AP in functie de marimea acestui coeficient se disting urmatoarele categorii de oferta: + pentru Eoip > 1 , avem oferta elasticd; + pentru Eo‘p < 1, avem oferta inelastica, + pentru Eo/p = 1, avem ofertd unitard, + pentru Eolp = 0, oferta perfect inelastict: + pentru Eolp —> > oferta perfect elastica Elasticitatea ofertei are o important deosebiti in luarea deciziilor, deoarece in functie de evolutia pretului de pe piata fiecdrui bun, veniturile totale incasate de o firma, depind atat de forma de elasticitate a cereri, cat si de posibilitatea de adaptare a ofertei la aceast& evolutie, Elasticitatea ofertei este determinati de o serie de factori, mai importangi flind + Costul de productie in situatia in care pe piaja unui se inregistreazd o crestere a cereri, iar celelalte conditii rman neschimbate, cresterea ofertei depinde de nivelul costului de productie La un nivel dat al eficientei utilizarii factorilor de productie, marimea costului depinde de pretul resurselor economice utilizate, Astfel, intre nivelul costului si elasticitatea ofertei exista o relatie negativa. Cresterea costului va determina o scidere a elasticitiqii ofertei si invers, dac& toate celelalte conditii raman constante. + Posibilitijile de stocare a bunurilor — daci bunurile pot fi depozitate si pastrate o anumita perioada de timp, elasticitatea ofertei in functie de prequl acestor bunuri creste gi invers, in cazul care posibilitaile de stocare sunt reduse. De regula, intre posibilitajile de stocare a bunurilor si nivelul coeficientului elasticitatii oferte la pret exist o relatie pozitiva. + Costul stocirii — acest cost include cheltuielile de depozitare, chirii, salarii, dar si cheltuieli ocazionate de pierderea prin depreciere sau schimbare a modei, cheltuieli ce se adaugii Ia costul de productie, motiv pentru care intre elasticitatea ofertei la pret si costul de stocare existd o relatie inversi. + Perioada de timp de la modificarea prefului — daci pretul de pe pia{a unui bun se majoreaza, iar celelalte conditii ale ofertei rman constante, forma elasticitaqii ofertei depinde de durata perioadei de timp care a trecut de la modificarea prefului. in acest context exista trei perioade de timp, respectiv perioada pietei, 0 perioada scurti de timp si o perioada lunga de timp. Perioada piejei se caracterizeazA printr-o durata foarte scurta de timp de la modificarea pretului unui bun, ca urmare a cresterii cererii, perioada in care ofertantii se gisesc in imposibilitatea sporiii productiei, oferta fiind perfect inelasticd. Perioada scurta de timp imprima ofertei un caracter inelastic. in aceasta perioada, in conditiile cresterii prejului, ca rezultat al cresterii cereri, existd posibilitatea sporirii, in anumite limite, a cantitigii ofertei prin utilizarea unui volum mai mare de resurse disponibile, ins procentul de crestere a cantitatii oferite este mai mic decat procentul de sporire a prejului. Perioada lung de timp asigur§ posibilitatea unei oferte elastice. In cadrul acestei perioade, producdtorii pot spori cantitatea factorilor de productie implicati in producerea bunurilor, printr-un proces investitional sustinut, in scopul largirii capacitatii de productie existente sau prin intrarea de noi firme in industria bunurilor respective, ca urmare a cresterii cererii gi, in final, a preqului 637.2. Concurenfa ~ confinut si funefii Alaturi de cerere, oferta si pret, concurenta este una din variabilele definitorii ale piefei Forma activi a liberei inifiative este concurenfa, trisiturd esentiala a economiei de piat’, al rei mecanism este concurenfial. Concurenfa reprezinti confruntarea deschisi dintre agentit economici vanzatori - ofertanji pentru a atrage de partea lor clientela, respectiv cumparatori - solicitanfi. Concurenta este confruntarea deschisa, loiala, in cadrul careia vnzAtorii si cumpiratorii urmaresc si-si amelioreze situatia pe piata, fiind considerata calea de satisfacere a intereselor tuturor participantilor la viata economic. De asemenea, orientind agentii economici spre producerea a cea ce este cerut $i dorit de cBtre consumatori Ia costuri cit mai reduse in conditiile date, concurenta sigur producdtorilor profiturile asteptate, iar consumatorilor satisfacerea nevoilor. in functie de instrumentele luptei de concurenti, care pot fi de naturd economic’(reducerea prefurilor de vanzare, reducerea costurilor bunurilor sub cele ale concurentei, ridicarea calitaqi bunurilor etc.) si de natura extraeconomica (furnizarea de informatii generale pentru tofi clienti sponsorizarea unor actiuni sociale de interes local sau national etc.), ea poate fi departajaté in concurenta loiali si concurenfa neloiala. Concurenta loiali se caracterizeaza prin folosirea nediscriminatorie de citre vanzitori a unora din instrumentele luptei concurentiale, in conditiile accesului liber pe piafa si a deplinei posibilitati de cunoastere a mijloacelor de reglementare a relatilor vanzator-cumpirator. Concurenta neloialii consti in acordarea unor stimulente deosebite clientilor, in utilizarea anumitor mijloace extraeconomice de patrundere si menjinere pe pia ete. in economia de piaf’, concurenta, prin funcfiile ei, este apreciati ca o lege economica cu un important rol in reatizarea progresului tehnico-economic. Astfel, in primul rand, concurena stimuleaz progresul general ~ prin competitia pe care o intretine intre firme, ea deschide perspective de profituri convenabile pentru toti participantii, favorizandi si elimindndu-i pe cei care nu au posibilitatea de a se adapta la noile cerinte ale pietei lea rand, fiind potrivnicd scumpetei, concurenja duce la reducerea prefurilor de vanzare. in al treilea rnd, prin influentele directe asupra psihologiei agentilor economici, mediul concurengial alimenteaz optimismul acestora, stimulindu-le creativitatea si preocuparea continua de crestere a eficienfei intregii activitati, de maximizare a profiturilor, dar si de satisfacere mai bun a nevoilor de consum Ca gi piata, concurenta a cunoscut o amploare diferita in timp si spatiu. Amploarea concurentei este influenfata de numeroase imprejurari, cum ar fi + numarul si puterea economica a agentilor cereri si ofertei; + gradul de diferentiere a ofertei si preferintelor; + Gradul de transparent’ a pietei; + misura in care societatea, mediul economic, social, politic, cultural sunt capabile si stimuleze inifiativa, creativitatea, riscul, spiritul de competitie, dar si de cooperare; + reglementarile privind intrarea/iegirea de pe o anumita piat%, + gradul de substituibilitate si complementaritate a bunurilor economice; + mfrimea veniturilor si mecanismele prin care acestea se objin; + nivelul de dezvoltare economica, cultural-spiritual& si morala a membrilor societdti. 