Cardul – instrument modern de plata

1.Istoricul aparitiei cardurilor

Initial cardul a avut forma unor bonuri valorice in schimbul carora se puteau face achizitii de la
comerciamtii care au acceptat sa participe la acest plan de creditare. Comerciantii care vindeau marfuri,
de rugula de valori mici, in schimbul acestor bonuri valorice, le depuneau periodic la banca, iar banca
factura cumparatorilor contravaloarea acestora.

Primul card a fost creat in anul 1950 ti a fost un card de credit pentru plati in restaurante, avand marca
DINERS CLUB CARD.

La sfarsitul anului 1950 existau deja 20.000 de posesori ai acestor carti de credit. Dupa inca un an cartea
era acceptata in aproape toate marile orase ale Americii iar valoarea platilor era de 325.000 USD, cu un
profit net afferent de 60.000 USD. La inceputul deceniului sase, Diners Club trece oceanul si infiinteaza
prima reprezentanta in Marea Britanie.

Diners Club devine prima carte de credit acceptata international de oamenii de afaceri din Marea
Britanie, Canada, Cuba si Mexic. Hotelurile si restaurantele din tari cu traditie turistica incep sa accepte
cartile de credit.

In anul 1957, dupa numai cinci ani de la infiintare, Diners Club avea deja 200.000 de posesori de carduri.

Anul 1958 a fost remarcabil pentru dezvoltarea cardurilor universale. In acest an a fost creat cardul Carte
515b11f Blanche care initial, a fost un card particular al corporatiei hoteliere Hilton.

Pe 1 octombrie a fost emis primul card American Express, iar peste un an aceasta companie detinea 32
de mii de intreprinderi si peste 475 de detinatori de carduri.

In anii ’50 peste 100 de banci americane au demarat propriile programe privind cardurile de credit. Cu
toate acestea, perioada noua in dezvoltarea businessului cu carduri a inceput atunci cand au intrat pe
piata bancile americane: Bank of America si Chase Manhattan Bank.

Bank of America a lansat cardul BankAmericard.

Pe masura cresterii programelor de card majoritatea bancilor s-au confruntat cu primul obstacol-
caracterul local al deservirii cardurilor sale. In 1966 Bank of America a inceput sa ofere licente de emitere
a cardurilor BankAmericard altor banci.

Ca raspuns la aceasta, cateva banci mari concurente ale Bank of America au creat propria Asociatie
interbancara de carduri- ICA (Interbank Card Association). In 1969 aceasta asociatie a procurat drepturile
asupra cardului Master Charge.

La randul lor, bancile ce emiteau Bank Americard au insistat ca programul de carduri sa fie scos de sub
controlul Bank of America, astfel in iulie 1970 a fost creata NBI (National BankAmericard Incorporated).

La inceputul anilor ’70 im SUA s-au creat doi concurenti de baza pe piata cardurilor universale: NBI si ICA.
Bancile care incepusera emiterea cardurilor s-au alaturat fie la NBI fie la ICA.

Bank of America si Chase Manhattan, in octombrie 1976 au depus cerere pentru a deveni membri in
Asociatia interbancara de carduri pentru emiterea cardurilor Master Charge.

Paralel cu dezvoltarea pietiii americane avea loc si internationalizarea operatiilor cu carduri. Ea a inceput
inca din 1951, cand Diners Club a eliberat prima licenta pentru utilizarea numelui si sistemului sau in
Marea Britanie.

Concurenta asociatiilor de carduri a continuat si in Europa. In 1974 ICA a facut un pas insemnat in lupta
de concurenta cu BnakAmericard facand o intelegere cu sistemul britanic Access Card care intra in
Asociatia Eurocard si astfel incepe colaborarea dintre Eurocard si Asociatia intrebancara de carduri
americane ce emitea Master Charge.
Aceasta a fost una din cauzele care au dus la faptul ca in 1976 NBI a schimbat denumirea cardului
BankAmericard in cunoscuta VISA. La fel a procedat in 1980 si ICA redenumind cardul in MasterCard.

