Sunteți pe pagina 1din 216

CABALA, ŞTIINŢA ŞI SEMNIFICAŢIA VIEŢII

Rav Michael Laitman, PhD

- 1 -

Cabala, Ştiinţa şi Semnificaţia Vieţii

Cabala, Ştiinţa şi Semnificaţia Vieţii LAITMAN KABBALAH PUBLISHERS Rav Michael Laitman, PhD - 2 -

LAITMAN KABBALAH PUBLISHERS

Rav Michael Laitman, PhD

- 2 -

Traducere din ebraică în engleză: Chaim Ratz Corectură din limba ebraică în engleză: Kate Weibel Editor: Claire Gerus Desene: Avi Ventura Layout: Baruch Khovov Design coperţi: Richard Aquan Tipărire si Post producţie: Uri Laitman

Laitman Kabbalah Publishers Website:

www.kabbalah.info Laitman Kabbalah Publishers E-mail:

info@kabbalah.info

KABBALAH, ŞTIINŢA ŞI SEMNIFICAŢIA VIEŢII

Copyright © 2006 by MICHAEL LAITMAN Toate drepturile rezervate Publicat de Laitman Kabbalah Publishers 1057 Steeles Avenue West, Suite 532, Toronto, ON, M2R 3X1, Canada Tipărit în Canada Nici o parte a acestei cărţi nu poate fi folosită sau reprodusă în nici un mod, fără permisiunea scrisă a editorului, cu excepţia citatelor încorporate în articole sau revizii.

ISBN: 0-9738268-9-4 PRIMA EDIŢIE: OCTOMBRIE 2006

Traducere din limba engleză: Mirela Simonescu August 2011

- 3 -

CABALA, ŞTIINŢA ŞI SEMNIFICAŢIA VIEŢII

CUPRINS

Prefaţă

8

Cabala întâlneşte Fizica Quantică

13

Participanţi la Conferinţa din San Franciso

15

Professor William Tiller

15

Fred Alan Wolf, PhD

15

Jeffrey Satinover, MD, MSc

15

Michael Laitman, PhD

16

Prezentând Cabala

20

Natura Materiei

24

Forţa de Dăruire şi Forţa de Primire

46

Între Cabala şi Ştiinţă

53

Conceptul de Libertate în Fizica Quantică

53

Unitatea Familială

59

Destinul Personal si Destinul Colectiv

61

Ţadik (Cel Drept)

62

Suferinţa umană

64

Teoria Quantică

68

Credibilitatea Teoriei Quantice

77

Esenţa Înţelepciunii Cabalei

81

Străduinţa pentru Echilibru

82

Controlând Lumea Materială

88

Deschizându-ne ochii

89

- 4 -

Structura Realităţii

90

Pe Scara Gradelor

92

Patru Limbaje în Înţelepciunea Adevărului

97

Schimbarea mea

99

Atitudinea potrivită faţă de Realitate

102

Realitatea Exterioară

105

Trecând Bariera

106

Echivalenţa de Formă

107

Sufletul Colectiv

108

Percepţia Realităţii

111

Construind Kli-ul Spiritual (vas/unealtă)

112

Construirea Kli-ului

112

Reacţia Simţurilor

114

Construind formele corecte

119

Şabloanele percepţiei

121

Modalităţi de învăţare

121

Tabloul complet

123

Creând modele

125

Un om al peşterilor in lumea de astăzi

125

Recâştigarea Conştiinţei

131

Noi şi Lumea

131

Experimentând Ein Sof

134

A construi o casă

137

Lumile sunt în interior

141

Accelerând dezvoltarea

142

Construind Creatorul din Interior

143

- 5 -

Descriind Realitatea

146

Înţelegerea Genei Spirituale

151

Reshimo

152

O

înăbuşire

153

Realitatea Virtuală

155

Meditaţia Colectivă

157

Ce este Creatorul?

159

Realizând Reshimot

160

Alegând Viitorul

161

Memoria

163

Puterea Gândului

164

Lanţul de Reshimot

166

Revelat si Tăinuit

168

O

lume inversată

169

Fenomen contradictoriu

170

O

nouă Ştiinţă

171

Legile Naturii

173

Cabala - Ştiinţa Modernă

178

Anexe

183

Glosar

184

Cabaliştii scriu despre Cabala

193

Rabbi Moshe Chaim Lutyato ( Ramchal)(1707-1747)

193

Rabbi Eliahu – Vilna Gaon (1138-1204)

193

Rabbi Abraham Zitzak HaCohen Kook (1865-1935) Rabbi Yehuda Leib HaLevi Aslag (Baal HaSulam)

195

 

(1884-1954)

199

- 6 -

Oameni de ştiinţă remarcabili scriu despre Cabala

203

Johannes Reuchlin (1455-1522)

203

Giovanni Pico della Mirandola (1463-1494)

203

Paulus Ricius (aprox.1470-1541)

204

Philippus Aureolus Paracelsus (1493-1541)

205

Christian Konrad Sprengel (1750-1816)

205

Razmundus Lullus (1235-1315)

206

Giordano Bruno (1548-1600)

206

Gottfried Wilhelm Leibnity (1646-1716)

207

Friedrich von Schlegel (1772-1829)

208

Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832)

208

Alte scrieri

210

Despre Bnei Baruch

214

- 7 -

PREFAŢĂ

Esenţa naturii umane este continua dezvoltare a dorinţei sale pentru plăcere. Ca să realizăm această dorinţă, ne simţim datori să descoperim, să inventăm şi să ne îmbunătăţim propria realitate. Intensificarea treptată a dorinţei pentru plăcere a fost forţa din spatele evoluţiei umane, pe tot parcursul istoriei noastre.

Dorinţa pentru plăcere evoluează pe parcursul mai multor stadii. În primul stadiu, manifestă dorinţa pentru susţinere, ca de exemplu dorinţele pentru hrană, reproducere şi familie. În al doilea stadiu, apare dorinţa pentru bunăstare şi în al treilea, apare o sete pentru onoare, putere şi faimă. Dezvoltarea acestor trei stadii, a condus la schimbări majore în societatea umană – care a devenit o societate diversificată şi multistratificată.

Al patrulea stadiu semnifică dorinţa noastră pentru învăţătură, cunoaştere şi înţelepciune. Aceasta s-a exprimat prin dezvoltarea ştiinţei,

a sistemului educaţional şi a culturii. Acest stadiu a fost asociat cu

Renaşterea şi cu Revoluţia Ştiinţifică, şi predomină până în zilele noastre. Dorinţa pentru cunoaştere şi erudiţie, necesită ceea ce noi înţelegem prin mediu înconjurător.

Pentru a înţelege stadiul actual al umanităţii şi perspectivele acesteia, trebuie să construim un pod care să facă legătura între multele etape din evoluţia ştiinţei. Aceste etape au afectat în mod considerabil abordarea noastră asupra vieţii.

Revoluţia Ştiinţifică ce a avut loc în timpul celui de al 16-lea secol,

a adus schimbări radicale în şabloanele noastre de gândire. În acele

vremuri, cercetătorii credeau că teoriile trebuiesc testate prin intermediul experimentelor şi observaţiilor. Deasemeni, ei ne-au avertizat să evităm explicaţiile mitologice şi religioase. În centrul gândirii ştiinţifice, era o analiză a realităţii, şi o căutare a răspunsurilor ştiinţifice la întrebări

- 8 -

foarte vechi. Până atunci, aceste subiecte erau atribuite doar unei puteri divine.

În cartea sa Principiile Matematice a Filozofiei Naturale (1687), Isaac Newton (1642-1727) a propus o teorie a mecanicii, care ne-ar permite să calculăm schimbarea mişcării oricărui corp atunci când este influenţată de o anumită forţă. Succesul teoriei lui Newton, a deschis cu totul alte perspective asupra lumii. Punctul de vedere determinist a lui Newton, afirmă că în orice eveniment, se va manifesta o anumită lege a naturii. Prezenţa Divinului era de mică importanţă, deoarece traiectoria oricărei mişcări este foarte clară, şi nu exista nici o intervenţie a Divinului.

Abordarea deterministă a fost deasemeni descrisă de către astronomul Pierre Simon Laplace (1749-1827), atunci când i-a explicat lui Napoleon cum a fost format sistemul nostru solar. Când Napoleon l-a întrebat despre locul pe care Dumnezeu îl ocupa în tot acest proces, Laplace a replicat: “Nu am avut nevoie de această ipoteză aici.”

De aceea, ştiinţa nu a lăsat nici un loc liber pentru existenţa altor aspecte aflate dincolo de limitele sale, inclusiv acele realităţi care sunt ascunse percepţiei noastre. Fiecare credea că umanitatea a descoperit măsurile necesare de a cunoaşte lumea aşa cum era ea de fapt.

La sfârşitul anilor 1800, fizica clasică a furnizat cercetătorilor, un set complet de legi pentru fiecare fenomen natural. Mulţi cercetători au crezut că aceste legi i-ar ajuta să explice chiar şi puţinele fenomene care rămâneau misterioase. Din moment ce fizica a fost considerată dintotdeauna “mama tuturor ştiinţelor” şi precursoarea tehnologiei şi a experimentelor, descoperirile sale au servit deasemeni, ca fundaţie pentru cercetările din alte ştiinţe.

Era fizicii moderne a început în anii 1900 odată cu descoperirile revoluţionare ale lui Albert Einstein (1879-1955). Teoria Relativităţii a lui Einstein, a generat o schimbare fundamentală în atitudinea faţă de orice a fost cunoscut până în acel moment, despre timp, spaţiu, materie, mişcare şi gravitaţie. Teoria lui Einstein a unificat timpul şi spaţiul într-o

- 9 -

singură entitate – timp-spaţiu – revocând premisa că timpul şi spaţiul erau absolute.

În 1930, o altă teorie a apărut: Mecanica Quantică, cunoscută şi sub denumirea de Teorie Quantică. Aceasta a dus la o revoluţie continuă în fizică, în timp ce toate măsurătorile au produs doar rezultate cantitative aproximative, probabilităţi pe care calculaţiile Teoriei Quantice le-ar interpreta.

Teoria Quantică a fost aptă să descrie diferite fenomene care nu au putut fi explicate de către teoriile precedente. Cea mai faimoasă dintre acestea a fost dualitatea undă-particulă, care arată că obiectele microscopice cum ar fi electronii, se comportă ca unde în anumite condiţii, şi ca particule în altele.

Un concept fundamental al Teoriei Quantice este Principiul Nesiguranţei, care afirmă că observatorul influenţează evenimentul observat. De aceea, întrebarea cheie este “Ce măsoară de fapt o măsurătoare?”. Acest principiu implică faptul că, conceptul unui “proces obiectiv” devine irelevant. Mai mult, dincolo de rezultatele măsurate, o “realitate obiectivă” pur şi simplu, nu poate exista.

Descoperirile Fizicii Quantice au schimbat drastic abordarea ştiinţifică. Conceptul determinist care afirmă că fizica revelează faptele obiective ale naturii şi că descrie existenţa lor absolută, a fost descalificat.

A fost înlocuit de înţelegerea că fizica nu ştie care este adevărata Esenţa a naturii. Fizica poate doar ajuta la construirea paradigmelor, a şabloanelor şi a formulelor ce calculează rezultatele unui experiment în anumite limite ale probabilităţilor.

Ştiinţa contemporană face diferenţa între “realitatea actuală” care există independent de observator, şi realitatea pe care observatorul o poate descrie. Astăzi, cercetătorii înţeleg că ceea ce era odată definit ca “fapt absolut” este destinat să facă loc unor noi concluzii şi noi experimente. Acestea, în schimb, vor duce la formule şi experimente şi mai noi .

- 10 -

Este evident că ştiinţa nu prezintă adevărul absolut, ci mai degrabă un tablou al lumii aşa cum a reieşit din experimentele curente, din percepţii şi paradigme. Mai mult, cu cât mai mare este cunoaşterea noastră, cu atât mai mari sunt şi incertitudinile şi contradicţiile cărora le facem faţă.

Toate acestea au diminuat predominanţa ştiinţelor naturii în general şi a fizicii în particular. În schimb, poziţionează ştiinţa ca un instrument care descoperă mai degrabă o parte limitată a realităţii, decât adevărul absolut. Realitatea actuală ne este ascunsă; nu o putem descoperi prin cercetările ştiinţifice.

În ultimii ani, mulţi oameni de ştiinţă au devenit interesaţi de diverse religii, teorii new-age şi misticism. Ei încearcă să găsească noi unelte şi noi căi de a înţelege părţile ascunse ale realităţii, pe cele care sunt de neatins prin folosirea metodelor de cercetare neconvenţionale.

Această situaţie dificilă din punct de vedere ştiinţific, a generat o criză încă de la începutul secolului, provocându-ne abilităţile noastre de a expune întregul tablou al lumii în care trăim, şi înţelegerea regulilor care guvernează în acelaşi timp natura şi umanitatea.

Umanitatea noastră şi-a dezvoltat dorinţa pentru cunoaştere şi erudiţie, iar realitatea vizibilă fiind cercetată, o nouă dorinţă a ieşit la suprafaţă – dorinţa de a cunoaşte cele mai înalte concepte şi partea ascunsă a realităţii. Acesta este stadiul evoluţiei dorinţelor pe care umanitatea l-a atins până astăzi.

Acesta este fundalul peste care a apărut înţelepciunea Cabalei, care oferă umanităţii o nouă perspectivă, o vedere ştiinţifică pe care Cabaliştii au descoperit-o cu mii de ani înainte. Dorinţa noastră actuală de a cunoaşte toată realitatea, ne arată că omenirea este pregătită ca să ia contact cu Cabala.

Percepţia cabalistă asupra lumii include premisele pe care alte religii le acceptă ca credinţă, combinate cu o abordare ştiinţifică. Cabala dezvoltă unelte în interiorul nostru, care ne uşurează intrarea într-o lume comprehensivă a realităţii şi care ne furnizează înţelegere în legătură cu cercetarea acesteia.

- 11 -

Cabala, Ştiinţa şi Semnificaţia Vieţii prezintă fundamentele ştiinţei care explorează aspectele realităţii ascunse oamenilor de ştiinţă. Când descoperim acele părţi ascunse, cunoaşterea noastră despre lumea în care trăim va fi completă. Unind amândouă aspectele, ascunse şi relevate, ne vom pregăti pentru o cercetare ştiinţifică profundă şi descoperirea formulelor adevărate.

Descoperind ceea ce este ascuns, vederea noastră despre lume va deveni completă, eliberată de acele graniţe ale percepţiei relative şi vom fi capabili să descoperim fiecare parte a realităţii existenţei, dincolo de timp, spaţiu şi materie. Înţelepciunea Cabalei asigură toate cele de mai sus, oricărei persoane care vrea cu adevărat să cunoască.

Această carte se bazează pe convorbiri ţinute de către autor şi compilate de către studenţii săi.

- 12 -

CABALA ÎNTÂLNEŞTE FIZICA QUANTICĂ

- 13 -

O conferinţă ştiinţifică unică, a fost ţinută în San Francisco, California, în Martie, 2005, la care au participat Cabalistul Rav Michael Laitman, PhD şi specialiştii în Fizică Quantică, William Tiller, PhD, Dr. Jeffrey Satinover şi Fred Alan Wolf, PhD. Toţi cei trei oameni de ştiinţă au participat la documentarul ce a devenit un succes, What the Bleep Do We Know?. Tema conferinţei a fost “Fizica Quantică Întâlneşte Cabala”.

Această conferinţă fascinantă a constat din discuţii închise intense şi din prezentări publice. Urmând instrucţiunile participanţilor, Dr. Laitman a făcut o prezentare a Cabalei, explicând structura realităţii şi cum substanţa Creaţiei – dorinţa de a primi plăcere – evoluează. A fost necesară o singură sesiune pentru a crea un limbaj comun între oamenii de ştiinţă.

În prima seară, oamenii de ştiinţă au prezentat domeniile în care sunt experţi, pe un panou public, în faţa lectorilor şi a studenţilor de la Universitatea din California, Berkeley şi de la Universitatea Stanford.

În dimineaţa următoare, ei s-au întors la masa de discuţii. La aceste dezbateri, ei şi-au împărtăşit impresiile din timpul conferinţei şi au făcut schimb de impresii despre propriile lor cercetări.

Câteva săptămâni mai târziu, Dr. Satinover a participat la un congres internaţional în Israel, a cărui tema a fost “înţelepciunea Cabalei”. În timpul congresului, Dr. Laitman şi Dr. Satinover au discutat diverse subiecte cum ar fi libertatea de alegere, crizele globale, unitatea familiei în secolul 21, intensificarea cercetării pentru spiritualitate şi viitorul umanităţii. Dr. Satinover a făcut o prezentare publică despre Fizica Quantică şi implicaţiile descoperirilor acesteia.

Explicaţiile cabaliste din prezenta carte, se bazează pe aceste întâlniri.

- 14 -

Editorul

PARTICIPANŢII LA CONFERINŢA DIN SAN FRANCISCO

PROFESOR WILLIAM TILLER

Prof. William Tiller, PhD în Fizică, Universitatea din Toronto, este profesor în Inginerie şi ştiinţa Materialelor la Universitatea Stanford. El a publicat mai mult de 250 lucrări ştiinţifice, incluzând şi câteva cărţi. Primele sale cărţi sunt: Câteva Aventuri ştiinţifice cu Magie Reală; Actele Conştiente ale Creaţiei; Apariţia unei Noi Fizici; Transformarea ştiinţei şi a umanităţii; Energiile Subtile, Intenţionalitate şi Conştientă.

FRED ALAN WOLF, PhD Fred Alan Wolf, PhD în Fizica Teoretică la UCLA, este un lector şi un fizician quantic care a avut contacte cu renumitul fizician David Bohm (1917-1992) şi a studiat cu Richard Feynman (1918-1988), împreună cu cei mai proeminenţi fizicieni ai secolului 20.

Dr. Wolf este deasemeni autorul a unsprezece cărţi care au fost traduse în mai multe limbi. Dintre cărţile sale sunt: Făcând un Salt Quantic: Noua Fizică pentru Non-Scientologi; Yoga Călătoriei în Timp:

Cum Poate Mintea Învinge Timpul; Materie în Sentimente: O nouă Alchimie a Ştiinţei şi Spiritului, Minte şi Materie.

JEFFREY SATINOVER, MD, MSc Dr. Jeffrey Satinover deţine grade ale M.I.T (SB), Harvard (EdM), Universitatea din Texas (MD) şi Yale (MS). El a terminat cursurile de psihanaliză la Institutul C.G.Jung din Zurich. Este un absolvent în Psihiatrie şi Psihiatria Copilului la Yale, unde a fost premiat de două ori cu Premiul de Cercetare al Departamentului de Psihiatrie Seymor Lustman (locul 2). În 1975 a fost lectorul lui William James la Harvard.

- 15 -

Până de curând, a fost profesor la Departamentul de Fizică la Universitatea Yale. Astăzi, Dr. Satinover îşi termină PhD în Fizica Quantică la Universitatea Nice din Franţa şi predă legea constituţională la Universitatea Princeton.

Dr. Satinover a scris cinci cărţi de succes care au fost traduse în nouă limbi şi vândute în sute de mii de exemplare. Cea mai faimoasă carte a sa, Creierul Quantic, stabileşte noi standarde în scrierile ştiinţifice cunoscute şi a fost foarte apreciată de critici. Această carte atinge multe domenii: matematică, ştiinţă, computere, Fizică Quantică şi inteligenţă artificială. Alte două cărţi ale lui Satinover au devenit bestseller: Spărgând Codul Bibliei; şi Homosexualitatea şi Politica Adevărului.

MICHAEL LAITMAN, PhD

Rav Michael Laitman are un PhD în Filozofie de la Academia de Ştiinţe din Rusia şi un MS în Bio-Cibernetică la Institutul Politehnic din St. Petersburg. El a fost discipolul şi asistentul personal a lui Rabbi Baruch Ashlag (1907-1991) timp de doisprezece ani. În timpul acelor ani, Rav Laitman a cunoscut Metoda Scării, învăţăturile primite de mentorul său de la tatăl acestuia, Rabbi Yehuda Ashlag (1884-1954), cunoscut sub numele de Baal HaSulam din cauza comentariul Scara la Cartea Zohar.

Rav Michael Laitman a scris treisprezece cărţi de Cabala, care au fost traduse în zece limbi. Lecţiile sale zilnice sunt televizate in direct şi înregistrate la televiziunile de cablu din US, Israel şi Internet pentru zeci de mii de studenţi aflaţi în toată omenirea. În ultimii ani, Rav Laitman a fost frecvent un vorbitor la conferinţele ştiinţifice şi convenţiile ce au loc în Europa, Asia de Est şi America de Nord, făcând legătura între Cabala şi ştiinţă.

Dr. Laitman spune că atunci când a terminat şcoala, şi-a căutat o profesie care să-i permită să exploreze înţelesul vieţii, a ales

- 16 -

biocibernetica deoarece acest domeniu cercetează sistemele vieţii şi legile ce guvernează existenţa lor.

“Am sperat” explică el, “că prin intermediul acestor studii, voi înţelege cum evoluează inanimatul în vegetal şi apoi în animat. Întrebarea care mă deranja cel mai mult era, “Pentru ce trăim?” Este o întrebare care răsare în fiecare dintre noi, dar care se dizolvă în rutina cursei noastre prin viaţă.

“Când mi-am completat studiile academice, am lucrat la Institutul de hematologie din Leningrad, Rusia. în timpul cercetărilor ca student, am fost fascinat de minunatele căi în care o celula vie susţine viaţa. Am fost stupefiat de integrarea armonioasă a fiecărei celule în corp. Cercetările erau centrate în jurul structurilor celulare şi a variatelor lor funcţii în corp, dar nu am putut găsi un răspuns la întrebarea despre motivul pentru care întregul corp există.

“Am presupus că, asemenea unei celule din corp, acesta deasemeni este parte a unui sistem mult mai mare, în care funcţionează ca parte a unui întreg. Totuşi, încercările mele de cercetare a acestei întrebări folosind o abordare ştiinţifică, a întâlnit doar eşecuri. Mi s-a spus că ştiinţa nu are de-a face cu aceste întrebări.

“Deziluzionat, am hotărât să părăsesc Rusia cât mai repede posibil, sperând să continui în Israel cercetarea care mi-a capturat în asemenea măsură, inima. În 1974, după patru ani, timp în care am fost un “refusenik” (o persoană căreia i se neagă de către guvern, dreptul de a primi un permis de părăsire a Uniunii Sovietice), am primit atât de mult aşteptatul permis şi am ajuns în Israel. Aici, deasemeni mi s-au oferit slujbe care îmi permiteau să conduc cercetările şi studiile la nivelul limitat al nivelului unicelular.

“Mi-am dat seama că trebuie să caut un loc unde să pot studia sistemul general al realităţii. M-am întors către filozofie, dar imediat mi- am dat seama că mult aşteptatul răspuns, nu poate fi găsit aici. Am încercat după aceasta să găsesc răspunsuri în religie, dar nu am găsit

- 17 -

decât o interpretare mecanică a celor Zece Comandamente. Nu există o înţelegere mai profundă acolo.

“Doar după mulţi ani de cercetări, mi-am găsit în sfârşit învăţătorul, Rabbi Baruch Ashlag. Am fost alături de el vreme de doisprezece ani, din 1979 până în 1991. Pentru mine, el a fost Ultimul dintre Mohicani, ultimul Cabalist din lanţul de mari Cabalişti care au fost de-a lungul generaţiilor. Am fost asistentul său personal şi discipolul său. Nu l-am părăsit de-a lungul acestei perioade, şi am scris şi publicat primele mele trei cărţi, cu ajutorul său, în 1983.

“După ce învăţătorul meu a părăsit lumea aceasta, am început să dezvolt şi să public cunoaşterea pe care am primit-o de la el. Am considerat-o ca pe o continuare directă a muncii sale. În 1991, am fondat Bnei Baruch, un grup de Cabalişti care studiază şi practică metoda lui Baal HaSulam şi a fiului său, Rabbi Baruch Ashlag”.

De atunci, Bnei Baruch a devenit o organizaţie internaţională care include multe mii de studenţi. Membrii săi cercetează, studiază şi fac cunoscută omenirii, înţelepciunea Cabala.

Bnei Baruch coordonează un foarte cuprinzător site pe Internet despre Cabala, oferind o abundenţă de informaţii în douăzeci şi două de limbi, având o arhivă media şi de texte, cu lecţii, cărţi şi filme. Toate materialele sunt oferite gratuit prin intermediul site-ului (www.kabbalah.info). Bnei Baruch a înfiinţat recent, o companie de producţie cinematografică Ari Films, care produce documentare şi filme educaţionale, transmise prin reţeaua de televiziune prin cablu în Israel, America de Nord şi Europa.

Adiţional, Bnei Baruch a fondat Institutul de Cercetare Ashlag (ARI), numit astfel după Baruch Ashlag, institut ce serveşte ca centru de discuţii publice despre Cabala. Scopurile educaţionale şi academice ale ARI derivă dintr-o profundă dorinţă de a aduce învăţăturile lui Baal HaSulam în centrul scenei discuţiilor publice.

Când Rav Laitman a văzut filmul What the Bleep Do We Know, a spus: „Am fost încântat să văd că oamenii de ştiinţă ce au participat la

- 18 -

acest documentar, îşi puneau aceleaşi întrebări pe care şi eu mi le pusesem odată. Credeam că poate ei or sa fie interesaţi de ceea le oferă înţelepciunea Cabalei.”

- 19 -

PREZENTÂND CABALA

(O abreviere a prezentării pe care Dr. Laitman, a ţinut-o în faţa studenţilor şi a profesorilor de la Universităţile Berkeley şi Stanford)

Înţelepciunea Cabalei (“recepţie” în limba ebraică), după cum ne indică şi numele ei, ne învaţă cum să primim. Ne explică, cum percepem realitatea înconjurătoare. Ca să înţelegem cine suntem, trebuie întâi să învăţăm cum să simţim realitatea din jurul nostru, şi cum să cooperăm cu evenimentele care apar în calea noastră. Înţelepciunea Cabalei ne furnizează toate aceste indicii.

Înţelepciunea Cabalei nu i se înfăţişează unei persoane în mod natural, ci doar când aceasta a atins nivelul corespunzător de maturizare. Acesta este motivul pentru care Cabala este expusă atât de multor persoane în aceste zile, şi acesta este deasemeni motivul pentru care a fost ascunsă pe parcursul a mii de ani.

Generaţiile anterioare au crezut că lumea există, chiar dacă noi ne aflăm acolo să o percepem sau nu, că lumea este aşa cum este şi că există obiectiv şi independent. În cele din urmă, oamenii au început să înţeleagă că tabloul pe care îl avem despre lume este construit după cum suntem noi. Cu alte cuvinte, tabloul lumii este o combinaţie a atributelor noastre proprii şi a circumstanţelor externe.

De aceea, noi percepem doar o parte din ceea ce ne înconjoară. De exemplu, chiar acum sunt numeroase unde în afara noastră, dar noi putem percepe doar o parte dintre acestea, respectiv undele cu care suntem racordaţi. Deci, noi percepem condiţiile externe nouă, în concordanţă cu calităţile noastre interne. Dacă nu avem nimic în comun cu lumea exterioară, atunci nu o vom percepe şi nu o vom simţi deloc.

Cabala vorbeşte extensiv despre percepţia noastră despre timp, spaţiu şi mişcare. De ce oare credem că realitatea se dilata, şi că se afla la o anumită distanţă faţă de noi? Care este sursa senzaţiei noastre continue, de mişcare şi schimbare? Este un rezultat al proceselor interne pe care le experimentăm, sau există indiferent de acestea?

- 20 -

Cu cât progresăm mai mult în studiul nostru asupra fiinţei noastre interioare, cu atât mai mult ne dăm seama că percepţia noastră despre realitate, depinde de noi. Îndată ce umanitatea va evolua suficient, în cunoaştere, ştiinţă şi tehnologie, vom fi capabili să percepem ceea ce înţelepciunea Cabalei ne oferă.

Înţelepciunea Cabalei spune că în jurul nostru există doar „Lumina Superioară”, o singură forţă aflată într-o permanentă stare de neschimbare. Nimic nu există în afară de această Lumină Superioară. Într-un asemenea stadiu, cuvintele existent şi inexistent înseamnă acelaşi lucru, deoarece noi măsurăm doar schimbarea. Când nu există schimbări, atunci nu este nimic de măsurat.

În fiecare dintre noi este o „genă”, o mică informaţie care evocă în mod constant senzaţii noi şi emoţii. Noi vedem lumea prin intermediul acestor senzaţii, şi de aici derivă trezirea în care noi existăm. Toate aceste procese au loc în interiorul nostru şi înfăţişează percepţia noastră despre lumea exterioară.

De fapt, nimic nu există în exteriorul nostru, dar tabloul nostru despre realitate, apare ca şi cum ar fi în exteriorul nostru. Conceptul pe care-l prezint aici a fost descris de cel mai mare Cabalist, cu mii de ani în urmă, şi este în acelaşi timp fascinant şi înfricoşător, prin bogăţia de experienţe pe care le furnizează. Este scris în Cartea Zohar (Cartea Radianţei), că doar atunci când înţelegem acea percepţie, doar când o experimentăm şi o stăpânim, doar atunci vom înţelege scrierile din cărţile cabaliste şi însuşi Zohar.

Îndată ce am recunoscut limitările percepţiei noastre, Cabala ne poate învăţa cum să descoperim ceea ce există cu adevărat în exteriorul nostru. Prin intermediul Cabalei, putem transcende calităţile noastre naturale, putem construi noi unelte ale senzaţiilor, şi prin intermediul lor putem experimenta deplin, realitatea exterioară.

Când suntem eliberaţi de lanţurile propriilor noastre percepţii, putem descoperi o întreagă nouă lume şi putem începe experienţa eternităţii vieţii şi a curgerii ei, fără de limite. Vom fi capabili să experimentăm forţele care, în realitate operează ca o singură putere, şi

- 21 -

evenimentele care ne par a fi accidentale, neaşteptate şi incomprehensibile, vor căpăta dintr-o data un alt sens.

Pentru asemenea oameni, lumea spirituală poate deveni un sistem de forţe care stau în spatele realităţii percepute de către noi, forţele care conduc realitatea. Este similar cu examinarea unei broderii: din faţă, arată ca orice tablou, dar privită din spate, puteţi vedea firele care alcătuiesc tabloul, şi conexiunile lor. Descoperirea acestor fire şi a conexiunilor, ne furnizează cunoaştere despre sine şi despre lumea din jurul nostru.

Înţelepciunea Cabalei apare acum, deoarece noi trăim timpuri speciale: pe de o parte, avem multe căi de a deveni fiinţe fericite, dar pe de altă parte, nu pare că putem atinge această stare. Cabala nu anulează nici una dintre învăţături sau dintre ştiinţe. Şi nici nu pune sub semnul întrebării progresul omenirii de-a lungul generaţiilor. Ea păstrează cu grijă realizările omenirii, dar pe măsură ce ne apropiem de vârful acestor realizări, umanitatea începe să experimenteze o creştere a nevoii de a simţi întreaga realitate. Acesta este motivul pentru interesul atât de crescut în zilele noastre, pentru Cabala.

Pentru a atinge acest scop şi pentru a experimenta lumea spirituală, trebuie să cultivăm în noi, calităţi identice cu acelea din lumea spirituală. Tot ce percepem în realitate, este prin intermediul unei echivalenţe a calităţilor. De aceea, vedem şi descoperim lucruri noi în lume, în concordanţă cu calităţile din interiorul nostru.

Pe măsura ce ne maturizăm, căpătăm noi calităţi, atât din partea părinţilor cât şi din partea mediului nostru înconjurător. După ce le absorbim, le putem folosi pentru a studia realitatea noastră înconjurătoare. Atingem multe feluri de atribute diferite, unele dintre ele care se trezesc în noi pe parcursul timpului, şi unele care sunt rezultatul influenţei mediului înconjurător. Totuşi, unele calităţi nu pot fi atinse de la sine, şi trebuie să le dezvoltăm în interiorul nostru printr-o metodă specială.

Înţelepciunea Cabalei construieşte asemenea calităţi. Acţiunea de a studia textele autentice scrise de Cabalişti autentici, ne afectează în

- 22 -

calitate de cititori, într-un mod unic, evocând discernăminte subtile. Nu există alte texte sau metode în lumea noastră care să poată face acest lucru. Studiul Cabalei, creează o percepţie specială cu care putem începe să vedem dintr-o nouă perspectivă, ceea ce pare a fi o „realitate obişnuită”.

Putem compara aceasta, cu privirea unei stereograme (un tablou în care obiectele desenate au o aparenţă de soliditate). Când privim direct la tablou, pare să fie un amestec de linii incomprehensibile. Dar dacă privim într-un anumit fel, vom fi capabili să „penetrăm” tabloul şi să descoperim o bogată imagine tridimensională.

Înţelepciunea Cabalei acţionează asupra noastră într-un mod asemănător, ajutându-ne să „capturăm” acea imagine. De fapt, Cabala nu prezintă nimic nou, ci pur şi simplu focalizează privirea noastră în alt mod, astfel încât să putem „vedea”.

Când o persoană începe să perceapă tabloul corect, şi experimentează deschiderea Lumii Superioare, aceasta descoperire este acompaniată de senzaţiile minunate ale vieţii eterne şi fără graniţe în ceea ce privesc plăcerile. Spre aceasta ne conduc vieţile noastre.

- 23 -

NATURA MATERIEI

Înţelepciunea Cabalei a evoluat de-a lungul a mii de ani şi a fost transmisă prin cabalişti pe parcursul istoriei. Voi face o scurtă trecere în revistă a punctelor cheie din acest proces.

Primul Cabalist a fost Abraham Patriarhul (aproximativ

1800 î.e.n.). Sefer Yetzira (Cartea Creaţiei) este atribuită acestuia.

500 de ani după Abraham, Moise a scris Cartea Tora (The Pentateuch) , în jurul anului 1350 î.e.n.

În secolul al 2-lea, CE Rabbi Shimon Bar-Yochai a scris Sefer Ha Zohar (Cartea Splendorii).

Cabala a înflorit în secolul 16, în oraşul israelian Safed,

prin Cabalistul Rabbi Yitzhak Luria Ashkenazi, numit şi Ari (1534-1572). El a prezentat metoda în cărţile sale, iar astăzi înţelepciunea Cabalei este fondată pe Cabala Lurianică (Cabala lui Ari). Cabala Lurianică este o Cabala ştiinţifică – nu există meditaţie, cântări, farmece, amulete sau desene magice ale literelor.