7.3. Pretul - concept ~ ipologie - functi Ca evaluari conerete 1a care circula bunurile, preturile reprezinti cea mai complex forma de masurare economica. in sens general, pretul exprima cantitatea de moneda ce trebuie platita pentru achizitionarea de bunuri materiale si servicii in cadrul tranzactiilor bilaterale de piatd. Nivelul si evolutia pretului sunt influentate din latura cererii de utilitatea bunului ce urmeaz a fi achizitionat, de capacitatea de plati a cumparatorului, de costul cumpararii bunului din alta parte, ete. Din unghiul 64ofertei, preful este influenfat in mod deosebit de costul de productie, respectiv de consumul de factori necesar producerii bunului oferit si de preturile bunului respectiv practicate pe alte piete, Prejul si teoria prejului ocupa un loc central in stiinta economic’. De altfel, neoclasicii au considerat teoria economica ca stiinta a formar si evolutiei pretului. Indiferent de optica sub care este privit, preful masoara ceva. La intrebarea ce anume masoara pretul, principalele scoli economice au dat explicati diferite cunoscute ca teorii ale pretului. Acestea sunt : teoria clasicd a prefului; teoria neoclasic& a prefului; teoriile mixte ale prefului in teoria clasic’, prejul are substanfi in valoarea economica a bunurilor supuse tranzactiilor, valoate determinati de consumul de factori de productie si de remuneratiile revendicate de ctre posesorii acestora, Situafia coneret& de pe piafd face ca pretul sa se fixeze la nivelul valorii economice sau si oscileze in jurul siu, inst in conditii normale, el nu se rupe de baza sa obiectiva, respectiv de valoarea economicd. Scoala neoclasicd a fundamentat teoria subiectiva a preqului, dupa care acesta este determinat de utilitatea marginala si de raritatea respectivului bun, de cantitatea in care se afl bunul comparativ cu nevoile si cu cererea solvabilé, Valoarea economic’ si pre{ul unui bun sunt cu atét mai mari cu cat el are o utilitate marginal mai mare si este mai rar. Pe baza lor se formeazi de fiecare dati un raport intre cerere si oferta care influenteazi nivelul si dinamica preturilor. Deosebirea dintre teoria clasicd si cea neoclasica deriva din cauza primara care determina prejul. Astfel, dupa clasici, prejul exprima, in principal, conditiile de productie ale bunului, modul in care el se objine prin combinarea factorilor de productie, iar producdtorul este ,dirijorul” preqului. La neoclasici, preful este determinat de conditiile piejei, de modul in care sunt percepute si se manifesta raritatea si utilitatea marginal, iar rolul decisiv in formarea si evolutia prefului apartine cumpiratorilor. Teoria mixta sau teoria contemporand a valorii economice a prefului a fost elaborati de scoala de la Cambridge, Ea pleacd de la premisa ci cele doua teorii nu sunt opuse, ci doar constituie explicatii incomplete si solutii parfiale privind valoarea economica si pretul. in acest sens, interesele producdtorului si consumatorului, raportul dintre ele determina raportul dintre cerere si oferta, si reprezint, in ultima instanfa, substanfa prefului si influenteaza nivelul si dinamica lui in realitatea economica exist’ o multitudine de preturi. in raport de situatia pietei si de scopul analizei, preful poate fi analizat ca o variabila dependenta sau independenta, in primul caz se apreciazi c& preful este un rezultat al piefei, care se impune agentilor ei; fiecare este un ,,primitor de pret”. in acest caz, agentii cererii si ofertei influenfeaza piafa, in principal, prin cantitii, In cel de-al doilea caz, un agent sau un grup de agenti economici reusese, au forta si dispun de mijloace specifice pentru a influenta sau determina nivelul preqului. in aceasta situatie, pretul este cel care influenteazi direct interesele vanzatorilor si ale cumparatorilor. Dupi modul in care se formeaza, preturile pot fi + preturi libere ~ care se formeazii si evolueazi pe baza conditiilor pietei; teoretic, nu exist& forte suficient de puternice pentru a-ifixa nivelul si pentru a-i determina evolutia. + prejuri administrate — care sunt rezultatul deciziilor statului stale altor centre de fort economic’; + prejuri mixte — sunt cele care functioneazi efectiv in firile cu economie de piata si rezulta din intersectarea_mecanismelor de piati cu mecanisme dirijist-interventioniste rezultate din reglementari legislative ale administratiilor publice si/sau din forfa de care dispun anumite centre de fort& economica Prin functiile lui economice, preful este nu numai o categorie valoricd, ci si o important parghie economica prin intermediul careia se realizeaz4 anumite obiective economice si sociale, Rolul esential al preturilor in cadrul mecanismelor economice este reliefat prin urmatoarele funetii + Funcjia de calcul si de masurare a cheltuielilor si rezultatelor; 65Preful, ca si costul pe baza cituia se formeazl, are o putemic’ inc&rciturd informational’, ef exprimdnd , tensiunile” de raritate a bunurilor, serviciilor gi a factorilor de productie, orientand atat optiunile, cat si deciziile producatorilor si consumatorilor; Funcfia de stimulare a producatorilor — prequl reprezinti in acest sens, elementul central al strategiilor agentilor economici, stimulindu-i in adaptarea permanent& a nivelului calitativ si a structurilor productiei la ceringele reale ale pietei; Funcfia de recuperare a costurilor gi de distribuire a veniturilot, presupune, in primul rand, ca, prin nivelul lor, preturile si asigure agentilor economici compensarea