COMUNICAREA UMANĂ.

OBIECTIVE ŞI MODELE TEORETICE

De ce comunicăm?

Exercițiu introductiv: Identificarea primelor cuvinte sau expresii asociate

conceptului de comunicare. Putem identifica în aceste asocieri și scopuri ale
comunicării umane?

Morin (2010) arată că scopurile comunicării sunt următoarele:

 A informa şi a ne informa
 A cunoaşte şi a ne cunoaşte
 A explica şi a ne explica
 A înţelege şi a ne înţelege.

Informaţia şi cunoaşterea sunt indispensabil legate una de cealaltă. În ştiinţele

comunicării, informaţia este considerată unitate elementară a cunoaşterii şi
dobândește sens doar dacă este integrată în cunoaştere, adică într-un ansamblu
de alte informații, mai mare și relativ structurat, care definește și explică o stare,
o situație, un fenomen sau un proces.

Cunoaşterea înseamnă organizarea informaţiilor în structuri coerente. În relaţia

dintre informaţie şi cunoaştere pot fi identificate două situaţii extreme. Pe de o
parte, putem fi supuşi unei informări supra-abundente şi/sau neorganizate, caz în
care uităm repede informaţiile, obosim sau suntem incapabili să le structurăm.
Acest lucru se poate întâmpla, de pildă, la o conferinţă unde cineva vorbeşte
foarte repede şi fără să simtă reacţiile publicului. Pe de altă parte, informaţia care
ajunge la noi poate fi foarte atent selecţionată sau filtrată printr-un sistem
teoretic rigid, aşa cum se întâmplă în cazul propagandei politice, unde se transmit
doar informaţiile concordante cu sistemul respectiv.

Dezbatere: Ce sisteme de propagandă cunoaşteţi? Ce informaţii transmit? Cu ce

scop?

MMCM 2023 Page 1

A explica înseamnă a recurge la cauzalităţi, determinisme şi finalităţi (Morin,
2010). Explicaţia este specifică ştiinţelor exacte deoarece ele încearcă să găsească
regularităţi în funcţionarea lumii, propunând ipoteze şi teorii formulate în termeni
logici precum „dacă ... atunci” sau „cu cât... cu atât”.

Explicaţiile ştiinţifice iau cel mai adesea forma teoriilor. Teoria presupune
organizarea informaţiilor pe care le cunoaştem la un moment dat într-o structură
de date verificabile, care dau sens evenimentelor, fenomenelor, schimbărilor
produse în realitatea pe care o trăim.

Exemple de teorii sociale (se detaliază la curs):

 Teoria identităţii (Tajfel)

 Teoria disonanţei cognitive (Festinger)
 Teoria funcţionalistă (Merton)

A înţelege înseamnă a da sens, cu propria noastră minte, informaţiilor şi

explicaţiilor şi a integra noile informaţii în structurile de cunoaştere pe care le-am
dobândit deja (Morin, 2010). Înțelegerea este partea profund subiectivă a
comunicării. Ea mai este numită şi comprehensiune, acest termen desemnând
recurgerea la empatie şi simpatie în relaţia cu interlocutorul şi fiind văzută ca un
proces diferit de explicaţie. Dacă explicaţia propune logicitate, comprehensiunea
înseamnă transpunerea în locul celuilalt sau înţelegerea subiectivă a unei situaţii.

De exemplu, putem să analizăm ştiinţific şi să explicăm ce se întâmplă în mintea

unui coleg care este furios (care sunt procesele bio-chimice din creierul şi corpul
său), iar pe de altă parte, să înţelegem contextul şi motivele care l-au determinat
să aibă această reacţie. Acest ultim demers este agreat de către ştiințele sociale
atunci când folosesc metodologia de cercetare calitativă.

Observăm că, în listarea scopurilor comunicării, a fost formulată şi o perspectivă

subiectivă, orientată spre noi: să ne informăm, să ne cunoaştem, să ne înţelegem,
să ne explicăm.

MMCM 2023 Page 2

Exerciţiu de auto-reflecţie: Ce înseamnă pentru voi „a ne cunoaşte”? Cum, în ce
fel ne cunoaştem mai bine? Ce este mai frecvent în viaţa voastră: să vă explicaţi
raţional propriile comportamente (obiectiv) sau să vă înţelegeţi pe voi înşivă prin
comprehensiune (subiectiv)?