Rabbi Yehuda Ashlag (1884-1954), cunoscut sub

numele de Baal HaSulam (stăpânul scării) prin al său comentariu despre Zohar, Sulam (Scara), a pavat drumul generaţiei noastre. Scrierile sale ne facilitează conectarea la sursele antice, autentice pe care cabaliştii din trecut, ni le-au lăsat.

- 24 -

Cabala pe care o studiem astăzi, conţine aceeaşi cunoaştere care a fost preluată de la Abraham pe parcursul tuturor generaţiilor. Am fost privilegiat să petrec doisprezece ani lângă fiul cel mare al lui Baal HaSulam şi succesorul acestuia, Cabalistul Rabbi Baruch Shalom Ashlag, şi de la el am primit această cunoaştere.

Înţelepciunea Cabalei este o metodă de a descoperi partea ascunsă a realităţii, acea realitate imperceptibilă pe care cele cinci simţuri ale noastre nu o pot percepe. Ni se dezvoltă un alt simţ în noi, unul care distinge realitatea care există dincolo de percepţiile noastre actuale.

Cabala spune că întreaga realitate este formată dintr-o substanţă numită “voinţa de a primi plăcere”. Aceasta voinţă de a primi plăcere, este în Esenţă o dorinţă de a fi umpluţi de plăcere şi încântare; este ceea ce noi adesea numim “egoism”. Această voinţă de a primi, operează la toate nivele existenţei: inanimat, vegetal, animat şi vorbitor.

Deşi voinţa de a primi este substanţa întregii realităţi, dorinţa în sine nu este nici materie, nici atom. Tot ce a fost creat, care există ca bază a realităţii, se sprijină pe dorinţa de încântare, o aspiraţie pentru plăcere. În fiecare nivel al realităţii, această aspiraţie ia diferite forme.

Fiecare Cabalist, fără excepţie, de la Abraham până la cel mai mare Cabalist, Baal HaSulam, au afirmat că întreaga substanţă a Creaţiei, constă dintr-o dorinţă de a primi. Fiecare carte cabalistă vorbeşte despre acelaşi lucru, şi toţi cabaliştii sunt de acord în această privinţă.

Cabaliştii sunt oameni care ating Lumea Superioară; ei vorbesc din proprie experienţă şi atingere şi nu din teorii. Cuvântul “atingere” se referă la ultimul grad de înţelegere. Permiteţi-mi să fac lucrurile mai uşor de înţeles, prin folosirea câtorva desene.

Am spus că voinţa de a primi este baza Creaţiei. Este creată de expansiunea Luminii Superioare. (În Cabala, termenul “Lumină” înseamnă a da, a dărui, a iubi; se referă la “Creator”). Deci, Lumina a creat voinţa de a primi ,care doreşte sa fie umplută cu Lumină. De aceea, voinţa de a primi este numită şi Kli (vas / recipient), vezi Figura 1.

- 25 -

Figura 1 Cu alte cuvinte, dorinţa de a da, creează dorinţa de a primi, aceasta

Figura 1

Cu alte cuvinte, dorinţa de a da, creează dorinţa de a primi, aceasta însemnând că Lumina vrea ca Kli-ul să primească, ceea ce vrea să i se dea.

Dorinţa de plăcere este începutul materiei; cabaliştii numesc aceasta “materia primordială”. Totuşi, încă nu este vorba de o materie completă deoarece în acest punct, este creată în întregime de acţiunea Luminii. Acest proces precede formarea oricărei materii cunoscute de către noi, cu mult înainte de formarea materială a universului nostru.

Din clipa în care această voinţă de a primi, se datorează acţiunii Luminii, ea simte Lumina (plăcerea) la un nivel minimal. În acest punct voinţa de a primi nu are o dorinţa independentă pentru Lumina. Ca să o facem independentă şi să dezvoltăm mai departe voinţa de a primi, trebuie să mai adăugăm un alt element: conştienţa voinţei în legătură cu propria existenţă.

Creatorul (Lumina) dă voinţei de a primi senzaţia că există, că este “un Dăruitor”, însemnând ceva ce dă plăcerea ce este experimentată. De aceea, îndată ce voinţa de a primi simte plăcere, ea începe să simtă pe cel ce dă această plăcere în interiorul plăcerii.

- 26 -

În mod similar, când primim un cadou, simţim atitudinea faţă de noi, a celui ce a dat, în spatele cadoului în sine. Ar trebui să observăm că atunci când ne referim la Creator, de fapt ne referim la cel ce dă. În această stare de lucruri, fiinţa creată (creatura) începe să simtă că există o coliziune între plăcere şi senzaţia celui ce dă plăcerea (Figura 2). Aceasta coliziune provoacă o reacţie în creatură, făcând-o să vrea să fie la fel precum Creatorul, deoarece Creatorul este mult mai înalt decât plăcerea în sine. În acest punct, voinţa de a primi evoluează la următorul grad.

punct, voinţa de a primi evoluează la următorul grad. Figura 2 Voinţa de a primi, alege

Figura 2

Voinţa de a primi, alege acum să fie un dăruitor, precum Creatorul (Dăruitorul). Aceasta este prima reacţie a creaturii, deşi încă nu este o alegere complet independentă. Este mai degrabă o reacţie provocată de senzaţia de dăruitor, care o face să fie o reacţie obligatorie , derivată complet din prezenţa dăruitorului. De aceea, voinţa de a primi nu are liber arbitru în această privinţă.

Acum creatura începe să contemple ce poate da Creatorului. Creatorul da, deoarece El este sursa plăcerii. Dar când creatura vrea deasemeni să dea, descoperă că de fapt nu are nimic ce poate da înapoi.

- 27 -

De aceea, prin intermediul nevoii de a da Creatorului, creatura descoperă care este natura Creatorului. Creatura descoperă iubirea Creatorului pentru ea. Totuşi, dacă Creatorul iubeşte creatura şi vrea s-o mulţumească, înseamnă că, Creatorul ar trebui să vrea sau să aibă nevoie de ceva. Creatura îşi dă seama că nevoia Creatorului este dorinţa Sa de a încânta creatura; când creatura se bucură, tot aşa şi Creatorul se bucură. Şi când creatura nu se bucură, atunci nici Creatorul nu o face.

Pentru a-şi realiza dorinţa de a da Creatorului, la fel precum Creatorul dăruieşte creaturii, creatura
Pentru a-şi realiza dorinţa de a da
Creatorului, la fel precum Creatorul dăruieşte
creaturii, creatura decide să primească
plăcerea de la Creator. Acest proces este
cumva similar cu acţiunea unui copil care
mănâncă doar ca să-şi mulţumească mama.
În acest mod, chiar dacă copilul primeşte
mâncare de la mama sa, el acţionează în fapt
ca un dăruitor pentru mama sa.
Când creatura se afla în acest stadiu al
existenţei, putem spune că este similară cu
Creatorul – primeşte ceea ce Creatorul vrea
să-i dea, dar numai pentru a dărui înapoi
Creatorului. Creatura dă, la fel cum o face şi
Creatorul. Totuşi, acesta nu este sfârşitul
procesului. Şi, din moment ce creatura a
făcut un act similar cu cel al Creatorului, ea
experimentează o plăcere suplimentară –
plăcerea de a avea statutul de dăruitor.
Figura 3
Această plăcere creează o nouă dorinţă
în creatură: o dorinţă de a se bucura de
statutul de dăruitor, la fel ca şi dorinţa pe
care Lumina a creat-o prima oară în creatură.
Această nouă dorinţă nu vine “de Sus” şi din
această cauză merită titlul de “fiinţă creată”,
“o creatură” (Figura 3).

- 28 -

Rădăcina cuvântului ebraic Nivra (fiinţă creată) provine din cuvântul Bar (înafară). De aceea, termenul “creatură” sau “fiinţă creată” se referă la ceva sau cineva aflat înafara voinţei Creatorului.

Îndată ce o creatură este formată, provoacă o secvenţă de stadii interconectate rezultată din cauza şi efect. Ne referim la aceste stadii ca la “Lumea Superioară”. Lumina Superioară şi voinţa de a primi, descind prin intermediul Lumilor Superioare către cel mai de jos nivel, numit “lumea noastră”.

La nivelul lumii noastre, suntem total controlaţi de voinţa de a primi şi suntem complet detaşaţi de senzaţia Luminii Superioare, Creatorul.

Îndată ce voinţa de a primi descinde în lumea noastră, ea devine independentă de dominaţia Creatorului, deoarece doar prin această detaşare poate scopul Creaţiei – să facă voinţa de a primi identică cu Creatorul – să fie realizat. În Cabala, această identitate este numită “Echivalenţa Formei dintre creatură şi Creator”.

Înţelepciunea Cabalei descrie fiecare stadiu evolutiv al voinţei de a primi, de la primul stadiu al Creaţiei, în jos către lumea noastră. Studiind aceste stadii, putem înţelege cum lumea materială, timpul, spaţiul şi mişcarea sunt formate şi cum voinţa de a primi va evolua.

Întreaga noastră istorie este determinată de evoluţia propriei noastre voinţe de a primi; aceasta ne poate ajuta să înţelegem cum evoluează umanitatea. Fiecare proces în realitate, fără nici o excepţie, este un rezultat al mereu crescândei noastre voinţe de a primi.

Îndată ce structura spirituală descrisă mai sus se materializează, materia care formează lumea noastră, este creată. Lumea noastră a experimentat mai multe ere evolutive, şi astăzi ne aflăm într-un stadiu în care începem să înţelegem că evoluţia spirituală trebuie să înceapă.

Astăzi, umanitatea întâmpină o serie de crize atât în plan social, cât şi ştiinţific. Multe semne arată acest stadiu mohorât al umanităţii şi criza globală prin care trece aceasta. Abuzurile de droguri cresc continuu şi încep să afecteze oamenii de la vârste cât mai tinere; depresia se

- 29 -

răspândeşte

ca

o

plagă

şi

terorismul

internaţional

a

devenit

de

necontrolat.

Şi există un singur motiv aflat în spatele tuturor acestor situaţii: ca umanitatea să îşi dea seama că rădăcina tuturor necazurilor noastre este intensificarea voinţei proprii de a primi, şi că trebuie să o corecteze. Cabaliştii au scris despre intensificarea egoului cu secole în urmă, explicând că atunci când umanitatea va atinge acest stadiu, va sosi momentul ca înţelepciunea Cabalei să fie dezvăluită, cu menirea de a corecta egoul.

Să recapitulăm ce am discutat până acum. Există un Creator care doreşte să dea. Aceasta este Rădăcina, sau faza Zero. Pentru a putea da, El trebuie să aibă pe cineva căruia să-i dea şi deoarece Creatorul vrea să dăruiască, El creează un Kli care primeşte “cadoul”, aceasta însemnând că Creatorul dăruieşte Kli-ului. Acesta este Stadiul Unu.

Pentru ca acesta să aibă loc, cel ce primeşte trebuie mai întâi să dorească plăcerea. Dacă eu construiesc în voi o dorinţă pentru ceva şi apoi vă dau ceea ce vă doriţi, atunci nu vă veţi bucura de cadoul meu, deoarece nu este propria voastră dorinţă. Trebuie să simţiţi că este propria voastră dorinţă, înainte să definiţi aceasta ca fiind “plăcere”. De aceea, la sfârşitul Stadiului Unu, creatura începe să simtă Dăruitorul şi Natura Sa.

Voinţa de a primi evoluează prin simţirea Creatorului (Stadiul Unu) şi prin dorinţa consecventă de a fi precum Dăruitorul (Stadiul Doi). În acest stadiu, devine imperativ pentru creatură să fie precum Dăruitorul (Stadiul Trei). Totuşi, aceasta este doar o fază din formarea voinţei de a primi, şi creatura nu este cu adevărat conştientă că primeşte ceva.

De fapt, creatura nu este conştientă de nici una din observaţiile de mai sus; ele sunt doar faze din evoluţia voinţei primare de a primi. Această voinţă primară, încă trebuie să descindă, să formuleze şi să se îndepărteze de Creator, până când încetează să-L mai simtă în toate. Trebuie să descindă la nivelul lumii noastre, şi doar atunci va simţi

- 30 -

dorinţa în sine, ca pe propria voinţă independentă (Stadiul Patru). În acest mod, va crede că este liberă şi că nu se supune ghidării Creatorului.

În acest stadiu, când un individ din lumea noastră vrea să-L descopere pe Creator, se pare că dorinţa va veni prima. De aceea, persoana va fi capabilă de a-I da Creatorului, folosindu-şi propriul arbitru, şi aceasta va constitui forma prin care cineva dăruieşte liber. Aţi putea să spuneţi că din perspectiva Creatorului nu este altceva decât o fantezie, şi că de fapt, Creatorul conduce cu adevărat spectacolul. Deşi este adevărat, aceasta nu diminuează faptul că din perspectiva creaturii, ascunderea Creatorului îi dă creaturii sentimentul că este independentă.

La sfârşitul Stadiului Trei, creatura decide să primească de la Creator, cu scopul de a se asemăna cu El. Deşi în Stadiul Doi, creatura deja avea o dorinţă de a dărui, aceasta nu era încă dorinţa sa proprie; aceasta nu era o dorinţă asemănătoare cu dorinţa Creatorului, ca în Stadiul Trei, ci o dorinţă care provenea direct de la Creator.

Permiteţi-mi să vă dau un exemplu, pentru a explica ce doresc să spun. Să presupunem că vă servesc cu o bucată de prăjitură. Aţi putea spune că nu ştiţi ce este aceasta, că nu aveţi nici o dorinţă de a mânca această prăjitură, dar apoi eu vă conving că într-adevăr ar trebui s-o încercaţi, deoarece este o prăjitură fantastic de bună. În acest proces, eu vă dau în acelaşi timp şi dorinţa şi satisfacţia, umplerea dorinţei.

De aceea, este o evoluţie în procesul de tranziţie dintre stadiile unde “acest lucru” (foamea) se “trezeşte” subit şi devine conştient de sine. Este ca şi cum gândul începe să discute cu Creatorul. Această evoluţie rezultă dintr-o coliziune interioară în creatură, între doi factori – plăcerea şi Dăruitorul plăcerii. În realitate, tot ce există sunt aceste două elemente.

Stadiul Trei marchează deasemeni trezirea unei noi dorinţe în creatură: invidia faţă de Creator. În acest sens, invidia este un element pozitiv şi folositor, deoarece ne propulsează către evoluţia ulterioară.

- 31 -

Figura 4
Figura 4

Figura 4

Şi în final, la sfârşitul Stadiului Patru, creatura simte că aduce plăcere Creatorului. De aceea, se consideră pe sine ca având acelaşi statut ca şi Creatorul, şi simte plăcerea care provine din atingerea statutului Creatorului, plăcerea de a dărui, de a fi un Creator.

Această stare de a fi, creează în creatură o dorinţă de a se bucura de acest statut, de a savura această plăcere. Deoarece această dorinţă nu vine către creatură direct de la Creator, ci evoluează ca rezultat al propriilor acţiuni, ea este considerată o nouă dorinţă, una care este atribuită creaturii. Aceasta este, ceea ce noi numim “dorinţa de a se bucura” (Figura 4).

În acest ultim stadiu, creatura primeşte plăcere din faptul că împărtăşeşte statutul Creatorului şi că Ii face pe plac. De aceea creatura are două plăceri: plăcerea ce provine de la Creator, şi plăcerea ce provine din împărtăşirea statutului Creatorului. Acest stadiu de a fi, este numit Ein Sof (Fără Sfârşit), şi se referă la stadiul în care nu există limitări în dorinţă.

Aceasta nu se referă la distanţe, timp şi spaţiu în sensul fizic. Mai degrabă, este o observaţie care se referă la natura dorinţei, însemnând că dorinţa în sine este nelimitată.

Până să primească această plăcere, creatura descoperă încă odată, că undeva există o sursă a plăcerii. Descoperă că dăruitorul este sursa plăcerii, şi se percepe pe sine ca pe un receptor. De această dată, senzaţia este validă, deoarece voinţa de a primi în acest stadiu este proprie creaturii, şi nu este una care să vină de la Creator.

Consecventă, creatura simte că vrea să scape de propria dorinţă. Ea o renegă şi simte că nu mai vrea sa fie sub influenţa propriei dorinţe. Respingerea pe care o simte în legătură cu propria dorinţă, induce

- 32 -

“restricţia” acesteia (evitarea folosirii ei). Dorinţa încă se află acolo, dar acum creatura se fereşte să o folosească. Totuşi, senzaţia de împlinire – plăcerea – încetează.

Rămânând însă cu o sete, creatura hotărăşte să atingă statutul Creatorului, singurul statut pe care acum creatura doreşte să-l aibă – acela de Dăruitor. Ea simte că trebuie să-I dea Creatorului fără să primească nici o recompensă pentru aceasta. Din acest moment, toate acţiunile sale, vor fi făcute doar cu scopul de a atinge acest ţel.

Pentru a atinge acest obiectiv, creatura execută o serie complexă de operaţiuni: ea construieşte un lanţ de ascunderi (acoperiri) ale Luminii Superioare, numite “lumi” (cuvântul ebraic pentru “lume” este Olam, care provine din cuvântul Haalama, tăinuire). La baza lanţului de lumi stă “această lume”. Datorită faptului că procesul care a creat creatura a fost împărţit în cinci părţi, reducerea Luminii Superioare are loc prin intermediul a cinci grade de tăinuire, cinci lumi ale căror nume sunt Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira şi Assiya.

În procesul făuririi acestor lumi, creatura construieşte un mediu înconjurător pentru sine. În lumea Atzilut, voinţa de a primi este împărţită în două: o parte interioară – sufletul – şi o parte exterioară – mediul înconjurător, în care operează sufletul. Acest stadiu încă nu se referă la lumea noastră.

Ca rezultat al evenimentelor ulterioare, sufletul şi mediul său înconjurător vor experimenta un proces de sfărâmare, şi coboară consecvent câteva grade în jos, până la gradul “acestei lumi”. Doar acum începe formarea materiei care alcătuieşte lumea noastră.

Începând din acest stadiu, de la voinţa spartă de a primi, începe evoluţia istorică a lumii materiale cu care suntem familiarizaţi. Îndată ce universul a fost creat, gradele inanimat, vegetal, şi animat sunt făcute, şi după acestea, este format gradul vorbitor (uman) – (Figura 5).

În acest stadiu de evoluţie preliminară, umanitatea are dorinţe fizice pentru susţinere, reproducere şi familie. Corpul are întotdeauna nevoi elementare ca să se susţină; am avea nevoie de toate acestea chiar dac am locui singuri pe o insulă.

- 33 -

În al doilea stadiu al evoluţiei noastre, apare o dorinţă crescândă pentru bunăstare, urmată de o dorinţă de putere şi respect. Aceste nevoi de bunăstare, putere şi respect sunt considerate “dorinţe sociale”, numite astfel din două motive:

A) Absorbim aceste dorinţe din mediul nostru social. Dacă am fi

trăit singuri, nu le-am fi avut.

B) Aceste dorinţe pot fi realizate doar în interiorul unui mediu

social.

singuri, nu le-am fi avut. B) Aceste dorinţe pot fi realizate doar în interiorul unui mediu

Figura 5

- 34 -

Stadiul evolutiv final este o sete de cunoaştere şi erudiţie. Vrem să avem din ce în ce mai multă cunoaştere, şi vrem să ştim şi să cercetăm totul – de aici rezultând evoluţia ştiinţei.

Astăzi, pe măsură ce ajungem aproape de concluzia finală a acestei evoluţii care ne-a luat mii de ani, începem să ne dăm seama că de fapt nu am realizat nimic. Ne găsim într-o situaţie unică: vrem să fim umpluţi cu plăcere, dar nu putem găsi în jurul nostru nici o sursă de plăcere adevărată. Suplimentar, nu putem defini cu precizie ce ne dorim de fapt.

Folosim cuvântul “inimă”, pentru a defini suma dorinţelor care au evoluat în noi pe parcursul ciclurilor vieţii noastre: dorinţe fizice, dorinţe sociale şi dorinţe de cunoaştere. Opus acestor dorinţe se află “punctul din inimă” o “specie” de dorinţă nouă care evoluează deasupra tuturor celorlalte dorinţe. De fapt, punctul din inimă este trezirea dorinţei de a cunoaşte forţa Superioară, şi este trezirea dorinţei care aduce pe cineva către înţelepciunea Cabala, cu scopul de a realiza această dorinţă.

Trezirea acestui punct din inimă aduce confuzie, un sub-produs al originii acestui punct în Lumea Superioară. Legile Lumii Superioare conduc către o realitate unde noţiuni precum timpul, spaţiul şi mişcarea, nu se aplică.

În mod natural, creierele noastre sunt aranjate astfel încât să gândim întotdeauna în termenii timpului, spaţiului şi mişcării. Dar în noul stadiu, începem să simţim că ceea ce determină totul, este cum simţim realitatea în mod personal, şi că realitatea în sine este neschimbată.

De aceea, treptat începem să realizăm că realitatea este statică şi că aceste noţiuni ca timp, spaţiu şi mişcare, de fapt nu există. Începem să ne dăm seama că toate experienţele noastre trecute s-au întâmplat de fapt, doar în interiorul propriilor noastre senzaţii, şi că totul depinde de cât de mult ne cultivăm abilităţile de a simţi.

Avem nevoie de timp ca să ne adaptăm conceptului că nimic nu se schimbă cu excepţia măsurii cu care ne deschidem “instrumentele pentru senzaţie”. Când am făcut aceasta, vom începe să percepem lumea în care

- 35 -

trăim, într-un mod foarte natural şi simplu, fără nici o limitare, preconcepţie, reguli, opresiuni, constrângeri sau presiuni exterioare.

Punctul din inimă este începutul dorinţei pentru spiritualitate. Astăzi, relativ puţini oameni se află în acest stadiu, dar numărul lor creşte din ce în ce mai mult. Eventual, fiecare fiinţă umană trebuie să ajungă în punctul în care setea de Creator este cea mai importantă, un punct iniţiat de invidia mai sus menţionată, aceasta însemnând nevoia inerentă din fiecare creatură, ca să atingă statutul Creatorului.

Trebuie să înţelegem că atunci când spunem că Creatorul este bun, vrem să spunem că, El ne-a creat cu intenţia de a ne aduce la cel mai bun stadiu posibil al fiinţei, adică propriul statut al Creatorului. Deci, acesta este stadiul la care trebuie să fim aduşi. De aceea, orice stadiu inferior acestuia, nu va fi considerat adecvat. Rezultă că, scopul Creaţiei este de a ne permite să atingem statutul Creatorului (vezi Figura 6).

Pentru ca să atingem nivelul Creatorului, totuşi, trebuie să simţim că dorinţa noastră este în totală opoziţie cu aceea a Creatorului, că Creatorul vrea doar să ne dăruiască şi că noi vrem doar să primim. Acestea sunt goliciunea şi întunericul din Kli (recipient), atât de opuse Luminii. Să înţelegem că această opoziţie ne construieşte pe noi ca creaturi. Ca să-L cunoaştem pe Creator, trebuie întâi să cunoaştem starea opusă acestuia, “anti-Creatorul” o stare de tulburări de nesuportat care pune un mare semn de întrebare asupra abilităţilor noastre de a îndura toate aceste tulburări.

Este cinstit să spunem că nici măcar nu am început procesul de cunoaştere al anti-Creatorului. Ca să simţim completa noastră opoziţie faţă de Creator, va trebui să cădem emoţional către grade mult inferioare. Înţelepciunea Cabalei iese acum la suprafaţă, deoarece este imposibil să experimentăm aceste stadii în planul fizic, şi Cabala are scopul de a uşura drumul nostru prin stadiile aflate în opoziţie cu Creatorul, de a le experimenta în conştienţa şi în minţile noastre, nu în corpurile noastre.

Putem compara acest proces cu o persoană aflată în suferinţă. Acea persoana poate aştepta până când durerea devine insuportabilă şi atunci

- 36 -

o să-şi îndrepte privirea către un fizician sau o să cheme un doctor, imediat cum durerea apare. În ultimul caz, diagnosticarea timpurie a problemei va scuti persoana de suferinţa ce ar veni în clipa declanşării viitoarei boli. Cu alte cuvinte, o persoană deşteaptă, ia medicaţia imediat cum apar simptoamele unei boli, prevenind în acest mod declanşarea profundă a ei.

Făcând acest lucru, persoana poate evolua conştient, prin raţionament, şi deci Kli (creatura) învaţă să devină conştient de opoziţia sa faţă de Lumină. Înţelepciunea Cabalei este o metodă care ne ajută să evoluăm prin cunoaştere, în loc să evoluăm prin durere, şi apare astăzi pentru a permite umanităţii să cunoască răul care zace în egoism înainte ca acesta să se manifeste, şi să provoace cumplite ruine în toate aspectele vieţii.

De aceea, înţelepciunea Cabalei privită ca scop de a atinge în acelaşi timp şi evoluţia noastră şi scopul Creaţiei, ar trebui să fie cunoscută de toata umanitatea. Cu cât mai mulţi oameni se află pe calea Cabalei, şi cu cât mai mult o facem cunoscută în toată omenirea, cu atât mai bine va fi pentru toata lumea. Baal HaSulam scrie despre acest lucru foarte clar în cartea sa Introducere la Cartea Zohar.

Primul cercetător care şi-a pus întrebări despre univers şi despre forţele care conduc umanitatea, a fost Abraham. El a fost unul dintre numeroşii oameni care au trăit în Mesopotamia (Persia antică), şi în acele zile, acolo nu exista diviziunea în naţiuni. El a descoperit metoda prin care putem cunoaşte realitatea aflată dincolo de percepţiile noastre obişnuite, şi a descris cercetările sale şi descoperirile făcute, în cartea sa Sefer Yetzira (Cartea Creaţiei).

Abraham a început să adune studenţi şi să-i înveţe înţelepciunea Cabala. În timp, acest grup de cabalişti a devenit o naţiune. Mulţi ani mai târziu, după căderea Primului şi celui de al Doilea Templu, acest grup de cabalişti şi-a pierdut percepţiile despre realitatea Superioară; ei au căzut de la gradul lor de conştienţă spirituală şi nu au mai fost capabili decât să perceapă realitatea lor fizică.

- 37 -

Acesta a fost de fapt un proces treptat. Unii dintre ei şi-au pierdut percepţiile spirituale odată cu ruinarea Primului Templu, iar restul le-au pierdut odată cu căderea celui de al Doilea templu. Rabbi Akiva a fost ultimul mare cabalist care a atins gradul legii spirituale “Iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuţi”. Intensificarea egoismului a indus o stare de ură fără precedent şi oamenilor le-a rămas doar religia, în locul înţelepciunii Cabala.

Totuşi, în ciuda declinului, au rămas câţiva cabalişti selectaţi, iar aceştia au transmis înţelepciunea de-a lungul generaţiilor până când va sosi momentul în care toată omenirea să aibă nevoie iarăşi de ea. Astăzi, trebuie sa reaprindem ştiinţa antică, să reînviem studiul Cabalei, să descoperim realitatea Superioară prin intermediul său şi să transmitem acestea întregii umanităţi.

Este important de notat, că totuşi, Cabala nu are nici o legătură cu vreo religie, şi nu necesită să facem nici o acţiune fizică. Dup cum am menţionat anterior, Cabala vorbeşte doar despre dorinţe şi intenţii raportate la Creator.

Aceasta ne-ar putea determina să concluzionăm că, deoarece soluţia provocărilor noastre viitoare stă în răspândirea înţelepciunii Cabalei către toată umanitatea, s-ar putea să trebuiască să-i transformăm pe toţi, în cabalişti. În realitate, nu trebuie să facem acest lucru.

Umanitatea este construită ca o piramidă. Ca şi în orice alt domeniu în care este implicată umanitatea, nouăzeci şi nouă de procente din populaţia lumii este pasivă. Ei nu cercetează şi nici nu dezvoltă, ci doar culeg fructele descoperirilor ştiinţifice.

De aceea ar trebui să ne îndreptăm către cei preocupaţi de soarta lumii noastre şi de viitorul umanităţii. Nu ne aşteptăm ca bilioane de oameni să studieze Cabala, dar dacă putem folosi ştiinţa ca să prezentăm umanităţii tabloul realităţii, aceasta va face ca totul să se schimbe, deoarece suntem toţi părţi ale unei singure structuri.

După cum am spus anterior, Kli (vasul/creatura) pe care Creatorul l-a creat, a devenit un suflet în lumea Atzilut. Acesta este sufletul colectiv, sau sufletul general, numit Adam ha Rishon (Primul Om). La

- 38 -

început, toate părţile acestuia erau legate într-o minunată armonie, şi erau umplute cu Lumina Superioară. În acest stadiu, suma tuturor părţilor a creat perfecţiune. Mai târziu, sufletul a experimentat un proces de sfărâmare şi a căzut la un grad numit “dedesubtul barierei”, unde se sfârşesc senzaţiile spirituale. Bucăţile singurului suflet au continuat să existe sub barieră, dar se simţeau detaşate una de cealaltă (Figura 6).

dar se simţeau detaşate una de cealaltă (Figura 6). Figura 6 Ca să clarificăm aceste cuvinte,

Figura 6

Ca să clarificăm aceste cuvinte, putem spune că ele rămân în “acelaşi loc” în care erau şi până atunci, dar li se adaugă o nouă senzaţie. Aceasta este senzaţia care există în ele. În spiritualitate, nu există locuri şi schimbările sunt pur şi simplu în calităţile percepţiei lor şi ale senzaţiilor lor. De aceea, fiecare dintre părţi trăiesc acum în interiorul lor şi nu simt nimic decât pe sine.

O astfel de existenţă este numită “această lume”, şi aceasta este situaţia în care ne aflăm astăzi. Forţa Superioară operează asupra noastră (a părţilor detaşate) ca să ne aducă înapoi în stadiul corectat, şi aceasta va fi realizarea scopului Creaţiei.

- 39 -

De fapt, forţa Superioară “ne aruncă” jos în această lume, ca să

aflăm cât de diferiţi suntem faţă de aceasta. Trebuie să ajungem în faza de a ne dori să creştem înapoi, din acest punct jos, către stadiul corectat al existenţei, unde suntem toţi conectaţi. Diferenţa dintre natura umană

şi natura Creatorului este evidentă, prin mileniile de suferinţe, un proces

complet de coborâri şi ascensiuni, care ne permit să vedem cât de urât ne purtăm unul cu celălalt. Cu alte cuvinte, egoismul fiecărei persoane trebuie să fie expus, şi doar atunci vom realiza de ce trebuie să ne dorim reconectarea unul cu celalalt.

Trebuie să înţelegem problema care apare când vrem să ne satisfacem o dorinţă. De exemplu, când o persoană înfometată stă într-un restaurant şi aşteaptă mâncarea, din clipa în care aceasta este servită, şi persoana începe să mănânce, pofta începe să scadă. Cu cât persoana mănâncă mai mult, cu atât este mai puţin flămândă , iar plăcerea de a mânca se diminuează. Chiar dacă pe masă este multă mâncare, şi chiar dacă aceasta este delicioasă, fără dorinţa (apetit) pentru aceasta, plăcerea dispare.

Acest scenariu se repetă în totalitate, cu fiecare dorinţă. Dacă o dorinţă apare în noi, suntem motivaţi să o satisfacem. Ne agităm şi ne zbatem ca să umplem golul, dar îndată ce am împlinit dorinţa, aceasta devine neinteresantă. Poate să ne ia câteva minute, câteva ore sau câteva săptămâni, dar mai devreme sau mai târziu (cel mai adesea mai devreme), senzaţia de mulţumire dispare. Pentru acest motiv, aceeaşi plăcere care satisface dorinţa, este deasemeni eliminată.

Mai mult, obţinerea unei plăceri construieşte o dorinţă care este de

două ori mai puternică decât înainte. Cabaliştii au spus că „Cel care are

o sută, vrea sa aibă două sute”, cel care are doua sute vrea să aibă patru

sute şi tot aşa. În consecinţă, atunci când obţinem o anumită plăcere, ne

simţim de două ori mai goi decât înainte. Dacă am putea găsi o modalitate de a ne umple întotdeauna cu plăcere, atunci am simţi viaţa eternă.

Există o cale de a realiza aceasta: să separăm „simţul unităţii” în două părţi. O parte va primi plăcerea, iar cealaltă parte o va simţi. Cu alte cuvinte, dacă ar fi altcineva de la care să curgă prin mine plăcerea,

- 40 -

plăcerea mea nu ar fi înăbuşită. Dacă ar fi o altă persoană implicată în procesul meu de primire a plăcerii, simţul unităţii ar fi împărţit în două.

Într-un asemenea caz, am putut separa primitorul plăcerii de cel care o simte. Cel ce primeşte, ar fi o altă persoană, iar cel care ar simţi plăcerea aş fi eu. Procedând astfel, simţirea plăcerii poate deveni o nesfârşită şi minunată senzaţie a vieţii veşnice.

Putem compara situaţia de mai sus cu o mamă şi copilul acesteia. Mama se bucură de plăcerea copilului său şi poate să dea fără constrângere. Dacă aş putea iubi pe cineva astfel încât plăcerea mea proprie să provină din faptul că persoana este mulţumită, încântarea mea ar fi nelimitată. Pentru a recunoaşte acest principiu, sufletele noastre trebuie să se spargă şi să coboare în această lume.

Când punctul din inimă – o dorinţă adevărată care să retrezească senzaţia lumii spirituale – se naşte în oameni, aceştia vin către înţelepciunea Cabalei. Studierea înţelepciunii Cabalei, reprezintă studierea propriului nostru stadiu: stadiul premergător sfărâmării. Acesta este singurul stadiu care există. Chiar şi acum ne aflăm în el, chiar dacă nu suntem conştienţi de acest lucru. Vrând să ieşim afară din stadiul de întuneric în care ne aflăm şi să ne trezim pentru a simţi existenţa noastră reală, canalizăm spre noi efectul Luminii din acel stadiu.

Eforturile noastre de a descuia uneltele senzaţiei şi de a percepe starea noastră actuală, dezvoltă noi recipiente în noi. Prin ele începem să simţim cum suntem toţi conectaţi ca părţi ale unui sistem singular.

Lumina este nesfârşită şi umplerea cu aceasta curge continuu, prin fiecare parte a sistemului. Motivul pentru toată suferinţa şi necazurile care sunt experimentate acum în lume , este ca să forţeze umanitatea, să se întoarcă la adevărata şi perfecta sa stare, numită Gmar Tikkun („sfârşitul Corecţiei”).