cheltuielilor si obtinerea uunui anumit profit,CAPITOLUL 8 - COMPORTAMENTUL PRODUCATORILOR iN CONDITILE PIETEL CU CONCURENTA PERFECTA Obiective * Descrierea mediului economic specific concuretei perfecte "= Analiza deciziei de oferta cantitativa a firmelor, avand ca obiectiv maximizarea profitului "= Analiza echilibrului general pe piaja cu concurenta perfects 8.1, Mediul concurential si decizia de oferti a firmelor Concurenja constituie un mijloc de coordonare si de orientare a eforturilor indivizilor si totodata o modalitate de adaptare a activitatilor indivizilor fara o interventie coercitiva sau arbitrara a autorititil Degi ca principiu de organizare sociala, concurenta exclude unele tipuri de interventie, ea este compatibild cu alte intervenii care, uneori pot si o completeze sau chiar presupun anumite tipuri de actiuni din partea statului n general, in materie de concurentf, accentul cade pe aspecte care exclud utilizarea constrangerilor de orice natura, deoarece, participantii la tranzactiile de piata trebuie si aiba libertate de decizie. in aceste conditii apare esential accesul tuturor indivizilor la diferite schimburi, in aceleasi conditii. Astfel, orice incercare de a controla preturile sau cantitatile produse sau vandute diminueazi rolul concurentei in capacitatea ei de a genera coordonare eficientA a eforturilor individuale, intrucat modificarile in preturi nu mai reflecta schimbarile intervenite in conditiile productiei si desfacerii, respectiv nu mai ofera repere pentru orientarea actiunilor indivizilor, Concurenta perfect constituie un model de referinta, ce face abstractie de diversitatea formelor de piat’. Acest model teoretic de piafd a suscitat numeroase observatii critice, legate, in principal, de aspectele contradictorii pe care le confine Astfel, in primul rand, prejul care se prezinté intr-o dubla ipostazi : ca variabilé exogend si ca unica informatie a pietei luati in considerare de toti participantii la schimb, presupune o mare centralizare, paradoxala pentru o teorie care isi propune si descrie functionarea unei economii descentralizate, cum este economia de piaf. Mai mult, modelul nu trateaz& costul functionirit unei astfel de organizati. in al doilea rand, concurenta perfecté presupune o implicare redusi a agentilor economici, in sensul ci, ea semnifica, de exemplu, faptul cd firmele isi stabilesc productia fara si se preocupe de problemele comercializarii, plecand de la premisa c& isi pot vinde productia la pretul pietei, iar cumparstorii decid s& cumpere pe principiul c4 vor putea si giseasc4 oricind bunurile de care au nevoie. Aceste aspecte contradictorii ale concurenjei perfecte au imprimat acestui tip de piat’ o importanté tehnic&, intuitiva si nu una practic in cadrul acestui subcapitol vom analiza modalitatea de determinare a curbei ofertei unei firme ce opereazi in conditii de concureng’ perfect, pornind de la functia costului acesteia si folosind modelul maximizasii profitului Deoarece 0 firma, pe piafa cu concurenfi perfect, nu poate influenta preful, problema maximizirii profitului acesteia presupune formularea deciziei cu privire la cantitatea de produs final y oferita pentru a objine cel mai mare profit. Profitul fiind dat de diferenta dintre venituri si costuri, problema maximizarii profitului poate fi formulata astfel 67max[p- y~c(y)] unde: p-y=V(y) _ - functia venitului total al firm iar conditia de optim va fi data de egalitatea dintre venitul marginal obtinut de firma si costul marginal: Vinare(¥) = Cmara(¥) (obfinuta prin anularea primei derivate a functiei profitului total). Firma va opera la acel nivel al producti finale y unde venitul suplimentar obtinut de o unitate suplimentara de producfie egaleazi costul suplimentar ocazionat de producerea acestei unititi de produs. Daca aceasté conditie nu este indeplinita, firma ar putea oricand si-si mareasca profitul modificand nivelul productiei finale in cazul firmei ce opereazi in conditii de concurenfA perfect’, venitul marginal obfinut este chiar pretul de echilibru al piejei. Pentru a demonstra aceasta este suficient si ne intrebaim: cd venit suplimentar realizeazd o firma cand isi sporeste productia y cu Ay ? Rispunsul este: AV = pAy si cum preful p nu se modifica, rezulti c& AV/Ay Vourg Coneluzia ce se impune este aceea cf nivelul optim al lui y pentru maximizarea profitului firmei se afl acolo unde Cne(¥) = p, Sau altfel spus, curba costului marginal este chiar curba ofertei Se poate demonstra ins, c& nu intreaga curba a costului marginal se poate identifica cu cea a ofertei firmei. Asifel, asa cum rezultd si din fig.8.1, pe portiunea curbei costului marginal aflata sub curba costului variabil unitar exist mai multe niveluri ale productiei (y) pentru caré Cnug(y) = p. in fig.8.1, aceste niveluri au fost notate cu yi si y2. Care dintre acestea este nivelul optim ? Cue Fig. 8.1 Considernd ca y; este nivelul optim (deci in cazul ciruia profitul este maxim), cum pe aceasta portiune curba costului marginal este descrescatoare, prin cresterea cantitatii produse, costul fiecdrei tunitifi suplimentare de produs va descreste ducind, in conditile in care pretul p rméne constant, la cresterea profitului. Deci, y; nu reprezinta nivelul optim al ofertei. Curba ofertei firmei se regiseste pe partea crescdtoare a curbei costului marginal (vezi fig.8.1) Coarg(y) = p este o condifie necesara, nu si suficientd, in sensul cd se pot determina niveluri y ce satisfac egalitatea de mai sus, dar care nu genereazi maximul profitului firmei, Reciproca este insi adevarati, deoarece in orice punct ce corespunde unui nivel cantitativ y al ofertei ce asigura atingerea profitului maxim, costul marginal egaleaz pretul de piata al produsului. Comentariul anterior a pomit de la premisa cd este intotdeauna profitabil s& produci un anume volum de produetie. in unele cazuri insa, cel mai bun lucru pentru o firma este sii nu produc nici o unitate de produs final. Sa analizim in continuare cum se poate aplica modelul maximizarii profitului in aceasta situatie. 