Există şi alte clasificări ale obiectivelor comunicării. Marc (2010a) consideră că

există patru categorii importante:

 Obiective identitare. Orice enunţ este formulat într-o anumită situaţie

identitară determinată de statusul, rolul şi apartenenţa unei persoane la
diferite grupuri.
 Obiective teritoriale. Comunicarea este definită de barierele dintre sine şi
celălalt, dintre eul intim şi eul social, bariere prin care oamenii definesc cine
şi în ce condiţii au acces în spaţiul lor personal.
 Obiective relaţionale. Comunicarea este un mecanism fundamental în
stabilirea de relaţii şi ia forme diferite în funcţie de nevoile relaţionale ale
oamenilor: nevoia de a se simţi ataşat, integrat, nevoia de susţinere, de
înţelegere, de recunoaştere, de iubire etc.
 Obiective conative (de acţiune şi de influenţare). Multe acte de comunicare
au ca scop influenţarea celorlalţi. Aici apar două subtipuri de obiective ale
comunicării: a) de coerciţie, atunci când între interlocutori se instaurează
un raport de forţă şi b) de seducţie, atunci când se stabileşte un raport de
atracţie, simpatie, complicitate, asimilare, apropiere.

Ce sunt modelele comunicării?

Mucchielli (2010) arată că modele comunicării sunt „ansambluri de teorii, de

principii şi de practici, organizate sub forma unor scheme” (p. 53) şi care
funcţionează ca nişte lentile ce ne permit, fiecare, să vedem comunicarea din
diferite unghiuri şi sub diferite aspecte.

Conform autorului citat anterior, începând cu anii ’40 ai secolului trecut, au fost
elaborate diferite modele care încearcă să explice ce este comunicarea. Cele mai
cunoscute şi mai utilizate modele sunt cele pozitiviste şi cele sistemice. Literatura

MMCM 2023 Page 3

de specialitate semnalează şi modelele constructiviste apărute mai recent
(Mucchielli, 2010), dar consider că ele fac obiectul unor studii avansate şi
multidisciplinare în ştiinţele comunicării, înelegerea şi utilizarea lor presupunând
consistente cunoştinţe de epistemologie, psihologie şi lingvistică.

a) Modelele pozitiviste ale comunicării

Se numesc „pozitiviste” deoarece aparţin aceluiaşi tip de raţionament linear

cauză-efect.

1. Modelul teoriei informaţiei

A fost elaborat de către doi matematicieni, Claude Shannon şi Warren Weaver, în

1945. Se mai numeşte şi „modelul emiţător-receptor” şi se bazează pe modul de
transmitere a informaţiilor prin liniile telefonice. Astfel, un emiţător transmite un
mesaj care este codificat şi transmis prin cablul telegrafic. Receptorul, la celălalt
capăt al firului, primeşte mesajul şi îl decodifică. Apoi apare feed-back-ul pe
acelaşi mecanism.

Acest model este centrat pe conţinutul mesajului, preocuparea fiind aceea ca

mesajul să nu sufere modificări, deoarece în procesul de comunicare pot să apară
perturbări sau distorsiuni.

Dezbatere: În ce situaţii credeţi că este folositor să analizăm comunicarea

conform acestui model?

2. Modelul comunicării pe două niveluri

A apărut în anii ’50 şi este un model al propagării informaţiei în două etape.

Originea acestui model se află în preocupările de a analiza diferitele forme de
propagandă în timpul celui de-al doilea război mondial. Ulterior modelul a fost
folosit în studiile americane despre mass media (radioul şi televiziunea), în special
în cadrul primelor campanii electorale televizate şi difuzate prin radio.

Dacă iniţial scopul era acela de a imuniza publicul la manipulările propagandistice,

ulterior accentul a fost pus pe creşterea eficienţei campaniilor electorale.
Cercetări ulterioare au arătat că mesajele mass-media nu acţionează direct asupra

MMCM 2023 Page 4

publicului ţintă, ci mediat, prin intermediul liderilor de opinie care au rolul de
„relee” pentru grupurile din care provin sau pe care le reprezintă.

Astfel, s-au conturat cele două niveluri :

 Transmiterea mesajului de la sursă către relee

 Transmiterea mesajului de la relee către grupurile-ţintă.

Modelul comunicării pe două niveluri vede comunicarea ca proces de influențare

și se utilizează mult în publicitate. Mucchielli (2010) oferă ca exemplu cazul în care
într-o familie liderul de opinie este copilul. El va fi mai sensibil la un anumit mesaj
şi îi va convinge pe părinţii săi să cumpere un anumit produs. Astfel, în construirea
strategiei de publicitate, mesajul va fi adresat direct copilului.

Exerciţiu: Utilizaţi acest model pentru a creşte vânzările la un nou supliment

alimentar destinat vârstnicilor.

3. Modelul marketing

Se numeşte aşa deorece este mult utilizat în cadrul organizațiilor, în activități de

marketing şi de management. Schema pe care se dezvoltă acest model este
următoarea: există o problemă (într-o organizaţie) care trebuie rezolvată.
Specialistul în comunicare le prezintă managerilor o soluţie cu aplicare imediată şi
uşor de înţeles în termeni de obiective şi acţiuni vizate. Mai întâi este necesar să
se facă un audit (analiză) pentru definirea corectă a problemei. În funcţie de
reursele diponibile, se fac propuneri şi se elaborează o strategie care presupune
acţiuni de comunicare orientate spre atingerea unor obiective precise. După
implementarea acestor acţiuni, se face o evaluare şi se stabilește eficienţa acestor
acțiuni..