Întoarcerea către natural, către starea perfectă, este un proces pe care Creatorul l-a predeterminat de la început până la sfârşit. Fiecare fază este dictată de la vârf către bază. În fiecare dintre noi este o genă spirituală în care toate stadiile noastre trecute, prezentul şi viitorul, sunt întipărite. Sufletul trebuie să urce pe aceeaşi rută şi aceleaşi stadii din

- 41 -

care a căzut de Sus. Totuşi, drumul de întoarcere depinde de gradul în care recunoaştem că stadiul nostru egoist este avansat, şi înţelegem faptul că apropierea de Creator este un stadiu preferabil pentru a-l experimenta.

De aceea, stadiile noastre predeterminate construite în gena spirituală evoluează prin Lumină, deci prin forţa Superioară, şi ne conduc de la un stadiu la altul. Dacă ne dăm seama că este în interesul nostru să ascendem şi să „invităm” Lumina Înconjurătoare să lucreze asupra noastră, vom accelera evoluţia noastră şi vom ajunge să simţim adevărata spiritualitate. De aceea, libertatea noastră de alegere stă doar în accelerarea procesului.

Termenul „Lumină Înconjurătoare” descrie forţa care ne atrage către atributul de dăruire. Toate stadiile noastre viitoare există în fiecare dintre noi, chiar dacă nu ne dăm seama de acest lucru. Proiecţia stării noastre corectate, altruiste, asupra stării noastre egoiste, trezeşte în noi atributul de dăruire.

Stadiul nostru corectat este numit Gmar Tikkun („sfârşitul Corecţiei”). În Gmar Tikkun, fiecare suflet este umplut cu plăcere fără margini şi cu o completă echivalenţă a Formei cu Creatorul. În stadiul nostru prezent, Lumina ce umple sufletele noastre în Gmar Tikkun străluceşte sub forma Luminii Înconjurătoare; puterea sa este determinată de intensitatea dorinţei noastre de a atinge atributul Dăruirii.

Lumina este puterea dăruirii, puterea de a da. Dacă o persoană vrea să atingă atributul dăruirii, acea persoana trebuie să facă astfel încât forţa de dăruire – lumina ce umple omul când este corectat – să se proiecteze peste stadiul acestuia. Lumina Înconjurătoare ne corectează şi ne aduce înapoi către calitatea dăruirii. Este ca şi o persoană decentă care a călcat strâmb, iar acum se retrezeşte şi se reîntoarce către decenţă.

De fapt, pentru a străbate bariera care separă lumea corporală de lumea spirituală, trebuie să ne schimbăm intenţia de a o raporta la ceilalţi cu ură, la a o raporta la ceilalţi cu iubire. Aceeaşi regulă se aplică tuturor părţilor Creaţiei, de la cel mai de jos element al realităţii către cel mai

- 42 -

descoperă

regulile.

Totuşi, până când o ştiinţă nu este matematic stabilită, ea nu poate fi considerată ştiinţă. De exemplu, Fizica Quantică se raportează la o realitate definită de spaţiu şi timp. Dar ce discutăm noi aici, este dincolo de spaţiu şi timp.

De aceea, atâta timp cât Fizica Quantică nu este extinsă ca să includă dimensiunile aflate dincolo de spaţiu şi timp, s-ar putea să fie dificil pentru o ştiinţă convenţională să cerceteze. Din acest motiv, este important de a găsi un punct tangenţial, o conexiune între Fizica Quantică şi Cabala, deoarece Cabala cercetează realitatea aflată într-un loc în care fizica nu poate ajunge.

Cu alte cuvinte, pentru a progresa către un nivel mai înalt, trebuie să extindem ştiinţa contemporană pentru a include conştienţa, iar acesta este un pas imens.

În acest punct, s-ar putea să fie benefic să descriem cum Cabala se raportează la propria noastră percepere a realităţii. Noi percepem realitatea prin intermediul celor cinci simţuri – văz, auz, miros, gust şi pipăit. Totuşi, ceea ce simţim cu adevărat este propria noastră reacţie la orice există înafara noastră, fără să avem vreo percepţie a realităţii actuale, obiective.

De exemplu, o undă care atinge urechea mea, pe care o interpretez ca fiind un sunet. Ştiu aceasta datorită reacţiei membranei din urechea mea la unda care o presează. În realitate, tot ceea ce eu măsor, este propria mea reacţie. Nu simt unda în sine. Percep o gamă de sunete în concordanţă cu schimbările produse în abilităţile mele de a auzi şi cu starea de sănătate a mecanismului folosit ca auz. Totuşi, nu am nici o idee despre ceea ce se întâmplă cu adevărat înafara mea. Toate instrumentele noastre de percepţie şi simţurile noastre, lucrează similar.

Putem spune că suntem închişi într-o cutie, şi tot ceea ce măsurăm este impresia noastră interioară, care creează în noi senzaţia că realitatea din jurul nostru se schimbă. Nu putem şti dacă ceva se schimbă cu adevărat; nu putem şti nici măcar dacă ceva există cu adevărat înafara

înalt.

Totul

depinde

de

perspectiva

observatorului

care

- 43 -

noastră. Pur şi simplu nu avem capacitatea de a ieşi înafara noastră ca să testăm.

Prof. Tiller l-a menţionat pe Tor Norretranders, un cercetător danez care a publicat o carte intitulată Iluzia Folosirii. Norretranders a notat un punct ciudat, referitor la funcţionalitatea subconştientului şi ce conţine acesta. Se pare că cele cinci simţuri percep cinci milioane de biţi de informaţie pe secunda, adunate ca nişte fluxuri de informaţie în subconştient. Subconştientul procesează informaţiile matematic, dar procesează doar o mică parte din cantitatea de informaţie – în jur de cincizeci de biţi de informaţie pe secundă.

Evident că, există o imensă diferenţă între cincizeci de milioane de biţi de informaţie şi cei cincizeci de biţi procesaţi. Elementul care este important de observat, este că subconştientul trimite la creier doar informaţia pe care creierul o determină în avans că ar fi folositoare. Restul informaţiei este anulată de către subconştient. Aceste descoperi par să colaboreze cu perspectiva Cabalei în ceea ce priveşte voinţa de a primi.

Încă nu este cunoscut dacă ştiinţa de ultimă oră şi cercetătorii, îşi dau seama că evoluţia cercetării depinde de schimbările noastre interioare – interiorul cercetătorului. La sfârşitul zilei, ne studiem pe noi; abilitatea noastră de a progresa în cercetare depinde de extensia către care tindem fiecare.

În filmul What the Bleep Do We Know? şi într-o publicaţie cunoscută şi similară a ştiinţei, putem găsi opinii că există infinite posibilităţi în jurul nostru. Înţelepciunea Cabalei explică faptul că tot ce există în jurul nostru, este Lumina Superioară aflată într-un stadiu de completă nemişcare, şi toate schimbările şi posibilităţile nesfârşite sunt în interiorul nostru. Tot ceea ce vedem este reflecţia noastră în Lumina fixă şi neschimbătoare.

Sunt de acord cu conceptul că pentru a progresa în cercetare, trebuie să ne schimbăm pe sine, ca şi percepţia următoare pe care omenirea o va înţelege. Este un proces care a început cu Newton, a continuat cu Einstein şi continuă încă cu Fizica Quantică. Acum este

- 44 -

momentul pentru faza următoare. Cercetările vor descoperi eventual că nimic nu se schimbă cu excepţia instrumentelor noastre interioare, ceea ce Cabala a descoperit cu mii de ani în urmă. Astăzi, un număr tot mai mare de cercetători şi gânditori, au anticipat că ştiinţa va atinge acest punct de vedere.

- 45 -

FORŢA DE DĂRUIRE ŞI FORŢA DE PRIMIRE

Cunoaşterea cabalistă pe care o avem, este un rezultat al investigaţiilor cabaliste întreprinse de acei oameni ale căror suflete ardeau de a afla răspunsul la întrebarea privitoare la scopul existenţei. Ei au folosit o metodă specială pentru a începe să simtă realitatea comprehensivă, şi au scris cărţi despre ceea ce au descoperit. Când Cabaliştii au simţit realitatea completă, ei au numit aceasta „deschiderea ochilor”.

Deschiderea ochilor este un proces de urcare a aceloraşi grade pe care noi toţi am coborât, de la stadiul infinit menţionat anterior (Ein Sof). Înţelepciunea Cabalei cuprinde două ordine paralele:

1. De Sus în jos – descinderea dorinţei de a primi din Ein

Sof prin toate Lumile Superioare, în jos spre „această lume”.

2. De jos în Sus – ascensiunea cercetătorului din această

lume, prin barieră, către Lumile Superioare, către Ein Sof.

Cabala vorbeşte despre dorinţa de a primi, cu alte cuvinte, despre dorinţa de a se bucura. După cum am spus, sunt cinci stadii în procesul creării dorinţei de a primi. Am marcat aceste stadii cu patru litere ebraice: corespondentul lui Yod ( ), apoi Yod (), Hey ( ), Vav ( ), Hey ( ), şi pe scurt, numim această structură de litere, HaVaYaH. Deasemeni am atribuit cinci nume, acestor cinci faze: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, şi Malchut.

Corespondentul lui Yod este Keter (Figura 7), însemnând începutul manifestării dorinţei ce îl desparte de Lumina, la fel ca şi un punct negru în interiorul Luminii. Din acest punct, evoluează litera Yod – dorinţa primordială. Forma literei Yod este ca un punct cu un ghimpe pe capul său şi o coadă la sfârşit. Simbolizează crearea unei noi materii – inexistentă anterior – dorinţa de a primi. Acest stadiu este numit Hochma.

Îndată ce litera Yod evoluează, dorinţa de a primi continuă să evolueze absorbind atributul de dăruire de la Creator. Combinarea

evoluează, dorinţa de a primi continuă să evolueze absorbind atributul de dăruire de la Creator. Combinarea

- 46 -

atributului de dăruire şi a atributului de recepţie, generează o nouă calitate, numită Bina, reprezentată de litera Hey.

Bina conţine prima materie care vrea să fie similară cu Lumina care a generat-o. Forma literei Hey, simbolizează integrarea atributelor recepţiei şi dăruirii. Aceasta generează forma dăruirii, ca fiind dorinţa primordială.

După aceasta, dorinţa vrea să producă un act de dăruire, la fel cum

a făcut anterior şi Creatorul, şi pentru aceasta încearcă să fie la fel ca litera Yod. Dar, deoarece de această dată este un act pe care îl produce chiar dorinţa în sine, îi este desemnată forma literei Vav.

Litera Vav simbolizează eforturile noastre de a fi precum Dăruitorul, precum Creatorul. Totuşi, acţiunea lui Vav este considerată incompletă deoarece este o decizie care a fost făcută înainte, o consecinţă a dorinţei lui Hey de a dărui. Această dorinţă incompletă simbolizată de litera Vav, este numită Zeir Anpin – mica faţă (Aramaica). Zeir Anpin duce lipsa deciziei independente, a „capului”.

Când Zeir Anpin face actul de dăruire, el descoperă ce înseamnă să fii un dăruitor. În consecinţă, începe să vrea să atingă statutul Dăruitorului, şi această ultimă dorinţă, este numită Malchut. Dorinţa lui

Malchut este în întregime raportată la atributul de dăruire, şi de aceea, ca

şi Bina, este simbolizată de litera Hey.

Totuşi, este o diferenţă fundamentală între primul Hey a lui Bina şi ultimul Hey al lui Malchut. În Bina, combinaţia recepţiei şi a dăruirii provine de la Creator, „de Sus”, în timp ce în Malchut această combinaţie vine „de jos”, din foamea noastră de a avea statutul Dăruitorului, o dorinţă care provine din propria voinţă de a primi. Acum putem vedea de ce literele Yod, Hey, Vav, Hey simbolizează numele Creatorului. Este şablonul prin care Creatorul a format dorinţa de a primi, prin care această dorinţă de a primi Îl simte pe Creator, ca pe o Lumină care o umple.

- 47 -

Figura 7 În momentul în care Lumina a umplut dorinţa de a primi în Hochma

Figura 7

În momentul în care Lumina a umplut dorinţa de a primi în Hochma şi a instilat în ea senzaţia Dăruitorului, dorinţa a început să se simtă ca un primitor, şi a vrut să devină precum Dăruitorul. Dorinţa îşi poate schimba cu uşurinţă natura sa, deoarece în acest stadiu, dorinţa nu este o dorinţă independentă, ci una care a venit de la Creator. Totuşi, dorinţa de a primi în Malchut este deja o dorinţă independentă a creaturii.

Când dorinţa de a primi în Malchut vrea să primească în acelaşi timp Lumina care vine de la Creator, şi plăcerea de a avea statutul Dăruitorului, începe să vadă opoziţia dintre atributele sale şi cele ale Luminii. Dorinţa de a primi experimentează atunci, diferenţa dintre sine şi Lumină. Simţind durerea provocată de această diferenţă, este determinată să ajungă în starea de Ţimţum (restricţionarea Luminii). Cu alte cuvinte, reacţia descoperirii faptului că este atât de diferită faţă de atributele Creatorului, îndepărtează toată Lumina care a umplut-o.

Din această clipă, Ţimţum (restricţia) devine legea ce guvernează toate acţiunile fiinţei create. Lumina nu va mai intra într-o dorinţă aflată în opoziţie cu Creatorul, deoarece creatura a decis acest lucru. În acest mod, Ţimţum devine o lege obligatorie în Creaţie.

- 48 -

Legea lui Ţimţum implică faptul că atâta timp cât noi (creatura) suntem egoişti, nu vom fi capabili să simţim Creatorul şi nici plăcerea care vine de la El. Există doar un fragment subţire din întreaga realitate, numit „această lume”, unde creatura poate primi plăcere şi se bucură în interiorul unei dorinţe egoiste, în ciuda legii Ţimţum. Aceasta ne face capabili să existăm la nivel fizic înainte să începem să ne corectăm şi să devenim precum Creatorul.

Trebuie să înţelegem că o existenţă egoistă, cum este existenţa noastră actuală în această lume, nu există în realitate. Ascensiunea din această lume implică ascensiunea dorinţei cuiva faţă de calitatea de dăruire. În această lume, dorinţa de a primi lucrează înspre interior, şi în lumea spirituală, lucrează înspre exterior, dăruind, precum Creatorul.

Cu alte cuvinte, lumea spirituală observă că legea Ţimţum, şi termenul „spiritualitate” se referă la stadii în care noi suntem similari cu Creatorul. În stadiul nostru prezent, noi suntem egoişti, şi ne aflăm în opoziţie cu Creatorul.

Să ne întoarcem la procesul Creaţiei. Termenul „lume” descrie un anumit stadiu al creaturii, dorinţa de a primi. De aceea, stadiul creaturii, înainte de Ţimţum este numit „lumea Ein Sof” (lumea infinită), şi stadiul său de după Ţimţum este numit „lumea lui Ţimţum” (lumea restricţiei).

După Ţimţum, Kli (vasul/receptorul) rămâne gol şi ar trebui să decidă ce să facă în continuare. Simte că rămânând gol, nu a realizat nimic, atât în ceea ce îl priveşte cât şi faţă de Creator. Actul Ţimţum îl face să fie independent de dominaţia Luminii, dar prin aceasta nu obţine încă nimic, deoarece Ţimţum nu îl face să fie un dăruitor la fel ca Creatorul.

Kli înţelege că poate ajunge în aceeaşi situaţie pe care a avut-o în timp ce tranzita prin Hochma către Bina. Totuşi, de această dată ar fi din propria sa voinţă, liberă şi independentă. Înţelege că poate da plăcere Creatorului dacă ar primi Lumina de la El cu intenţia de a-I dărui Lui. De fapt, aceasta este dorinţa Creatorului – sa încânte şi să bucure creatura.

- 49 -

Totuşi, când Lumina – plăcerea, atinge creatura – Kli, împreună cu senzaţia care a venit de la Creator, prima oară creatura le respinge. Face acest lucru ca să nu le simtă direct şi de aceea să simtă ruşinea de a fi o fiinţă aflată în opoziţie cu Creatorul. În acest mod, creatura a urmat legea Ţimţum care nu i-a permis recepţia de dragul auto-satisfacerii.

În fapt, creatura a măsurat plăcerea înainte şi a măsurat rezultatul faţă de propria dorinţă de plăcere. Primeşte această cantitate specifică de plăcere, doar după ce a aflat cu exactitate cât de mult poate primi cu scopul de a-L mulţumi pe Creator, şi nu pe sine. Restul Luminii a fost atunci respinsă.

Cabaliştii explică aceasta, prin folosirea exemplului gazdei şi a musafirului. Gazda serveşte pe masa, tot felul de mâncăruri delicioase, musafirului. Musafirul simte ruşine şi refuză politicos să mănânce. De fapt, musafirul se teme să se simtă ca un primitor, şi de aceea îşi păzeşte egoul de a simţi ruşine.

Acum este rândul gazdei să implore: „Am făcut toate acestea pentru tine! Tu ştii cât de mult ţin la tine. Vreau să te încânt cu ceea ce

am preparat pentru tine; te rog, vrei să mănânci pentru mine?” Făcând acest lucru, gazda arată în faţa musafirului o deficienţă, o nevoie a sa, de

a primi. Acum, musafirul simte că acceptând mâncarea, ar umple nevoia gazdei. Mâncând, i-ar face un bine gazdei.

Şi balanţa puterii se schimbă: dacă musafirul primeşte cu scopul de

a mulţumi gazda, atunci nu ar mai fi recepţie, ci dăruire. Înseamnă că musafirul foloseşte iubirea gazdei pentru a-i returna plăcerea.

Un alt exemplu de relaţie dăruire-primire este între părinţi şi copii. De fapt, copilul este capul familiei, folosind iubirea părinţilor pentru a-i manipula cu scopul de a-şi satisface nevoile. Natural, oamenii din aceste exemple sunt egoişti. Lucrurile se întâmplă în mod diferit în lumea spirituală, dar asemenea exemple ne pot ajuta să înţelegem principiul. Procesul ce are loc în Lumile Superioare este construit pe un principiu similar: dacă cineva primeşte plăcerea cu scopul de a mulţumi Creatorul, atunci nu este considerată recepţie, ci dăruire. Ca să facă acest act, fiinţa umană egalizează cu Creatorul şi atinge gândul Creatorului.

- 50 -

Cu alte cuvinte, Lumina ne-a creat încă de la început, cu o masivă, şi totală dorinţă pentru Ea. Această dorinţă se află în noi chiar şi acum, dar este latentă, şi de aceea noi nu simţim Lumina Creatorului. Această dorinţă (pentru Lumină) trebuie să fie evocată.

Este important să ne dăm seama că avem de-a face cu cercetarea termenului „Creator” într-o manieră pur ştiinţifică. Cu alte cuvinte, putem măsura senzaţia noastră despre Creator cu unelte precise, putem să cuantificăm fiecare senzaţie şi s-o exprimăm numeric. Unealta cu care măsurăm senzaţia de Creator este numită „înţelepciunea Cabalei”. Putem cu precizie să definim care Lumini pătrund, în care parte din Kli, cât de puternic şi în ce condiţii.

Cabala vorbeşte despre dorinţa de a primi ce a fost creată de Creator. Acestea două – dorinţa de a primi şi Creatorul - sunt elemente mult mai înalte, în sensul că ele preced religiile şi sistemele de credinţe. Cabala se referă la cele două forţe ale realităţii ce lucrează, forţa de a da numită „Creator” şi forţa de a primi numită „creatură”.

Cabala nu are nimic de a face cu nici o religie sau credinţă. Nu doresc să compar Cabala cu alte învăţături, şi nici să discut despre vreo religie, indiferent că este vorba de Hinduism, Iudaism, Creştinism sau Islamism. În fond, de ce să discutăm despre religii, când putem discuta despre fizica Lumii Superioare?

Provocarea din explicarea acestui material, este că nu putem compara emoţiile noastre. Nu putem spune că termenul „forţa Superioară” pe care o persoană o simte, este identic cu termenul „forţa Superioară” pe care o simte altă persoană. De aceea, încercarea de a compara una sau alta din învăţături cu Cabala, nu are rost.

Cabala este o tehnică ce furnizează instrumente de măsură clare şi matematice. Când documentez nişte informaţii privitoare la un stadiu, un alt Cabalist poate face aceeaşi acţiune – folosindu-şi propriile instrumente – şi experimentează aceleaşi informaţii la care eu mă refeream. Înţelepciunea Cabalei furnizează o măsurare reală a emoţiilor umane.

- 51 -

Cărţile de Cabala descriu impresiile Cabaliştilor despre forţa Superioară. Ei descriu emoţiile lor şi ne-au lăsat formule care explică, ce acţiune internă avem nevoie ca să acţionăm asupra dorinţei noastre de a primi. Făcând aceasta, învăţăm cum să facem actele de recepţie şi dăruire a Luminii pe care Creatorul vrea s-o împartă cu noi.

Un Cabalist măsoară plăcerea ce poate fi primită sau respinsă cu acurateţe. De aceea, ni se dau instrucţiuni exacte despre tipul de muncă interioară pe care trebuie să-l facem în fiecare stadiu. Deci, noi vom şti cum să lucrăm cu dorinţa noastră vis-a-vis de Lumină.

- 52 -

ÎNTRE CABALA ŞI ŞTIINŢĂ

O discuţie cu Dr. Jeffrey Satinover

şi Michael Laitman, PhD,

Israel,

Aprilie 2005

CONCEPTUL DE LIBERTATE ÎN FIZICA QUANTICĂ

Rav Laitman: Care este punctul de vedere actual al ştiinţei, în legătură cu subiectul libertăţii de alegere?

Dr. Satinover: Ştiinţa modernă privită ca un întreg – şi folosesc termenul „ca un întreg” deoarece voi prezenta pe scurt o corecţie la acesta – percepe realitatea ca pe o realitate în principal materială. Se referă la realitatea materială ca întreg, ca o maşinărie complexă. Voi demonstra acest concept folosind modelul trenului de jucărie. Dacă ne concentrăm pe tren, acesta se va deplasa pe şine şi puţini oameni se vor mişca în el. Acest model este doar o maşina.

Puteţi spune cu siguranţă că în acest tren model, fiecare din părţile sale componente nu are libertate de alegere. În mod similar, oamenii de ştiinţă contemporani vă vor spune că universul fizic este exact ca acest tren jucărie, şi că fiecare acţiune a fiecărei părţi în univers este total determinată de evenimentele anterioare ce au avut loc în univers. Ei chiar vor insista că nu există un alt model. Realitatea este făcută doar de un univers şi de „un tren jucărie” în interiorul lui; nu există constructor, nici un inginer care să proiecteze şi să construiască trenul jucărie.

Pe lângă acest punct de vedere, mai este o ramură a ştiinţei moderne numit „Mecanica Quantică”. Aceasta ramură, specifică faptul că această teorie pe care am prezentat-o este incorectă, şi că de fapt

- 53 -

există un factor de completă libertate în universul fizic în care particulele de atomi nu se poartă în mod mecanic, ci „aleg” cum să se poarte. Folosesc cuvântul „aleg” în ghilimele deoarece limbajul nostru este prea limitat ca să explic termenul suficient de bine. Adevărata problemă este că ştiinţa nu poate spune nimic despre natura celui care face aceste alegeri, din moment ce nouă ne par complet aleatoare.

Dacă cineva înţelege în mod corect teoria Quantică – cea mai avansată dintre ştiinţe – atunci poate vedea că există o posibilitate adevărată a liberului arbitru în oameni. Totuşi, ştiinţa modernă nu poate explica cu claritate cum şi unde este folosit acest liber arbitru.

Rav Laitman: Se pare că dincolo de natura obişnuită şi accesibilă, particulele au un mod propriu de „a alege liber”, dar cum afectează acestea fiinţa umană? Toate acestea nu implică faptul că noi avem liber arbitru în viaţa de zi cu zi. Poate că, undeva, în profunzimile materiei, există nişte surse adiţionale sau probabilităţi care aderă la o regularitate pe care noi nu o cuprindem în determinismul obişnuit.

Dr. Satinover: Corect. Acestea sunt discernăminte subtile şi complexe. Cei mai importanţi reprezentanţi ai oamenilor de ştiinţă, s-au contrazis în legătură cu acestea în ultimii optzeci de ani. Se pare că electronii singuri, în ciuda limitărilor lor, pot „alege liber” dintre mai multe traiectorii posibile. Electronii nu pot face multe lucruri; ei nu pot scrie cărţi, nu se pot căsători sau nu pot merge la război. Înafară de acestea, în cadrul limitărilor lor, se pare că totuşi ei au o anumită măsură a libertăţii.

Când spun că „electronul alege”, de fapt nu găsesc altă formă de exprimare. Adevărul este că, nu ştim cu adevărat cine sau ce face această alegere. Ceea ce noi ştim este că, comportamentul fiecărei particule de materie din univers are două aspecte: pe de o parte, se comportă în concordanţă cu nişte legi fixe şi pe de altă parte, se poartă neregulat, fiind condiţionat de ceva ce nu face parte din universul nostru cunoscut.

- 54 -

De aceea, cineva poate spune că, de exemplu, crearea universului nostru are deasemeni două aspecte – pe de o parte, este un rezultat al proceselor fizice anterioare, şi pe de altă parte a fost creat de către o forţă Superioară. Dar ştiinţa nu poate demonstra acest lucru. Tot ce poate demonstra este ca noi înţelegem că acţiunile fizice, nu sunt determinate doar de acţiunile fizice care le-au precedat. Mai degrabă, noi înţelegem că „altceva” afectează materia, dar ştiinţa nu ne poate spune ce este acel ceva, şi cu siguranţă nici cum să cercetăm, sau să-l confirmăm.

Unii s-ar putea să afirme că electronii posedă ceva asemănător cu un pseudo-creier propriu, care ia aceste decizii, dar eu nu sunt de acord cu această teorie. În acest punct, suntem liberi să credem ceea ce vrem să alegem.

Când un obiect quantic se conectează cu un alt obiect quantic, porneşte decizia de a avea loc procesul, ce se datorează conexiunii dintre ele. Acest proces poate fi ca un observator care priveşte o particulă, dar observatorul nu este obligatoriu să fie prezent.

Adevăratul mister nu stă în întrebarea pe care şi-o pune observatorul extern, ci în faptul că se pare că există o anumită latitudine care trece prin materie. Această latitudine ne indică „ceva” care este dincolo de universul material, fără să ne spună nimic despre natura acelui „ceva”.

Rav Laitman: Nu înţeleg de ce nu am descoperit acest mister până acum. Când cercetăm corpul uman şi psihologia umană, nu găsim nici o forţă latentă care cauzează comportamente inexplicabile. Este ciudat că trebuie să împărţim atomii în cele mai mici particule, pentru ca eventual să descoperim că nu există nimic în ele, decât o infimă energie unde în final vedem că nu ştim unde se va muta instantaneu, şi nici măcar dacă avem de a face cu o undă sau cu o particulă. Nu ar avea mai mult sens ca întâi să găsim aceste forţe ascunse la un nivel mult mai înalt, unul care cuprinde şi conştienţa umană? Care este motivul pentru care fizicienii, care studiază atomii fără de viaţă, sunt cei care brusc găsesc o viaţă ascunsă în aceste particule?

- 55 -

Dr. Satinover: Cred că aceasta este una dintre marile ironii ale secolului 20. Fizica Newtoniană a descoperit un univers fără de viaţă. Punctul de vedere care spune că materia este lipsită de viaţă, şi percepţia acesteia ca pe o maşină, a evoluat la fel ca şi o descoperire a cercetării în fizică, chimie şi biologie. Eventual, fizicienii au determinat percepţia că deasemeni, umanitatea nu este altceva decât o altă maşinărie.

La nivel zilnic, intuitiv şi emoţional, noi ne experimentăm pe sine ca şi creaturi libere care facem propriile noastre alegeri. Mai mult, psihologii menţin premisa că pacienţii lor au libertate de alegere. Dacă mă gândesc la pacienţii mei ca la nişte maşini, aş renunţa la practica mea de psiholog.

Mai mult, premisa rezonabilă şi riguroasă de la începutul secolului 17 şi până în secolul 20, o premisă la care toate ştiinţele au aderat, este că toate lucrurile sunt nişte maşini.

Este adevărat că cei mai mulţi oameni, nu se simt ca nişte maşini în viaţa de zi cu zi, şi de aici inconsistenţa dintre punctul de vedere ştiinţific şi modul în care oamenii îşi conduc propriile vieţi. Medicina modernă, psihiatria modernă şi toate doctrinele care cercetează mintea umană şi sistemul nervos, nu lasă spaţiu pentru presupunerea că oamenii au liber arbitru.

Rav Laitman: Ceea ce spuneţi, implică faptul că fizicienii, deasemeni, nu au vrut să coopereze cu un sistem non-mecanic. Totuşi, descoperirile ce rezultă din experimente, ne forţează să recunoaştem faptul că există o altă forţă care anulează rezultatele deterministe pe care noi le-am anticipat.

Dr. Satinover: Aceasta este doar ceea ce s-a întâmplat. Este evident doar atunci când experimentele riguroase din mecanica Quantică, au fost executate la nivel subatomic. Primele rezultate au lăsat oamenii de ştiinţă stupefiaţi. Einstein, de exemplu, a sprijinit punctul de

- 56 -

vedere precum că lumea ar fi o maşinărie lipsită de viaţă. El a crezut că mecanica Quantică era imposibilă şi chiar a definit-o ca fiind „nesănătoasă”. Posibilitatea că ar putea exista orice libertate în materie, l-a făcut să proclame binecunoscuta sa aserţiune: „Dumnezeu nu joacă zaruri cu universul”.

Deşi Einstein a folosit cuvântul „Dumnezeu”, el a folosit acest cuvânt într-un mod cinic. Ce vroia să spună este faptul că la acest nivel al materiei, nu poate fi vorba de liber arbitru după cum au demonstrat experimentele. El şi-a dat seama că, dacă libertatea ar fi existat la acest nivel al materiei, asta ar fi însemnat sfârşitul ştiinţei, şi de aceea el a spus că ştiinţa nu poate fi structurată după astfel de concepte.

Rav Laitman: De ce ar însemna aceasta, sfârşitul ştiinţei? Oare nu cercetările ştiinţifice ne-au impus să progresăm şi să ne schimbăm punctele de vedere? De ce sunt atât de mulţi oameni de ştiinţă care spun că ne apropiem de sfârşitul ştiinţei?

Dr. Satinover: Mai întâi, Einstein a greşit când a gândit că acesta ar fi sfârşitul ştiinţei. El a greşit deasemeni când a gândit că mecanica Quantică este falsă. Cercetările mecanicii Quantice ne-au arătat că, cunoaşterea ştiinţifică are limitele sale. Scientologii teoriei Quantice au ajuns la o graniţă a cercetării şi apoi au părăsit-o.

Cred că cel mai important fapt cu privire la întrebarea ta este că teoria Quantică spune foarte clar că există o limită în capacitatea de cunoaştere a ştiinţei şi în acelaşi timp ne arată că există „şi altceva” de cealaltă parte a graniţei. Am observat că mulţi oameni omit acest punct, şi obţin o amestecătură între teoria Quantică şi Cabala. Teoria Quantică afirmă fără echivoc, că ştiinţa poate atinge acea limită şi să dovedească faptul că există, dar teoria Quantică spune deasemeni că ştiinţa nu poate spune nimic despre ceea ce stă în spatele acestei graniţe. Aceasta nu se află la îndemâna cercetătorilor ca să descopere, şi în acest punct, ştiinţa îşi admite propriile limite.

- 57 -

Rav Laitman: Percepţia noastră despre realitate provine din cercetările noastre despre aceasta. Este creată în interiorul nostru, în concordanţă cu simţurile noastre şi cu percepţiile noastre. Este posibil, ca, dacă am fi fost creaţi cu o tehnologie mentală şi intelectuală ce ne lasă să analizăm ceea ce este diferit, să fi putut trece acea graniţă. Cu alte cuvinte, în timp ce aceasta poate fi limita calităţilor noastre actuale, poate ca această limitare există doar în stadiul nostru prezent. Este posibil ca să putem găsi calea de a schimba atributele noastre şi să trecem acea graniţă?

Permiteţi-mi să mă exprim diferit: Este posibil ca tot ceea ce noi nu ştim despre particulele Quantice să provină din faptul că suntem încorsetaţi într-un şablon al timpului, spaţiului şi mişcării? Când ne vom fi eliberat cumva de această graniţă, am putea oare să vedem întregul proces în mod diferit? Poate necunoscutul să devină cunoscut, dacă ne îmbunătăţim calităţile?

Dr. Satinover: În această discuţie prefer să las deoparte punctul meu de vedere personal despre lume, despre spiritualitate şi despre Cabala. Nu sunt expert în nici unul dintre acestea. Aici încerc să îndeplinesc rolul unui emisar al lumii ştiinţifice şi să rămân imparţial în legătură cu ce poate şi ce nu poate ştiinţa să facă.

Este posibil ca fiinţele umane să fi fost emanate ca creaturi cu potenţial spiritual, care le permite să treacă acea barieră. Ca fiinţă umană, prefer să fac acest lucru, şi cred că toţi oamenii îşi doresc asta. S- ar putea ca metoda ştiinţifică ce ne permite să facem acest lucru posibil, să fie Cabala.

Totuşi, ştiinţa ne cere să fim vigilenţi şi să recunoaştem limitele. Ştiinţa poate conduce umanitatea către zona de graniţă, dar nu ne poate face s-o traversăm. Cu alte cuvinte, un om de ştiinţă nu poate folosi teoria Quantică cu scopul de a fi calea de trecere a graniţei, pe care metoda însăşi o arată.

- 58 -

Rav Laitman: Privitor la argumentul că există posibilităţi infinite în jurul nostru, nu este oare cercetătorul ştiinţific cel care alege dintre ele?

Dr. Satinover: Nu ştim aceasta. Teoria Quantică demonstrează că anumite particule aleg o traiectorie şi altele preferă altă traiectorie; dar nu putem spune de unde provine această alegere. Nu poate fi spus nimic despre punctul de vedere ştiinţific; este un mister total.

Şmecheria este să recunoaştem misterul, nu să pretindem că avem un răspuns pe care nu-l avem. O asemenea recunoaştere ne poate face să ne dăm seama că există ceva „dincolo” de realitate. Această recunoaştere nu ne spune ce este acel ceva, dar ne poate face să începem să ne punem întrebări în legătură cu toate acestea.

UNITATEA FAMILIALĂ

Dr. Satinover: Care este abordarea cabalistă în legătură cu relaţiile dintre bărbaţi şi femei, la începutul secolului 21 şi care este prognoza în acest domeniu.