68Astfel, daca o firma nu produce nimic intr-o anumita perioada (y = 0), ea trebuie si-si pliteasca 84, costurile fixe. in acest caz, profitul va fi dat de (-CF), adica valoarea negativa a costurilor fixe totale in general, profitul generat de objinerea unei anumite cantitati y este: Py - Cy(y)- CF iar firma este mai bine si-si intrerupa activitatea find: -CF > py - Cv(y) - CF, adica in cazul in Co), y Aceasti demonstrafie argumenteaz faptul c& numai portiunea curbei costului marginal ce se ‘giseste deasupra curbei costului variabil unitar reprezinté curba ofertei firmei (vezi fig.8.2). care: C,,(y) Fig. 82. 8.2. Eehi ul general pe piata cu concurenti perfect Combinaind analiza comportamentului consumatorilor cu cea a comportamentului firmelor ce opereazi ‘in conditii de concurengi perfect, se poate studia rezultatul echilibrului generat de interactiunea acestora pe piata. Pretul de echilibru (p’) si cantitatea tranzactionata in conditii de echilibru (q') se vor obtine punand semnul egalitatii intre functia cererii totale (Cror) gi cea a ofertei totale (Oror) la nivelul pietei (vezi fig. 8.3) Cyoe(P)= Or we? Fig. 8.3 69Preful de echilibru este unic, practicarea oricdrui alt pret diferit de acesta find posibila doar pe perioade scurte. Astfel, dacd s-ar stabili un pret pi p’, in acest caz, cantitatea ceruti ar fi depasiti de cea oferita si atunci cajiva ofertanti nu vor fi capabili si-si vanda produsele conform previziunitor lor. Singura cale care le-ar salva situatia ar fi si reduc preful si, dac& unii o fac ti vor obliga si pe ceilalti ofer-tanfi s& se adapteze, preful p» reducdndu-se pind la nivelul prejului de echili-bru p” (vezi fig 8.3), Pot exista si doud cazuri speciale, determinate de caracteristicile ofertei. Astfel, in cazul ofertei _fixe perfect neelastice (vezi fig.8.4.a) cantitatea de echilibru (q') este determinata integral de conditiile ofertei, iar pretul de echilibru (p’), de conditiile cererii. in cazul ofertei perfect elastice (veri fig.8.4.b), industria va putea oferi orice cantitate fa un pret constant, pretul de echilibru (p’) fiind determinat de conditile ofertei, iar cantitatea de echilibru (q’) de conditiile cererii Fig. 84 Pentru determinarea echilibrului se pot folosi si formele inverse ale functiilor cererii totale si ofertei totale: pola) = pela) in care P. = pretul primit de ofertant, Pe prequl platit de consumator. in acest cadru, pretul de echilibru este determinat prin gasirea cantititii de produse in cazul creia suma pe cate componengii cererii (consumatorii) sunt dispusi s-o pliteascd pentru a consuma respectiva cantitate, corespunde cu suma pe care trebuie ofertantii si 0 primeasca pentru a fi dispusi si ofere aceasti cantitate Pentru a exemplifica modalitatea de determinare a cantitiii si prefului de echilibru pe o pial ‘cu concurenfa perfecta, si pomim de la cazul liniar general al functilor cereri si ofertei totale: Cror=a-bp Oror=c + dp Pretul de echilibru se va determina acolo unde: 701 p.(q)= ad+be bedCAPITOLUL 9 - COMPORTAMENTUL PRODUCATORILOR iN CONDITILE PIETEL CU CONCURENTA IMPERFECTA Obiective: * analiza deciziei de oferté a firmelor in conditit de concurentas imperfect " descrierea mediilor concurentiale de tip monopol, oligopol sau concurenta monopolistica si a implicagiilor acestora asupra comportamentului firmelor 9.1, Problema concentriiii piefelor si geneza s ‘ucturilor de concurenfa imperfect Pe piata cu concurenga perfect nu existd nici o rivalitate intre intreprinzatori in incercarea de a cfstiga intdietatea. Pe o astfel de piafd, fiecare firma vede in fiecare dintre celelalte firme un concurent mult prea neinsemnat pentru ca acesta si poati schimba condifiile jocului pe pat Existd insa si piefe intermediare cu structura oligopolistic& sau specifica tipului de concurenta monopolistic, structuri de piati ce fac obiectul de studiu al prezentului capitol. in primul rand, este util a analiza céteva concepte cheie ce diferentiazi un tip de piafa de altul, in funetie de gradul de concentrare al fiecdreia. Prin concentrarea piefei se injelege gradul in care o piata este dominata de céteva firme mati, spectrul fiind de la 0 concentrare totala (in cazul monopolului), la 0 concentrare nesemnificativa (in azul concurengei perfecte). Rata de concentrare exprim’ misura in care piaja este dominati de citeva firme. Cea mai uzuala rata este aceea a primelor patru firme de pe pial, respectiv procentajul vanzirilor acestora in cadrul vanzarilor total inregistrate, folosindu-se si mfsura in care tsi impart piata primele opt firme. Din picate, aceste rate ignord concurenta pe care o poate face importul, pentru c, in realitate sunt relativ pufine pietele dominate exclusiv de firmele nationale. Problema se pune si invers, cdi multe din firmele nationale actioneazi pe piaja mondial, caracterizati prin importul si exportul de ‘bunuri inalt prelucrate, piafé mondial& pe care si-au ficut aparitia si firmele multinationale. Se poate afirma de aceea, c& piaja mondiali este mult mai concentrat& decat ar sugera-o rata de concentrare Desi exist mai multe teorii ce incearca si explice procesul concentrarii piefelor, esenfiale sunt economia de scardt si barierele la intrarea unei noi firme pe piafi. © firma prezint& economie de scari atunci cand costurile sale medii sunt in sc&dere iar fnzatile in crestere. La una din extreme se afl monopo-lul, in cazul ciruia economia de scari este att de putemicd incat costul minimizat al productiei fi permite acestei firme si acapareze intreaga Piafi. La cealalt& extrema, este posibil ca punctul de minima eficienta al unei firme, punctul in care curba costului mediu total inceteazi si coboare gi incepe si urce, are un nivel atat de mare incat numai citeva firme pot coexista pe piata Barierele puse noilor firme la intrarea pe o piat sunt un alt motiv pentru care o industrie este mai concentrati decat o aratd indicatorii s&i economici. Barierele pot fi definite ca fiind orice factor ce impiedic& 0 nou firma si concureze in condifii egale cu firmele deja existente pe pial’. Uneoti barierele la intrarea in industrile oligopol sunt puse in mod deliberat de care autoritatile locale sau