Eurocard de asemenea nu a stationat. Largind colaborarea cu Mastercard, aceasta asociatie, pe masura

aparitiei noilor tehnologii, a incheiat intelegeri cu companiile Cirrus si Maestro, ceea ce a permis sa
extinda spectrul serviciilor oferite clientilor datorita cardurilor pentru ridicarea numerarului de la
bancomate. La sfarsitul anului 1992 a avut loc unirea Eurocard Interbational cu sitemul de plati
Eurocheck. Organizatia noua a fost numita Europay International.

Primele carduri erau din carton, pe care datele erau fie scrise, fie presate. Au inceput apoi sa foloseasca
plastine metalice, pe care datele se embosau si au aparut cardurile plastice.

Initial informatia despre client pe card era numai in forma de date embosate. Pe masura dezvoltarii
ideilor stiintifice, cardul a capatat o banda magnetica. Pe care se pastreaza informatia de baza despre
client. Aparitia benzii magnetice a permis emiterea cardurilor fara a embosa informatia pe suprafata ei.
Aceste carduri pot fi utilizate numai in utilaj electronic, ce permite obtinerea infotmatiei de pe banda
magnetica.

Primele au aparut cardurile de credit, care nu erau nici bancare si nici de plastic. Destinatia lor consta in
confirmarea credibilitatii detinatorului in afara bancii. Ele au aparut in SUA, unde creditul de consum al
persoanelor fizice se dezvolta vertiginos inca la sfarsitul secolului XIX. Deja in anul 1914 unele magazine
au inceput sa elibereze clientilor sai cei mai bogati si permanenti carduri speciale pentru a-i pastra drept
clienti. In anul 1928 compania Farrington Manufacturing din Boston a emis primele placi de metal pe
care se scria in relief adresa si care se eliberau clientilor de incredere. Vanzatorul introducea placa intr-o
masina speciala numita imprinter si informatia de pe placa se imprimau pe cec. In anii urmatori au fost
inventate categorii ale schemei creditar-financiare, ca rata minima lunara de rambursare a creditului,
perioada aminarii, adica creditarea fara dobanda, si multe altele.

2. Caracteristici conceptuale si tehnologice ale cardului

2.1. Definirea cardului

Cardul reprezinta un instrument de decontare prin intermediul caruia posesorul autorizat poate
achizitiona bunuri sau servicii fara prezenta efectiva a numerarului. Cardul faciliteaza legatura financiara
intre comercianti si consumatori, fiind o simpla cheie de acces la un cont bancar: acela al detinatorului
de card.

Avand caracteristicile universale ale unui instrument de plata, cardul asigura si posibilitatea obtinerii
neconditionate de numerar fie de la automatele de bani (ATM) fie de la ghiseele bancii (in cazul sumelor
mari), inlaturandu-se astfel orice bariera functionala de utilizare. Datorita acestor caracteristici, cardul
este un instrument de plata universal aplicabil si global acceptabil.

Conform Regulamentului numarul 6 din 14 noiembrie 1995, capitolul l , articolul 2, cartela de plata, care
va fi denumita, conform practicii internationale, cardul, este definit ca fiind „ un suport de informatie
standardizat, securizat si individualizat, care semnaleaza ca detinatorul sau ar putea avea succes la
dreptul de a-l folosi pentru plata, conferit de emitent; un card este acceptabil de catre comerciant ca
mijloc de plata, de catre detinator, a obligatiilor asumate de catre utilizator la procurarea de marfuri,
consumul de servicii sau obtinerea de avansuri in numerar de la comerciant, in termenele si in conditiile
legii, a obligatiilor reciproce si a altor reglementari aplicabile .'Un card va fi acceptat ca mijloc pentru
plata conform conditiilor in care a fost emis, stipulate prin obligatii reciproce”. Cardul are caracteristicile
universale ale unui instrument de plata, dar detine si o caracteristica proprie, si anume aceea de a
permite obtinerea neconditionata de numerar.

Cardul este o inovatie revolutionara care a putut fi aplicata datorita introducerii pe scara larga a innoirilor
tehnologice desfasurate in ansamblul tehnicilor informatice, electronice, telematice, in masura sa
faciliteze schimbul de fonduri fara support de hartie si implicand o relatie principala tripartita intre banci,
comercianti si consumatori.