Rav Laitman: Din punct de vedere cabalist, este important ca un bărbat şi o femeie să fie împreună, marşând împreună pe calea auto- corecţiei şi de găsire a congruenţei cu forţa Superioară. Făcând aceasta, ei se vor completa unul pe celalalt atât din punct de vedere material, cât şi al nivelelor spirituale. Amândoi, bărbatul şi femeia au anumite corecţii de făcut. Făcând aceste corecţii personale şi în reciprocitate, ei vor ajunge la corecţia adevărată într-un asemenea mod, încât relaţia lor se va asemăna cu Forţa Superioară.

Diferenţa între ce se întâmplă în secolul 21 în comparaţie cu ce s-a întâmplat de-a lungul istoriei, este că astăzi suntem implicaţi într-o criză

- 59 -

comprehensivă. Această criză este evidentă în fiecare câmp al preocupărilor umane, incluzându-l pe cel personal şi familial.

Cauza este intensificarea egoului şi a dorinţei de a ne lăsa în voia plăcerilor. Astăzi, egoul umanităţii este la apogeul său; nu mai putem să îl controlăm. Ca rezultat, ne pierdem abilitatea pe care am avut-o cândva de a ne înţelege cu noi înşine şi cu lumea noastră.

Nu mai vrem să ne aparţinem unul altuia sau unei familii. Pe măsură ce egoul conduce, oamenii nu mai pot sta unul lângă altul. Relaţiile familiale în general, şi cele maritale în particular, sunt primele care sunt lovite de către egoul nostru, deoarece partenerul este cea mai apropiată persoană de noi.

În trecut, familia era ferită de fluctuaţii – era o insulă de stabilitate. Când erau necazuri în lume, ne părăseam casa ca să ne luptăm, dar ne întorceam la ea întotdeauna. Când aveam probleme cu vecinii, ne puteam muta, dar unitatea familiei întotdeauna a fost considerată a fi sigură. Chiar şi dacă nu ne doream cu adevărat o familie, păstram unitatea familiei vie, pentru a avea grijă de copiii noştri sau de părinţii în vârsta.

Astăzi, egoul a crescut atât de mult încât nimic nu-l mai poate ţine în frâu. Tot încercăm să facem faţă acestui ego, dar eşuăm în mod repetat. Este adevărat că în unele locuri, situaţia nu este chiar atât de extremă. Totuşi, aceasta se va schimba în curând, datorită trezirii egoului pe tot cuprinsul globului pământesc.

Soluţia pentru această problemă este să ne corectăm natura noastră – corecţia egoului nostru. Dacă nu facem nimic ca să ne corectăm egoul, vom sfârşi toţi, în abuzul de droguri sau suicid, sau vom experimenta violenţa terorismului global. Cu siguranţă nu vrem să avem copii sau familii, în acest mod care se vede deja. Chiar şi fără catastrofe ecologice, vom intra în haos şi auto-distrugere. Situaţia noastră prezentă, necesită să ne întrebăm pentru ce trăim de fapt, şi dacă există o cale de scăpare din situaţia grea actuală.

Acesta este punctul în care ajungem la înţelepciunea Cabalei. Cabaliştii au scris că în timpuri ca ale noastre, Cabala va ieşi la suprafaţă

- 60 -

pentru a ne ajuta să ne corectăm propria natură. Putem folosi Cabala pentru a creşte către un nou nivel al unei eterne şi complete existenţe.

DESTINUL PERSONAL ŞI DESTINUL COLECTIV

Dr. Satinover: Care este explicaţia cabalistă despre destinul personal şi destinul colectiv? Înţeleg importanţa unităţii dintre oameni, dar are Cabala o poziţie în legătură cu fiecare individ, în ceea ce priveşte soarta celorlalţi?

Rav Laitman: Înţelepciunea Cabalei promovează creşterea personală. Putem demonstra aceasta prin intermediul abordării educaţiei din punct de vedere cabalistic; Cabala afirmă că educaţia corectă este atinsă doar prin exemplul personal. Nu are nici un sens să încercăm să dictăm altor persoane ce să facă.

Abordarea corectă este ca să construim un mediu înconjurător adecvat, alături de furnizarea unui bun exemplu personal. Oamenii vor acţiona în concordanţă cu exemplele pe care le observă şi le vor folosi în concordanţă cu nivelul lor personal de dezvoltare. Trebuie să tratăm fiecare persoană în concordanţă cu puterea sa personală, din moment ce fiecare în lume este unic.

Toţi suntem segmente ale unui singur suflet colectiv, şi fiecare dintre noi posedă o parte unică a întregului. Chiar dacă şi o singură parte a sufletului general este absentă, structura va fi incompletă şi nu vom atinge scopul Creaţiei. De aceea, trebuie să onorăm fiecare parte personală, a fiecărei persoane. Trebuie să permitem tuturor să evolueze într-un mod convenabil înfloririi lor.

Cabala face diferenţa între o viaţă socială şi personală adecvată şi evoluţia individuală. Pentru a susţine societatea, fiecare trebuie să adere cu siguranţă la regulile care au fost făcute. Dar când este vorba despre creşterea personală, unicitatea fiecărei persoane trebuie avută

- 61 -

întotdeauna în vedere. Cabala explică cu detalii amănunţite cum creşterea personală şi aderenţa la regulile societăţii, ar trebui să fie interconectate, şi specifică modul în care să construim o societate corectă care permite tuturor membrilor ei să evolueze în propriul mod unic.

Cabala se opune cu stricteţe la orice formă de constrângere culturală şi educaţională a ţărilor vestice, faţă de ţările lumii a treia. Aceasta este dăunătoare pentru ambele părţi. Constrângerea distruge unicitatea acestor oameni, deoarece nu-i lasă să evolueze în pace şi în concordanţă cu propriile lor reguli şi cu propria lor cultură. Această situaţie creează o deformare reală în umanitate şi produce rezultate deplorabile.

Ţadik (Cel Drept)

Care este natura şi rolul unui Ţadik (o persoană

dreaptă)?

Rav Laitman : Termenul Ţadik se referă la o persoană care se află la un grad unde el sau ea, Maţdik (justifică) acţiunile Forţelor Superioare. Ţadik justifică tot ceea ce se întâmplă în Creaţie, deoarece el sau ea, a ajuns să simtă întreaga Creaţie, şi nu doar părţi care sunt accesibile celor cinci simţuri ale noastre. Cel drept vede regulile ce guvernează realitatea de dincolo de graniţele celor cinci simţuri ale noastre – reguli ce afectează lumea noastră, creează totul în interiorul acesteia, guvernează desfăşurarea fiecărui eveniment, şi îl conduce către scopul dorit de Creator.

De aceea, în mod clar, un Ţadik este un Cabalist, unul care descoperă Lumea Superioară, Lumea Forţelor, nivelul la care sunt făcute planurile privitoare şi din care ele coboară ca să acţioneze.

Natura unui Ţadik corespunde nivelului personal pe care acel Ţadik l-a atins. Cabala explică faptul că tot ceea ce noi simţim, în

Dr. Satinover:

- 62 -

realitate aderă la principiile „echivalenţei de formă”, la „principiile congruente”.

În fiecare din cele cinci simţuri ale noastre, noi percepem o anumită porţiune de realitate. De exemplu, simţul auzului nostru, ne permite să percepem o anumită gamă de frecvenţe, iar ochii pot vedea o gamă finită de culori. Dacă am fi avut simţuri adiţionale, am putea să percepem diferit realitatea şi poate să percepem dimensiuni adiţionale.

De fapt, nu ne putem imagina cum am putea percepe realitatea dacă am fi avut alte simţuri. Rezultă ca cele cinci simţuri ale noastre, cu gamele lor specifice, creează limitări ce definesc simţirea realităţii noastre. Noi nu putem trece peste aceste limitări.

Aceasta este o metodă care permite perceperea dincolo de tabloul realităţii, incluzând forţele ce guvernează realitatea noastră, pe care o numim „Lumea Superioară”. Modul în care suntem capabili să percepem, este bazat pe acelaşi principiu care se aplică percepţiei noastre a realităţii, numit „echivalenţa de Formă”. Cu alte cuvinte, trebuie să ne potrivim pe sine cu aceste forţe.

Scopul nostru este să cultivăm atributele care populează Sfera Superioară, care conduce lumea noastră. Totuşi, este imposibil să cunoaştem aceste atribute înainte ca noi să le atingem. De aceea, aici noi suntem asistaţi de cabalişti, aceia care deja sunt „acolo”, care ne învaţă cum să dobândim aceste atribute. Ei explică cum poate cineva să dezvolte un simţ adiţional, intern, un „suflet”, prin activităţi speciale. Folosind acest simţ, noi putem percepe o realitate adiţională care a fost ascunsă anterior; de aici provine şi epitetul Cabalei – „înţelepciunea a ceea ce este ascuns”.

Perceperea acestei realităţi ascunse, ne aduce la o înţelegere a formulelor după care noi operăm, a scopului care ne conduce, şi a modului în care sunt executate aceste formule. Cabalistul este în interiorul acestei realităţi şi este parte integrantă din ea, o parte ce justifică aceasta. În acea stare, o persoană este numită Ţadik, şi aceasta este natura unui Ţadik.

- 63 -

125 nivele alcătuiesc justificarea acţiunilor Creatorului. Totala înţelegere a acţiunilor Creatorului, este atinsă la ultimul nivel. Fiecare persoană trebuie să atingă acest nivel final. Acest proces al vieţii şi morţii, care ne „reciclează”, în mod repetat în această lume, este cel ce ne permite să răsărim la nivelul celui drept, al aceluia care justifică total Creatorul.

SUFERINŢA UMANĂ

Dr. Satinover : Cred că subiectul pe care oamenii îl acceptă cu cea mai mare dificultate, este suferinţa umană. Pe de o parte, suferinţa motivează oamenii să cerceteze spiritualitatea. Pe de altă parte, este foarte greu să accepţi suferinţa. Ce părere are Cabala despre acest subiect?

Rav Laitman: Într-adevăr, aceasta este o întrebare care deranjează pe fiecare. Pe de o parte, noi vorbim despre o forţă Superioară binevoitoare, dar dacă este „Superioară” înseamnă că este mai bună decât noi. Si totuşi lumea noastră este umplută cu agonii si chinuri. Provin agoniile si chinurile din această forţă, deasemeni? Există mai mult de o forţă, şi dacă este aşa, sunt ele în război una cu alta?

Dr. Satinover : Mă refer nu doar la întrebarea filozofică despre natura suferinţei, ci şi la aspectul său practic.

Rav Laitman : Realitatea este făcută din dorinţa noastră de a ne bucura şi plăcerea care motivează această dorinţă de a opera. Acestea sunt singurele două componente la toate nivelele realităţii – plăcerea şi dorinţa de a primi plăcere. În termeni cabalistici, numim acestea „Lumina şi Kli-ul (recipientul)”.

Când plăcerea este absentă, aceasta creează o senzaţie a dorinţei de a se bucura. Dar câteodată deficienţa plăcerii este atât de intensă încât creează o senzaţie a suferinţei. Deoarece totul este făcut cu o anumită

- 64 -

măsură şi calitate a dorinţei de a primi plăcere, totul suferă deasemeni când este absentă – mineralele, plantele, animalele şi oamenii.

De fapt, suferinţa este o senzaţie necesară, care face ca creatura să părăsească stadiul prezent şi să se mute către următorul. Fără suferinţă, nu există mişcare. De fapt, mişcarea înseamnă că stadiul meu actual este nesatisfăcător, astfel încât decid că aş fi mai bine într-un stadiu diferit. Suferinţa ne facilitează să facem eforturile necesare ca să ne mutăm către o situaţie care pare mai bună. De aceea, fără suferinţă, progresul este imposibil.

Forţa Superioară nu are altă cale de a ne promova către un stadiu mai bun, decât prin suferinţă. Dacă ne-a creat pe noi ca fiind egoişti cu o dorinţă de plăcere, atunci singura cale ce ne poate muta de la un stadiu la următorul, este prin senzaţia de suferinţă.

Totuşi, noi încă avem nevoie să ne explicăm de ce este aşa multă suferinţă astăzi faţă de trecut. Scopul Creaţiei este ca umanitatea să atingă cel mai înalt nivel al realităţii.

Singura cale de a aborda acel scop, este ca ceva imens să ne conducă să-l găsim, sau ca să spunem altfel – prin cea mai mare suferinţă. Aceasta nu are neapărat legătură cu suferinţa fizică. Se pare că avem totul astăzi, şi totuşi simţim că ceva lipseşte, şi acea senzaţie a absenţei este cel mai mare grad al suferinţei.

Ca să mergem mai departe, ca să ieşim din graniţele acestei lumi şi sa începem să căutam ceva mai înalt, trebuie să suferim. Trebuie să simţim suferinţa la cel mai profund nivel, astfel încât să putem cere să avem stadiul corespunzător, cel mai înalt. Acel sublim stadiu al fiinţei, ce stă dincolo de această lume, şi care este lumea spirituală; de aceea, suferinţa, deasemeni, trebuie sa fie spirituală şi nu fizică.

În suferinţa spirituală, persoana nu suferă datorită absenţei împlinirilor obişnuite. În timp ce împlinirile obişnuite există, ele nu produc o senzaţie de trăire, sau nici măcar o senzaţie că ar fi vii. Cei care

- 65 -

în mod specific regretă lipsa a „fiind viu” vor avea tăria să ceară ceva de dincolo de această viată.

Din acest motiv, nu vom vedea o umanitate satisfăcută, în viitorul apropiat. Din contră, suferinţa va intensifica şi va lua o formă mult mai spirituală. Senzaţia absenţei împlinirii spirituale va umbri orice abundenţă de ordin fizic. Nu va exista nimic care să ne satisfacă şi nimic care să ne bucure. Depresia se va răspândi în toată omenirea şi senzaţia de stres nu ne va lăsa să ne trăim vieţile în pace.

Rezultatul acestui stres, va fi o creştere a conflictelor, a terorii, diverse distorsiuni psihologice şi probleme psihiatrice. Aceste lucruri se vor întâmpla în special cu abundenţa materială ca fundal, arătându-ne că ceea ce ne lipseşte, în lumea noastră nu are susţinere materială, ci doar senzaţia de trăire. În acest mod, Cabala explică procesul care stă în faţa noastră.

Calea de a întâlni această provocare, este să utilizăm Cabala pentru a înţelege sursa suferinţei. Aceasta va îndulci suferinţa, din moment ce noi vom vedea că există un motiv pentru toate. Aceasta ne va permite să începem corecţia înainte de a ne arunca în conflict. Acesta este motivul pentru care noi muncim din greu să prevenim, mai degrabă decât să vindecăm, iar prevenirea înseamnă să lase umanitatea să devină conştientă de înţelepciunea Cabalei, înainte să intre într-o depresie adâncă.

Poate că va fi mai uşor să ne întoarcem la termenii cu conceptele Cabalei şi scopul suferinţei, dacă înţelegem perspectiva acesteia despre moarte în general. Aici este ceea ce spune Cabala despre moarte: Noi suntem toţi părţi individuale ale Kli-ului spiritual, numit Adam ha Rishon (Primul Om). Sufletul lui Adam ha Rishon a fost împărţit în miliarde de suflete care au venit jos în această lume. Această lume ocupă miriade de corpuri, fiecare cu propriul său suflet. Scopul fiecărei persoane este să se întoarcă la aceeaşi rădăcină, în Adam ha Rishon, din care acesta a venit jos.

- 66 -

Când venim prima oară în această lume, sufletele noastre nu sunt altceva decât un „punct”. Dacă nu ne construim un Kli spiritual din acest punct, în timpul vieţii în această lume, sufletele noastre se reîntorc la rădăcinile lor în Adam ha Rishon precum seminţele care nu au evoluat, inconştiente, puncte lipsite de viaţă. Ca să o spunem altfel, noi nu ne simţim propria existenţă până când sufletele nu îmbracă un nou corp în această lume.

Totuşi, dacă cultivăm acest punct prin intermediul intenţiilor altruiste până când devine un Kli spiritual, acest Kli va rămâne şi după părăsirea corpurilor fizice, din moment ce deja am început să simţim Lumile Superioare în timpul trăirii în această lume. Această conexiune rămâne, deoarece nu este parte a corpului nostru biologic.

Kli-ul spiritual percepe ce este în exteriorul nostru, în legătură cu sensul nostru de percepţie natural. Îndată ce suntem în exteriorul nostru, viaţa fizică şi moartea nu vor afecta modul în care sufletul percepe. De aceea, noi nu simţim viaţa şi moartea în această lume atât de intens, din moment ce senzaţiile spirituale rămân intacte. Ca să fim şi mai specifici, eventual trebuie ca să transcendem această alternanţă biologică între viaţă şi moarte, către punctul în care nu suntem afectaţi de acestea.

- 67 -

TEORIA QUANTICĂ

În cele ce urmează, este cuvântarea

ţinută de Dr. Jeffrey Satinover la

Congresul de Cabala,

Israel, Aprilie 2005.

Această cuvântare se va focaliza pe un câmp care este considerat a fi „ştiinţă avansată”, dar care, comparat cu Cabala, este de fapt chiar primitiv. Gândiţi-vă la o persoană care nu ştie cum arată o nucă, şi brusc găseşte o coajă de nucă. Ea pierde mult timp ca s-o studieze şi după mulţi ani de studiu, decide că este un obiect lipsit de viaţă. În final, după mulţi ani de cercetări ardente, el examinează complexul de simboluri de pe partea interioară a cojii de nucă şi trage concluzia că trebuie să fie o coajă a unui obiect viu, care probabil a conţinut un organism viu care a evoluat şi care nu era coaja în sine.

La fel ca şi acea persoană, ştiinţa modernă a avut succes în cercetarea lumii fizice timp de sute de ani, presupunând că aceasta lume este întreaga realitate. Premisa a fost că lumea fizică era o entitate lipsită de viaţă şi că nu există nimic altceva înafară de aceasta. Recent, ştiinţa a concluzionat că dacă testăm meticulos lumea pur fizică, vom fi capabili să găsim evidenţe subtile despre faptul că lumea fizică este doar o coajă care acoperă o entitate vie în interiorul său.

Permiteţi-mi să vă explic de ce teoria Quantică modernă este un fel de „ştiinţă de graniţă”. Există o dezbatere extensivă în jurul teoriei Quantice, astfel încât vă voi prezenta doar ce cred eu că este corect. Deasemeni vă recomand să studiaţi acest subiect singuri, ca să ştiţi ceea ce alţi cercetători au descoperit şi apoi să trageţi propriile voastre concluzii.

Vreau să subliniez că mecanica Quantică şi ştiinţa modernă, nu spun nimic despre Cabala sau despre spiritualitate. Totuşi, ele spun că lumea fizică nu este sfârşitul. Ei au dovedit că există ceva dincolo, dar

- 68 -

nu au putut spune nimic despre natura acestuia. Cred că o definiţie exactă a acestui punct este de o importanţă covârşitoare.

Toată cunoaşterea noastră, combinată cu imensa putere a teoriei Quantice şi a interferenţei acesteia cu lumea fizică, ne conduc la deducerea a două lucruri:

1. Trebuie să fie ceva dincolo de lumea fizică.

2. Nu putem şti nimic despre acel „ceva” şi nu putem să-l

cercetăm prin intermediul ştiinţei.

Adesea vrem ca ştiinţa să ne servească precum o unealtă în cercetarea spiritualităţii. Dar cei mai buni oameni de ştiinţă, deja şi-au dat seama că aceasta nu este posibil. Ştiinţa poate servi ca o unealtă spirituală, care ne conduce la tragerea concluziei că există şi altceva. În termeni cabalişti, poate fi un recipient care ne conduce spre cunoaşterea punctului din inima. Matematicile cele mai abstracte în mecanica Quantică, pot fi o unealtă care ne permite să recunoaştem existenţa punctului din inima. Dar ştiinţa nu poate pătrunde dincolo de acel punct.

***

Permiteţi-mi să fac o scurtă şi uşoară introducere în teoria Quantică. Nu voi folosi matematici sofisticate, ci doar voi prezenta termeni pe care probabil i-aţi auzit şi înainte. Dacă înainte aceşti termeni păreau ca nu au nici un sens, atunci vă felicit, deoarece ei nu erau destinaţi a părea că au vreun sens.

Cabaliştii antici au spus că este imposibil să ne imaginăm adevărata natură a realităţii. Mecanica Quantică contemporană a ajuns la o concluzie similară. Este imposibil să folosim vreun termen sau imagini pentru a înţelege cu adevărat natura realităţii fizice. De exemplu, mulţi dintre voi cred că cunoaşteţi faimoasa afirmaţie care spune că atunci când înţelegeţi materia corect, atunci înţelegeţi că este simultan o undă şi o particulă. Acesta este un mod de a vorbi la modă, şi poate că vă

- 69 -

imaginaţi ceva despre asta, sau poate că produceţi chiar o mică ecuaţie mentală.

Totuşi, aceasta nu este nimic altceva decât o linie de simboluri fără de sens. Nu există nici un mod prin care să le facem să sune logic.

Am spus anterior că teoria Quantică ne permite să înţelegem graniţele ştiinţei contemporane şi declară că este „ceva” dincolo de lumea fizică în sine. Pentru a explica aceasta, voi descrie mai târziu un fenomen surprinzător a cărui cercetare are loc acum, şi se numeşte „evaluare Quantică”.

Adiţional, ne vom raporta la un experiment care a fost întâi descris din punct de vedere conceptual, în anii 1960 de către Richard Feynman (1918-1988), unul dintre cei mai mari fizicieni ai secolului 20 şi un laureat al premiului Nobel în fizică. Această descriere este, chiar şi astăzi, cea mai concisă descriere a misterului ce înconjoară mecanica Quantică. Mai târziu, acest experiment a fost executat cu diverse feluri de particule. Voi oferi explicaţia mea în legătură cu motivul pentru care această ştiinţă demonstrează graniţele ştiinţei, şi asupra motivului pentru care indică direct, existenţa a „ceva” dincolo de această lume materială.

Vreme de generaţii, perspectiva fundamentală a ştiinţei s-a potrivit cu cea a lui Einstein. Percepţia lui Einstein, încă predomină printre mulţi scientologi, şi menţine afirmaţia că nu există nimic altceva dincolo de lumea fizică. Din moment ce creierul este construit doar din particule materiale, orice eveniment specific, însemnând interacţiunea unei particule cu alta, este definit în totalitate de locaţia particulelor şi a mişcărilor lor în momentul precedent. Aceeaşi perspectivă se aplică fiecărui eveniment în lumea fizică, inclusiv evenimentelor din corpurile noastre, minţilor noastre, gândurilor noastre şi interacţiunilor noastre.

Cu alte cuvinte, întreaga lume fizică este inevitabil un mecanism lipsit de viaţă, care este nedescoperit. Orice percepţie care credem că este a noastră proprie, care credem că este percepţia noastră conştientă, sentimente ale fiinţei umane, cu propriile noastre intuiţii (tot ce facem aici şi restul vieţii noastre umane) este doar o iluzie. Nu este iubire, nici

- 70 -

ura, nici pasiune şi nici satisfacţie. Suntem particule fără de viata în compoziţiile complexe ce se perinda de-a lungul timpului.

Tot progresul nostru în medicină, se bazează doar pe această perspectivă şi mulţumită acesteia, a avut succes. Mulţi dintre noi ne închinăm viaţa acestui lucru. Această perspectivă este foarte cunoscută şi nu poate fi cu uşurinţă combătută.

Totuşi, acest principiu atacă în mod brutal nu doar percepţia noastră despre sine, ci şi nevoia noastră de a găsi scopul şi înţelesul vieţii. Oricât de disperată ar putea să pară, o mare parte a omenirii funcţionează în această manieră mecanică.

Mulţi filozofi contemporani au recunoscut că în timp ce acest punct de vedere aduce multe beneficii, el a provocat o alarmantă pacoste peste noi, datorită credinţei că viaţa este ultimul înţeles.

Naziştii de exemplu, au aplicat această perspectivă în multe domenii şi au devenit foarte eficienţi atât ca ucigaşi cât şi ca oameni de ştiinţă. Adesea, atitudinea medicinii moderne faţă de oameni, este rece şi crudă, în primul rând din cauza eficienţei perspectivei că viaţa nu are nici un sens.

Ştiinţa computerelor este un fel de distilare extremă a privirii mecanice, înspre matematica şi logica interacţiunilor mecanice. Baza ştiinţifică a ştiinţei moderne a computerelor este ideea că o entitate fizică, poate exista simultan în mai multe stadii. Computerul este alcătuit din componente bazate pe „biţi” şi conţine o cantitate enormă a lor. Un „bit” este o entitate fizică ce poate exista în unul din două stadii.

Mecanica Quantică modernă permite un fenomen cu implicaţii greu de justificat. Ea afirmă că pot exista entităţi fizice care se află în două stadii simultan. Credeţi-mă doar pentru un moment – un asemenea lucru chiar există. Aceasta înseamnă că, dacă un computer standard poate fi în stadiul N, un computer quantic poate fi în 2 la puterea N stadii în acelaşi timp.

La laboratorul Universităţii Yale, am construit un dispozitiv care conţine 400 de asemenea componente. Aceasta ar putea să pară a fi un număr relativ mic, dar un asemenea dispozitiv poate produce o memorie

- 71 -

de 2 la puterea 400 biţi. Acesta este un număr atât de mare încât nici măcar nu putem să-l percepem. De aceea, noi vorbim de construirea unor computere de o aşa fantastică putere încât le putem numi chiar magice.

la

presupunerea că două stadii diferite pot exista în mod simultan? Aici am putea să menţionăm un experiment condus de Richard Feynman în urmă cu cincizeci de ani. Să presupunem că avem un rezervor plin cu apă, care conţine

o piesă care se mişcă în sus şi în jos. Această acţiune creează unde din două surse diferite, cauzând undele ce se intersectează. Eventual, intersectarea de unde va crea şabloane cunoscute sub numele de „şabloane de interferenţă” (Figura 8). Acest şablon este o colecţie de intersecţii de unde. Este un fenomen foarte cunoscut şi putem calcula cu uşurinţă, unde vor fi punctele de intersecţie.

cunoscut şi putem calcula cu uşurinţă, unde vor fi punctele de intersecţie. Figura 8 Cum s-a

Figura 8

Cum

s-a

ajuns

cunoscut şi putem calcula cu uşurinţă, unde vor fi punctele de intersecţie. Figura 8 Cum s-a

Figura 9

- 72 -

Acum haideţi să înfăţişăm un experiment similar, dar cu particule în loc de unde. Închipuiţi-vă o armă care împuşcă cu gloanţe discrete, ca nişte particule pe un ecran. Dacă punem o partiţie între arma cu particule şi ecran, având o mică fantă în ea, şi tragem cu particule către ecran, doar o mică rază de particule va penetra ecranul prin fantă. În consecinţă, particulele întotdeauna vor apărea într-un anumit punct previzibil (Figura 9).

Dacă am schimba puţin experimentul şi am face două fante în partiţie în loc de una, ne-am aştepta ca particulele să atingă în două puncte diferite ecranul, la fel cum am avut un singur punct distinct pe ecran atunci când am avut o singură fantă. Totuşi, dacă construim experimentul corect, la o anumită scară între dimensiunea particulei şi dimensiunea fantelor, rezultatul va fi chiar diferit: vom descoperi că particulele au apărut pe tot ecranul, şi nu doar în cele două puncte anticipate.

Ca rezultat, particulele ar apărea în orice spaţiu aflat pe ecran, şi în ambele direcţii, nedefinit. Cantitatea de particule în fiecare punct ar diferi, fiind mult mai concentrate în centru şi gradat mai rarefiate pe măsură ce ne îndepărtăm de centru.

fiind mult mai concentrate în centru şi gradat mai rarefiate pe măsură ce ne îndepărtăm de

Figura 10

- 73 -

Proporţia dintre numărul de particule ce apar în fiecare punct, ar crea un şablon de unde (Figura 10). Ca rezultat, cineva ar putea spune că particulele Quantice sunt în mod simultan şi unde şi particule.

Aceasta ne conduce la întrebarea, „ce este o undă?”. Ca să simplificăm modul în care aceasta lucrează, o să explic prima oară cu o acurateţe limitată, şi gradat voi îmbunătăţi precizia. O undă este o diviziune a probabilităţilor de a găsi o particulă într-un anumit punct pe suprafaţa ecranului. De fapt, arma cu particule proiectează o „undă mişcătoare de probabilităţi”, o probabilitate ca o anumită particulă să se afle într-o anumită locaţie.

Acum permiteţi-mi să mă corectez singur. Când măsurăm numerele ce descriu cantitatea de particule care apar pe fiecare punct al ecranului, obţinem un rezultat matematic care nu se potriveşte cu precizia unei unde mişcătoare de probabilităţi. În schimb, este vorba de rădăcina pătrată a probabilităţii.

De fapt, unele rădăcini pătrate sunt negative. Probabilitatea că ceva se va întâmpla în lumea reală, poate să se situeze oriunde între 0 şi 1, dar nu poate fi negativă. Cu alte cuvinte, acest „lucru” care se extinde în spaţiu, nu există în lumea fizică, dar totuşi creează un impact.

„lucru” care se extinde în spaţiu, nu există în lumea fizică, dar totuşi creează un impact.

Figura 11

- 74 -

Chiar dacă ar fi să armăm o singură particulă pe săptămână, distribuţia probabilă ar rămâne identică cu şablonul de interferenţe al celor două unde menţionate mai sus. De fapt, chiar dacă am arma o singură particulă, am dezasambla echipamentul, l-am pune înapoi un an mai târziu, şi am arma o altă particulă singulară, tot vom primi acelaşi rezultat. (Figura 11).

Acest şablon, probabil că este construit cu o precizie absolut mecanică. Este atât de uluitor, încât pare că pătrunde dincolo de timp şi spaţiu. Structura acestui fenomen este prearanjată într-un mecanism perfect, matematica acestuia este cunoscută cu o precizie uimitoare, şi astăzi acest fenomen ne asistă în construirea uimitoarelor şi preciselor dispozitive de calcul.

Dacă ar fi fost să armăm o singură particulă, am fi fost capabili să prezicem cu o precizie matematică uimitoare, probabilitatea ca particula să lovească un anumit punct de pe ecran. Totuşi, mecanica Quantică spune, şi acesta este punctul meu principal, că nimic din universul fizic nu poate determina exact unde va lovi această particulă.

Cu alte cuvinte, când priviţi milioane de particule, materiile sunt determinate cu o siguranţă matematică absolută. Totuşi, locaţia specifică în care fiecare particulă va ateriza, rămâne de nedefinit în universul fizic.

Ca rezultat, unii dintre cei mai mari fizicieni au dedus că a existat un element determinant în univers, care operează exact cum ne-am gândit. Totuşi, mai este şi un alt element operativ, care este foarte delicat ţesut în textura universului şi care nu interferează cu necunoscutul mecanic. Acesta este motivul pentru care totul pare a fi mecanic, în ochii celui care nu observă cu suficientă atenţie.

Totuşi, dacă observăm cu mare atenţie, vom descoperi că orice desfăşurare particulară din univers, este afectată de ceva care nu este parte a universului. Mai mult, din moment ce teoria în sine necesită un element care este esenţial extra-universal, suntem puşi în faţa unei graniţe.

- 75 -

Acesta este motivul pentru care unii fizicieni au proclamat că fizica Quantică a fost ştiinţa de graniţă, o ştiinţă ce indică graniţele pe care umanitatea le poate atinge în timp ce studiază universul fizic. Cu alte cuvinte, aceşti fizicieni declară că este ceva dincolo de aceste graniţe, pe care ştiinţa nu va fi niciodată capabilă să o definească.

- 76 -

CREDIBILITATEA TEORIEI QUANTICE

Orice teorie poate aduce dovezi greşite. Teoria Quantică, deasemeni, este doar o teorie şi poate să greşească. Mai mult, chiar şi astăzi sunt oameni de ştiinţă care o consideră eronată şi caută alternative.

În lumea ştiinţei, este ceva obişnuit ca o teorie să eşueze şi ca alta să răsară în locul ei. Totuşi, există o deosebire subtilă care trebuie făcută aici. Permiteţi-mi să explic prin comparaţia dintre teoria Newtoniană şi teoria relativităţii a lui Einstein. În primul rând, să presupunem că aici avem un băţ care se mută în spaţiu. Conform lui Einstein, dacă facem băţul să se mute foarte repede, el va începe să se micşoreze. Conform lui Newton, în ceea ce priveşte viteza, băţul va rămâne aşa cum este. Deci, avem două teorii aflate în competiţie.

Unii vor spune că teoria lui Newton este complet falsă şi că cea a lui Einstein este corectă. Într-adevăr, dacă privim întrebarea în mod superficial, aceasta ar fi o afirmaţie adevărată. Totuşi, din punct de vedere al materiei, afirmaţia este falsă.

Modul precis de a decide între cele două teorii, este de a spune că teoria lui Newton este graniţa cazului teoriei lui Einstein. Aceasta înseamnă că în cele mai familiare circumstanţe, băţul nu se poate mişca atât de repede astfel încât sa îl vedem micşorându-se. De aceea, în cele mai multe cazuri, explicaţiile lui Newton sunt valabile.

Totuşi, percepţia lui Einstein este în general corectă. Nu doar că este adevărat în ceea ce privesc vitezele. Dar ar putea să fie deasemeni adevărat dacă am accelera totul la o asemenea viteză, astfel încât să putem de fapt vedea cum băţul se micşorează.

Dacă ştiinţa descoperă o nouă teorie care spune că realitatea descrisă astăzi de mecanica Quantică este un caz de graniţă, atunci tot ce am spus despre teoria Quantică va rămâne adevărat. Dacă spuneţi că acestea sunt incorecte, atunci va trebui să vă arătăm că este total şi esenţial fals. O asemenea posibilitate există întotdeauna, teoretic, dar mecanica Quantică deja s-a dovedit a fi teoria ştiinţifică de cel mai mare

- 77 -

succes în istoria ştiinţei, trecând teste mult mai riguroase decât orice altă teorie de până acum. De aceea, este puţin probabil ca ea să fie fundamental respinsă.

***

La originea sa, ştiinţa s-a bazat pe o vedere religioasă asupra lumii, percepând lumea ca pe o entitate vie în care diverse forţe spirituale operează, cum ar fi fantomele şi demonii. Mai târziu a venit ştiinţa mecanicii moderne, care a determinat că teoria precedentă a fost în totalitate falsă, şi că lumea ar putea fi cel mai bine înţeleasă prin folosirea principiilor mecanice ale fizicii şi ale chimiei.