guvernamentale. in astfel de cazuri, guvernul incearca sa impiedice monopolul, dar limiteazi numarul intreprinderilor ce ar putea apdrea prin intrarea liber. Un alt mod de a crea bariere la intrarea intr-o ramura (sau industrie) este legat de proprietatea asupra resurselor neregenerabile (mine, petrol etc.) Patentele si drepturile de autor sunt 0 alta categorie de bariere, putind fi privite ca reglementari restrictive ca orice alt& proprietate asupra resurselor nereproductibile De fapt, bariera la intrare este adesea aceea care nu permite noilor firme s& ating performanta celor existente in cea ce priveste costurile si calitatea produselor, Aceasta nu inseamn’, ins’, c& 72fiecare efort si cheltuiald pe care o firma trebuie si le facd la intrarea pe piafa ar putea fi interpretat ca © piedica. in scopul lansirii unei noi firme, intreprinzatorul isi asuma riscuri, cauti investitori, angajeaza lucratori, practicd diverse forme de promovare pentru a-si atrage clientela etc, toate aceste activitati dovedindu-se, pentru unii, suficient de grele pentru a-i descuraja si le intreprinda, Dar, necesitatea acestor eforturi nu se constituie intr-o barierd la intrarea intr-o ramura, in sensul economic al cuvantului, 9.2, MONOPOLUL 9.2.1. Decizia de oferti a firmei monopoliste Concurenta imperfecta de tip monopol apare in conditiile existengei unei singure firme ce domind piata unui produs, firma ce nu va accepta sa preia pretul liber format pe piata, ci va urmati sa-si impuna propriul pret, avand in vedere acelasi obiectiv al maximizarii profitului Formularea problemei de maxim in cazul firmei monopoliste este urmatoarea’ Jp) ~ este fiunctia inversd a cererii pietei = dacit satunci: |e(y) — este functia costului firmei v(y) = ply): yeste fimetia veninutui firmei: max[v(y)—e(y)] Rezolvarea problemei de maxim presupune gasirea nivelului y al ofer-tei pentru care Viur(¥) = Cour(¥), sat AV/Ay = ACIAy. in cazul firmei ce opera pe o piati cu concurenté perfecta exista, in plus, egalitatea dintre venitul marginal si pretul piefei [Vurg(¥) = p] de unde se deducea relatia de optim pentru determinarea nivelului y ce maximizeaz& profitul fitmei, de forma: p = Crara(V). in cazul monopolistului insi, mecanismul formasii si evolutiei venitului marginal este ceva mai complicat. Astfel, daci monopolistul decide si-si mireascd oferta y cu Ay, vor apare doul tipuri de efecte asupra profitului total al acestuia, in primul rnd, monopolistul va putea vinde mai mult, primind suma py pentru aceasta. in al doilea rand, prin cresterea cantitativa a ofertei, pretul produsului va tinde sa se diminueze (cu 4p), noul pret fiind valabil pentru intreaga cantitate y vandutd. Efectul total asupra venitului producatorului va fi: AV = pay + yAp deci venitul marginal se poate deduce astfel: AV, Ap e 5 =P AEP (Formula pe care am mentionat-o si omentat-o anterior) y y i], ; cum: Veus(¥) = (9) i al iar conditia de optim impune ca: Viae(¥) = Coun(y), unde ely) le(y)| reprezinté modulul coeficientul de elasticitate a cererii functie de pref, atunci Hoy 1p Coa Dupa cum am mai aritat, in cazul concurentei perfecte, firma percepe o curbs a cererii plat (cerere infinit elastica), deci |e |», 1/¢ | 0, conditia de optim devenind p(y) = Cosy). 73in ceea ce-I priveste pe producitorul aflat in conditii de monopol, acesta nu va decide niciodata s opereze in regiunea cu cerere inelasticd. Daca cererea ar fi inelasticd, acesta ar inregistra pierderi, venitul marginal neputand egala costul marginal: lel<1— de l> 1 > Vioug <0 > Vince # Coorg Se poate analiza mai profund ce se intimpla in conditiile cererii inelastice. Astfel, in cazul reducerii ofertei firmei (y), venitul producatorului ar creste ca urmare a faptului ca, in condifiile cererii inelastice, venitul marginal este negativ. De asemenea, o reducere a ofertei (y) ar duce si la diminuarea costului total al firmei. Aceste doud efecte ar genera, pe ansamblu, o sporire a profitului, deci punctul jin care cererea este inelastica (/¢|< 1) nu poate fi un punct ce corespunde ofertei ce maximizeazi profitul, aat timp cat profiturile monopolistului pot creste producand mai putin, Pornind de la functia cererii unui bun se poate determina gi grafic aria profitului unei firme in cconditii de monopol (vezi fig. 9.1). Se consider& forma liniard a functiei inverse a cererii p(y)=a—by yenitul producdtorului: V(y’ ay—by”, deci functia venitului marginal va fi de forma: aviy) Viyap(¥) = PO? = a 2by dy) Fig 94 ‘produc opti Inonpotsa 3 sratcl i ‘cre £2 | punctoptin ia at 9.2.2. Ineficienta monopolului Dacd pe piata cu concurents perfecta firma opereazA in conditiile in care prequl pietei egaleazA costul ‘marginal, iar pe piafa cu concurent& imperfecti de tipul monopolului, firma acfioneaza in condigile in care preful depaseste costul marginal, dezavantajati sunt consumatorii ce trebuie si pliteasc& un pret mai ridicat decat in conditiile competitiei perfecte. O prima concluzie ar afirma cd firma monopolist este intotdeauna avantajata, in acest context, ceea ce, vom vedea in continuare, nu este exact. Ludnd in considerate att consumatorul cat si firma, nu este suficient de clar care aranjament este mai convenabil: cel ce functioneaza in cadrul concurentei perfecte sau cel din cazul monopolului? S& luaim, de exemplu, situatia de monopol descris& grafic in fig 9.2. Cu yy am notat oferta firmei in conditii de monopol, iar cu pyr, preful practicat de aceasta 74optiune in condi ‘de monopol ? optiune in condi de concurenti perfect Fig. 92 ON 7 Daca am putea constringe firma si se comporte ca in contextul concurentei perfecte, atunci ye ar corespunde ofertei acesteia, iar pe ar corespunde pretului de echilibru de pe piata cu concurenta perfecta Aprecierea eficientei din punct de vedere paretian (dup numele economistului Pareto, care a studiat formele de manifestare ale acesteia) se bazeazK pe afirmatia conform careia, un aranjament economic este Pareto eficient daci nu existi nici o cale de a imbundtaqi situatia unei parti implicate in respectivul aranjament, irda inrdutii situatia altei part Este, in acest sens, util a