Experimental, cardul a putut fi conceput si aplicat pe masura evolutiei cercetarilor stiintifice in domeniu.
In fapt, cardul a intrat definitive in familia instrumentelor de plata, atunci cand aplicarea tuturor
inovatiilor componente ce putea fi dirijata la dimensiuni de masa s-a dovedit eficienta, respectiv cand s-a
produs o scadere semnificativa a preturilor productiei de masa a tehnologiei echipamentelor si retelelor
care sa fie convenabila, atat la nivelul bancilor, la nivelul comerciantilor si a altor factori implicati, cat si la
nivelul utilizatorilor, persoane fizice, primordial.

2.2. Conceptul general al cardului

Caracteristica primordiala a cardului este data de natura sa tehnologica. Cardul este un ansamblu de
tehnologii privind :

- Receptia, prelucrarea si stocarea informatiilor in conditii de operativitate si rapiditate maxima;

- Transmiterea la distanta a informatiilor in conditii de operativitate, oportunitate si siguranta, in

masura sa permita un transfer de fonduri in mod efficient;

- Reflectarea operativa in situatia contului beneficiarului a transferurilor efectuate, astfel incat sa

permita acestuia accesul accelerat la resursele transferate.

Cardul este operational prin existenta unei retele specifice cu multiple ramificatii:

- Care leaga comunitatea detinatorilor de carduri de propriile banci;

- Care leaga comunitatea comerciantilor abilitati sa primeasca fonduri prin intermediul cardurilor,
cu bancile lor;

- Care leaga bancile detinatorilor de carduri cu bancile comerciantilor, beneficiarii de plati prin
card si cu administratorii retelelor, cu relatii functionale impilicte.

De fapt, functionarea intensa a relatiei implica existenta unor multiple circuite in masura sa asigure
fluenta si corectitudinea operatiilor.

Cardul este, prin natura sa, un instrument de plata specific cu caracteristici noi, radical deosebite de
lumea veche a instrumentelor de plata.

Prin card, instrumental de plata a incetat sa aiba support de hartie si s-a eliberat de limitele sale in
aceasta calitate.
Caracteristicile materiale de structura ale cardului imprima utilizarii cardului aceste coordinate noi.

Principala caracteristica este constructia sa specifica.

Cardul este, in speta, un dreptunghi de plastic de o anumita dimensiune si conformatie, care permite
pozitionarea sa in locasele special construite si continute de aparatajul pozitionat la punctele de vanzare
sau la automatele bancare.

Cardurile sunt diferite din punct de vedere al functiilor pe care le indeplinesc, insa au o serie de trasaturi
comune in ceea ce priveste constructia lor, trasaturi care dau posibilitate cardurilor de a se deosebi de
celelalte instrumente de plata.Trasaturile comune sunt:

a) ca suport fizic, cardul bancar este realizat din material plastic, comparabil ca forma si dimensiune cu o
carte de vizita.Are forma dreptunghiulara si dimensiuni standard ( 86 mm K r>4 mm 0.54 mm grosime ) si
comporta diferite mentiuni pe recto ( fata ) si verso(spate).

b) pe fata cardului sunt mentionate: numele bancii emitente, numarul de cardformat din 16 sau 13 cifre,
numele detinatorului de card, data expirariicardului, sigla organizatiei internationale sub egida careia
este emis cardul, holograma specifica, numarul de control tiparit deasupra numarului de card (este
format din 4 cifre identice cu cele ale numarului de card).

c) pe verso-ul cardului se gasesc: o banda magnetica pe care sunt codate datele standard referitoare la
detinatorul de card si anume: numar de cont, numar de cont confidential, fonduri disponibile, nulitatea
titlului un spatiu destinat semnaturii autorizate a detinatorului de card. Substanta si structura cardului
prezinta caracteristici semnificative.

Prin aceasta, cardul poate fi pus in pozitia de intercomunicare cu reteaua emitentului de card si devine
apt sa faca cunoscute deciziile detinatorului privind utilizarea sa ca instrument de plata.

Cardul este purtator activ de informatii, ceea ce permite posesorului cardului sa-si exercite deciziile de
plata in cadrul retelei cu care are contact.

De regula, in carcasa cardului se afla imprimat un microprocesor care actioneaza:

- Ca deposit de informatii privind detinatorul de card si factorii implicati in retea;

- Ca purtator de informatii accesibile (in conditii bine stabilite si cu reguli precise de accesare);

- Ca receptor de informatii, in principal privind mesajele de plata decise de detinator si

inregistrate ca atare in retea, potrivit consimtamantului expres al titularului de card.