Ştiinţa mecanică a determinat că nu erau nici fantome şi nici demoni care să se interfereze, şi să opereze asupra materiei. În schimb, este postulat că materia este acţionată de cauză şi efect. Reacţiile chimice nu au loc în concordanţă cu fantomele alchimiei, ci cu reacţiile chimice cuantificabile care pot fi mecanic controlate de către matematică.

Această abordare mecanică a făcut posibil progresul nostru imens în înţelegerea materiei şi a modului ei de operare. Deasemeni ne-a condus către numeroase inovaţii tehnice care ne-au adus beneficii timp de mulţi ani. După cum am spus mai devreme, medicina modernă se bazează fundamental pe această vedere materialistă asupra lumii.

Până în 1930, credinţa predominantă a fost că biologia era diferită de orice altă ştiinţă. Se credea că deşi un organism viu era făcut din chimicale, cu toate acestea el era acţionat de o entitate vie care nu era materie.

Totuşi, evoluţia biologiei contemporane a putut să aibă loc doar după ce s-a decis să se înlăture ideea de entitate vie. Profesorii care au insistat să sprijine conceptul vechi, au fost discreditaţi de către universităţi. De aceea, ingineria genetică modernă, biologia moleculară şi farmacologia au progresat prin abordarea mecanică lipsită de viaţă, a reducerii biosistemelor vii la nimic altceva decât la nişte maşinării complexe.

- 78 -

Este un foarte interesant punct în legătură cu conexiunea dintre fizică şi alte ştiinţe: toate ştiinţele – chimie, biologie, zoologie, antropologie, sociologie şi orice altă ştiinţă – şi-au proiectat modelele în concordanţă cu percepţia mecanică a ştiinţei încoronate – fizica. De fapt, acest proces continuă şi astăzi.

În multe universităţi din lumea întreagă, diferite ştiinţe încă trebuie să îşi adapteze modelele, la modelele fizicii secolului 19. Problema este că fizica deja a abandonat aceste modele. Chiar şi biologia moleculară, care studiază cele mai minuscule obiecte, trebuie să se întoarcă spre calea pe care revoluţia Quantică a pavat-o.

Cu aproximativ un an în urmă, am ţinut un curs la departamentul de biochimie în cadrul Institutului din Toulouse, Franţa. Şeful departamentului, nu era conştient de faptul că pentru a înţelege procesul evolutiv al proteinelor, cineva are nevoie să ia în considerare efectele Quantice şi că acesta este motivul pentru care procesul nu poate fi înţeles în termenii mecanicii clasice. Acesta este doar un exemplu de cum, chiar şi o ştiinţă „fundamentală” precum biochimia, nu a internalizat implicaţiile mecanicii Quantice.

Chiar şi în propria sa „curte”, în fizică, cei mai mulţi fizicieni nu luptat încă cu implicaţiile descoperirii că evenimentele se desfăşoară în universul fizic, fără să fie complet determinate de evenimentele anterioare din universul fizic. Acest concept încă şochează predominanta percepţie ştiinţifică despre lume.

Noi suntem în mijlocul unei revoluţii conceptuale care progresează încet. Din ce în ce mai mulţi fizicieni, biofizicieni şi cercetători biomoleculari încep să înţeleagă impactul mecanicii Quantice. Totuşi, doar o mică parte a recunoscut că evoluţia încorporează efectele Quantice în proiectul procesului organismelor. Când aceşti oameni de ştiinţă au început să întâlnească revoluţia conceptuală, unii dintre ei au îmbrăţişat implicaţiile atât de greu de atins – că vederea mecanicistă a fost depăşită, şi că altceva i-a luat locul.

Într-o manieră personală, mi-ar place să spun că şi ca bărbat tânăr, am simţit că misterele lumii fizice ascund un mister şi mai profund.

- 79 -

Chiar şi înainte am ştiut despre ce vorbea fizica Quantică, şi am presupus că intrând în profunzimile sale, aceasta m-ar conduce spre lumea spirituală. În plus, întotdeauna am fost intuitiv atras de Cabala. De câte ori m-am intersectat cu forma ei genuină, am simţit că ea demonstrează un adevăr inerent.

- 80 -

ESENŢA ÎNŢELEPCIUNII CABALEI

- 81 -

STRĂDUINŢA PENTRU ECHILIBRU

Copii fiind, mulţi dintre noi am crezut că lumea a fost umplută cu tot felul de forţe, cum ar fi fantomele din basme. Pe măsură ce am crescut, am eliberat această credinţă, dar chiar şi acum, încă simţim ca şi cum acele forţe chiar ar exista.

Adevărul este că noi le căutăm în fiecare moment. Vrem să ştim mai multe despre lumea în care trăim, deoarece dacă nu am face-o, nu am fi niciodată eliberaţi de senzaţia de incertitudine, nu am trăi niciodată în pace şi încredere. Suntem curioşi să înţelegem lumea în care trăim şi să ne îmbunătăţim starea de a fi. Această curiozitate evocă întrebări precum, „Cine sunt eu?” „Unde mă aflu?” „Ce voi deveni?”. Astfel de întrebări ne determină să dorim să cunoaştem realitatea în care trăim.

Realitatea este divizată în două părţi: fiinţa umană şi mediul său înconjurător. Unii pretind că ar trebui doar să ne studiem şi să ne schimbăm pe sine, afirmând că făcând acest lucru, ne vom simţi liniştiţi şi mult mai pozitivi faţă de lume. Alţii, totuşi, spun că ar trebui să rămânem aşa cum suntem, să facem ceea ce lumea ne aduce în calea noastră şi să schimbăm lumea astfel încât să fie în concordanţă cu nevoile noastre. Altfel, s-ar părea că vieţile noastre nu ar mai funcţiona foarte bine.

Stadiul cel mai bun în care ne putem afla faţă de lume, este acela de echilibru. Dacă fiecare m-a înţeles şi vrea exact ceea ce eu vreau, atunci aceasta ar fi o stare de echilibru. Nu există o altă stare mai perfectă decât senzaţia că ne aflăm într-o stare de echilibru cu lumea. Aceasta poate fi comparată cu a fi un fetus în burta mamei mele: totul există doar ca să aibă grijă de mine; nu are nici un rost să am vreo acţiune defensivă.

Ştiinţa se referă la acel stadiu ca la o „homeostază”. Cuvântul grec, homo, înseamnă acelaşi sau similar, iar staza este cuvântul grec pentru

- 82 -

condiţie. Aceasta este starea de a fi, spre care tinde fiecare obiect în realitate .

Legile fizicii, chimiei şi ale biologiei explică faptul că singurul motiv pentru orice mişcare a materiei, indiferent că este vorba de inanimată, vegetală, animată sau vorbitoare, tinde să fie în echilibru cu mediul înconjurător. Pentru noi, ca fiinţe umane, pentru a fi în balans cu lumea înconjurătoare, trebuie să cunoaştem natura lumii înconjurătoare şi cum putem egaliza cu aceasta.

Doar atunci vom şti cum să ajungem într-un stadiu în care fiecare vrea ceea ce eu vreau, are aceleaşi gânduri şi nu manifestă nici o acţiune împotriva celorlalţi. Şi astfel, totul ar fi învăluit în pace şi iubire. Acesta este scopul pentru care Cabala există; ea ne învaţă cum să obţinem pacea între oameni şi între oameni şi natura.

Toate cererile noastre pentru lume şi pentru noi înşine, sunt îndepărtate de către ştiinţă. Din păcate, progresul ştiinţei şi al tehnologiei nu ne-a făcut mai fericiţi. Pentru toate eforturile noastre de a ajunge într- un stadiu de linişte, întregire şi fericire, realitatea noastră devine din ce în ce mai aspră şi mai dureroasă, cu fiecare zi care trece.

Dar dacă toţi ne dorim ceea ce este mai bine, atunci de ce sunt atâtea probleme? Problemele există deoarece nu cunoaştem realitatea generală, cum se comportă ea, structura ei şi cum acţionează asupra noastră. Nu ştim cu ce trebuie să egalizăm.

Se pare că, cu cât mai adânc pătrundem în materie, şi cu cât mai mult încercăm să înţelegem propria noastră natură şi natura dinafară lumii, cu atât mai mult eşuăm să vedem ce doreşte natura de la noi, de ce ea există, şi scopul fiecărui element din natură.

Unii cercetători au dovedit exteriorul şablonului materiei; alţi cercetători au pătruns adânc în structura acesteia, dincolo de nivelul molecular, la relaţia dintre atomi şi particulele subatomice. Cei mai avansaţi cercetători pretind că la un anumit nivel, materia devine evazivă. Din acel punct, ei nu mai înţeleg ce se întâmplă. Totuşi, motivul pentru care ei nu reuşesc să înţeleagă existenţa de dincolo de nivelul

- 83 -

subatomic, nu este lipsa unor unelte de cercetare mai sofisticate, ci inabilitatea fiinţelor umane să perceapă pe deplin realitatea.

În timp ce ne raportăm doar la cele cinci simţuri ale noastre, simţim că putem face orice vrem cu realitatea. Îndată ce intrăm în lumea spirituală, totuşi, ne dăm seama că de fapt realitatea este aceea care face ce vrea cu noi. De la un anumit nivel de spiritualitate şi mai sus, înţelegem, că suntem cei care construiesc propria realitate. Cu alte cuvinte, ne dăm seama că realitatea este un fel de proiecţie a sinelui nostru.

Acest ultim nivel este ceea ce descriu cercetătorii contemporani. Ei susţin că există o anumită limită dincolo de care noi nu putem percepe. Acest punct între lumea fizică perceptibilă şi ceea ce se află dincolo de percepţia noastră, este punctul de întâlnire dintre ştiinţă şi Cabala.

Cabala explică faptul că există un mod de a cerceta, care ne permite să penetrăm „nivelul cauzalităţii”. Folosind-o, cineva poate înţelege cu siguranţă de ce lumea există, ce vrea de la noi, şi cum putem exista în echilibru cu ea, un echilibru pe care-l vom experimenta ca pace şi linişte. Aceia care deja au cercetat acea realitate, sunt numiţi „cabalişti”, şi scrierile lor descriu ceea ce rezultă din cercetările lor.

Cabaliştii susţin că dincolo de materia vizibilă, stau voinţa şi gândirea Naturii, care înconjoară întreaga realitate. Această voinţă şi gândire ce circumscriu realitatea, o privesc, şi o operează pentru a fi benefică. Mai mult, această voinţă şi gândire, constituie legea generală a realităţii. Cu alte cuvinte, legea generală a realităţii este dăruire absolută, şi toată materia din realitate trebuie să echivaleze cu aceasta.

Înţelepciunea Cabalei ne ajută să percepem actuala atitudine a Naturii în ceea ce ne priveşte. În acest fel, putem trata Natura cu aceeaşi atitudine şi deci să o echivalăm.

Nivelele de revelare a realităţii actuale, sunt numite „lumi”. La fel cum oamenii de ştiinţă pătrund în structura materialelor cu ajutorul microscopului, sau studiază spaţiul profund cu telescopul, tot astfel şi cabaliştii penetrează gândul ce înconjoară realitatea folosind înţelepciunea Cabalei.

- 84 -

Progresul nostru în cercetarea realităţii este o adevărată aventură. Începem să ne simţim trecutul şi viitorul, şi să descoperim că de fapt timpul nu există; că, de fapt, totul deja există. Un cabalist se poate deplasa în timp, după cum percepem noi acum, să progreseze sau să regreseze dincolo de stadiul prezent.

Oamenii care fac asemenea „salturi în timp” sunt numiţi „profeţi”. Ei nu îşi imaginează viitorul, ci doar se deplasează cu câteva grade înainte, către un anumit nivel al realităţii, pe care restul umanităţii o să-l atingă într-o zi. Ei ne vorbesc „de acolo” şi ne spun despre ce simt ei în „timpul prezent” al lor. Ei ar putea tot aşa de uşor să fie mari istorici, regresând în stadii pe care umanitatea le-a experimentat cândva, să le simtă şi să ne spună despre ele.

Putem adesea să găsim în scrieri cabaliste ce descriu evenimente înainte de timpurile lor proprii, cum a fost Abraham, care cutreiera dintr- un loc în altul, întâlnind oameni care învăţau ce a spus şi ce a făcut el. Ca să cunoască toate acestea, un cercetător cabalist trebuie să se întoarcă înapoi în timp ca să găsească acelaşi stadiu pe care-l avea Abraham, acesta însemnând un anumit grad, şi să ne vorbească despre acea realitate, fiind total prezent în ea. Un cabalist poate transmite impresii din acel timp.

Baal HaSulam descrie aceasta în următorul mod: Dar, deoarece aceia au atins gradul în care se afla Abraham, ei văd şi cunosc ce Abraham a văzut şi a ştiut. Din această cauză, ei ştiu ceea ce Abraham ar spune, şi la fel ca în toate vorbele înţelepţilor noştri, ei au interpretat versetele din Tora. Toate acestea din cauză că ei au atins deasemeni gradul, şi fiecare grad din spiritualitate este o realitate. Fiecare vede realitatea, precum cei care vin în oraşul Londra din Anglia, văd ce este în acel oraş şi ce se vorbeşte acolo.

–Baal HaSulam, Shamati, articol 98: Spiritualitatea este aceea care nu va fi niciodată pierdută.

- 85 -

În plus faţă de abilitatea de a călători în timp, cabaliştii descoperă şi alte forţe în realitate. Nu este nici o coincidenţă că legendele vorbesc despre fantome, demoni şi îngeri. Deşi, de fapt au un înţeles foarte diferit de modul în care sunt descrişi în mod curent, aceste forţe există. Un cabalist care cercetează profunzimea naturii, începe să vadă forţele cu care operează aceasta, se conectează la ele şi le foloseşte pentru beneficiul tuturor, al său şi al umanităţii.

Acceptarea studiului realităţii necesită anumite eforturi, dar deasemeni captivează întreaga viaţă interioară a cuiva şi furnizează o împlinire totală. O persoană care studiază realitatea, descoperă motivul existenţei noastre, ştie unde trebuie să ajungem toţi şi înţelege motivele multiplelor noastre probleme.

De aceea, Cabala nu este doar o cercetare ştiinţifică teoretică. Mai degrabă, este o metodă practică ce intenţionează să ne ajute în fiecare moment al vieţii noastre. Prin intermediul Cabalei, persoana descoperă viitorul, trecutul, atributele sale atunci când a descins pentru prima oară în această lume, cu multe vieţi în urmă, şi calea pe care trebuie să o străbată.

Văzând ambele capete ale frânghiei, persoana înţelege ce trebuie să facă şi cum o poate face cel mai bine. Cabaliştii pot deasemeni să vadă forţele care operează asupra lor în orice moment dat, cum ar fi de exemplu faptul că o persoană ar trebui să se căsătorească cu o anumită individualitate, sau de ce copii cuiva sunt aşa precum sunt. Toate aceste detalii sunt predeterminate. Astăzi, de fapt, chiar şi ştiinţa recunoaşte că această informaţie este determinată în gene.

Există o poveste faimoasă despre nişte gemeni care sunt separaţi la o vârstă fragedă şi care pierd contactul unul cu celalalt. Treizeci de ani mai târziu ei s-au reîntâlnit şi au descoperit că ambii aveau aceeaşi ocupaţie, că nevestele lor aveau acelaşi nume şi că ei au trăit în case cu acelaşi număr al străzii. Materia se desfăşoară în acest mod, deoarece informaţia noastră internă defineşte tot ceea ce ni se va întâmpla în fiecare dintre stadiile pe care le vom experimenta în viaţă.

- 86 -

Cabala numeşte aceste aranjamente interne care ghidează cursul vieţii cuiva, Reshimot. Reshimot există în fiecare persoană, şi fiecare fază pe care persoana o experimentează este menită să o înveţe ceva ce o va propulsa către obţinerea ultimului scop.

Dacă am fi cunoscut forţele ce operează asupra noastră şi asupra structurii noastre interioare, ne-am fi putut pregăti pentru fiecare stadiu viitor. Dacă am fi ştiut cum să fim în echilibru cu legea generală a realităţii, atunci realitatea ne-ar fi părut total opusă aparenţei sale actuale.

Înţelepciunea Cabala, nu este menită să ne înveţe despre realitate într-o manieră ştiinţifică, astfel încât să putem filozofa despre „locuitorii” Lumilor Superioare. Mai degrabă, ne învaţă cum să ne controlăm destinul în fiecare clipă. Toate forţele şi evenimentele care ne presează, sunt menite să ne ajute să devenim conducătorii propriei noastre realităţi. „Conducătorii realităţii” înseamnă că suntem în echilibru cu realitatea, în fiecare moment al existenţei. De aceea, scopul nostru este să descoperim ce implică „aflarea în stadiul de echilibru”.

- 87 -

CONTROLÂND LUMEA MATERIALĂ

Cabaliştii cercetători ai realităţii, au descoperit că realitatea constă din lumea noastră şi din lumile superioare. Cea mai joasă dintre toate lumile, este lumea noastră materială; toate celelalte sunt lumi spirituale. În lumile spirituale, nu există ceva precum materia fizică, în forma în care ea există în lumea noastră materială. Substanţa lumilor spirituale constă doar din dorinţe, forţe şi gânduri.

Noi credem că putem controla materia lumii noastre, dar când ne ridicăm pe un nivel mai înalt, imediat ne dăm seama că materia este doar o consecinţă. Materia este operată de către Forţele Superioare, Lumile Superioare. Deoarece noi încă nu ne aflăm în aceste lumi, nu suntem în stare să le controlăm.

Dacă dorim să schimbăm măcar ceva, trebuie să ne ridicăm la un grad aflat deasupra celui al nostru, unde pregătirile au fost făcute înainte de a fi implantate în noi. Doar la acel nivel vom obţine un anumit nivel de înţelegere şi abilitatea de a schimba ceva. Viaţa ne dovedeşte în mod repetat că noi nu controlăm nimic, şi mai mult de atât, noi ne aflăm în anii noştri de aur, înainte de a ne da seama că viaţa deja a trecut.

În ciuda progresului tehnologic, umanitatea este complet zăpăcită în legătură cu progresul său viitor. Suntem într-un stadiu teribil, deoarece ne aflăm cât putem de departe de echilibru, şi până să găsim cunoaşterea şi puterea de a schimba ceva la un nivel mai înalt decât materia, nu vom avea nici o clipă de linişte. Doar când ne ridicăm la gradele şi forţele care operează în lumea noastră, vom găsi mult doritul echilibru.

- 88 -

DESCHIZÂNDU-NE OCHII

Toată realitatea este un singur şi neschimbat gând de dăruire. Cabaliştii se referă la acest gând, prin numele „Gândul Creaţiei”. Ei spun că Esenţa sa este voinţa Creatorului de a fi bun cu Creaţia Sa. Dacă nu ne raportăm în mod similar la gândul de compasiune al realităţii, atunci ne aflăm în dezechilibru cu acesta, şi acest lucru îl experimentăm ca şi suferinţă.

Bineînţeles că nu o simţim în mod natural. Şi chiar şi după ce o facem, ni se pare greu de înţeles. Dacă am vedea că acesta este modul în care realitatea operează, atunci ne-am schimba drumurile.

De aceea, singurul nostru ţel ar trebui să fie deschiderea ochilor noştri, pentru a vedea că aceasta este situaţia. Înţelepciunea Cabalei ne ajută să vedem aceasta; când vom vedea, atunci cu siguranţă ne vom schimba.

Dacă am văzut că ceva îmi poate îmbunătăţi situaţia, o să fac tot ce este posibil să obţin acel lucru. Şi dacă ar fi trebuit să dau ceva pentru a induce îmbunătăţirea, aş fi dat, atâta timp cât starea existenţei mele ar fi mai bună. De aceea, prima dificultate este să ne deschidem ochii şi să vedem ce ne este în prezent ascuns.

Toate stadiile noastre evolutive sunt prehotărâte în Gândul Creaţiei, dar modul şi ritmul în care le traversăm depind în întregime de noi. Într-adevăr, am putea păşi pe acest drum chiar şi astăzi, şi să echivalăm cu Gândul Creatorului.

- 89 -

STRUCTURA REALITĂŢII

De-a lungul existenţei sale, umanitatea şi-a utilizat cele cinci simţuri pentru a cerceta realitatea în care trăieşte, şi să înţeleagă descoperirile formulate de ştiinţe. Scopul ştiinţei şi cunoaşterea acumulată de umanitate, este de a îmbunătăţi vieţile noastre şi să ne ajute mai eficient să folosim lumea în care trăim.

Înţelepciunea Cabalei, spre deosebire de toate celelalte ştiinţe, cercetează realitatea a cărei existenţă eludează o persoană obişnuită. Pentru a cerceta această realitate, persoana trebuie să fie echipată cu un alt simţ, un simţ ce percepe „Lumea Superioară”. Cu această abilitate adiţională senzorială, persoana poate să înţeleagă informaţia despre Lumea Superioară şi să o experimenteze. Ca orice om de ştiinţă obişnuit, un cabalist poate înregistra reacţii ale acţiunilor. Cabaliştii sunt cercetători ai Lumii Superioare, şi astfel, ei au înregistrat descoperirile lor de-a lungul a mii de ani de cercetare. Colecţia înregistrărilor lor constituie înţelepciunea Cabalei.

Înţelepciunea Cabala, descrie acţiunile ce au originea în Creator şi care vin în jos spre lumea noastră prin intermediul Lumilor Superioare. Totodată descrie modul în care ei trec dincolo de realitatea corporală pe care noi toţi o putem percepe cu cele cinci simţuri obişnuite.

Lumea noastră este o consecinţă a Lumilor Superioare. De aceea, înţelepciunea Cabalei conţine cunoaşterea despre Lumile Superioare şi despre lumea noastră. Lumile Superioare se referă la un nivel mai înalt al existenţei decât lumea noastră, unde timpul, spaţiul şi mişcarea nu există, ci doar forţe abstracte. Rezultă că înţelepciunea Cabalei conţine existenţa tuturor timpurilor aşa cum sunt ele exprimate în lumea noastră.

Cabala este destinată să ne ajute să cercetăm toate stadiile existenţei. Această secvenţă de stadii, include stadiul nostru dinainte ca sufletele noastre să se îmbrace în corpuri fizice, toate fazele noastre în timp ce existăm în lume, şi situaţia noastră din clipa în care sufletul părăseşte corpul şi se reîntoarce la rădăcina sa în Lumea Superioară.

- 90 -

Cabala are legătură cu tot ce extinde de la Creator către realitatea pe care El a creat-o, şi pe care o conduce către scopul dorit de El. Cabala nu are legătură cu Creatorul în sine.

În lumina crizei prin care trece umanitatea şi a creşterii senzaţiei de neajutorare şi goliciune, a sosit timpul ca înţelepciunea Cabalei să iasă la suprafaţă. Cabala explică faptul că scopul realităţii este de a ridica umanitatea către un nivel al egalizării cu Creatorul. Scopul declinului umanităţii în această lume, este de a ne facilita creşterea independentă la un nivel mai înalt al realităţii – nivelul Creatorului.

În timp ce ne aflăm în această lume şi ascensionăm către Creator, noi avem ambele capete ale realităţii, din moment ce suntem în lumea noastră fizică, şi sufletele noastre la nivelul Creatorului. Acesta este scopul existenţei noastre, predeterminate de către Creator, care ne conduce către el.

La sfârşitul tuturor încarnărilor noastre în această lume, sufletele noastre vor atinge gradul Creatorului. Din punctul de vedere al Creatorului, începutul procesului şi sfârşitul acestuia, se află în acelaşi punct. Dar în timp ce nu există conceptul de timp pentru Creator, pentru noi procesul se extinde de-a lungul mileniilor, o lungă perioadă de timp, suficientă pentru noi ca să atingem înţelegerea şi calităţile necesare ca să evoluăm. Aceasta ne va ajuta gradat să devenim din ce în ce mai mult precum Creatorul, şi în final să devenim parteneri egali cu El.

Procesul este în principal unul de evoluţie treptată. Procesul evolutiv al umanităţii este ca şi decojirea unui fruct: uscat şi amar în stadiu necojit, şi dulce şi zemos la final. Dacă nu am şti cum să decojim fructele, atunci am fi avut o impresie eronată despre amărăciunea fructului, care decojit ar fi probabil şi mai amar. Dar din moment ce ştim cât de bună este finalitatea procesului, putem justifica întreaga acţiune de decojire. De aceea, doar cei care cunosc finalitatea procesului, îl pot justifica; dacă noi, deasemeni, am putea să ne vedem stadiul viitor, atunci am înţelege acţiunile Creatorului şi le-am justifica.

- 91 -

PE SCARA GRADELOR

„Escaladarea gradelor Lumilor Superioare” este un termen generic pentru toate discernămintele noi pe care le colectăm de-a lungul drumului spiritual, îmbunătăţirea perpetuă interioară, şi noile calităţi pe care cineva şi le asumă în fiecare moment.

După cum am menţionat anterior, creatura este compusă din voinţa de a primi plăcere. Această voinţă este divizată în cinci părţi elementare, numite „cinci grade ale Aviut (grosime)”. Ele sunt gradate de la Aviut zero (rădăcina) până la Aviut patru. De aceea, termenul Aviut serveşte la măsurarea intensităţii dorinţei.

Fiecare dintre gradele de bază ale Aviut este divizat în cinci sub- grade, şi fiecare dintre acestea sunt divizate încă odată în sub-

subdiviziuni. De aceea, voinţa de a primi este împărţită în 125 grade, şi

ni se cere să le corectăm pe toate.

Corecţia dorinţei înseamnă să folosim dorinţa pentru plăcere, pentru a aduce plăcere altuia. O asemenea folosinţă este numită „a da” sau „a dărui”. Atributul Creatorului este de a dărui, şi abundenţa ce provine de la El către creaturile Sale, este o expresie a dorinţei Sale de a da.

De aceea, corectarea egoului uman de la a vrea să mulţumească sinele, la a vrea să dăruiască, este considerată o ascensiune în grade. Cu fiecare grad, persoana capătă şi mai multă dorinţă de a dărui şi în consecinţă se simte mai asemănător cu Creatorul. Cu fiecare ascensiune, persoana se apropie şi mai mult de atributul Creatorului şi de scopul vieţii sale. Procesul persistă până când se dobândeşte atributul Creatorului în toată deplinătatea şi se devine identic cu El.

Pentru a permite fiinţelor umane să se corecteze, Creatorul a creat

lumile şi gradele acestora, înainte ca El să creeze omul. Doar după aceea

a fost creată umanitatea şi coborâtă în această lume. De aici, noi

oamenii, trebuie să urcăm înapoi către rădăcinile noastre. Prin urmare,

Cabala are de-a face cu două succesiuni: „De Sus în jos” trecând prin

- 92 -

revărsarea lumilor şi a gradelor acestora, şi „de jos în Sus”, aceasta însemnând ascensiunea sufletului prin aceleaşi grade.

Lumile care provin de la Creator sunt Ein Sof, Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira, Assiya şi în final, lumea noastră (Figura 12). Cabala descrie ambele aspecte, crearea lumilor şi cum un suflet descinde de la Creator prin toate lumile în jos până la a noastră. Între Lumile Superioare şi lumea noastră, este „bariera” care separă lumea materială de lumea spirituală.

care separă lumea materială de lumea spirituală. Figura 12 Mai jos de barieră, corpul şi sufletul

Figura 12

Mai jos de barieră, corpul şi sufletul se află la nivelul acestei lumi, şi noi începem procesul corecţiei noastre la acest nivel. Din această lume, sufletul urcă prin acumularea de cunoştinţe despre realitatea spirituală, traversând lumile Assiya, Beria, Yetzira, Atzilut, Adam Kadmon şi în final se reîntoarce în lumea Ein Sof. Acolo, într-un stadiu numit Gmar Tikkun (sfârşitul Corecţiei), sufletul este reunit complet cu Creatorul.

- 93 -

Înţelepciunea Cabala cuprinde întreaga realitate aflată sub Creator:

lumile, totul din interiorul lor, coborârea sufletului în această lume şi întoarcerea acestuia în sus. Cu alte cuvinte, înţelepciunea Cabalei conţine toate stadiile şi situaţiile umanităţii.

Toate lumile, inclusiv a noastră, stau una sub cealaltă. De aceea, toate lumile cuprind aceleaşi elemente. Lumina provine de la Creator şi traversează toate lumile în jos, spre această lume. De aceea, fiecare element care este prezent în lumea Ein Sof, este deasemeni prezent în toate celelalte lumi. Cabaliştii definesc această relaţie ca „rădăcini şi ramuri”:

Deci, nu există nici un lucru în realitate, sau un eveniment al realităţii, care să fie găsit într-o lume inferioară, pe care să nu îl regăsim asemenea şi în lumea de deasupra acesteia, identice ca două picături într-un lac, şi ele sunt numite „Rădăcină şi Ramură”. Aceasta înseamnă că lucrul găsit în lumea mai joasă, este considerat o ramură a şablonului său, găsit în lumea superioară, fiind rădăcina lucrului de jos, şi acesta este locul în care a fost imprimat şi menit să fie.

—Baal HaSulam, Esenţa Înţelepciunii Cabalei

Din această cauză, noi vedem că fiecare element şi detaliu din această lume, cu toate conexiunile sale, este prezent şi în toate Lumile Superioare, de la Assiya la Ein Sof. Universul, planeta Pământ, inanimatul, vegetalul, animatul şi vorbitorul, toate sunt găsite deasemeni, în lumile de deasupra acestei lumi. Este doar o singură diferenţă între elementele acestei lumi şi elementele Lumilor Superioare:

în Lumile Superioare, elementele sunt forţe, iar în lumea noastră, ele sunt materie.

Atingerea Lumilor Superioare permite persoanei să vadă forţele care operează asupra fiecărui lucru din lume. Când atingem Lumea Superioară, ştim modurile în care se comportă fiecare element din realitatea lumii, motivul acestui comportament şi calităţile sale. înţelepciunea Cabalei ne facilitează ascensiunea în Lumea Superioară şi

- 94 -

permite ca să observăm comportamentul fiecărui obiect în această lume de sus.

Trecerea barierei este un proces gradat. Studierea Cabalei cu scopul de a fi aproape de atributul Creatorului – atributul de dăruire – îmbunătăţeşte puterea persoanei. Perspectivele din ce în ce mai subtile, se referă la realitatea pe care persoana o trăieşte. Persoana începe să simtă operaţiile desfăşurate în spatele „scenei” materiei, forţele care operează materia vizibilă şi perceptibilă.

Un cabalist continuă să simtă aceeaşi realitate ca şi înainte, cu cele cinci simţuri obişnuite, dar în acelaşi timp percepe forţele din spatele graniţei perceptuale ale celor cinci simţuri, cu ajutorul celui de al şaselea simţ. Realitatea ascunsă devine din ce în ce mai lucidă, şi existenţa unei alte realităţi dincolo de tabloul acestei lumi, devine aparentă.

Revelarea realităţii spirituale este divizată în trei faze, numite Ibur (gestaţie), Katnut (copilărie) şi Gadlut (maturitate). În prima fază, Ibur, ne putem vedea propriul stadiu, dar nu îl putem înţelege. În a doua fază, Katnut, noi înţelegem că ceva se întâmplă, dar încă nu putem participa în mod independent la acţiunea spirituală. În a treia fază, Gadlut, obţinem puterea şi înţelepciunea de a participa în acţiunea spirituală şi influenţăm realitatea spirituală.

La al treilea nivel, noi începem să determinăm curgerea forţelor din Lumea Superioară spre lumea noastră şi înapoi. Ca indivizi, devenim atunci participanţi activi, conductori prin care curgerea călătoreşte de sus în jos şi de jos în sus. La nivelul Gadlut, ne dăm seama de partea noastră şi operăm ca şi conectori între lumi. Acesta este stadiul nostru corectat şi fiecare persoană îl poate atinge.

Fiecare persoană poate simţi fiecare lucru şi element al fiecărei lumi. Tot ce avem nevoie este un simţ special, subtil, o abilitate de a discerne şi de a simţi. Chiar şi în această lume, discernem considerabil diferenţa dintre senzaţiile unui copil mic, un tânăr, un adult şi un om de ştiinţă. Studiul Cabalei construieşte continuu noi intuiţii şi discernăminte în noi, eventual conducându-ne către perceperea Lumilor Superioare.

- 95 -

De sus putem înţelege de ce Cabala conţine toate învăţăturile şi ştiinţele acestei lumi. Fără explicaţii adecvate, am fi pierduţi şi am crede că ştiinţa Cabalei este o învăţătură mistică de vrăjitorii şi miracole.

Sunt unele persoane care o raportează la Iudaism, dar de fapt înţelepciunea Cabala nu are nici o legătură cu vreun misticism, religie sau orice altă fantezie făcută de om. Scopul înţelepciunii Cabalei este unul singur: să aducă umanitatea într-o congruenţă cu Creatorul, prin corecţii graduale.

Cabala este o metodă cu atâta succes în corectarea egoismului umanităţii, exact pentru că este scrisă de aceia care sunt deja corectaţi. Dorinţa cuiva de a fi lângă stadiul descris în cărţile cabaliste, face ca acele stadii „să proiecteze o forţă de corectare” peste stadiul prezent al persoanei. Această forţă se numeşte „Lumina Înconjurătoare”. Ea schimbă calităţile persoanei, făcând ca individualităţile să poată simţi stadiul lor corectat, prin formarea gradată în interiorul lor, a calităţilor altruiste.

Studiul Cabalei se concentrează pe lumea Atzilut. Lumea Atzilut, numită şi „Lumea Corecţiei”, este dincolo de Parsa. Este un sistem proiectat special pentru a corecta o persoană, oricând doreşte aceasta. Lumina ce umple sufletul corectat al unei persoane în lumea Atzilut, străluceşte peste stadiul prezent al cuiva, ca şi Lumina Înconjurătoare, o forţă ce corectează natura umană, de la egoism la altruism. Lumina Înconjurătoare elevează sufletul prin toate lumile până când acesta se întoarce la rădăcina lui. De aceea, lumea Ein Sof este ultimul ţel, lumea noastră fiind punctul de start şi îmbunătăţirea atributelor umane este numită „ascensiunea în gradele lumilor”.

Cabala este destinată acelora care se întreabă care este scopul vieţilor lor, pentru aceia care nu sunt satisfăcuţi de plăcerile lumeşti cum ar fi: sexul, bogăţia, onoarea sau cunoaşterea. Când întreaga umanitate se trezeşte ca să se întrebe în legătură cu scopul vieţii, înţelepciunea Cabalei va ieşi la suprafaţă. Cabaliştii au arătat că anul 1995 este începutul acestor timpuri, şi de aici rezultă necesitatea diseminării acestei înţelepciuni.