analiza dacd monopolul este eficient din punct de vedere paretian. Pornind de la definirea curbei inverse a cererii [p()] care masoara, la fiecare nivel y al cantitiii produse, cit de mult este dispus s& plateasc4 consu-matorul pentru o unitate suplimentard de produs, cum POY) > Crun(y) (¥) ¥ © Qruye), exist un intreg interval de niveluri ale productiei y pentru care Consumatorii sunt dispusi s& plateasc& (pentru fiecare unitate de bun) mai mult decat costul realizlri acelei unititi, inseamni c& este posibild (si probabila) realizarea unei imbundtatiri in sensul eficientei de tip Pareto, De exemplu, pomind de la nivelul ofertei monopolistului yu, p(yx) > Caurg(¥w) stim c& va exista cel putin o persoand dispusi si plateasc mai mult decat costul acelei unitati suplimentare. Dac firma produce acea unitate suplimentara si o vinde cu preful p astfel inca: Comargl¥at) < P< PLY) atunci se va putea realiza o ameliorare in sens paretian a situatiei ambelor parti. Pe de o parte, consumatorul igi va imbundtati situatia, deoarece era dis-pus s8 pliteasc& p(y.) si in final a platit doar la nivelul pretului p. Pe de alt& parte, firma monopolist opereaza eficient obfindnd pe produsul siu pretul p, aceasta costind-o, insi, numai valoarea Cmay(¥3s). Concluzia este, deci, cd monopolul este un aranjament ineficient din punct de vedere Pareto. Motivul acestei ineficiente rezulta din faptul ci nivelul optim al produsului final este acolo unde capacitatea si dorinta de plata a unei unitati suplimentare egaleaza costul producerii acesteia (situatie realizabila numai in conditii de concurenta perfect). Producatonal monopolist este ins preocupat de efectul cresterii ofertei asupra venitului perceput din unitijile marginale, El va fi oricand dispus s& vinda o unitate suplimentara la un pret mai redus decat cel fixat, dacd aceasta nu afecteaz’ pretul celorlalte unitii suplimentar produse 759.2.3. Cauzele aparifiei monopolurilor ‘Una din cauzele aparitiei monopolurilor este legati de relatia ce exist intre curba costul unitar al unei firme si curba cererii la nivelul piefei Factorul crucial, in acest sens, este asa numitul minim eficient, adicd nivelul productiei (y) ce minimizeaza costul unitar, raportat la marimea cererii totale a pietei Asa cum reiese si din fig.9.3, daci mininul ficient y este redus in raport cu dimensiunea cererii piefei, conditiile concurentei perfecte vor prevala. in acest caz, este loc pe piafa pentru multe firme, fiecare stabilind un pret apropiat de nivelul p’ si operiind la scar redusa in cazul prezentat in fig.9.4, deoarece minimul eficient are un nivel ridicat, numai o firma poate obtine profituri pozitive, Ramura respectivi de activitate va face obiectul interventiei regulatoare a statului (puterii centrale sau locale). Ya minimal eficient cererea plete corerea pete ig. 94. Monopolu in concluzie, alura curbei costului unitar, care este determinata, de fapt, de natura tehnologiei utilizate, este un aspect foarte important ce determin’ daca pe o piafa se opereaza conform concurentei perfecte (vezi fig 8.3) sau in conditii de monopol (vezi fig 9.4). Politica economic’ promovati poate influenta ins8, marimea piefei unui produs, prin practicile comerciale pe care le promoveazi. Astfel, daci o tari elimind barierele vamale in comertul siu intemaional, atunci firmele autohtone trebuie s& faci fay concurengei strdine, abilitatea lor in ceea ce priveste domi-narea pretului reducindu-se. in mod similar, daca o {ari adopta politic comerciale restrictive, este de asteptat ca firmele sa aibii un comportament monopolist. © a doua cauza a aparitiei monopolurilor o constituie formarea cartelurilor ce se constituie prin fuziunea mai multor firme ce-si propun si restrictioneze oferta pentru a putea creste pretul si a-si mari astfel profiturile alta cauzi a dezvoltirii monopolurilor o poate constitui existenta unei firme dominante, pe considerente istorice, in cadrul unei industrii. Aceasti firma este, de regul’. prima intrat& in cadrul industri, avand suficient avantaj de cost pentru a descuraja alte firme sd intre in industria respectiva 9.3. Oligopolul Oligopolul descrie situatia existentei pe o piata a unui numar redus de firme ce se confrunta cu. o mare masa de consumatori (pastreaza atomicitatea cererii, dar nu si a ofertei) 76ramura sau o industrie este in situatie de oligopol atunci cand actiunile unui producdtor determinat au o influenf& semnificativa asupra concurentilor sai. Caracteristica fundamental a structurilor de tip oligopolist este interdependenta actiunilor diferitilor vanzitori; pe o piafé de acest tip, preturile produsului, cantitatea vanduta si profitul unui producitor determinat depind de reactile celorlalti. in cazul oligopolului, fiecare dintre producatori poate sa fixeze cantitatea pe care o ofera pe piatd, iar pretul de vanzare si profitul depind de ceea ce fac ceilalti producttori Patrunderea pe o piafi cu structura oligopolisti este dac& nu imposibil’, cel putin dificil Oligopolul se protejeaz’ prin bariere similare monopolului. Astfel, avantajele tehnologice combinate cu 0 productie de scari mare, asiguri firmelor costuri unitare reduse si 0 puternic& flexibilitate a prejului. De regula, firmele mic coopereaza sau fuzioneaza cu cele mar Pe o pita de tip oligopolist domina doud tendinte majore: de confruntare (deschis& sau nu) sau de cooperare, Prima tendint& se rezuma la impartirea piefei. Atat pe termen scurt, cat si pe termen lung, oligopolistul urmareste si-si pastreze partea sa de piatd si eventual sa 0 extinda. Confruntarea se poate desfaigura fie prin preturi, fie prin diferentierea produselor. Razboiul preturilor presupune reduceri alternative si permanente ale acestora de citre firmele rivale. Se poate ajunge astfel chiar la disparitia profiturilor economice, singurele profituri realizate fiind cele normale. Diferentierea produselor reprezinté o alta consecin{§ a rivalititii oligopoliste gi, in acelasi timp, © altemativa la concurenta prin preturi. Ea se dezvolti cu atat mai mult cu cat limitarea concurentei prin prefuri este accentuata, iar preful in aceast& situatie