Cu ajutorul cardului detinatorul poate procesa in sistem, decizie de plata dupa decizie de plata, toate
aspectele caracteristice fiecarei plati fiind inregistrate ca atare in retea si pe card.

In aceste conditii cardul devine baza de date privind platile procesate; fiecare plata este inregistrata in
dimensiunile si caracteristicile sale, inregistrarea aflata pe card are, in conditiile date, valoarea unei
dovezi materiale care poate fi exprimata, cu privire la elementele esentiale ale mesajului de plata,
procesat ca atare de catre titularul cardului.

Astfel, in temeiul cardului si al deciziilor formulate de titular si retinute electronic in memoria

calculatorului, prin intermediul diferitelor retele informatice implicite, se consemneaza electronic decizia
privind efectuarea platii cu toate elementele caracteristice privind identitatea partenerilor, suma de
referinta etc. care sunt transmise prin canalele specifice pentru a fi luate in considerare pentru
inregistrarile implicite in conturile bancare.

Specificul cardului este, expresia unei calitati noi, si anume aceea ca transmiterea mesajului privind
dispozitia de plata are loc prin fluxul de informatii, directionat prin retele specifice si nu prin
transmiterea documentelor suport-hartie.
Pe de alta parte, cardul actioneaza ca un instrument de plata multiplu, cu utilizarea succesiva si
permanenta asigurand inalte facilitati utilizatorilor platitori, precum si beneficiarilor platilor, cu care
utilizatorii se afla in raporturi contractuale.

Pe aceasta baza, dispunerea platilor devine mai operativa, mai accelerata, aspect favorabil pentru toti
participantii. Sub alt aspect, mecanismul platii pe card implica, intr-o mare masura, exercitarea deciziei
de plata in fieful beneficiarului platii.

Exercitarea deciziei de plata de catre detinatorul cardului inseamna, implicit, inregistrarea sumei in
contul bancar al beneficiarului de suma si producerea pe moment a cresterii disponibilitatilor din contul
acestuia. Aceasta poate insemna, mai departe, posibilitatea de a dispune imediat de aceste incasari, si
implicit, dirijarea disponibilitatilor spre satisfacerea nevoilor curente ale beneficiarului de suma.

Se manifesta astfel, o alta calitate deosebita a cardului, accelerarea la maximum a platii in favoarea
beneficiarului de suma, de asa maniera incat schimbul intre parteneri ajunge efectiv la solutia: marfa
contra bani.

Derularea platilor prin card implica o siguranta sporita pentru toti participantii, dar in special pentru
beneficiarii de sume.

Desfasurarea relatiilor de plati prin retele bine organizate, potrivit normelor stavilote de catre fiecare din
aceste retele, in cardul carora actioneaza multiple forme de control, inseamna verificari de conformitate
care asigura corectitudinea tuturor operatiunilor in cadrul filierei.

Pe ansamblu, derularea operatiunilor de plata prin card, prin intermediul retelelor, asigura un climat de
siguranta specific, conditie a regularitatii si accelerarii procesului de plati.

2.3. Caracteristicile tehnologice ale cardurilor. Tipuri

Pentru clasificarea cardurilor se utilizeaza mai multe criterii, dupa cum urmeaza:
1)Dupa modul de stocare al informatiei:

· Carduri cu banda magnetica;

· Carduri cu microprocesor;

Cardurile cu banda magnetica contin toate informatiile esentiale despre detinatorul de card. Acestea
sunt emise de banci, comercianti, prezinta caracteristici comune pentru toate sistemele nationale de
plata, si anume:

- sunt confectionate din material plastic si au aceleasi dimensiuni tipizate si standardizate de ISO;

- prezinta pe recto denumirea si simbolul emitentului si o holograma tridimensionala vizibila la

lumina ultravioletelor, numarul cardului, data expirarii, numele posesorului autorizat;

- pe verso-ul cardului prezinta o banda magnetica si un panel de semnatura.

Culorile de fundal si desenul hologramei se aleg de fiecare emitent. In afara numelui posesorului
imprimat in relief, apar cuvinte marca pentru identificarea tipului cardului si simboluri ce indica tipul de
posesor.

