5 noiembrie 2022

Dragă jurnalule,

În ultima vreme am fost tare ocupat și nu ți-am mai scris ... Acum a
venit momentul să împărtășesc cu tine, confidentul și prietenul meu scump,
cele mai frumoase clipe din viața mea.
Cu bucurie în suflet, îmi amintesc de una dintre cele mai frumoase zile
pe care le-am petrecut la școală. Era o zi frumoasă de martie și ne
pregăteam de ora de matematică.
Unul dintre colegi a venit de afară, ținând cu grijă ceva la piept. Ne-am
strâns toți în jurul lui să vedem ce are acolo. Din bluza de trening a colegului
nostru se zărea un cap mic și pufos al unui pui de pisică.
Pisoiul avea ochii negri, blană pufoasă, gheare ascuțite și lăbuțe moi, năsuc mic
și fin, coadă lungă și urechi jucăușe. Deși era un pic speriat, ne-am dat seamna că este
blând și iubitor. Toți ne doream să îl mângâiem și să ne jucăm cu el, dar soneria
a anunțat începerea orei de curs.
În clasă era liniște, auzindu-se doar vocea doamnei profesoare care ne explica
lectia cea nouă, dar mieunatul subțire și tremurat al pisoiului a întrerupt activitatea
didactică. Noi stiam despre ce este vorba, dar doamna profesoară a fost surprinsă de
zgomot. Ea ne-a intrebat ce se aude și în cele din urmă i-am arătat puiul de pisică.
Doamna profesoară l-a îndrăgit pe pisoi și lecția de matematică a devenit
lecție despre protejarea animalelor.
A fost o zi fascinantă petrecută la școală pe care nu o voi uita, puiul de
pisică devenind mascota clasei noastre.
Jurnalule, promit că-ți voi scrie și mâine. Acum este târziu și trebuie să
mă pregătesc de somn. Mâine va fi o nouă zi plină de provocări și experiențe
noi pe care abia aștept să ți le povestesc.
Cu drag,
Al tău prieten