nu constituie un argument puternic, Atunci cand firmele isi dau seama ca profiturile lor depind de actiunea lor conjugata, iar confruntarea este defavorabila fiecareia, ele apar dispuse la cooperare. in consecinja, producatorii vor stabili impreun’ preful, productia, impart piafa si iau decizii de afaceri impreund. Modelarea comportamentului firmelor in conditii de duopol face obiectul jocurilor de decizie, referitoare la interactiunea deciziilor firmelor. Pentru simplificarea expunerii modului de operare al firmelor in conditii oligopoliste, se recurge la modele bidimensionale . Aceste modele au in vedere cazul existentei a doar doua firme pe o piata, interdependenta deciziilor lor facand obiectul analizei in cadrul modelului (duopol), Studiul acestuia va permite relevarea caracteristicilor specifice ale firmelor angajate intr-o strategie interactiva, rezultatele fiind valabile si in cazul modelelor ce presupun existenfa a mai mult de doua firme in teoria jocurilor sunt desctise modele de decizie secventiala, de decizie simultan sau jocuri de decizie cooperative. Exist& patru concepte ce descriu un model (joc) de decizie secvential ~ decidentul (sau firma principala) este cel ce fixeazA primul pretul produsului oferit, firma secundara este cea care preia prequl astfel fixat sau - decidentul (firma principala) fixeaza cantitatea de productie finala oferta; - firma secundara preia ca predeterminata cantitatea oferiti de firma principala, adaptindu-si apoi propria productie. Modelul de decizie simultand descrie situatia in care o firma isi formuleaza decizia de oferti nestiind care este alegerea celeilalte firme (presupuniind-o doar), Jocul de decizie cooperativ descrie comportamentul firmelor ca fuzioneaza formand carteluri gi cdutand sa fixeze prefurile si cantitatile oferite astfel incat s& maximizeze suma profiturilor lor. 79.3.1, Modelul Stackelberg de decize secventialt Modelul Stackelberg este folosit deseori in cazul industriilor (ramurilor) in care existéo firma dominanti (un lider natural), Modelul teoretic construit de Stackelberg presupune existenta a doua firme 1 si 2, care trebuie si decid asupra cantititii ce o vor oferi pe pia. Firma 1 este (firma principalé, ea stabilind prima cat s& offre pe pia: volumul ofertei sale fiind simbolizat cu y). Firma 2 este firma secundard si raspunde stabilind oferta y>, Fiecare firma cunoaste faptul c& preful de echilibru depinde de totalul productiei firmelor 1 si 2, functia inversd a cererii piefeifiind de forma: p(y * y2). in procesul deciziei privind oferta sa cantitativa (pentru maximizarea profitului), firma 1 trebuie si prevada si cum va reactiona cealaltd firma (secundara), adicd trebuie s& ia in considerare problema maximizArii profitului firmei secundare. Formularea problemei de optim in cazul firmei secundare apare astfel maxply, +y)-¥s—e.(95) care P(yity2) — ~cererea total a piefei; ya ~ oferta firmei secundare; yt - oferta firmei principale; xy) ~ costul firme secundare Din punctul de vedere al firmei secundare, producjia firmei principale este predeterminatd, considerind-o ca pe o constant’, Firma secundara, in aceste condigi va alege un nivel al producti (y2) astfel incdt venitul marginal s& egaleze costul marginal in conditile espectivului nivel y, Astfl Ap Vows: = PCY; +2) +22 fames = PUY + Ys) + Din aceasta conditie de optim va rezulta fiunctia de reactie a firmei secundare: yz = fx(yi), ce misoari cantitatea ce maximizeaz profitul firmei secundare ca o functie a productiei firme’ principale. Si lum un exempt = considercim fimetia liniareé a cererii totale de piagéi: plys + y2) = a-b(yi + y2) = din ipotezai presupunem cit ely, + y3)= 0 ~ atunei funetia profitului va fi de forma: Prily.y.Fle-bly, +y.)h ye deci profitul firmei secundare va fi dat de ecuatia: Praly,.¥a ays ~ byiys ~ Aceasti ecuatie descrie o intreagi familie de curbe ale izoprofitului da-ti de combinatile diverse de cantitii yy siy2 ce genereaza un acelasi nivel al proftului Pro (vezi fig.9.5), Profitul firmei secundare (Pr: creste cu cat curbele izoprofitului sunt mai apropiate de ordonatd, Aceasta se explicd analizand functia profitului determinat& anterior. Daca se fixeaziiy, la un anumit nivel, se observa ci profitul creste (Pr2*) pe masurd ce yy scade. Profitul este maxim cand y; = 0, deci cdnd firma 2 se afla in pozitie de monopol. 78unde, grafic, se Pentru fiecare nivel al ofertei firmei principale (91), firma secundara va fixa oferta sa (72) acolo lneste cea mai apropiata curba a izoprofitului fat’ de ordonati. Acest punct (de optim) satisface conditia de tangen(&: tangenta la curba izoprofitului trebuie s& fie vertical in punctul de optim. Unirea tuturor acestor puncte de optim (corespunzitoare diverselor niveluti ale profitului firmei secundare) determina dreapta cotespunzatoare functiei de reactie a firmei secundare f(y). curbele izoprefit fs) Fig. 95, reapta de reactie firmel secundare ve 7 Pornind de 1a functia profitului firmei secundare (Pr2) se poate determina functia venitului marginal: 79 1y; ~2by, iar conditia de optim: V,,,,, = C, a—by, ~2by, =0 in ipoteza C(ys + y2) = 0, deci a C...g, = devine: Rezult& ca ecuafia curbei de reactie a firmei secundare pentru exemplul considerat este de forma: a~by, 2b In cazul firmei principale, aceasta, cAnd ia decizia de oferta, prevede reactia firmei secundare. De aceea, problema de optim in acest caz este formula astfel max[p(y, +y)-y1-e(y)) at. ys =8(¥) max {oly +£.