- 96 -

PATRU LIMBAJE ÎN ÎNŢELEPCIUNEA ADEVĂRULUI

Cabaliştii, după cum am menţionat anterior, cercetează Lumea Superioară, lumea de dincolo de percepţia unei persoane obişnuite. De aceea, descriu atingerile cabaliştilor raportate la Lumea Superioară, dar deoarece nu suntem conştienţi de existenţa unei lumi spirituale înafară de propria noastră lume, noi atribuim lumii noastre cuvintele lor, fenomen numit „materializare”.

Când a fost scrisă Tora (Cele Cinci Cărţi ale lui Moise), oamenii Israelului se aflau pe un grad spiritual. Dar după două mii de ani de detaşare de spiritualitate, de la căderea Celui de al Doilea Templu, povestirile din Tora par să se refere la episoade istorice sau la o conduită morală.

Dar nu acesta este cazul nostru. Fiecare element din lume este conectat la acelaşi element în toate celelalte lumi, printr-o conexiune de tip „rădăcină şi ramură”. Bazându-se pe acest principiu, cabaliştii au dezvoltat un limbaj care se referă la paralelismul dintre Lumile Superioare şi propria noastră lume. Astfel, procesele dezvăluite în lumea spirituală sunt descrise folosind denumiri ale ramurilor luate din lumea noastră.

Cabaliştii folosesc patru limbaje diferite pentru a explica modul în care putem găsi gradul Creatorului şi cum ne putem îndrepta spre forţa de Corectare care va schimba natura noastră, de la egoism la altruism. Aceste limbaje sunt limbajul Bibliei, limbajul legilor, limbajul legendelor şi limbajul Cabalei.

În eseul său, Înţelepciunea şi Esenţa Cabalei, Baal HaSulam a scris că erau patru limbaje în înţelepciunea adevărului, şi Esenţa înţelepciunii Cabalei nu este diferită de Esenţa Bibliei. Totuşi, legile, legendele şi limbajul Cabalei sunt cele mai convenabile şi apropiate pentru folosinţă.

Diferenţa dintre limbaje constă în acurateţea lor. Limbajul Cabalei este mult mai precis în descrierea conexiunilor dintre rădăcina din

- 97 -

Lumea Superioară şi ramura din lumea de jos. Cu cât mai exact se conectează o persoană cu propria Rădăcină Superioară, cu atât mai mare este forţa de Corectare pe care o primeşte.

Limbajul Cabalei se aplică termenilor care nu există în lumea noastră, precum „lumi” şi „Sfirot”, harţilor şi formulelor. Acest limbaj ne ajută să evităm confuzia şi materializarea şi ne facilitează o abordare clară şi ordonată a studiului. Limbajul Cabalei este esenţial diferit de alte limbaje, datorită modului clar şi neechivoc în care descrie scopul Creaţiei – similaritatea dintre creatură şi Creator, şi transformarea egoismului în altruism.

În prezent, cartea cea mai importantă cu texte cabaliste este Talmud Eser Sfirot (Studiul celor Zece Sfirot) – a lui Baal HaSulam, scrisă în şase volume, bazată pe scrierile lui Ari. În doar 2000 pagini, Talmud Eser Sfirot expune structura Lumilor Superioare, acompaniate de hărţi, glosare şi tabele cu întrebări şi răspunsuri pentru revizuirea materialului de studiu. În introducerea cărţii, Baal HaSulam elaborează motivul pentru care limbajul Cabalei este preferat oricărui alt limbaj al generaţiei noastre.

Astăzi, umanitatea a ajuns la ultima fază a evoluţiei voinţei de a primi. Acesta este motivul pentru care Baal HaSulam a adaptat metoda lui Ari, la structura sufletelor generaţiei noastre – pentru a o face accesibilă tuturor.

- 98 -

SCHIMBAREA MEA

Mulţi oameni greşesc făcând conexiunea între înţelepciunea Cabalei şi Religia Iudaică. De fapt, Cabala şi religia sunt fundamental diferite. Scopul religiei este de a calma oamenii; hrăneşte speranţa că dacă mă rog, atitudinea Creatorului faţă de mine, se va schimba.

Cabala are o abordare foarte diferită: Rădăcina cuvântului „rugăciune” (ebraică: Tfila) înseamnă „sentinţă” sau „judecată” (ebraica:

Palal). Cu alte cuvinte, persoana se judecă singură, examinează diferenţa în calitate între sine şi Creator, şi cere să primească puterea ca să-şi corecteze propriile atribute.

Înţelepciunea Cabalei explică faptul că Creatorul este neschimbător. Atitudinea Lui faţă de creaturile Sale este categorică – El este bun şi face bine atât celor buni cât şi celor răi.

Toata lumea simte presiunea constantă a Forţei Superioare, în concordanţă cu distanţa proprie faţă de aceasta. Când cineva se află departe de forţa Superioară, presiunea este mare, şi când cineva se apropie de forţa Superioară, presiunea este mult mai uşoară.

Deşi forţa Superioară angajează diverse căi de a ne atrage înspre ea, scopul Său este întotdeauna acelaşi – de a aduce fiecare fiinţă umană către perfecţiune. Dacă dorim o schimbare spre mai bine, noi suntem aceia care trebuie să ne schimbăm. Trebuie să ne ridicăm la un nivel mai înalt, şi la fiecare ascensiune ne vom simţi mai aproape de Creator şi sufletele noastre vor fi împlinite şi satisfăcute. Nu există nici o altă cale de a induce schimbarea în vieţile noastre.

De-a lungul întregii istorii, umanitatea a cerut schimbarea ce ar veni de la forţa Superioară, dar această schimbare nu a venit. Forţa Superioară aşteaptă ca schimbarea să vină de la noi. Până când nu evoluăm prin înţelepciunea Cabalei, căile noastre vor rămâne pline de chinuri. Loviturile care ne împing de la spate, ne determină să căutam un alt loc care pare mai bun. Dar ne ia doar puţin timp ca să vedem că noul loc nu este la fel de bun după cum părea a fi cel anterior. De aceea, ne relocăm şi scena se tot repetă.

- 99 -

Totuşi, dacă evoluăm prin intermediul Cabalei, stadiul nostru corectat se va proiecta în stadiul prezent şi îl va ilumina. Cu această Lumină, vom şti cum să înaintăm. Dacă ştim care este scopul corect pe care trebuie să-l avem în vedere, vom fi atraşi spre el cu bucurie. Aceasta este diferenţa între evoluţia obişnuită umană şi evoluţia în concordanţă cu înţelepciunea Cabalei.

Astăzi, lumea evoluează într-un mod inconştient, fără să înţeleagă motivele propriei existenţe. Umanitatea nu ştie către ce este condusă şi de ce fiecare persoană se naşte, trăieşte şi moare. Înţelepciunea Cabalei ne deschide ochii şi ne ghidează către perfecţiunea şi eternitatea care vin odată cu obţinerea gradului Creatorului.

Când începem să examinăm poziţia noastră folosind înţelepciunea Cabalei, descoperim că atitudinea Creatorului faţă de noi are un scop. Devine evident că să-i cerem Creatorului să îşi schimbe atitudinea faţă de noi, nu are nici un sens. Dacă înaintăm cu ajutorul Luminii, ritmul nostru va întrece suferinţele şi vom progresa foarte repede. Acesta este întregul beneficiu din studiul Cabalei: accelerarea progresului spiritual, ca să învingem suferinţa.

Astăzi, la începutul secolului 21, umanitatea se află pe marginea unei prăpăstii: abuzul de droguri este în plină dezvoltare, şi disperarea şi frica de totală distrugere nu vor lăsa umanităţii să aibă o altă alegere decât să fugă de suferinţa ce ne împinge din spate.

Din toate acestea, putem vedea clar că descoperind că atitudinea Creatorului faţă de noi este consecventă, are o importanţă supremă. Această atitudine a Creatorului, ne face capabili să ne întoarcem către El, la fel ca spre un însoţitor de călătorie şi să-i cerem ajutorul, înţelepciunea şi puterea de a progresa către El. O astfel de cerere îşi găseşte instantaneu, răspunsul Creatorului. El ne va dezvălui Lumile Superioare şi ne va învăţa cum să progresăm.

La fel cum ne învăţăm proprii copii să îşi folosească cu înţelepciune realitatea înconjurătoare, tot aşa Creatorul procedează cu cabaliştii. El le revelează lumile spirituale şi le permite să intre în aceste

- 100 -

lumi. În acest stadiu, cabaliştii simt Forţele care operează în realitate şi încep independent şi cu înţelepciune să participe în acest proces.

Înţelepciunea Cabalei, mută persoana de la progresul prin intermediul forţei negative care îl împinge de la spate, către un progres mai uşor şi mai rapid, prin intermediul forţei pozitive care îl trage spre înainte. Cabala este unică prin faptul că dezvoltă abilităţile noastre de a recunoaşte răul şi de a-l confirma. Ne dezvoltă vederi subtile şi ascuţite despre bine şi rău.

Dificultatea de a discerne între bine şi rău constă în faptul că adevăratul rău – egoul nostru – ne pare a fi bun. Suntem obişnuiţi să tratăm ego-urile noastre ca pe mijloace de evoluţie. De fapt, plăcerile noastre, mijloacele noastre de trai, propria noastră Esenţă şi sinele nostru personal, sunt simţite în ego-urile noastre.

Cabala ne ajută să discernem ce ne răneşte, cum poate fi corectat, şi ne permite să progresăm în fiecare fază a evoluţiei. Diferenţa între o evoluţie individuală înaltă şi una mai joasă a cuiva, constă în abilitatea de a discerne binele de rău.

Putem compara aceasta, cu un calibru. Cu cât mai mică este unitatea pe care o măsoară calibrul, cu atât mai mare este precizia instrumentului. Studiul Cabalei ne face să ne creştem senzitivitatea discernerii între spiritualitate şi corporalitate, între dăruire şi auto- recepţie.

Dacă o persoană contemporană are oportunitatea de a auzi despre Cabala şi de posibilităţile pe care aceasta le oferă, o astfel de persoană poate să îşi realizeze scopul creaţiei sale: de a se ridica prin toate lumile în sus la Ein Sof, în timp ce încă trăieşte în lumea fizică.

- 101 -

ATITUDINEA POTRIVITĂ FAŢĂ DE REALITATE

Cabala în ebraică înseamnă „recepţie”. După cum certifică numele său, Cabala ne învaţă cum să primim. Având o atitudine corectă faţă de realitate, este posibil să experimentăm plăcere nesfârşită. Această plăcere nesfârşită nu este furnizată de sex, hrană, o maşină nouă, o casă mare, sau altă plăcere lumească, trecătoare. În schimb, provine de la acele delicii care ne umplu cu o asemenea încântare minunată, încât am transcende orice senzaţie de timp, pentru a le primi.

Percepem trecerea timpului, prin fluctuaţia dintre sentimentele bune sau rele, sau senzaţiile de împlinire şi absenţa împlinirii. Totuşi, când ne aflăm într-un stadiu de exaltare, nu mai percepem timpul. Înţelepciunea Cabalei ne spune că putem elimina atât timpul, cât şi senzaţia de distanţă sau orice alte limitări sau graniţe. Cine a atins un asemenea stadiu, cu siguranţă trăieşte într-o lume infinită şi nelimitată.

Vieţile noastre vor conţine întotdeauna două elemente opuse – plăcere şi dorinţă, plus şi minus. O plăcere care cuprinde o dorinţă, o satisface şi o anulează. Ne intersectăm cu acest fenomen în fiecare zonă a vieţii noastre. Când plusul neutralizează minusul, sfârşim prin a nu mai simţi nimic. Atâta timp cât scurt-circuităm plăcerea şi dorinţa, vom fi închişi într-o ecuaţie a cărei sumă este zero. Totuşi, puneţi un rezistor între aceste opoziţii şi ele vor lucra perfect, creând o încântare veşnică.

Cabaliştii explică faptul că plăcerea provine de la Forţa Superioară. Această Forţă ne trimite plăcere deoarece ne iubeşte. Când încercăm să primim plăcerea direct, plăcerea ne anulează dorinţa de a ne bucura de ea, iar plăcerea se opreşte.

Şi totuşi, există o altă cale de a ne raporta la plăcere: dacă am putea descoperi iubirea Forţei Superioare faţă de noi şi să răspundem iubirii Lui cu iubirea noastră, am deveni egali cu Forţa Superioară. Fiecare parte ar dori să o mulţumească pe cealaltă, şi dorinţa de a mulţumi pe celălalt ar fi bucuria fiecărei părţi. De aceea, plăcerea ar veni din

- 102 -

exterior, fiind originară din interiorul fiecărei părţi, o consecinţă a iubirii fiecărei părţi pentru celalalt. Acesta este motivul pentru care plăcerea din iubire, nu distruge dorinţa pentru aceasta, şi creatura primeşte o nesfârşită senzaţie de plăcere, care este simţită ca viaţă veşnică.

Haideţi să clarificăm aceasta cu un exemplu: când o mamă dă fiicei ei o bomboană, fiica se bucură de plăcerea dată de aroma bomboanei. Îndată ce bomboana se termină, plăcerea dispare. Totuşi, dacă fiica se raportează la mama sa, în loc să se raporteze la bomboană, ea ar putea să se gândească la iubirea mamei pentru ea, acesta fiind motivul pentru care îi dă bomboana. Ar putea atunci decide să primească bomboana, nu pentru că este gustoasă şi încântătoare, ci deoarece ea a dorit să întoarcă iubirea, mamei sale.

Modul în care ea ar putea să-şi exprime iubirea pentru mama ei, ar fi să primească bomboana pe care mama a vrut să i-o dea. Deşi, fiica ar trebui să nu se raporteze la plăcerea pe care i-o dă bomboana, ci la bucuria pe care o primeşte mama din plăcerea fiicei pentru bomboană.

Aceasta creează o relaţie complet nouă între dăruitor şi primitor. Acum, cei doi au egalizat. De aceea, problema plusului şi minusului care se neutralizează unul pe altul este rezolvată, deoarece primitorul – un minus – a devenit dăruitor – un plus. Dacă vasul primeşte Lumina doar ca să returneze iubirea Celui Superior, atunci egalizează complet cu Dăruitorul, cu Cel Superior. Plăcerea nu mai acoperă dorinţa, şi plăcerea încetează.

Nu are importanţă cine dă şi cine primeşte. Doar intenţia contează, modul în care ne raportăm la dăruire şi primire. Ne putem raporta la Forţa Superioară într-un asemenea mod încât să nu existe primitori, ci doar Dăruitori. O astfel de intenţie ne-ar permite să primim nu din cauza faptului că vrem plăcerea, ci deoarece vrem să mulţumim Forţa Superioară.

La sfârşitul procesului, şi deoarece acţionăm la fel cum Forţa Superioara o face, vom atinge gradat motivele Sale, statura şi gradul. Când putem executa acest proces în interiorul nostru, putem începe să simţim o conexiune cu Forţa Superioară; vom simţi că i-am atins

- 103 -

motivul, că învăţăm cum să primim de la Ea şi cum putem să-I dăm

plăcere. Este nevoie doar de acest simplu act de schimbare a intenţiei de

a deveni din ce în ce mai mult similari cu eternă şi fără de margini Forţă Superioară.

Pentru a face un astfel de act, avem nevoie de dezvăluirea Forţei Superioare, de senzaţia că există o Forţă Superioară, că ne iubeşte şi că vrea să ne umple cu abundenţă. Dacă am simţi toate acestea, atunci am începe să simţim relaţia dintre noi şi Forţa Superioară. De aceea, singura dificultate ce stă în faţa noastră este găsirea unei căi de a descoperi Forţa Superioară, de a o simţi şi de a menţine contactul cu aceasta.

Studiul Cabalei ajută fiecare persoană să dezvolte acest tip de contact. Relaţia dintre fiinţa umană şi Forţa Superioară, începe îndată ce persoana simte că există un „câmp” care susţine întreaga realitate, o Forţă Superioară, şi că el sau ea se află în interiorul acesteia. Dacă doar am începe să simţim că această forţă există şi că se raportează la noi cu iubire, dorind ca noi să o cunoaştem şi să ne apropiem de ea, atunci vom începe să dezvoltăm în mod natural acest tip de relaţie.

Oamenii care au experimentat moartea clinică vorbesc despre o Lumina Sublimă care ne aşteaptă, şi mulţi cercetători încep deasemeni să ia în consideraţie concepte similare. Dar nu este necesar să experimentam asemenea situaţii dificile pentru a simţi Lumina. Studiul Cabalei poate să ne facă în mod gradat să simţim Forţa Superioară. Începem să cercetăm realitatea şi să acţionăm în concordanţă cu ce descoperim şi percepem.

Când simţim această Forţă în exteriorul nostru, descoperim că Forţa Superioară ne iubeşte; începem atunci să simţim că Forţa

Superioară există pentru a ne aduce nouă beneficii şi că Ea există pentru

a ne bucura pe noi. Ne dezvoltăm astfel atitudinile reciproc.

Nu este nici o fantezie aici; acestea sunt lucruri foarte reale şi măsurabile. Cabaliştii măsoară forma şi puterea cu care această Forţă vine către ei, presiunea pe care o exercită asupra lor, rezistenţa corespunzătoare pe care ei trebuie să o aplice, cum se pot conecta la Ea,

- 104 -

cum o pot asimila, în care dintre dorinţele lor pot deja să fie ca Ea, şi în care încă nu pot.

Cabaliştii sunt impresionaţi de Forţa Superioară şi îi întorc iubirea până la extensia în care Forţa Superioară le pare ca este iubitoare, şi că le doreşte binele.

Suntem „vase care simt”, deoarece totul începe din senzaţia noastră despre Forţa Superioară. Noi toţi dorim ceva. Dacă am putea simţi că acest ceva a venit de la cineva, atitudinea noastră în ceea ce priveşte realitatea, s-ar schimba drastic; acum, am avea ceva la care să ne raportăm. Studiul Cabalei ne poate ajuta să simţim Forţa Superioară, senzaţia de Dăruitor.

REALITATEA EXTERIOARĂ

În minutul în care începem să simţim Forţa Superioară şi să construim o relaţie cu Ea, începem să simţim realitatea exterioară. Cabaliştii spun că nu există nimic în jurul nostru înafara Forţei Superioare, că ne aflăm într-un câmp care umple întreaga realitate. Când începem să simţim acest câmp, corpurile noastre devin complet insignifiante. Începem să simţim unde existăm noi permanent, nesfârşit, cu sau fără corpurile noastre. Într-un asemenea stadiu, nu mai depindem de senzaţiile pe care le primim prin intermediul celor cinci simţuri ale noastre.

Începem să percepem realitatea exterioară de dincolo de cele cinci simţuri, suplimentar faţă de percepţia noastră senzorială naturală. Când aceasta se întâmplă, viaţa fizică sau moartea nu mai contează. Acest stadiu este deasupra senzaţiei de viaţă pe care o experimentăm în timp ce ne aflăm în „cutia” noastră; devenim conectaţi la viaţa fără margini ce ne

- 105 -

înconjoară. Deşi noi continuăm să existăm în această lume, noi ne trăim vieţile simultan în toate lumile, pentru totdeauna.

O asemenea senzaţie este evocată prin perceperea celor două forme

a realităţii: realitatea percepută prin intermediul celor cinci simţuri, şi

realitatea exterioară. De fapt, senzaţia unei realităţi exterioare umbreşte senzaţia realităţii percepute cu cele cinci simţuri, deoarece este mult mai intensă, nemărginită şi nesfârşită.

TRECÂND BARIERA

Când Forţa Superioară apare unei persoane ca fiind iubitoare şi evocă Forma de Dăruire în acea persoană, aceasta „trece bariera” şi intră

în „lumea spirituală”. Acest proces este foarte similar modului în care s-

a dezvoltat fotografia. Când eram copii, am fi făcut poze pe un film, am

fi introdus filmul în substanţe chimice pentru a developa fotografia. Când filmul ar fi fost scufundat în substanţe chimice, am fi văzut cum poza devenea gradat din ce în ce mai clară.

Suntem obişnuiţi să privim lumea ca pe o realitate în care oamenii, organizaţiile şi instituţiile publice influenţează cursul vieţilor noastre, cum ar fi vecinii noştri, angajatorii noştri şi guvernul nostru. Încet şi gradat, prin acţiuni menite să descopere Forţa Superioară, noi începem să simţim ce stă cu adevărat în spatele a tot ceea ce se întâmplă în lume. Vom începe să vedem cum operează această forţă asupra oamenilor, ca asupra unor păpuşi pe sfoară, şi vom înţelege ce vrea Ea de la noi.

Încet, prin intermediul experienţelor noastre de viaţă, vom începe să vedem că totul vine de la o singură atitudine a cuiva, a acestei Forţe Superioare care operează asupra noastră. Acesta este un punct în care înţelepciunea Cabalei, începe cu adevărat.

Tot ceea ce se întâmplă anterior acestuia, se numeşte „perioada de pregătire”, înaintea trecerii barierei. Din momentul în care persoana începe să simtă Forţa Superioară şi vine în contact cu aceasta, începe să

- 106 -

înţeleagă instrucţiunile din cărţile Cabalei, care sunt scrise special pentru cititori. Aceste cărţi, spun cabaliştilor ce ar trebui să îi preocupe, ce să facă şi la ce reacţii să se aştepte.

Acest proces este similar cu modul în care adulţii îi învaţă pe copii să se poarte. Deoarece copii nu cunosc regulile de comportament în această lume, noi îi avertizăm despre lucruri care ar putea să-i facă să eşueze şi le sugerăm cum să se poarte. Cabaliştii au scris instrucţiunile lor, în exact aceeaşi manieră. Cărţile de Cabala sunt de fapt manuale ce ne informează cum putem avansa mai repede şi cum să ne îmbunătăţim relaţiile cu Forţa Superioară, o relaţie pe care o numim „lumea spirituală”.

ECHIVALENŢA DE FORMĂ

Am stabilit până acum că natura Luminii este opusă de aceea a vasului: una dăruieşte şi alta primeşte. Când Lumina umple vasul, îl anulează. Cu alte cuvinte, dorinţa de a se bucura este neutralizată de plăcerea ce îl satisface. Ca rezultat, oamenii sunt implicaţi în urmărirea constantă de noi plăceri, dar niciodată nu se descurcă să menţină aceste plăceri. Nici o plăcere nu e posibilă cu adevărat, atâta timp cât contactul dintre Lumină şi individ, se bazează pe o primire individualistă.

Pentru a primi plăcerea adevărată, persoana trebuie să primească cu intenţia de a satisface Forţa Superioară. Dacă cineva menţine această intenţie, el sau ea vor fi umpluţi în acelaşi timp cu plăcere şi cu recunoaşterea Dăruitorului. Dacă cineva primeşte cu scopul de a satisface Forţa Superioară, acela începe să cunoască această Forţă, care îi aduce în schimb persoanei ce primeşte, o senzaţie a realităţii exterioare.

Daca noi primim dintr-un interes solitar egoistic, de fapt ne simţim doar pe sine. Primirea cu intenţia dăruirii către Forţa Superioară, ne face capabili să cunoaştem această Forţă. Prin intermediul unei astfel de

- 107 -

percepţii, noi transcendem prin propria „cutie” şi experimentăm realitatea noastră înconjurătoare.

Senzaţia realităţii exterioare, ne aduce către un nivel al existenţei care înlocuieşte existenţa vieţii şi a morţii în această lume. Recepţia dintr-un interes egoist, numită „recepţie egoistă”, este descalificată, şi persoana transcende către recepţia din suflet, numită „recepţia cu scopul de a dărui” Forţei Superioare.

Pentru ca persoana să înceapă a primi cu scopul de a dărui, aceasta trebuie să simtă Forţa Superioară. Simţirea Forţei Superioare ca pe un Dăruitor, evocă ruşine în primitor, şi ca rezultat apare decizia în acea persoana, de a primi doar cu condiţia de a returna plăcere către Dăruitor.

Dar, Forţa Superioară este încă ascunsă lumii noastre. Pentru a fi dezvăluită, noi ar trebui să ne bucurăm de o plăcere dublă egoistă, primită de la plăcerea în sine şi de la contactul cu Cel Superior. Un asemenea stadiu ne-ar „bloca” egoistic pe Forţa Superioară, de la care extragem plăcere, şi niciodată nu am fi capabili de a-i returna iubire Dăruitorului.

De aceea, prima condiţie pentru a simţi Forţa Superioară este de a scăpa de egoism. Simţirea existenţei Forţei Superioare nu poate fi percepută în egoul uman. Dacă am fi primit Forţa Superioară cu dorinţa noastră egoistă, am fi devenit o Klipa (coaja). Klipa este o dorinţă de o intensitate atât de mare a egoismului, încât persoana nu este capabilă să se elibereze de ea. Singura cale de a se elibera de ego este să egalizeze în formă, cu Sufletul Colectiv.

SUFLETUL COLECTIV

Noi toţi suntem creaţi ca un singur Kli (vas) numit Adam ha Rishon (Primul Om). Suntem legaţi împreuna în acest Kli, ca părţi ale unui singur sistem. Pentru a-i permite Kli-ului să se corecteze, structura spirituală a lui Adam ha Rishon a fost sfărâmată în numeroase particule. Aceste particule sunt sufletele individuale care îmbracă corpurile noastre

- 108 -

în această lume. Rezultatul sfărâmării este acela că fiecare persoană este limitată la dorinţa sa egoistă, fiind oarbă la alţii şi simţindu-se doar pe sine.

Astăzi, după o lungă perioadă evoluţionară, oamenii încep să simtă punctele din inimile lor, punctele ce îi conduc spre reconectarea cu Forţa Superioară, spre căutarea spiritualităţii. În acest stadiu, noi trebuie să obţinem puterea de a depăşi egoismul nostru şi de a-l transcende, din moment ce vom fi capabili de a ne conecta cu Forţa Superioară şi de a fi atraşi lângă ea, doar în situaţia în care egalizăm cu Ea.

Modul în care noi putem să ne conectăm cu Forţa Superioară, este că aceia care împărtăşesc aceleaşi scopuri spirituale, să se unească. Deşi fiecare dintre ei este subjugat voinţei proprii de a primi, ei toţi doresc să o depăşească. Un asemenea mediu înconjurător social este definit ca un „mediu înconjurător spiritual”. Cu ajutorul acestuia, persoana poate sparge zidul care o separă de ceilalţi.

În timp ce aceia aflaţi într-un „mediu înconjurător spiritual” pot fi încă egoişti, ei fac totuşi tot ce pot ei mai bine, pentru a crea o structură similară cu cea a structurii corectate a sufletului Adam ha Rishon. Nu putem reuşi cu această sarcină de unii singuri, deoarece aceasta contrazice natura umană. Ceea ce putem face este să dobândim o dorinţă intensă şi să ne unim cu ceilalţi.

Aici este punctul în care intervine înţelepciunea Cabalei. Cărţile de Cabala descriu stadiul corectat al sufletelor şi diferenţa dintre acestea şi stadiile corupte. Diferenţa cheie este intenţia cu care ne folosim propria natură. Corecţia presupune să ne schimbăm scopul pentru care ne folosim dorinţa – de la inducerea auto-mulţumirii, către beneficiul altora.

Când studiem în mod corect Cabala autentică, descriem propriul stadiu corectat. Această descriere ne arată Lumina care deja umple stadiul nostru corectat, pentru a corecta sufletul nostru.

*

Nu există timp în lumea spirituală, nici spaţiu şi nici mişcare. Lumile Superioare nu se află deasupra noastră în sensul fizic al acestui cuvânt. „Ascensiunea” înseamnă de fapt „redobândirea conştienţei”.

- 109 -

Studiul Cabalei, ne cere să dăm deoparte hainele corporale ale senzaţiilor şi percepţiilor lumeşti, şi să penetrăm prin materie, în forţa din spatele acesteia.

In spiritualitate, ne întoarcem de la observarea tabloului realităţii, către cunoaşterea Forţelor ce îl pictează. Începem să înţelegem cum este făcută realitatea, să dobândim abilitatea de a ne conecta cu Forţele care au creat tabloul şi în final să le guvernăm. Cabala este cheia noastră către „Camera de control” a realităţii.

- 110 -

PERCEPŢIA REALITĂŢII

- 111 -

CONSTRUIND KLI-UL SPIRITUAL (VAS/UNEALTA)

CONSTRUIREA KLI-ULUI

Esenţa muncii noastre este construirea Kli-ului. Dacă ştim cum să construim unealta noastră pentru percepţia corectă, noi vom înţelege unde ne aflăm cu adevărat. După cum am mai spus în secţiunea anterioară a cărţii, substanţa noastră constă dintr-o dorinţă de a primi încântare şi plăcere.

Dacă putem face ca această substanţă să fie sensibilă la intuiţiile referitoare la primire şi dăruire, vom fi capabili să o folosim pentru a percepe lumea spirituală. Este similar cu modul în care un minereu de fier brut, este topit pentru a crea părţile unui motor. Când aceste părţi sunt asamblate corect, ele dau naştere unui motor funcţionabil.

În mod similar, trebuie să lucrăm cu sine pentru a percepe spiritualitatea. Construirea Kli-ul spiritual se aseamănă foarte mult cu sculptarea – trebuie să sapi în materia primă şi să o şlefuieşti până când apare forma dorită. Materia primă, în acest caz, constă în dorinţele noastre, gândurile şi intenţiile noastre.

Creatorul a format Creaţia cu intenţia de a face bine creaturilor Sale. Pentru a-şi îndeplini scopul, El a creat un Kli – o voinţă de a primi – care ar fi primit darul Său. La început, această voinţa nu are formă. Să dăm formă voinţei de a primi, este munca noastră până când aceasta va fi îmbrăcată în forma sa finală – dăruirea, forma Creatorului.

- 112 -

Substanţa în sine rămâne cum a fost făcută la început – o voinţă de a primi plăcere – dar schimbând intenţia în dăruire, îşi aliniază modul de operare la acela al Creatorului. De aceea, intenţia este forma.

Cărţile de Cabala descriu formele pe care ar trebui cineva să le creeze în voinţa de a primi, pas cu pas, pentru ca în final să simtă beneficiile ce vin de la Creator. Voinţa generală de a primi, constă în 613 dorinţe, şi fiecare din acestea are deasupra fie un scop de a primi, fie un scop de a dărui. Aceste forme de recepţie sau de dăruire ce „îmbracă” fiecare dorinţă, determină gradul de atingere spirituală a persoanei.

Un grad este un anumit nivel de putere al Formei de dăruire. Aceasta permite beneficiilor Creatorului să se manifeste în voinţa de a primi. Diversele împliniri din interiorul voinţei de a primi, sunt originea multor nume ale Creatorului. Percepţia individuală este aceea care numeşte Creatorul, în concordanţă cu aromele pe care ea le simte în interiorul dăruirii Creatorului.

Îndată ce cabaliştii au atins natura realităţii şi au studiat-o, ei au divizat maniera de a recunoaşte realitatea în patru nivele: Materie, Forma în Materie, Forma Abstractă şi Esenţa. Cabala este o metodă practică de studiu care îi conduce pe cei ce o cercetează, într-un mod bun şi sistematic printr-un traseu evolutiv. Ca şi oricare altă metodă ştiinţifică, metoda Cabalei îi învaţă pe cercetătorii săi ce să facă, la ce rezultate să se aştepte, şi le expune motivele acestor rezultate. Cabala nu se implică în descrierea stadiilor teoretice pe care cineva nu le poate atinge independent şi în deplină cunoştinţă de cauză.

Cabala defineşte graniţele în interiorul cărora, realitatea poate fi corect percepută: Materie şi Formă în Materie. Cabaliştii percep discernăminte adiţionale, Forma Abstractă şi Esenţa, doar vag şi fără siguranţă; asta din moment ce Cabala nu este interesată deloc de aceste forme.

Aceste graniţe se aplică atât cercetărilor în lumea corporală cât şi în lumea spirituală. Chiar şi în lumea noastră, cercetătorii responsabili şi oamenii de ştiinţă, nu studiază Formele Abstracte şi Esenţa, ci explorează doar Materia şi Forma în Materie.

- 113 -

REACŢIA SIMŢURILOR

Noi existăm în lume, dar nu ştim ce este în exteriorul nostru. De exemplu, nu ştim ce există în exteriorul urechilor noastre, nu putem identifica „acel ceva” ce presează asupra timpanelor noastre. Tot ceea ce noi simţim, este propria noastră reacţie la acel „ceva”.

De aceea, numele pe care îl dăm unui fenomen exterior, este de fapt numele propriei noastre reacţii la acel fenomen. Destul de posibil ca să existe frecvenţe sau fenomene diferite de cele pe care le creăm în interiorul urechilor noastre. Totuşi, urechile noastre reacţionează într-o manieră unică la acel „ceva” necunoscut din exterior, şi este acea reacţie prin care noi definim fenomenul. Tot ceea ce noi putem face, este să studiem propriile noastre reacţii la acel fenomen, cu alte cuvinte, ceea ce se întâmplă în interiorul nostru.

Rezultă că percepţia noastră despre lume, este foarte limitată. Dacă începem să înţelegem că ceea ce noi vedem nu este ceea ce se întâmplă de fapt în exteriorul nostru, putem aborda cercetarea despre modul în care percepem noi realitatea, într-un mod cu totul nou. De fapt, există o anumită Esenţă care operează asupra noastră, dar niciodată nu o să o simţim în adevărata sa formă. Tot ceea ce noi putem simţi este reacţia noastră interioară la aceasta. Ideea pe care noi o avem despre lume, este suma reacţiilor noastre interioare, dar noi nu avem cum să cunoaştem ceea ce este de fapt prezent în exteriorul nostru.

Dacă vrem să ne raportăm la realitate în mod corect, trebuie să cunoaştem limitele propriei noastre percepţii. Nu ne putem înşela singuri, crezând că percepem adevărata realitate, deoarece nu avem o percepţie reală a Esenţei sale, sau a Formei Abstracte. Noi putem doar recunoaşte Forma care se îmbracă în Materia noastră. Deşi este regretabil că trebuie să ne limităm, totuşi acesta este modul în care sunt lucrurile.

- 114 -

După cum am mai spus, nu putem percepe întregul tablou, ci doar reacţia noastră la acesta. Deasemeni, nu putem şti cât de aproape este Forma percepută de noi în Materia noastră, de Forma Abstractă care există în afara materiei noastre, şi care o afectează.

În acelaşi mod simţim ceea ce ne înconjoară, Kli-ul spiritual percepe realitatea spirituală. Acest Kli poate simţi doar propria sa reacţie la Lumina din interiorul său; nu poate spune nimic despre Lumina din exteriorul Kli-ului care o percepe.

