Sunteți pe pagina 1din 17

Reglementarea

serviciilor
Curs 11
Distanţa economică

• distanţa geografică:
suma costurilor •cheltuieli de transport
determinate de: •costuri de tranzacţionare cauzate de diferenţele culturale, lingvistice etc.
• barierele la tranzacţionarea internaţională a produselor şi factorilor de producţie.

Creşterea „distanţei • capacitatea redusă de comercializare a multor servicii


economice” între prestatorii • politicile guvernamentale ce restricţionează accesul prestatorilor externi pe pieţele de
servicii
din diferite ţări:

Diminuarea distanţei • dezvoltarea tehnologiei - îmbunătăţirea calităţii transportului, comunicaţiilor şi informaţiei


• modificarea politicilor guvernamentale - aplicabile deopotrivă prestatorilor interni şi
economice: externi, sau care discriminează între aceştia.
Motivaţiile aplicării reglementărilor
în sectorul serviciilor:

Raţiunea economică - necesitatea de corectare a imperfecţiunilor


pieţei - trei mari categorii:
• concurenţa imperfectă (monopolul sau oligopolul natural);
• informaţia asimetrică;
• externalităţile.

Raţiunea socială - determinată de necesitatea asigurării calităţii


serviciilor şi echităţii în distribuţia acestora
• serviciul universal
Imperfecţiunile pieţei:

monopolurile sau oligopolurile naturale - organizare specifică „serviciilor locaţionale”, respectiv


serviciilor de infrastructură:
•presupun existenţa unor reţele de distribuţie specializate
•pentru transmiterea şi recepţionarea acestor servicii este nevoie de facilităţi sau echipamente specifice

Motivele tendinţei de organizare a pieţei serviciilor locaţionale sub forma monopolurilor naturale:
•dificultatea de duplicare a reţelelor şi terminalelor.
•barierele ridicate la intrare, asociate cu investiţii iniţiale foarte mari.
servicii prestate pe o piaţă concurenţială - depind de oferta de monopol a guvernelor sau a anumitor
firme private

provocarea actuală a sistemelor de reglementare - asigurarea accesului tuturor prestatorilor de servicii,


autohtoni sau externi, la facilităţile esenţiale
informaţia asimetrică - pe pieţele serviciilor de
intermediere şi informaţionale

Natura specifică a prestării serviciilor -> consumatorii nu


au informaţii suficiente cu privire la abilităţile
prestatorilor -> nu pot evalua cu uşurinţă competenţa
prestatorilor
Imperfecţiunile
pieţei: Soluţia - diseminarea adecvată a informaţiei - prea
costisitoare -> reglementarea prestatorilor - impunerea
unor cerinţe de autorizare şi certificare, în vederea
protecţiei consumatorilor, şi nu educarea acestora.

Reglementarea input-urilor – poate echivala cu o limitare


a accesului pe piaţă
Imperfecţiunile pieţei:
• Externalităţile
• preţurile practicate pe piaţă nu reflectă în totalitate costurile şi profitul asociat tranzacţiilor
• externalităţi negative:
• prestatorii de servicii de transport, de servicii turistice sau de servicii financiare
• prevenirea - reglementări cu caracter prudenţial (proceduri de certificare şi autorizare).
• externalităţi pozitive:
• serviciile de telecomunicaţii - beneficiile utilizatorilor cresc direct proporţional cu numărul
acestora.
• intervenţia guvernelor - orientată către asigurarea dreptului de interconectare, a compatibilităţii
reţelelor şi a accesului efectiv pe piaţă.
Raţiunea socială a reglementării:
• Serviciul universal
• Legea nr. 304 din 4 iulie 2003 pentru serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire
la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice stipulează următoarele:
• Art. 3 (1) Dreptul de acces la serviciul universal reprezintă dreptul tuturor utilizatorilor
finali de pe teritoriul României de a beneficia de serviciile din sfera serviciului universal, la un
anumit nivel de calitate, indiferent de localizarea geografică şi la tarife accesibile.
• (2) Serviciile incluse în sfera serviciului universal sunt:
• a) furnizarea accesului la reţeaua publică de telefonie, la un punct fix;
• b) serviciul de informaţii privind abonaţii şi punerea la dispoziţie a registrelor abonaţilor;
• c) accesul la telefoanele publice cu plată.
Imperfecţiunea Segmentul de servicii
pieţei
Monopol / oligopol Servicii de reţea: transport
(terminale şi infrastructură),
utilităţi publice, distribuţie de
energie.
Informaţie Servicii de intermediere şi
asimetrică informaţionale: financiare,
profesionale etc.
Externalităţi Transport, turism etc.
Obiectiv social: Transport, telecomunicaţii,
acces universal servicii financiare,
educaţionale, medicale.
Teorii ale reglementării:

• Motivul pentru care guvernele intervin pe piaţă prin


mecanismul reglementărilor este încercarea de corectare a
imperfecţiunilor pieţei, cauzate de apariţia efectelor negative
ale manifestării unei concurenţe nereglementate pe piaţă, în
condiţiile unui acces necorespunzător la informaţie al
consumatorilor.
• Două teorii majore ale reglementării guvernamentale:
• „teoria interesului public” – Stigler - reglementările servesc
interesului public
• „teoria interesului privat” – Peltzman - reglementările
guvernamentale sunt aplicate în interesul unor grupuri private,
ce pot fie iniţia, fie „capta” procesul de reglementare.
Teoria interesului public
manifestarea imperfecţiunilor pieţei justifică intervenţia guvernamentală, în avantajul
consumatorilor de servicii.

Reglementările:
• protejarea consumatorilor de servicii de practicile necorespunzătoare ale prestatorilor.
• limitarea concurenţei în beneficiul prestatorilor de servicii

Prestatorii de servicii – avantajaţi:


• pot evalua mai bine efectele reglementărilor
• mai puţini şi mai bine organizaţi
• cunosc modul de funcţionare a sectorului – asistenţă, presiuni
• prin obţinerea de venituri artificial mărite:
• limitarea pătrunderii în domeniul lor a unor noi operatori
• restricţionarea concurenţei între cei deja admişi pe piaţă
Teoria interesului public

• Premisă:
• posibile efecte negative ale concurenţei nereglementate
• Recomandare:
• acordarea prerogativelor de reglementare unor persoane şi
organisme ce deţin informaţii suficiente despre funcţionarea
sectorului de servicii pentru a putea acţiona în interes public
Teoria interesului privat

pune la îndoială disponibilitatea organismelor de reglementare de a acţiona în


interes public.

operatorii dintr-un sector reglementat vor ajunge să „orienteze” politica de


reglementare pentru a le servi interesului personal, în detrimentul
consumatorilor de servicii.

Serviciile - reglementate şi în interesul unor grupuri private - presiuni asupra


organismelor de reglementare - efect:
• introducerea forţată a unor reglementări, acolo unde nu se justifică;
• adoptarea unor instrumente de reglementare mai puţin eficiente.
Niveluri ale reglementării în
sectorul serviciilor
Legislaţie primară

• legi, decrete, ordonanţe ale Guvernului etc.

Legislaţie secundară (emisă de autorităţi ale statului)

• regulamente, statute, norme de aplicare


• norme juridice permisive
• norme juridice restrictive

Cvasi-reglementare

• coduri de procedură cu implicarea guvernelor


• standarde
• ghiduri

Administrarea reglementărilor

• costul
• Factori relevanţi pentru
determinarea formei acţiunii
guvernamentale:
Forme ale • gravitatea problemei
acţiunii • nivelul de risc
guvernamentale:
• natura activităţii
• necesitatea asigurării flexibilităţii
• Reglementările corespunzătoare nivelurilor inferioare - codurile de
procedură - costuri economice mai reduse - nu modifică
fundamentele operării unui sector.
• Reglementările corespunzătoare nivelurilor superioare - restricţiile la
pătrunderea pe pieţe - pot modifica substanţial structura unui
sector şi modul acestuia de funcţionare - costurile economice
induse - mult mai mari.
Forme ale
• Reglementările - menţinute la nivelul minim necesar pentru
acţiunii atingerea obiectivelor stabilite:
guvernamentale: • disfuncţionalităţi potenţiale sunt minime - mecanismele
pieţei trebuie lăsate să acţioneze liber pentru corectarea
situaţiei;
• impact potenţial moderat - introducerea de reglementări
de nivel inferior;
• impact potenţial mare - intervenţia prin reglementări de
nivel superior.
Nici o acţiune sau reglementare.

Intervenţia guvernelor fără scop de reglementare (programe de informare).

Acorduri negociate între guverne şi reprezentanţii sectoarelor de servicii.

Auto-reglementarea sectoarelor de servicii.

Spectrul Coduri de conduită şi standarde promovate de diverse


reglementărilor: sectoare de servicii cu acordul guvernelor.

Implicarea directă a guvernelor în design-ul şi monitorizarea


codurilor de conduită şi standardelor pentru diverse sectoare
de servicii.
Norme de aplicare şi proceduri emise de guverne pentru a
asista firmele în respectarea reglementărilor şi pentru a
sugera modalităţi de acţiune nespecificate în legislaţie.

Coduri de procedură şi standarde încorporate în


reglementări.

Reglementări guvernamentale explicite.

S-ar putea să vă placă și