()}-¥ -ev} y: Continund exemplul anterior, preludnd rezultatul referitor Ia oferta firmei secundare’ 47 5 cum si C(y;)=0 2 > 2 a-by Prly..y, Fay, +9,)-vi=ay, —by; ~byiys=ay, ~by; ~byif (9, ay, by? —by, a bs Pry, ypu gyiby,=0 > 7 + ye 38 eas Grafic, solutia modelului Stackelberg privind decizia secventiala este prezentata in fig.9 6. Firma principala (lider) alege punctul de pe curba de reactie a firmei secundare ce atinge cea mai joasd (apropiata de abscisa) curba izoprofit a firmei 1. Punctul de optim, de coordonate (y",y'2) este, de fapt, punctul de tangenta dintre graficele celor doua functi urbe luoprofit ‘Modelul Cournot de decizie si Modelul Cournot descrie comportamentul simultan a dou firme, fiecare trebuind si prevada decizia de oferta a celeilalte. Odata ficuta previziunea, firma va alege propriul nivel al productiei. Echilibrul (solufia optima privind oferta cantitativa) se realizeaza in situatia in care fiecare firma se comport exact aga cum a previzut cealalta firm c& 0 va face, intr-un cuvant, cind realitatea confirma previziunile Astfel: = firma | prevede ci firma 2 va produce o anumita cantitate y3; ~ cantitatea total ceruti de piafi este y, +y3, deci functia cererii piejei este p(y +Y3)s - problema maximizarii profitului firmet 1 are formularea: maxfp(y, +¥:)-91 -e(0)] 80unde: y,=f,(y3) _ - este functia de reactie care, in acest caz, pune in relafie alegerea optima a unei firme cu previziunile acesteia privind alegerea optima a altei firme. Analog, oferta stabilité simultan de firma a 2-a estey,=f,(y;). Cand y; y}=£,(y{), deci cand oferta real a firmei 1 (y') corespunde cu previziunile ficute de firma 2 si acelasi lucru se aplica ofertei reale a firmei 2, se realizeaza echilibrul in modelul Cournot. Fiecare firma isi maximizeaz profitul in conditiie in care produce exact cit a previzionat cealalta firma ci o va face (veri fig.9.7), punct optim cechilibru Cournot lwoprofturi Fig. 9.7. £0) 9.4, Concurenta monopolistic’ Firmele implicate in concurenta monopolistica isi asuma sarcina de a face fata pantei negative a curbei cererii, actiondnd asupra preturilor cu scopul de a-si adapta cantitatea oferita. Cu toate acestea, ca si firmele implicate in concurenta perfect’, concurentul monopolistic accept& s& impart piaja cu multe alte firme de dimensiuni reduse. Spre deosebire, insi de modelul oligopolistic, cel al concurentei monopolistice nu ia in seam& posibilele interdependente, considerdnd cA fiecare firma este mult prea mica pentru a putea afecta semnificativ deciziile celorlalte in figura 9.8 sunt ilustrate pozitiile de echilibru pe termen scurt (fig. 9.8.a) si lung (fig.9.8.b) pentru cazul tipic al unei firme monopolistice. Panta curbei cererii este negativa, iar produsele fiecarei firme diferentiaza semnificativ producdtorii intre ei, De aceea, fiecare firma poate mari in mod substantial pretul fara riscul de a-si pierde clientii, aceasta datorita faptului cd, anumiti clienti acorda mai multi atenfie decat aljii unui anume produs, sti, calitati, prezentiri etc., avaniaje pe care, in opinia lor, nu le oferd alte firme, Modul de maximizare a profitului pe termen scurt este realizat, dup cum 0 ilustreazA si figura, ca in cazul monopolului pur. Volumul vanzarilor este determinat de punctul de interseotie al curbelor costului marginal si al venitului marginal, iar prequl este obsinut la nivelul punctului de intersectie dintre curba cererii si verticala din punctul de intersectie al curbelor costului marginal si venitului marginal (vezi fig. 9.8.) 81(4) termen seurt ()- termen lung Fig. 98, in cazul concurentei monopolistice, fiecare firm’ percepe o curba proprie a cererii, de pant’ negativa, dar nu exist& piedici in calea intrarii de noi firme. Pe termen scurt, o firma care produce la punctul de intersectie al curbelor Cary ~ Vauie poate cAstiga un (supra)profit, astfel incat pe termen lung sunt atrase pe pia{a firme noi. Tocmai de aceea, panta negativa a cererii pentru unele dintre firmele existente deja pe piafi se va accentua. in consecinta, acele firme vor trebui si lupte pentru a-si pastra segmentul lor de piafa, ceea ce inseamna folosirea unor mijloace ce conduc la cresterea costurilor. Intrarea noilor firme va continua pin& ce echilibrul pe termen lung este atins prin eliminarea (Gupra)profitului, asa cum apare in figura 9.8.b. Supraprofitul atrage, asadar, firme noi pe piafi, odati cu aparitia acestora avand loc douk fenomene: 4) -curba cererii proprie fiecdreia din firmele deja existente se aplatizeaza (cererea se reduce gi mai elastic la cresterea preturilor) deoarece produsele firmelor nou - venite, desi nu identice cu acelea ale firmelor vechi, sunt valabile ca substituienti ai acestora; b) - ca reactie in fata noilor venifi, firmele vechi maresc cheltuielile cu reclama, imbundtitesc calitatea produsului etc., tocmai pentru a-si recdstiga clientela, Aceasta mareste costurile vechii intreprinderi, astfel incat curba costurilor medii suferd o translatare in sus, Aplatizarea curbei cererii vechilor firme, simultan cu translatarea in sus a curbei costurilor unitare ale acestora, continu, pind ce, devenind tangente una alteia, supraprofitul dispare (nu mai existé nici © diferenfd intre cele doud pe verticala ce trece prin intersectia curbelor costului marginal si venitului marginal), astfel incdt nu mai sunt atrase noi firme pe pial Diferenta dintre prequl de vanzare si costul marginal reprezinta valoarea adaugata potentiala, de care pot beneficia atit producitorul cat si consumatorul. Mai mult, in concurenta monopolistic’ firma nu este exploatati 1a punctul de minim al curbei costului unitar pe termen lung. Daca exist putine firme, atunci fiecare va produce la maximul posibil al volumului vanzftilor, aceeasi cantitate de bbunuri fiind produsa la costuri mai mici. a2BIBLIOGRAFIE, Abraham Frois, G., Economie politique, ed. 4*, Economica, Paris, 1988. Brozen, Y., The Competitive Economy, Morriston, New York, General Learning Press, 1975, t, A.K., Optimization in economic theory, Oxford, University Press, 1990. Eaton, B.C., Microeconomics, W.H. Freeman and Company, New York, 1988. Gherasim, T., Microeconomie, vol.1, Editura Economica, 1993. Lancaster, K., Introduction to Modern Microeconomics, Rand McNally College Publishing Company, Chicago, Lindsey, D., Microeconomics, The Dryden Press, New York, 1987 Martio, R., The Economic Thee ‘of Managerial Capitalism, MacMillan, London, 1964 Marshall, Alfred, Principles of Economics, MacMillan Press, London, 1920, ‘Samuelson, P.A. - Economics, 12" ed., Mc Graw - Hill Book, Company, 1985, Sarpe, D. , Gavtila, E., Microeconomie ~ Teorie si aplicatit, Ed, Economica, Bucuresti, 2002 Nechita, D, ~Microeconomie, Teorie si aplicatii, EDP, Bucuresti, 2010 83