Kli-ul înţelege şi determină ce este Lumina, ce este un Kli, şi ceea ce Kli-ul vrea de la Lumină, prin intermediul reacţiei sale intrinsece. Toate aceste descrieri, nu au legătură cu fenomenele, aşa cum sunt ele în exteriorul Kli-ului.

Baal HaSulam a fost foarte insistent în explicarea acestor subiecte, în a sa Prefaţă la Cartea Zohar, deoarece Cabala are legătură doar cu construirea Kli-ului pentru o percepţie a realităţii:

De exemplu, simţul vederii ne oferă doar umbre ale esenţei vizibile, în concordanţă cu modul în care ele sunt formate, în opoziţie cu Lumina. În mod similar, simţul auzului este doar o forţă de lovire în aer, a unei părţi de Esenţă. Aerul este respins datorită acestei forţe, loveşte timpanul din urechea noastră şi noi auzim că există ceva Esenţă în apropierea noastră.

Simţul mirosului este doar aer care vine din Esenţă, loveşte nervul olfactiv, şi noi mirosim. Deasemeni, simţul gustului este rezultatul atingerii unei părţi de Esenţă de către nervii gustului.

De aceea, tot ceea ce ne oferă aceste patru simţuri, sunt doar manifestări ale unor acţiuni ce provin din o parte a Esenţei, şi nu sunt Esenţa în sine.

Chiar şi simţul atingerii, cel mai puternic dintre aceste simţuri, care separa căldura de răcoare, solidul de moale, toate acestea sunt doar manifestările acţiunilor din cadrul Esenţei; ele sunt doar incidente ale Esenţei. Fierbinţeala poate fi răcorită, răcoarea poate fi încălzită; solidul poate fi transformat în lichid prin intermediul unor operaţii chimice, şi lichidul poate fi transformat în aer, adică în gaz, iar aici

- 115 -

toate discernămintele celor cinci simţuri ale noastre, nu mai sunt valabile. Totuşi, Esenţa încă există, deoarece încă odată poţi transforma aerul în lichid şi lichidul în solid.

De aceea este evident că vedeţi cum cele cinci simţuri nu ne revelează nici o parte a Esenţei, ci doar incidente şi manifestări ale acţiunilor esenţei.

Rabbi Yehuda Ashlag (Baal HaSulam), Prefaţă la Cartea Zohar, art. 12

De aceea, percepţia corectă a realităţii este de o importanţă covârşitoare pentru noi. Graniţele nu sunt setate ca să limiteze sau să ne diminueze cunoaşterea, sau ca să ne oprească să cercetăm anumite subiecte interzise. Din contră, când ne detaşăm de părţile pe care nu le controlăm, ne provocăm confuzie. Dacă ne limităm câmpul de percepţie la zone pe care le putem controla, vom putea percepe adevăratul tablou al realităţii. Urmând această condiţie cu conştiinciozitate, vom putea să progresăm corect.

În stadiul nostru prezent, nu avem nici o percepţie despre Lumina Superioară. Aceasta se datorează opoziţiei dintre vasele noastre egoiste şi Lumina altruistă. Dacă vasele noastre s-ar fi potrivit cu Lumina, cu alte cuvinte dacă am fi potrivit dorinţa noastră de a primi, cu Lumina, am fi capabili să o percepem. O asemenea „potrivire” este numită „îmbrăcăminte (înveliş)”. Învelişul se referă la atingerea intenţiei de a dărui, peste dorinţă de a primi, o intenţie pe care cineva o poate primi doar de la Lumină.

Pentru a primi acea intenţie de la Lumină, persoana trebuie să aibă „un punct din inimă”, sau un fragment de Lumină în interiorul voinţei de a primi. Folosind asta, persoana începe să favorizeze potrivirea între Kli- ul său şi Lumină. Punctul din inimă este un fragment de intenţie de a dărui, şi prin el persoana poate începe să folosească restul „inimii”, adică restul voinţei de a primi. Dacă cineva îşi poate folosi propria dorinţă cu intenţia de a dărui, aceasta este considerată „îmbrăcămintea Luminii”.

- 116 -

Haideţi să ne întoarcem pentru un minut la modul în care funcţionează simţul auzului: pentru a auzi, trebuie întotdeauna să ne menţinem echilibrul presiunii dintre noi şi ceea ce ne înconjoară. Pentru a echilibra presiunea din exterior ce acţionează asupra timpanelor noastre, un mecanism delicat creează presiune egală, în direcţia opusă, dinspre interior. De aceea, părem să măsurăm presiunea din exterior, dar de fapt, măsurăm presiunea pe care o creăm în interior, ca răspuns la presiunea externă.

Toate instrumentele noastre de măsură funcţionează în concordanţă cu acest principiu. Putem demonstra acest lucru folosind o măsurătoare mecanică. Mai multe obiecte participă la această măsurătoare: un arc, un cadran şi obiectul care va fi cântărit. Plasând obiectul pe dispozitiv, creăm o presiune descendentă (figura 13). Pentru a echilibra presiunea, arcul opune rezistenţă, ascendent. Cadranul măsoară atunci presiunea ascendentă pe care arcul o aplică, şi prezintă acest lucru ca şi greutatea obiectului. Măsurarea presiunii mecanismului nostru interior, este definită ca „măsurarea Formei în Materie şi Materia”.

mecanismului nostru interior, este definită ca „măsurarea Formei în Materie şi Materia”. Figura 13 - 117

Figura 13

- 117 -

Acum haideţi să ne întoarcem la Kli-ul spiritual. Forma în materie, în spiritualitate, este reacţia Kli-ului la ceea ce este în exteriorul său. Este numită „intenţie”. Intenţia cu care substanţa (voinţa de a primi) este folosită, echilibrează ceea ce vine de Sus, adică de la Creator. Cu acest lucru, un cabalist poate măsura similaritatea intenţiei sale, cu intenţia Creatorului.

Un cabalist percepe întregul scop al voinţei de a primi încântare şi plăcere. Dacă un cabalist poate folosi o parte din asta, cu intenţia de a dărui, acesta ar fi un act spiritual. Şi asta deoarece folosirea oricărei părţi a voinţei de a primi cu intenţia de a dărui, înseamnă că el/ea a echilibrat presiunea Creatorului. Un asemenea act este numit „construirea unui Partzuf spiritual” (faţă), un termen care indică măsura echivalenţei dintre Creator şi creatură, dintre Lumina şi Kli.

Cabaliştii folosesc Partzufim (pluralul de la Partzuf) pentru a testa cât de mult vrea Creatorul să dea şi câtă plăcere pot ei returna Creatorului. De exemplu, dacă intensitatea intenţiei de a dărui cu care cineva poate lucra, este un înveliş de douăzeci de procente din Lumină, cele optzeci de procente rămase ale Luminii vor fi respinse fără a fi primite. Cu alte cuvinte, cineva poate doar echivala cu Creatorul în douăzeci de procente din voinţa de a primi, în substanţa proprie. Acesta este motivul pentru care persoana nu va activa cele optzeci de procente ce au rămas din voinţa de a primi, şi le va restricţiona.

Percepţia noastră despre Creator, depinde de puterea intenţiei noastre, asupra Materiei noastre. La fel ca şi greutatea şi arcul, nu putem măsura nimic decât propria intenţie. Intenţia de a dărui este Forma pe care o măsurăm şi de aici provine termenul „Învăţare Formativă” pe care cabaliştii îl folosesc pentru a descrie modul în care noi studiem.

Am numit adesea intenţia de a dărui, „al şaselea simţ”. Acest termen subliniază că prin intermediul intenţiei de a dărui, persoana poate simţi ce este prezent dincolo de cele cinci simţuri naturale ale noastre.

Al şaselea simţ al nostru lucrează exact ca şi celelalte cinci simţuri. Singura diferenţă dintre ele, este aceea că cele cinci simţuri originale sunt prezente natural în noi, în timp ce al şaselea simţ este ceva ce

- 118 -

trebuie să construim singuri. În timp ce senzitivitatea simţurilor naturale poate varia odată cu vârsta sau datorită altor elemente, totuşi este natural pentru noi să funcţionăm cu toate cele cinci simţuri.

După cum am afirmat anterior, noi suntem cei ce trebuie să construiască al şaselea simt. Aceasta deoarece al şaselea simţ nu este un simţ în sensul obişnuit al cuvântului, ci mai degrabă o intenţie. Scopul nostru este să studiem formele prin care Creatorul dăruieşte, şi când facem acest lucru independent, ne construim ca şi „creaturi” care există cu propriile drepturi. Aceasta este diferenţa dintre umanitate şi toate celelalte părţi ale Creaţiei.

CONSTRUIND FORMELE CORECTE

Lumea spirituală ne este ascunsă. De aceea, nu putem înţelege cum să acordăm instrumentele noastre de percepţie, în mod corect; pur şi simplu nu ştim ce este ceea ce trebuie să percepem. Din acest motiv, cabaliştii ne vin în ajutor şi ne sfătuiesc cum ar trebui să ne poziţionăm instrumentele de percepţie, astfel încât să putem percepe Lumina Superioară.

Cabaliştii spun că Lumina Superioară este abstractă. Totuşi, asta nu înseamnă că orice formă pe care fiinţa umană o poate crea, o va face capabilă să perceapă ceva din Lumina Superioară. Percepţia Luminii Superioare este posibilă doar când persoana îşi ajustează Kli-ul propriu la una din cele 125 Forme create exact pentru acest scop.

De aceea, scara spirituală constă în 125 grade. Fiecare grad desemnează o formă şi mai avansată de a primi Lumina, în propriul Kli. Cabaliştii descriu cum putem localiza aceste forme, cum le putem studia, şi cum să le aplicăm Materiei noastre. Deasemeni ei ne învaţă cum să proiectăm voinţa noastră de a primi, într-un asemenea mod încât să „ne putem prezenta” înaintea Luminii Superioare în forme care sunt „potrivite” Luminii.

- 119 -

Este un fenomen similar care se manifestă la nivel corporal. Mulţi cercetători pretind că umanitatea nu poate percepe un fenomen extern, atâta timp cât nu este prezent în mintea persoanei, într-o formă similară.

Filmul „What the Bleep do we know? – Ce ştim noi?”, ne oferă un bun exemplu al acestui concept prin povestirea despre americanii nativi care priveau la sosirea armadei lui Columb, pe ţărmul Americii. Povestirea spune că indienii care stăteau la ţărm, nu puteau vedea de fapt navele care ancorau nu departe de mal. Shamanul, un om imaginativ, a fost deranjat de mişcările neobişnuite ale undelor apei, fără ca să fie vreun motiv aparent. Timp de mai multe ore el a privit apa încercând să îşi dea seama ce cauza aceste unde.

Datorită eforturilor sale, în final el a reuşit să discearnă forma corpurilor care produceau undele şi deci a fost în stare să vadă navele. Ulterior, el a descris oamenilor din trib, ceea ce vedea şi deoarece aceştia aveau încredere în el, au reuşit la rândul lor să creeze forma navelor, până când toţi au văzut corabiile lui Columb.

Cabaliştii afirmă că nimic nu există în exteriorul minţii umane. Crearea unui model despre corabii în mintea shamanului, a construit tabloul navelor pentru acesta. De fapt, o navă nu exista în exteriorul a nimic; suntem doar noi cei care suntem condiţionaţi să ne raportăm la realitate ca şi cum ar exista o realitate exterioara independentă, în care noi facem descoperiri zilnice. Totuşi, cabaliştii spun că toate inovaţiile sunt numai noi modele în propriile minţi.

Îndată ce dobândim o adevărată viziune asupra realităţii, simţim că viziunea anterioară a fost o ficţiune completă, ca şi un vis. Dacă vrem să percepem actuala realitate, trebuie să construim modele reale în interiorul nostru. Acesta este înţelesul ascensiunii de la lumea fictivă, către lumea reală. Într-adevăr, acesta este motivul pentru care umanităţii i-a fost dată înţelepciunea Cabalei, şi ceea ce evocă aceste modele în interiorul nostru.

- 120 -

ŞABLOANELE PERCEPŢIEI

MODALITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

Instrumentele noastre de percepţie nu pot niciodată să pătrundă Esenţa, corespunzătoare nivelului nostru. Deşi ceea ce percepem este într-adevăr Esenţa, o putem percepe doar prin intermediul Materiei, şi nici măcar nu ne putem imagina cum este de fapt Esenţa. Mai mult, nici măcar nu putem dori să percepem Esenţa.

De exemplu, nici unul dintre noi nu simte că un al şaselea deget suplimentar, ar fi binevenit. Totuşi, dacă am putea să ne imaginăm că am avut cândva un al şaselea deget, şi că am putea face ceva cu acesta, ceva ce nu putem face astăzi, atunci am putea vorbi despre o nevoie de a avea acest deget. Dar dacă noi nu am avut niciodată un deget suplimentar, nici măcar nu am putut să ne imaginăm ce beneficiu ne-ar aduce acesta. Şi de aceea nu ne vom dori niciodată un al şaselea deget.

În mod similar, din moment nu am simţit niciodată vreo Esenţă, nu putem dori să percepem Esenţa. Atingerea Materiei, manifestarea acţiunilor Esenţei care este prezentă în interiorul Materiei, este satisfăcătoare.

Comentariul de mai sus naşte o întrebare importantă: Dacă noi nu putem percepe Esenţa, cum au putut cabaliştii să ştie de existenţa ei? Pentru moment, vom lăsa această întrebare să nu aibă raspuns, dar promitem să ne întoarcem la ea mai târziu.

*

Voinţa de a primi este Materie. Este divizată în cinci grade. Când voinţa de a primi este integrată cu intenţia de a dărui, ea adoptă diferite Forme, de la cea mai opusă faţă de Creator, până la Însăşi Forma Creatorului. În timp ce ne dezvoltăm spiritual, studiem gradat toate calităţile pe care Materia şi le-ar putea asuma. Aceasta este numită „Învăţarea Formativă”.

- 121 -

Avem o dorinţă autentică de a dobândi Formele dăruirii care sunt îmbrăcate în Materie. O dorinţă autentică este o dorinţă ce provine din faptul că am avut cândva această Formă, şi nu o mai avem acum.

Materia noastră, voinţa de a primi, a fost iniţial creată într-o Formă corectată, adică Forma dăruirii, care a fost apoi inversată în recepţie. Redobândirea Formei de dăruire prin intermediul propriilor noastre eforturi, este Esenţa corecţiei noastre. Acest proces ar trebui să fie efectuat folosind acelaşi şablon care a fost creat în timp ce aveam Forma de dăruire şi se bazează în totalitate pe experimente practice. De aceea, acest proces este în întregime sigur.

Totuşi, filozofia se ocupă de idealuri captate din Materie. Este complet opusă metodei Cabalei, deoarece se bazează pe studiul Formelor Abstracte. Filozofia discută calităţi precum adevăr, falsitate, mânie şi valoare, cât timp nu sunt îmbrăcate în Materie, asociind Formelor Abstracte denumiri precum „adevărul e bun, minciuna e rea”. Aceasta creează îngrijorarea că oamenii se vor raporta la asemenea declaraţii ca şi la idealuri şi vor adera fanatic la acestea.

Baal HaSulam demonstrează aceasta printr-o parabolă despre o persoană care era atât de preocupată de calitatea adevărului încât, atunci când a întâlnit o oportunitate de a salva oamenii de la moarte, el a ales să nu facă acest lucru deoarece asta presupunea să spună o minciună.

Aceasta parabolă demonstrează greşeala angajării în Formele Abstracte, deoarece nu avem cum judeca o anumită calitate ca fiind bună sau rea, atunci când nu este îmbrăcată în Materie. Doar atunci când Forma este îmbrăcată în Materie, putem determina dacă ceva este benefic pentru evoluţia Materiei sau în detrimentul său. Singurul criteriu este evoluţia Materiei faţă de realizarea scopului Creaţiei.

*

În timp ce ne-am putea imagina în mod eronat Formele Abstracte, Esenţa este ceva complet de neimaginat pentru noi. În mod logic

- 122 -

presupunem că dincolo de Forma care îmbracă Materia şi Forma Abstractă, există o fundaţie care susţine toate celelalte Forme, ceea ce noi numim „Esenţă”.

De aceea, noi vedem că abilitatea noastră este limitată, că putem doar dobândi Materia şi Forma îmbrăcate în aceasta. Totuşi, nu putem evita să ne întrebăm de ce Creatorul nu ne-a creat având abilitatea de a percepe Forma Abstractă şi Esenţa.

Răspunsul este simplu: dacă am fi putut atinge Forma Abstractă şi Esenţa, am fi văzut Esenţa îmbrăcată în tot, acţionând totul, de la prima fază până la ultima. Un asemenea tablou complet ne-ar priva de senzaţia libertăţii de alegere; ne-ar împiedica de la studiul imaginii Creatorului şi construirea acesteia în interiorul nostru.

Arătând deja că nimic nu există în afara propriului Kli, putem defini acum termenii „această lume” şi „Lumea Superioară”, ca descrieri ale modurilor de percepţie a realităţii. „Aceasta Lume” este percepţia realităţii din interiorul Kli-ului în timp ce lucrăm cu scopul de a primi. „Lumea Superioară” este percepţia realităţii din interiorul Kli-ului în timp ce lucrăm cu scopul de a dărui, altruist.

TABLOUL COMPLET

Cabaliştii descriu doar ceea ce au atins cu siguranţă, în interiorul vaselor proprii, adică Forma în Materie şi Materia. Materia este voinţa de a primi şi Forma în Materie este Forma de dăruire îmbrăcată în interiorul voinţei de a primi. De fapt, creatura atinge întotdeauna întregul tablou, dar întrebarea este: cât de siguri putem fi de ceea ce este dezvăluit?

De exemplu, când percepem un anumit tablou, de unde ştim ce percepem? Care parte a percepţiei noastre ale acelui tablou este sigură şi care nu este? Din moment ce instrumentele noastre sunt limitate, nu putem fi siguri. Poate ca lentilele prin care observăm realitatea, ne arată

- 123 -

ceva plan în faţa noastră, când de fapt, există o prăpastie chiar lângă piciorul nostru. Ar putea următorul pas al nostru să ne arunce în abis?

Dacă exemplul de mai sus nu pare potrivit, următorul va clarifica problema: fără măsurarea radiaţiilor, cum am putea să fim capabili să detectăm radiaţia? Am putea merge cu uşurinţă într-o zonă necunoscută, contaminată.

Suntem incapabili de a construi instrumente care să ne asiste în determinările a ceea ce este demn de încredere din ceea ce este nesigur în spiritualitate. Diferenţa între ceea ce putem şi ce nu putem, stă în diferenţa dintre variatele instrumente pe care le avem la dispoziţie.

Atingerea Formei Abstracte şi a Esenţei nu sunt considerate atingeri sigure. Aceasta deoarece ele sunt percepute prin „vasele externe”, şi nu prin „vasele interne”, deşi simţim în ele ceva numit „o luminiscenţă îndepărtată”. Asemenea luminiscenţă induce senzaţia că ceva există, dar nu este clar percepută de simţuri. Acesta este răspunsul la întrebarea despre cum pot cabaliştii să ştie despre existenţa Formei Abstracte şi a Esenţei.

*

Ar trebui să subliniem că localizarea porţii din această lume către lumea spirituală, nu este o acţiune directă. Este mai mult ca şi o căutare a unei ieşiri dintr-un cerc închis. Deşi deschiderea se află într-un anumit loc, ea poate fi văzută doar după cercetarea tuturor celor 360 grade.

A construi Forma Creatorului în interior, trebuie mai întâi să cunoaştem toate Formele opuse Lui. Dacă Creatorul ar fi avut o imagine exterioară nouă, am fi fost capabili să o adoptăm imediat şi deci să terminăm procesul. Totuşi, o asemenea imagine nu există înafara noastră; este sarcina noastră să construim imaginea Creatorului în interiorul propriei noastre Materii. Mai întâi trebuie să învăţăm despre Formele opuse Creatorului, şi doar apoi putem construi Forme similare cu El. Suma imaginilor creează imaginea noastră despre Creator.

- 124 -

CREÂND MODELE

Haideţi să ne întoarcem încet la corăbiile lui Columb. Shamanul nu a putut detecta navele deoarece el nu avea un model în mintea sa, despre asemenea „case mari” plutitoare. În termeni cabalistici, am putea spune că nu avea un Kli pentru a detecta Forma. Pentru ca Shamanul să detecteze nava, forma sa ar fi trebuit să preexiste în mintea acestuia, pe care ar fi comparat-o cu forma observată. El ar fi recunoscut atunci nava, bazându-se pe echivalenţa de formă între modelul preexistent şi nava pe care a văzut-o în exterior.

Totuşi, pentru a fi capabili să simţim realitatea spirituală, trebuie să ne întâlnim cu cineva care să ne spună despre aceasta. De aceea, cabaliştii scriu cărţile lor. Putem folosi aceste cărţi pentru a descrie ceea ce este în exteriorul nostru şi gradat să construim Formele spirituale sau şabloanele în interiorul nostru.

Şabloanele pe care le-am construit în interior, ar fi în mod inevitabil false, dar efortul susţinut şi înfometarea, ar determina Lumina să ne afecteze. Lumina construieşte treptat forme similare cu propria formă până când persoana începe să vadă actuala Lumină. Acesta este singurul mod în care putem avansa, din moment ce doar Lumina poate construi vasele în interiorul nostru. De fapt, nu ne putem imagina ce se întâmpla în jurul nostru, nici măcar acum. Suntem înconjuraţi de lumi şi puteri pe care nu le putem simţi din cauza lipsei de echivalenţă de Formă.

UN OM AL PEŞTERILOR ÎN LUMEA DE ASTĂZI

Dacă ne gândim mai mult la indieni şi la navele lui Columb, am putea să ne întrebăm: dacă omul peşterilor ar fi fost născut în zilele noastre, ar fi putut el vedea maşinile şi clădirile? Răspunsul este că nu ar

- 125 -

fi văzut. În acest caz, ar fi lovit el clădirile sau s-ar fi ciocnit de o maşină

îndată ce ar fi păşit de pe trotuar?

Înainte de a răspunde la aceste întrebări, trebuie să înţelegem că percepem doar asemenea Forme pe care simţurile noastre sunt echipate să le detecteze. De exemplu, aerul din jurul nostru, care pare a fi gol, ar putea de fapt să fie la fel de condensat şi solid ca şi cimentul. Suntem obişnuiţi să vedem această lume ca pe un spaţiu în care ne putem deplasa liber. Dar dacă vom construi instrumentele necesare percepţiei, vom simţi că lumea este de fapt umplută cu enormele puteri ale Creatorului, care nu ne permit nici o mişcare liberă. Dacă aceasta ar fi avut loc, ne- am fi simţit total controlaţi de către Creator, ca şi cum am fi fost „plantaţi” în ciment, incapabili de a face chiar şi cel mai mic gest liber.

Deoarece omul nostru, al peşterilor, nu ar avea simţul care să perceapă Materia sau Forma în Materie, el ar fi capabil să treacă prin

ziduri ca şi cum ele ar fi aer. Cabaliştii doresc să ne scoată măcar puţin din percepţia noastră obişnuită asupra lumii, spre percepţia reală pe care

ei

o descriu, iar lumea aceasta ar putea să ni se pară foarte ciudată.

Astăzi, mulţi specialişti în fizica Quantică, descoperă că lumea are

o

„ciudată” regularitate a timpului, spaţiului şi a mişcării. De exemplu,

ei spun că obiectele pot fi în mai multe locuri în acelaşi timp. Această ciudăţenie îi face să creadă că totul este măsurat din punctul de vedere al observatorului. Aceasta înseamnă că existenţa sau absenţa zidului omului peşterilor, la fel ca şi abilitatea de a trece prin el, sunt măsurate doar de stadiul vaselor celui ce observă.

Suntem născuţi în această lume, având cinci instrumente de percepţie – cele cinci simţuri naturale – şi aceste simţuri evoluează de la generaţie la generaţie. Mediul înconjoară pe fiecare copil nou născut. Ca rezultat, când creştem, percepem lucrurile din jurul nostru ca şi fapte solide, ca Forme în Materie percepute de către cele cinci simţuri ale noastre.

Şi totuşi, chiar şi percepţia noastră prin intermediul celor cinci simţuri reflectă ceea ce propriile simţuri proiectează, şi nimic mai mult. Eu sunt creatorul clădirilor, al maşinilor, Pământului, universului şi al

- 126 -

întregii mele realităţi. Eu creez toate acestea în vasele mele, în senzaţiile mele. În afara mea, ele sunt amorfe.

Este foarte greu să ne detaşăm de la percepţiile noastre naturale. Se pare că o privire diferită asupra realităţii, este posibilă doar după ce trecem bariera în lumea spirituală. Doar atunci noi înţelegem că lucrurile ar putea fi diferite de cum au părut a fi prima dată.

De exemplu, nu putem trece prin ziduri deoarece suntem controlaţi de aceleaşi reguli pe care le-am creat. Dar Lumina Superioară este abstractă; noi suntem cei ce o limitează. Există o singură lege în realitate: „legea echivalenţei de Formă”. Cu cât egalizăm mai mult propria formă cu cea a Luminii, cu atât mai deliberaţi şi nelimitaţi vom deveni.

În

concordanţă cu diferenţa noastră în Formă de cea a Luminii, noi desfiinţăm graniţele din jurul fiecărei dorinţe. Suma tuturor acestor limite creează forma instrumentelor noastre interne de percepţie, şi aceste instrumente produc tabloul nostru asupra realităţii.

Va fi mai uşor pentru noi să înţelegem legea echivalenţei Formei, dacă luăm în consideraţie modul în care funcţionează receptoarele radio. Un receptor poate capta unde, doar când creează unde identice în interiorul lui. În mod similar, noi „captăm” lucruri ce par să existe în exterior – dar doar în concordanţă cu ceea ce noi am creat în interior.

Legea echivalenţei de Formă este constantă şi circumscrie întreaga Realitate. Este validă atât pentru vasele altruiste cât şi pentru cele egoiste. Cu alte cuvinte, noi percepem realitatea corporală şi pe cea spirituală în exact acelaşi mod – prin echivalenţa de formă. Singura diferenţă între cele două vase constă în direcţia lor: unul este îndreptat către sine, şi celalalt către Creator. Totuşi, existenţa în vasele egoiste permite unui număr foarte limitat de vase să fie simţite.

Specialiştii în fizica Quantică încep să descopere că dincolo de graniţele sigure ale cercetării, lumea pare a „dispărea”. Cabaliştii au scris despre asemenea „descoperiri” cu mii de ani în urmă. Ei au explicat că dincolo de această graniţă, materia fizică şi formele ei, dispar, şi

Voinţa

noastră de

a deveni este divizată

în

613

dorinţe.

- 127 -

rămân doar forţe şi forme ce sunt deasupra Materiei. Continuarea studiului de la această graniţă mai departe, va fi posibilă doar după ce cercetătorii dobândesc vasele altruiste corespunzătoare.

Cabaliştii descriu regulile de bază pentru atitudinea apropiată de realitate cu şi mai multă profunzime decât o vor face vreodată oamenii de ştiinţă. Dar îndată ce aceste reguli au fost aplicate, va fi posibil progresul în cercetarea şi percepţia realităţii.

Cabala a fost ţinută ascunsă până recent, deoarece umanitatea nu era pregătită să o înţeleagă corect. Descoperirile contemporane ale ştiinţei ne-au pregătit ca să înţelegem înţelepciunea Cabalei. Acesta este motivul pentru care, Cabala este dezvăluită astăzi.

Haideţi să ne întoarcem pentru un minut la omul peşterilor care a păşit în timpurile noastre. Avem tendinţa de a crede că vasele noastre sunt mai bogate decât ale lui, deoarece vedem Formele care pentru el sunt inexistente.

Aceasta este totuşi o greşeala: în timp ce într-adevăr am evoluat şi am dobândit impresii de la mai multe Forme decât a făcut-o omul peşterilor, construind mult mai multe vase, aceste vase de fapt ne limitează şi mai mult. Formele în materie pe care noi le percepem, au fost Forme Abstracte pentru omul peşterilor; ele nu au existat pentru el, şi de aceea, nu îl limitează.

În viitor, noi vom descoperi că, cu cât vom „dobândi” mai mult, cu atât mai mult ne vom limita singuri. Noi progresăm prin dobândirea formelor şi construirea din ce în ce mai multor structuri, dar în final toate aceste structuri ne limitează la fiecare nivel al realităţii şi ne arată că nu suntem deloc liberi.

Pe măsură ce evoluăm, noi absorbim numeroase impresii de la mediul nostru înconjurător, de la părinţi, profesori, prieteni şi experienţe. Aceste impresii ne fac să privim la realitate în concordanţă cu „auto- programarea” noastră interioară. De aceea, realitatea este doar o proiecţie a programului nostru interior; ea nu există înafara vaselor noastre interne. Realitatea este o născocire a imaginaţiei noastre, dar

- 128 -

minţile noastre îi portretizează imaginea ca fiind existentă în exteriorul nostru.

La fel ca în realitatea fizică, realitatea spirituală nu există înafara noastră, ci este chiar Lumina îmbrăcată într-un Kli. Înafara Kli-ului este doar abstractul, Lumina fără formă, şi vorbim doar despre Forme aplicate voinţei de a primi.

Cabaliştii afirmă că în realitatea spirituală, voinţa de a primi poate adopta un număr finit de Forme discrete. Prin aderarea la toate aceste Forme, putem percepe continua influenţă a Luminii, care este imaginea Creatorului.

Corporalitatea este o replică, o proiecţie a spiritualităţii, ca şi o ramură a unei rădăcini. De aceea, procesul care se desfăşoară în corporalitate este similar cu procesul spiritual. Voinţa egoistă de a primi poate să-şi asume un număr limitat de Forme, după care materia dispare – similar cu ceea ce descoperă astăzi cercetătorii.

După ce persoana construieşte multe Forme, acesta devine un tablou singular al „unei” dăruiri sau al „unei” recepţii. Aceasta este o proiecţie a stadiului spiritual numit Gmar Tikkun (sfârşitul corecţiei). Gmar Tikkun este un stadiu spiritual care are loc după ce Kli-ul s-a îmbrăcat cu toate formele de dăruire a Luminii. Într-un asemenea stadiu, Lumina şi Kli-ul egalizează complet.

Singurul mod în care vasul poate accelera construirea a ceea ce le lipseşte Formelor, este să aleagă mediul înconjurător adecvat pentru progresul spiritual. Un asemenea mediu ar face o singură „imagine” Formelor descrise în cărţile de Cabala, şi de aceea va induce acţiunea Luminii asupra sufletului respectiv. Lumina, în schimb, va construi atunci „senzori” pentru a detecta Formele de dăruire.

De fapt, această Lumină este aceeaşi Formă Abstractă în care totul „dispare”, aşa cum a descoperit Fizica Quantică. Această Formă Abstractă proiectează Forma dăruirii peste voinţa de a primi, şi ca rezultat, „senzorii” pentru perceperea ei, încep să se formeze în noi.

- 129 -

Cabaliştii definesc această Lumină ca „Lumina ce reformează” deoarece creează Forma de dăruire din interiorul nostru, şi deci ne aduce mai aproape de stadiul nostru perfect.

Astăzi, mulţi cercetători cred că la cel mai fundamental nivel, noi toţi suntem unul, şi că conexiunea dintre noi ar trebui să fie una de iubire. Totuşi, aceşti cercetători nu vor găsi o cale să realizeze acest ideal deoarece forţa de a face corecţia trebuie să fie atrasă din „partea cealaltă”, partea iubirii. Aceasta poate fi făcută doar prin studiul Cabalei.

Eventual, cercetătorii vor descoperi că materia dispare complet şi că singurul lucru care există este gândul pur, dar ei nu vor fi capabili să progreseze mai departe de acest stadiu. Ei vor simţi că este o altă existenţă dincolo de a noastră, unde Materia este opusă Materiei noastre actuale şi că noi suntem conectaţi în deplină unitate. Totuşi, modul de a obţine acea Formă a existenţei, realitatea „de dincolo” de legile Quantice, poate fi învăţat de către cei care sunt deja „acolo” – cabaliştii.

Este imposibil să spargi acea barieră fără să atragi Lumina găsită în cărţile de Cabala, deoarece acestea sunt singurele texte care au fost scrise din „cealaltă parte”. Dorinţa cuiva de a „ajunge acolo” de-a lungul studiului textelor autentice cabalistice, atrage Lumina asupra persoanei respective şi construieşte în interiorul sufletului persoanei, Formele în care aceasta percepe realitatea spirituală. Exact ca şi Shamanul care a trebuit să construiască formele corecte ale navelor, noi trebuie să construim Formele dăruirii pentru a fi în realitatea spirituală.

- 130 -

RECÂŞTIGAREA CONŞTIINŢEI

NOI ŞI LUMEA

De la naştere, noi avem instrumentele pentru percepţia realităţii fizice. În aceste instrumente sunt „particulele de informaţii” despre stadiile şi formele pe care suntem destinaţi să le realizăm – Reshimot. Prin intermediul educaţiei şi a influenţei mediului înconjurător, instrumentele noastre evoluează până când căpătăm percepţia „normală” a realităţii fizice.

Totuşi acest lucru nu este valabil şi pentru percepţia realităţii spirituale. Nu avem „standarde” după care să testăm dacă construim corect vasele noastre interioare pentru a dezvălui atributele dăruirii şi descoperirea realităţii spirituale.

Nu ştim ce să facem cu dorinţele noastre, cum ar trebui să le formăm, şi cu ce intenţii ar trebui să le pregătim. Pentru a veni în sprijinul nostru în aceasta privinţă, cabaliştii ne furnizează definiţiile necesare. Ei ne învaţă cum ne putem calibra instrumentele noastre de percepţie pentru a pătrunde realitatea spirituală.

Percepem realitatea fizică într-o manieră predeterminată; am fost născuţi şi crescuţi fără să ni se ceară părerea în această privinţă. Şabloanele percepţiei fizice care au fost formate în noi în timp ce ne maturizam, ne fac să simţim Lumina lui Ein Sof. Această Lumină de fapt ne este opusă tot timpul – realitatea fizică în care existăm noi şi lumea ce ne înconjoară.

Totuşi, nimic nu este predeterminat în ceea ce priveşte realitatea spirituală. Trebuie să ne găsim propriile căi de a percepe spiritualitatea, şi doar instrumentele pe care le vom construi ne vor furniza fiecăruia, înţelegerea despre Creator, Forţa Superioară care construieşte şi influenţează totul.

