Texte de dectrina literara
MODERNISMUL
Criticul E. Lovinescu a fost mentorul unei noi generatii de
scriitori care s-a afirmat in efervescenta cultural a perioadei in-
terbelice. Cheia de bolti a teoriei estetice lovinesciene se afla in
conceptul de modernism, care se intemeiaza, la rindul su, pe ideea
‘mai generald a sincronismului. Modernismul devine astfel rezultatul
unui proces de sineronizare, al cdrui mecanism functioneaz pe baza
legilor cu valoare universala ale imitatiei
Teoria sincronismului, rezumati de E. Lovinescu insusi in Me-
‘mori, demonstreaza ca societatea romaneascé din secolul al XX-lea
sa straduit si se apropie cat mai rapid cu putintd de modelele sale
europene: Pusi brusc in planul unei civilizasii mult superioare
realitajilor noastre sufletesti — scrie criticul - procesul formatiei
civilizafiei noastre nu putea fi, prin urmare, decdt revolutionar, ceea
ce a atras dusménia tuturor cugetdtorilor sociali, considerdnd-o ca
0 forma fara fond. Un astfel de fenomen, considera E. Lovinescu,
trebuie infeles ca un fapt determinat de legea sincronismului,
irecuzabil, impotriva cdruia nu putea lupta nimeni fructuos.
intarzierea dezvoltérii fondului in raport cu forma urma sa fie apoi
recuperata printr-un proces invers, de la forma la fond, pentru a
ajunge la normalizare. Intreaga aceasti miscare este inteleasi ca
reprezentand reflexul noului liberalism, produs al aparitici si
dezvoltarii rapide a burghezici romanesti
Pe langi sincronism, E. Lovinescu teoretizeazi $i principiul
diferenjierii, ca element esengial al talentului. Acesta presupune
existenfa unei originalitati de substantd, intrucat doar prezenta ideo-
logiei intr-o oper nu este concludenta pentru valoarea ei literard. In
cazul ,,poeziei epice” (terminologie care desemneaz proza), seriito-
rului i se cere o nota ,diferentiald” adic’ un mod propriu de a observa
sia ,traduce” viata in reprezentiri ireductibile. De la poezia lirica se
Asteaptd putere de expresie gi senzatii moderne, ceea ce presupune, in
afara talentului, constiinga intelectuala si forya de individualizare
Principiul diferentierii se poate infelege insa si in alt mod, drept
un efort de diferentiere fara de stilul rrecutului si de colaborare la
fixarea sensibilitapii actuale, Cu alte cuvinte, inainte de a ne dife-
renjia intre noi prin puterea de observatie, de sugestie, talent etc., ne
diferentiem fata de cei de dinaintea noastra. Orice generatie literara
se simte legati de cea precedent printr-un minimum de conditiuni
dictate de experienta trecutului, ceea ce explica, pe de o parte,
evolutia, pe de altd parte, continuitatea unei culturi. Orice generatie
Iterara se delimiteaz& ins de cea precedent prin conceptie, prin
modul de a scrie, de a infelege literatura, prin efortul de a aduce ~ in
cazul literaturii moderne ~ sensibilitatea esteticd romaneascé la niv
Jul european, la ritmul sau de evolutie: Seriitorii ~ noteazé eriticul ~
vor fi judecati si din punctul de vedere al caracterului de sincronism