În cadrul acestui model, comunicarea este înţeleasă ca o acţiune de ghidare

(Mucchielli, 2010).

MMCM 2023 Page 5

Studiu de caz: Identificaţi o strategie de comunicare aplicabilă pe cazul
organizației X din Braşov (datele vor fi furnizate la curs). Cunoaşteţi situaţii
similare în organizaţii medicale?

b) Modelele sistemice ale comunicării

Se numesc astfel deoarece analizează comunicarea în contextul sistemului social

şi în termenii paradigmei sistemice din sociologie.

4. Modelul sociometric

În America anilor ’30, psihologul de origine română Jacob L. Moreno a propus un

nou domeniu numit sociometrie, cu scopul de a produce măsurea ştiinţifică a
relaţiilor interumane în grupurile mici.

În acest model, comunicarea este înţeleasă ca relaţie de afinităţi pozitive sau

negative (simpatie, antipatie), iar relaţiile sunt canalele-suport de transmitere a
informaţiilor (Mucchielli, 2010). Comunicarea depinde întotdeauna de structura
relaţiilor dintre membrii unui grup, iar această structură se poate reprezenta
vizual sub formă de sociogramă.

Principalele concepte cu care operează acest model sunt cele dezvoltate ulterior
în teoria sociologică a reţelelor sociale (Şandru, 2007): noduri de reţea, indivizi
centrali, indivizi marginali, clici, brokeri de reţea etc.

Exerciţiu: Vă rog să desenaţi (după indicațiile primite la curs) reţeaua voastră de

colaborare profesională cel mai frecvent activată. Comentaţi în legătură cu
relaţiile funcţionale şi cu cele care ar mai trebui îmbunătăţite. Ce rol ar avea
comunicarea dintre voi în aceste procese? Prin ce canale s-ar face comunicarea?

5. Modelul tranzacţional

A apărut în anii ’70 ai secolului trecut pe fondul creşterii interesului cercetătorilor

faţă de formele pe care le iau diferitele forme de comunicare socială, dincolo de
conținutul lor. Eric Berne, un psiholog canadian, considerat părintele analizei
tranzacţionale, a observat că în spatele multor mesaje cu conţinuturi diferite se
află de fapt aceeaşi formă de tranzacţie sau de schimb social. Mai precis, în

MMCM 2023 Page 6

spatele a ceea ce transmitem în comunicarea noastră cu ceilalţi, se află anumite
scheme sau jocuri de relaţii inter-personale ce pot fi descoperite prin analiza
conversaţiilor. Practic, cu toţii folosim în viaţa cotidiană astfel de jocuri repetitive,
care îmbracă diverse forme de comunicare.

Partea interesantă este că de multe ori în spatele unui comportament pot sta
motive ascunse, neexprimate în comunicarea verbală. Este cazul aşa-numitelor
„raţionalizări” pe care le utilizăm când le explicăm celorlalţi ceva care ne pune
într-o lumină proastă. De pildă, dacă am picat un examen, vom găsi tot felul de
scuze exterioare (nu m-am simţit bine, profesorul a fost prea exigent) în aşa fel
încât imaginea noastră să aibă cât mai puţin de suferit. În felul acesta noi
tranzacţionăm informaţii şi emoţii pe baza unor scheme deja învăţate.

Bibliografie pentru curs:

Marc, E. (2010a). O psihologie a comunicării. În Cabin, Philippe; Dortier, Jean-

Francois (coord.), Comunicarea. Iaşi: Polirom, pp.42-52.
Morin, E. (2010). Obiectivele comunicării umane. În Cabin, Philippe; Dortier, Jean-
Francois (coord.), Comunicarea. Iaşi: Polirom, pp. 25-28.
Mucchielli, A. (2010). Modelele comunicării. În Cabin, Philippe; Dortier, Jean-
Francois (coord.), Comunicarea. Iaşi: Polirom, pp. 53-65.
Şandru, C. (2007). Comunităţi etnice şi elite locale. Braşov: Editura Universităţii
Transilvania din Braşov.

Bibliografie suplimentară:

Fry, H. (2019). Hello, World! Revoluția informatică și viitorul omenirii. București:

Corint Books (recomandare: Capitolul 4 – Medicina).
Csesznek, C., Cersosimo, G., Landolfi, L (2020). New challenges for the elderly. A
sociological reflection on socialization to ICT’s as an opportunity in the time of the
covid-19. Revista Română de Sociologie, serie nouă, anul XXXI, nr. 1-2, 49-58.

MMCM 2023 Page 7

 Yudarwati, G.A., Gregory, A. (2022). Improving government communication and
empowering rural communities: Combining public relations and development
communication approaches. Public Relations Review 48, 102200.

MMCM 2023 Page 8