- 131 -

Ar trebui să nu uităm că realitatea este construită în interiorul nostru. Calităţile noastre interioare reflectă „o umbră” peste Lumina abstractă, prin crearea tabloului nostru despre lume, atât spiritual cât şi fizic. De aceea, modul în care vom percepe Creatorul, depinde doar de propriile noastre calităţi.

*

Înţelepciunea Cabalei şi-a menţinut poziţia în ceea ce priveşte percepţia realităţii de mii de ani. În schimb, ştiinţa a cultivat abordarea sa, prin mai multe etape cheie.

Percepţia clasică, a cărui protagonist a fost Isaac Newton, afirmă că lumea există în sine, chiar dacă noi o percepem sau nu. După cum ştiinţa biologiei a evoluat, ne-a permis să vedem lumea prin intermediul ochilor altor creaturi. Am descoperit că variate animale percep lumea în moduri foarte diferite.

De exemplu, o albină vede mii de tablouri, care se combină pentru a crea tabloul lumii din jurul acesteia. Un câine percepe lumea în primul rând ca „pete de parfum”. Apoi, Einstein a descoperit că schimbarea vitezei observatorului produce tablouri ale realităţii, fundamental diferite.

Aceste descoperiri ne-au redeschis o a doua abordare, care afirmă că tabloul lumii depinde de cel ce îl percepe. Observatorii cu diferite calităţi şi simţuri, percep tablouri diferite ale lumii. De aceea, ca şi în prima abordare, lumea încă a existat independent de observatorii săi. Diferenţa între prima şi a doua abordare este că lumea apare diferit în ochii diferiţi ai celor ce o percep.

O a treia abordare care a evoluat, ne sugerează că observatorul afectează lumea, şi de aceea afectează tabloul pe care acesta îl percepe. În concordanţă cu această a treia şcoală, percepţia realităţii este un tablou obişnuit, rezultat din atributele observatorului şi atributele obiectului observat.

Cu alte cuvinte, observatorul percepe ceva într-un anumit mod, deoarece acesta este modul în care el este construit, în comparaţie cu calităţile actuale ale lumii. Această abordare afirmă că există o corelaţie

- 132 -

între individ şi lume, în sensul că cel ce percepe, influenţează tabloul lumii pe care el/ea o percepe.

Diferenţa între a doua şi a treia abordare este următoarea: a doua abordare afirmă că noi nu influenţăm lumea şi că tabloul lumii se schimbă în ochii noştri, deoarece noi ne schimbăm. A treia abordare, totuşi, afirmă că noi influenţăm lumea, că percepţia noastră despre lume este o combinaţie a calităţilor individuale şi ale acelora ale lumii. Astăzi, sunt chiar şi alţii care pretind că sunt infinite posibilităţi, şi că observatorul „alege” pe care dintre ele să le perceapă, în concordanţă cu atributele sale.

Această ultimă abordare este cea mai apropiată de cea cabalistică. Diferenţa fundamentală între ele, stă în definiţia „existenţei lumii”. Afirmaţia că lumea are nesfârşite forme posibile, se bazează pe presupunerea că dacă eu operez într-un anumit mod, lumea va „reacţiona”.

Abordarea cabalistă afirmă că lumea este total abstractă; nu îşi asumă nici o formă. Nu există nimic înafara noastră, ci doar o neschimbată Lumină abstractă. Chiar şi când ne schimbăm în raport cu Lumina şi percepem o parte a Acesteia, nici o schimbare nu este indusă în Lumină. Tot ceea ce percepem este măsura congruenţei noastre interne cu Lumina şi nimic mai mult.

Din tot ceea ce am spus până acum, putem vedea că viaţa noastră reală este foarte diferită de modul în care o percepem. Tabloul realităţii pentru fiecare dintre noi depinde în totalitate de atributele noastre interioare. Tabloul este construit din proiecţii ale atributelor noastre peste Lumina abstractă.

Practic, faptul că vieţile noastre sunt o ramură a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru, poartă implicaţii profunde. Toate procesele pe care le experimentam, chiar şi pe cele incluzând viaţa şi moartea, sunt rezultatele directe ale percepţiei vaselor noastre. Mai mult, depinde de noi să le schimbăm. Schimbarea vaselor noastre ne va permite să trecem din lume în lume şi din realitate în realitate. Putem atunci atinge cele

- 133 -

mai înalte nivele ale existenţei, în care suntem total încorporaţi în Lumina abstractă.

EXPERIMENTÂND EIN SOF

Singura diferenţă dintre vasele ce percep realitatea corporală şi acelea care percep realitatea spirituală, constă în intenţie. Vasele corporale sunt egoiste şi vasele spirituale sunt altruiste. Intenţia este raportată la atitudinea cuiva faţă de folosirea produsului dorinţei sale.

Singura stare care există cu adevărat, este starea Ein Sof (Infinitul). În această stare, Lumina este prezentă în interiorul Kli-ului. Totuşi, starea este ascunsă, şi ascunderea ne împiedică să experimentăm starea Ein Sof. Intenţia altruistă îndepărtează treptat această ascundere şi dezvăluie Lumina care umple permanent Kli-ul.

Dacă păstrăm în minte această descriere, ne vom aminti că niciodată nu revelăm o Lumină în exteriorul vaselor. Când cabaliştii spun că Lumina intră şi iese din vase, ei doresc să sublinieze cum cineva este atras mai aproape de atingerea unei stări constante. În termeni cabalişti, Ein Sof este o stare de „completă odihnă”, adică este neschimbată. Munca noastră este ca gradat să pregătim instrumentele noastre de percepţie, pentru a înţelege acea stare. De aceea, singura schimbare este în capacitatea noastră de a percepe.

Când Lumina „îmbracă” o persoană şi aceasta simte cum ea intră treptat, starea constantă devine treptat mai clară, pe măsură ce persoana se trezeşte pentru a o simţi. Lumina de fapt, niciodată nu intră şi nici nu iese. Devine doar mai clară şi mai evidentă, adică mai mult revelată şi mai puţin ascunsă.

Pe măsură ce Lumina devine mai evidentă în Kli, ne arată că suntem de fapt în lumea Ein Sof, în starea constantă, şi că trebuie să descoperim că aceasta este singura stare de existenţă. De aceea, Forma Abstractă nu exista deloc. Lumina ce creează Kli-ul, îl umple imediat. Nu există nici o întrerupere între facerea Kli-ului şi umplerea sa. Când

- 134 -

cabaliştii spun că Lumina emite de la Creator, ei se referă la faptul că deja este un Kli, care este umplut cu Aceasta.

Nu trebuie să uităm că, spre deosebire de timpul folosit în limbajul nostru, în spiritualitate nu există nici un timp. Acesta este motivul pentru care spunem că un Kli a fost mai întâi făcut şi apoi umplut. Dar în spiritualitate, aceste fraze sunt simultane; începutul şi sfârşitul sunt în acelaşi punct.

De aceea, Forma Abstractă este de fapt non-existenţă, din moment ce Forma, sau Lumina, este deja îmbrăcată în vasul său. Imaginaţia noastră poate separa Lumina de Kli. Putem presupune că Lumina din Kli, există probabil şi în afara Kli-ului, deşi nu avem nici o percepţie a ceea ce este în exteriorul Kli-ului.

Să încercăm să demonstrăm acest concept: presupunem că există un Kli în care eu percep întreaga realitate. Presupunem deasemeni că există un alt Kli în care eu percep o parte din realitate, şi un alt Kli în care nu pot percepe nimic. Corectarea vaselor mele se referă la expansiunea lor de la mic la mare şi chiar la şi mai mare. Dacă spun că Lumina umple vasul meu, nu înseamnă că Ea nu îl umplea şi înainte, dar acum am descoperit eu această realitate.

Putem compara acest proces cu un pacient inconştient care treptat îşi recapătă cunoştinţa. Rudele şi prietenii lui îl înconjoară, aşteptându-l ca să se trezească. Pe măsură ce el deschide ochii, începe să îi recunoască pe cei din jur. Din perspectiva pacientului, realitatea „ a venit la el” şi a umplut vasul său cu senzaţii, deoarece noi măsurăm totul din perspectiva celui ce primeşte.

Termenul Ein Sof, nu se referă la ceva din afara creaturilor. Se referă la Gândul Creaţiei. Toate creaturile, fără nici o excepţie, sunt deja în acea stare, cu toate umplerile lor. Starea noastră prezentă este de aceea numită „stare imaginară”. Noi suntem pacientul inconştient; credem că existăm într-un anumit mod, şi că treptat ne trezim ca să vedem realitatea actuală. La sfârşitul procesului, fiecare creatură va fi deplin conştientă de adevărata sa stare.

- 135 -

În a sa Introducere la Cartea Zohar, Baal HaSulam descrie trei stadii pe care sufletele le experimentează în procesul de trezire la adevărata lor stare. Primul stadiu este începutul Creaţiei şi conţine tot ce mai târziu va evolua. Al doilea stadiu este naşterea sufletelor. Al treilea stadiu este când sufletele obţin ceea ce deja era prezent în primul stadiu. Cu alte cuvinte, primul stadiu se referă la existenţa potenţiala a sufletelor; în al doilea, ele sunt inconştiente, şi în al treilea ele se întorc la starea lor originară.

Suntem obişnuiţi cu un mod de operare prin care mai întâi decidem să facem ceva, apoi executăm decizia noastră, şi avem rezultatul aşteptat la sfârşitul execuţiei deciziei noastre. Totuşi, Creatorul este complet. De aceea, pentru El nu există nici o diferenţă între decizie şi execuţie. Conceptul de timp nu se aplică şi Creatorului. De aceea spunem că în Gândul Creaţiei, de a face bine creaţiilor Sale, începutul, mijlocul şi sfârşitul sunt integrate inseparabil. Este percepţia noastră cea care divide acest Gând în trei straturi.

Conceptul de timp se aplică creaturilor deoarece noi suntem necorectaţi. Trei stadii există în noi: (1) corupţia, (2) pregătirea pentru corecţie şi corecţia, (3) echivalenţa de Formă şi umplerea. Aceasta secvenţă de acţiuni creează sentimentul nostru de timp.

Pe măsură ce Reshimot apar în noi, ele ne fac să dorim şi să gândim variate lucruri. Când Reshimot se schimbă, tot aşa face şi gândul meu. Diferenţa între gândul meu cu un minut în urmă şi gândul meu în prezent, creează senzaţia că timpul trece. Când gândurile noastre şi dorinţele se schimbă încet, simţim că timpul „trece încet”. În schimb, când noi gânduri şi noi dorinţe apar brusc în mintea noastră, simţim că timpul „zboară”.

La dobândirea primului stadiu spiritual, simţim că suntem într-un proces spiritual, adică un timp spiritual. În acel stadiu, nu mai simţim timpul corporal şi ne identificăm complet cu procesul spiritual, în care timpul este măsurat de către schimbări şi acţiuni ce se referă la contactul nostru cu Creatorul.

- 136 -

Frecvenţa „semnalelor de du-te-vino” de la noi (acum cabalişti) la El creează senzaţia de timp. Nu mai e vorba de o întrebare despre numărul de ani pe care-i petrecem în corpurile fizice. Când toate Reshimot au ieşit la suprafaţă, sunt corectate, şi umplute cu toate Luminile, alternanţa între stadii încetează. Deoarece nu mai sunt deficienţe pentru a fi umplute şi noi suntem într-un stadiu de întregire, senzaţia de timp, spaţiu şi mişcare, dispar deasemeni.

A CONSTRUI O CASĂ

Înţelegerea facerii Creaţiei poate fi simplificată printr-un exemplu:

o persoană care doreşte să construiască o casă, va desena mai întâi casa în forma finală. După aceea, persoana trebuie să planifice cu atenţie munca, în etape şi apoi să le execute.

Acesta nu este şi cazul Creatorului. În aceeaşi clipă în care Creatorul a gândit crearea creaturilor, acestea au fost făcute, şi au apărut în forma corectată. Deci, din perspectiva Creatorului, noi suntem deja în forma corectată. Nu are nici o importanţă că noi descoperim gradat adevărata noastră stare.

De aceea, când dorim să primim putere, ne întoarcem la starea Ein Sof, pe care noi o numim „Creator”. Pentru a primi putere şi discernământ, ne întoarcem la realitatea corectată în care noi deja existăm, şi către care trebuie să aspirăm. Ein Sof este Gândul, şi lumea Atzilut este planul detaliat – acestea sunt cele două faze ce preced execuţia Gândului. Este similar cu modul în care cineva gândeşte despre construcţia unei case, atunci când îşi pune pe hârtie gândurile chiar şi fără să aibă materiale de construcţie.

Sub lumea Atzilut este Parsa, separaţia între Atzilut şi lumea de sub aceasta. Creaturile încep de la Parsa în jos. Totuşi, Creatorul nu trebuie să aştepte acţiunile creaturilor. Pentru El, Gândul şi Planul sunt întreaga realitate. Sub Parsa există lumile Beria, Yetzira, Assiya şi mai jos de acestea, se află Această Lume (figura 14).

- 137 -

Figura 14 Lumina vine din lumea Atzilut în jos, în concordanţă cu dorinţa persoanei de

Figura 14

Lumina vine din lumea Atzilut în jos, în concordanţă cu dorinţa persoanei de a „construi casa”. Această dorinţă, pe care cineva o ridică spre Lumina Superioară, este intenţia de a mulţumi Creatorul şi de a se asemăna cu El. Cu alte cuvinte, este intenţia de a obţine similaritate cu Creatorul.

Procesul de dăruire către Creator, constă într-un început şi un sfârşit. Nu doar că începutul şi sfârşitul preexistă, dar fiecare are stadii intermediare. Persoana cunoaşte în avans stadiul prin care trebuie să treacă, deoarece în concordanţă cu planul, predefiniţia fiecărui stadiu provine din Kli-ul care trebuie să facă o corecţie treptată.

Există diverse dorinţe în Kli, interconectate una cu cealaltă. Ele pot fi comparate cu organele unui singur corp, în care fiecare este necesar pentru a construi intenţia de a dărui. Corectarea unei dorinţe, le influenţează pe toate celelalte, care trebuie să se manifeste în locul potrivit, în ordinea corecţiei. Nu este nimic în viaţa cuiva, care să nu fie prederminat de structura voinţei de a primi, aşa cum calea corecţiei este predefinită şi divizată într-o ordine prestabilită.

Noi suntem întotdeauna în ultimul stadiu, chiar şi acum. Pe măsură ce Reshimot apare la suprafaţă şi ne pune în diverse stadii, tot ceea ce

- 138 -

facem este să le îndeplinim pe fiecare. Nu putem alege ce stadii vom experimenta, dar putem fi sprijiniţi de mediul înconjurător pentru a realiza cât mai eficient fiecare stadiu. Deci noi vom progresa de la un stadiu la următorul.

Mai mult, chiar şi modul în care realizăm stadiile în care ne aflăm, este predeterminat. Nimic nu e nou din perspectiva Creatorului; este doar ascuns de noi, astfel încât să alegem independent să evoluăm spiritual. Mai târziu, când nu ne vor mai afecta eforturile, vom descoperi că succesul nostru şi căderile în atingerea acestor stadii, au fost deasemeni predeterminate. Când aceasta are loc, noi vom fi absolut integraţi sub ghidarea perfectă a Creatorului.

Dacă ar fi să corectăm dincolo de interesul nostru în rezultatele pe care le simţim în vasele noastre, noi nu am mai fi influenţaţi de ceea ce se întâmplă la început, mijloc şi sfârşit. La fel ca şi Creatorul, începutul, mijlocul şi sfârşitul, s-ar egaliza în noi şi ar deveni un singur stadiu. Acesta este motivul pentru care aceia care se corectează pe sine, transcend timpul şi efectul stadiilor temporare. Corecţia prin care trebuie să trecem constă în detaşarea de interesul de sine.

Putem defini o creatură ca pe „ceva” care se simte pe sine detaşată de Creator, şi aparent are propriile drepturi. Din punctul de vedere al creaturii, casa nu este încă terminată. Creatura simte că poate contribui cu ceva la construcţia acesteia.

Când creatura începe să descopere proiectul care are scopul de a construi casa, se consideră că, creatura s-a adus singură înapoi în Ein Sof. Eforturile sale de a găsi consiliere şi tărie pentru a înţelege planul Creatorului şi de a-l realiza, aduce creatura într-o familiaritate interdependentă cu planul, şi într-o includere ulterioară în casa finalizată.

Totuşi, acest proces se desfăşoară exact atunci când creatura adaugă aparent fiecare piuliţă, bolţ, tablă sau cărămidă, necesare construcţiei. Această contribuţie constituie dorinţa persoanei de a fi încorporată în casă, nu în construcţia actuala a ei. Materia primă, metalele, lemnul şi cărămizile, sunt toate dorinţe. Persoana are nevoie doar să-şi dorească să plaseze fiecare dorinţă în locul potrivit acesteia, în

- 139 -

concordanţă cu Planul Creatorului. Construind casa făcută din dorinţe, persoana dobândeşte Gândul Creatorului. Aceasta este recompensa creaturii.

Gândul Creaţiei poate fi atins doar în interiorul acestei lumi. În timp ce se află în această lume, un cabalist studiază treptat acţiunile Creatorului direct de la El, şi începe să vrea să facă acelaşi lucru. Cabaliştii numesc acest proces „te cunoaştem din propriile acţiuni”. Ceea ce rezultă din acest proces este atingerea gândirii Creatorului, a Gândului Său.

Gândul Creatorului precede facerea creaturii. De aceea, după obţinerea acestuia, persoana nu numai că se aduce singură înapoi la locul său de naştere, dar se ridică şi pe un nivel superior, trecând peste nivelul „creaturii” şi atingând actualul nivel, al Creatorului. Într-un asemenea punct putem spune că ei sunt o singură minte, în adeziune, sau în echivalenţă de Formă.

Mai exact, planul apare la primul contact cu spiritualitatea. Aceasta deoarece fiecare nivel spiritual este o structură completă de zece Sfirot. Substanţa construcţiei, structura sa, chiar şi constructorul său, toate devin cunoscute la apariţia primului tablou.

După admiterea în lumea spirituală, persoana devine mai bună şi mai familiarizată cu structura sa, deoarece spiritualitatea este construită doar cu consimţământul persoanei, faţă de fiecare treaptă a procesului. Consimţământul se referă la intenţia persoanei de a dărui, la intenţia altruistă. Independenţa cuiva şi libertatea de alegere, „locul de muncă” al cuiva, sunt în concordanţă cu intenţia altruistă. Aceasta este ceea ce Creatorul nu a adăugat niciodată, şi nici nu poate adăuga.

Lumea Ein Sof este casa pe care Creatorul o dăruieşte creaturii cu atâta iubire, dar aceasta trebuie să întoarcă aceeaşi iubire pentru El, şi făcând acest lucru, construieşte aparent aceeaşi casă pentru Creator. De aceea creatura întoarce acţiunile Creatorului, egalizează cu El şi de aceea se ridică spre Gândul Creaţiei.

- 140 -

LUMILE SUNT ÎN INTERIOR

Lumile Superioare şi treptele acestora există doar în ceea ce ne priveşte, şi nu pentru ele. Lumile există în potenţial, aşteaptă să ne corectăm şi să descoperim formele lor spirituale. În acel stadiu, noi vom fi prezenţi imediat, cu toate gradele dintre noi şi Ein Sof, începând cu gradele imediat adiacente.

O încărcare în câmpul magnetic „simte” influenţa câmpului asupra sa, şi de aceea „ştie” că acel câmp există. Dacă încărcarea nu ar fi în interiorul câmpului, nu ar fi „simţit” efectul câmpului magnetic; de fapt, nici măcar nu ar fi ştiut dacă acel câmp există.

În mod similar, când părăsim atmosfera terestră, descoperim că înafară, spaţiul este întunecat. Poate sună ciudat, considerând că razele soarelui se împrăştie în spaţiu, dar dacă nimic nu s-ar afla în calea razelor şi nu le-ar „captura”, noi nu am putea detecta existenţa luminii.

Un alt exemplu elocvent al acestui principiu, poate fi observat când privim lumina solară venind printr-o fereastră deschisă, într-o cameră în care se află ceva praf în aer. Cu alte cuvinte, dacă creatura nu simte un anumit lucru, nu poate spune că există înafară. Într-un asemenea stadiu, spunem că tot ceea ce există este Gândul Creaţiei de a face bine aceleia ce a fost creată.

Creatura, care este în Ein Sof, descoperă Ein Sof în concordanţă cu corectările sau corupţiile sale relative. Gradele de intensitate în care este simţită Lumina în fiecare nivel spiritual, de la Ein Sof la creatură, depinde doar de creatura individuală. Din acest motiv, spunem că toate lumile sunt în interiorul fiecărei creaturi, şi doar după ce percepem anumite părţi ale Gândului Creaţiei, devenim conştienţi de existenţa acestui Gând. Nu putem vorbi despre Creator, atingere, sau împlinire, dacă nu este din punctul de vedere al atingerii individuale, adică atunci când nu este un Kli, nu este nici Lumină. Cu alte cuvinte, fără o creatură, nu există Creator.

- 141 -

ACCELERÂND DEZVOLTAREA

Lumina din Ein Sof umple întreaga realitate, întreaga voinţă de a primi ceea ce Ea a creat. Aceasta operează în interior pentru aducerea spre egalizare a formei sale cu Sinele. Presiunea Luminii asupra voinţei de a primi, este constantă, neschimbată în cantitate sau calitate. În consecinţă, schimbări continue se dezvăluie în voinţa de a primi, lucru pe care noi îl numim „providenţa generală”, „de Sus”, adică de la Creator către creatură. Deoarece această atitudine este permanentă şi neschimbată,, se numeşte „Ein Sof, care se află în repaus deplin”.

Termenul „Ein Sof”, subliniază faptul că Creatorul este neschimbat şi că scopul Său este deasemeni neschimbat – de a aduce creatura la Gmar Tikkun (sfârşitul Corecţiei). Progresul către Gmar Tikkun are loc prin intermediul presiunii Luminii asupra Kli-ului, care eventual va face Kli-ul să simtă că se află în contradicţie cu stadiul Luminii.

Datorită presiunii pe care aceasta o creează, cabaliştii numesc acest drum, „calea durerii”. În timpul parcurgerii acestei căi, totul se întâmplă într-un anumit timp, presiunea constantă a Luminii asupra Kli-ului inducând formarea diverselor forme în Kli, până când acestea sunt epuizate şi Kli-ul atinge al său Gmar Tikkun.

La sfârşitul evoluţiei naturale a voinţei de a primi aflate în fiinţele umane, după multe cicluri de viaţă, fiecare începe să simtă că aici este ceva mai înalt, un Dăruitor. În acea fază, persoana începe să acumuleze intuiţii care nu aparţin voinţei de a primi, ci voinţei de a dărui, care a pătruns voinţa de a primi în clipa spargerii vaselor.

Într-un asemenea stadiu, persoana se află între două forţe – voinţa de a dărui şi voinţa de a primi. Un asemenea stadiu îi permite să îşi accelereze propria dezvoltare şi să progreseze mai rapid decât ar face-o sub influenţa presiunii naturale a Luminii asupra Kli-ului.

Totuşi, evoluţia accelerată către atributul dăruirii, nu poate fi

atinge

făcută

prin

intermediul propriului

ego.

Singurul mod

de

a

- 142 -

atributul dăruirii, este de a-l primi de la Creator. Munca personală este de a găsi o cale prin care să primim Forma de dăruire „de Sus”, fără a experimenta toate relele din Kli, experienţe ce ar forţa creatura să sară de la recepţie la dăruire, prin intermediul durerii şi a chinurilor.

Alegerea acestei căi este numită „evoluţia de jos în sus”. În ea, ne îndreptăm către presiunea Luminii şi aducem sistematic asupra noastră, toate stadiile, unul câte unul. Parcurgând această cale, vrem să progresăm către Creator, către dobândirea Formei Dăruirii, şi făcând aceasta, sărim peste alte stadii.

Marele beneficiu al acestei căi alternative, numite „calea Luminii”, este că persoana experimentează aceleaşi stadii, fiecare dorinţă şi opoziţia sa faţă de Creator, dar nu datorită presiunii de dincolo, ci datorită setei de Lumina. Această cale permite persoanei să experimenteze rapid discernămintele necesare, într-o manieră mult mai controlată. Calea Luminii este similară cu descoperirea că suntem bolnavi, şi cu luarea medicamentului potrivit înainte ca boala să se manifeste. De aceea, propria noastră dorinţă ne poate scuti de mari dureri şi necazuri.

Dacă suntem atraşi către Lumină, asta se întâmplă cu propriul nostru acord; adică, spre Forma de dăruire deasupra voinţei de a primi, evitând astfel afecţiuni teribile. Acesta este motivul pentru care înţelepciunea Cabalei a fost dată umanităţii. Fără aceasta, umanitatea ar progresa natural, pas cu pas, fiecare fază ţinând până când negativitatea sa ar fi expusă total, şi noi am fi forţaţi să intrăm într-un nou stadiu. Studiul înţelepciunii Cabalei şi folosirea ei pentru a atrage Lumina, ne va ajuta să evoluăm într-un mod foarte diferit, plăcut şi rapid.

CONSTRUIND CREATORUL DIN INTERIOR

După cum am explicat anterior, toate schimbările au loc în interiorul nostru, deşi par să aibă loc în exterior. Ar trebui să înţelegem că fără experimentarea schimbărilor ca fiind în exterior, nu am fi

- 143 -

capabili să realizăm contactul cu Creatorul şi nici măcar să credem că El

există şi că are o influenţă asupra noastră. Este exact iluzia ce ne permite

să percepem Lumina, ca pe ceva ce vine din exteriorul nostru.

Când raportăm ceea ce se întâmplă în noi, la existenţa unui Creator exterior, putem construi o atitudine faţă de asta şi ajungem să înţelegem cine este Creatorul şi cum vrea El să ne dăruiască. Dacă nu am atribui experienţele noastre interioare Creatorului, am fi incapabili să percepem ceva din El. Mai mult, am fi incapabili să construim intenţia de a dărui Creatorului.

Pe măsură ce evoluăm, construim treptat o imagine mai adevărată

a Creatorului. La finalul procesului de construire, atingem Lumina

Simplă, Dăruitorul, Binele Suprem, pe Acela care este într-un stadiu de iubire eternă şi neschimbată.

Senzaţia iluzorie că există o conexiune între Creator şi creatură, se schimbă în concordanţă cu schimbările din creatură. Aceasta permite persoanei să imagineze Creatorul, în concordanţă cu propriile atribute. De fapt, făcând acest lucru, persoana construieşte Creatorul din interior; nu există o altă cale de a simţi Creatorul.

Proiectarea atributelor cuiva, asupra Luminii abstracte, iluminează nivelul de deasupra nivelului său prezent, care este nivelul pe care-l imaginează persoana ca fiind Creatorul. De aceea, ne referim la un nivel ceva mai ridicat decât al nostru, pe care o să-l atingem ulterior, ca fiind Creator. Îndată ce am egalizat cu atributele dăruirii acelui nivel, noi „luăm” locul Creatorului. Acum, acea persoană este în locul în care Creatorul a fost anterior (din punctul nostru de vedere).

De aceea, pe măsura ce evoluăm, întotdeauna ne imaginăm următorul nivel, prin intermediul proprietăţilor noastre corupte. Construim imaginea Creatorului, la care aspirăm să devenim, în raport cu atributele noastre proprii. Aceasta este singura cale de a percepe orice Formă a Creatorului, singura cale în care putem aborda Lumina abstractă.

Această senzaţie imaginară ne ajută să construim nivelul prezent,

la fel de bine ca şi pe cel următor. Ne facilitează înţelegerea punctului în

- 144 -

care să ne întoarcem, atunci când vrem să mobilizăm puterea. Deşi apare din interior, imaginea Creatorului pe care-l construim, demonstrează diferenţa între stadiul nostru prezent şi cel următor. De aceea, ne dăm seama de diferenţa dintre noi şi Creator. Aceasta este singura cale de a învăţa ce este Deasupra, deoarece Creatorul nu are Forma pe care să o percepem. De aceea, construim Creatorul în interiorul nostru.

- 145 -

DESCRIIND REALITATEA

Am putea compara o fiinţă umană cu o cutie cu senzori, închisă:

ochii, urechile, nasul, gura şi mâinile, reprezentând cele cinci simţuri:

vederea, sunetul, mirosul, gustul şi atingerea.

După cum am spus anterior, principiul fundamental în perceperea realităţii este „echivalenţa de Formă”, ceea ce înseamnă echilibrul presiunilor. Simţurile funcţionează ca senzori, fiecare cu o reacţie diferită faţă de presiune, depinzând de modul în care e făcut senzorul. Senzorul vederii evocă o reacţie a luminii, întuneric şi culori; senzorul sunetului evocă sunetele; senzorul mirosului evocă miresmele; gustul, aromele; şi atingerea, senzaţii cum ar fi tare, moale, cald şi rece.

Reacţia simţurilor este transferată centrului de control din creier, acolo unde informaţia este comparată cu date care deja există în memorie, rezervorul impresiilor anterioare. În această manieră, procesăm ceea ce simţurile noastre colectează, determinăm cea mai avantajoasă reacţie, şi studiem locul în care ne aflăm şi cum să funcţionăm cel mai bine în mediul nostru înconjurător. Când procesul este complet, informaţia este „proiectată” pe un „ecran” din interiorul creierului, descriind ceea ce aparent este în faţa noastră (Figura 15).

un „ecran” din interiorul creierului, descriind ceea ce aparent este în faţa noastră (Figura 15). Figura

Figura 15

- 146 -

În acest proces, necunoscutul ce ne înconjoară devine „cunoscut” şi o imagine a realităţii exterioare, este creată. Totuşi, imaginea nu este a unei realităţi exterioare, ci pur şi simplu o imagine interioară, rezultatul structurii simţurilor umane şi a datelor preexistente. Dacă am fi avut simţuri diferite, am fi produs un tablou complet diferit. Este posibil ca, dacă am fi perceput prin intermediul simţurilor diferite, ceea ce apare a fi lumină, ar apărea ca fiind întuneric, sau chiar ceva fundamental diferit pe care nu ni-l putem imagina dacă ar apărea în faţa noastră.

Ştiinţa cunoaşte deja de ceva vreme, aceste lucruri. Astăzi, putem înlocui simţurile, folosind lucruri fabricate de om, precum ar fi dispozitivele electronice. Deşi ştiinţa nu stăpâneşte încă pe deplin aceste tehnici, odată cu trecerea vremii, va fi capabilă să mărească cercetările despre simţurile noastre, să creeze organe noi şi chiar să producă un corp nou. Dar chiar şi aşa, având un nou corp, tabloul va rămâne în interior. Ştiinţa a dovedit cu mult timp în urmă, că senzaţiile de a se afla în anumite locuri şi situaţii, pot fi evocate prin stimulare electrică asupra creierului, în conjucţie cu informaţiile aflate în memorie.

Toate cele de mai sus, ne învaţă că tot ce simţim provine din interior, indiferent de realitatea ce ne înconjoară. Nu putem fi siguri nici măcar că există o realitate înconjurătoare. Datorită tabloului lumii „exterioare” care se află în noi, cabaliştii se referă la lumea pe care o vedem, ca la „lumea imaginară”.

Totul este făcut dintr-o dorinţă de a se bucura. În fiinţele umane, această dorinţă generală de a se bucura perpetuu, evocă dorinţe de a-şi lua plăcerea din lucruri particulare, care se schimbă la fiecare moment. Combinate cu informaţiile stocate în memorie, aceste dorinţe influenţează simţurile noastre, către ceea ce este dorit pe moment. Evoluţia de-a lungul generaţiilor, a dorinţei pentru plăcere, ne conduce eventual către o dorinţă pentru ceva necunoscut, numit „punct din inimă”. Astăzi, această dorinţă este trezită în mulţi dintre noi.

Problema cu această dorinţă, este că nu există informaţii corespondente în memoria noastră, la care să ne raportăm. Până şi

- 147 -

simţurile nu pot localiza o sursă de satisfacţie pentru această nouă poftă. Când acea dorinţă apare în noi, rămânem neajutoraţi deoarece nimic din lumea din jurul nostru nu o poate satisface. Dar când această dorinţă apare, face ca viaţa noastră de dinaintea apariţiei sale, să pară respingătoare.

Punctul din inimă este începutul unui întreg sistem de simţuri, complet detaşat de sistemul natural prezent. Când acest nou sistem este pe deplin dezvoltat, va fi numit „suflet”. Sufletul va conţine un nou creier, o nouă memorie şi un nou „ecran”. Folosindu-l, persoana vede un tablou al unei lumi complet noi, acela al lumii spirituale. De aceea, sunt două sisteme senzoriale separate care operează similar: sistemul corporal natural şi sistemul spiritual.

În sistemul natural, tabloul lumii apare în momentul naşterii. Nu a trebuit să facem nimic ca să îl creăm, ceea ce constituie o diferenţă substanţială faţă de sistemul spiritual. Experimentăm multe lucruri pe parcursul vieţii, experienţe care ne îmbogăţesc şi ne dezvoltă memoria, ne intensifică abilităţile de a procesa subtilităţi din ce în ce mai mari şi de a face interconexiuni şi conotaţii numeroase. Ca rezultat, tabloul creat în minţile noastre, creşte şi devine din ce în ce mai lucid. Aceasta este diferenţa dintre percepţia copilărească despre lume şi percepţia matură.

Pentru ca punctul din inimă să evolueze într-un sistem al percepţiei spirituale, persoana trebuie să dobândească o mare dorinţă pentru asta. Din moment ce lumea spirituală este ascunsă, singura cale de a intensifica dorinţa pentru ea, este prin intermediul mediului înconjurător potrivit. Când persoana doreşte să progreseze spiritual, este condusă spre un mediu apropiat, în concordanţă cu măsura voinţei sale de a primi. Acesta este un proces natural, care are loc ca rezultat al legii echivalenţei de Formă, prin care persoana este situată în sistemul spiritual, în concordanţă cu dorinţa proprie de a face parte din asta.

Acest mediu înconjurător cuprinde trei elemente: un ghid cabalist, texte cabaliste şi o societate de oameni cu dorinţa similară. Din acest moment, evoluţia persoanei depinde de dorinţa proprie de a utiliza în mod corect mediul înconjurător, adică de a intensifica dorinţa pentru spiritualitate. Atunci, şi doar atunci când, dorinţa pentru spiritualitate

- 148 -

creşte la intensitatea necesară pentru a crea un alt sistem senzorial, tabloul lumii spirituale va fi creat în acea persoană.