Cartile cu microprocesor

In ultima perioada (cu incepere din anul 1992) a aparut o generatie de carduri care contin incorporate un
microprocesor si o componenta de memorie (chip). Acestea se numesc chip-carduri si prezinta un grad
de securitate ridicat, fiind promovate pe scara larga de societatile emitente: VISA International si
MASTER CARD.
Cartile au fost dotate progresiv cu microprocesoare incorporate („chips' ). Aceste instrumente,
standardizate pe plan international, integreaza date informatice susceptibile unei lecturi optice in cadrul
aparatelor de distribuit bilete, facilitandu-se astfel evidenta si verificarea ordinelor primite de la clienti.
De asemenea, se economisesc hartia si timpul pentru verificarea autenticitatii semnaturilor (spre
deosebire de cec). Cardurile cu microprocesor se mai numesc si SMART CARDURI. SMART-CARD-urile au
o serie de caracteristici, printre care se numara:

- sunt rezistente la incercarile de spargere si protejeaza

informatia personala;

- izoleaza calculele sensibile, legate de securitate (mai ales cele legate de autentificare sau
semnaturi digitale), de alte parti ale sistemului care „nu trebuie sa stie';

- asigura portabilitatea informatiilor incluse intre calculatoare si sisteme, independent de

arhitectura de baza ale acestor sisteme.

2)Dupa functiile indeplinite (respectiv modul de acoperire a cheltuielilor), cardurile se impart in:

· carduri de credit;

· carduri de debit;

· card multifunctional.[1]

Cardul de credit: ca instrument de plata da dreptul posesorului de a utiliza o linie de credit pe o anumita
perioada de timp, egala de regula cu termenul de valabilitate al cardului. Pe baza acestei linii de credit
titularul poate face plati si retrageri de numerar pana la un plafon prestabilit. Banca poate sa modifice
acest plafon in functie de solvabilitatea clientului. Plafonul de creditare constituie o imputernicire data
de banca emitenta centrului de autorizare pentru a autoriza orice operatie in limita acestuia in cazul
lipsei disponibilului.
Cardul de debit: asigura utilizatorului posibilitatea achizitionarii de bunuri sau servicii, sau retragere de
numerar in limita soldului disponibil in contul aferent cardului. Conditia esentiala de functionare a
acestui tip de card o reprezinta existenta disponibilului in contul dedicat cardului. Aceste carduri pot fi
emise sub restrictia unei utilizari doar in mediul electronic, caz in care va aparea mentiunea „Use only
electronic” iar elementele de identificare nu sunt realizate in relief. Tot aici se incadreaza si cardurile
pentru retragere de numerar care permit detinatorului sa retraga numerar prin automatele bancare de
distribuire a numerarului sau sa depuna numerar, precum si consultarea soldului contului.

Card multifunctional: este un debit card care poate indeplini si alte functii: retrageri de numerar de la
ATM-uri, garantarea unor cecuri emise de detinatorul cardului.

3)Dupa calitatea emitentului, se realizeaza distinctia intre:

· cardurile emise de banci;

· cardurile emise de societatile nebancare.

Cardurile emise de bancise incadreaza in domeniul preocuparilor multiple ale bancilor de a identifica si
de a lansa pe piata instrumente de plata attractive, utile, facil de obtinut, sigure si profitabile. Sistemul
bancar american a reusit lansarea cardurilor pe piata mondiala a instrumentelor de plata cu incepere din
anul 1960, cand Bank of America a lansat un instrument de plata, denumit Bank Americard (in prezent
VISA International). La inceput cardul a fost utilizat de foarte putini consumatori, pentru ca numai dupa
10 ani statisticile sa indice prelucrarea a peste 170 milioane de bonuri de vanzari (realizate pe baza
acestui tip de card).

In 1966 un grup de 17 bancheri din diferite institutii financiare si-au creat propria retea prin care sa-si
accepte reciproc cardurile locale. Astfel s-a creat Asociatia Interbancara de Carduri, care se ocupa de
producerile de autorizare, clearing si decontare. In anul 1979, ca urmare a dezvoltarii pe plan
international a acestei organizatii, numele s-a schimbat in Mastercard, care a inregistrat o dezvoltare
rapida, ca si Visa International, existand, in 1990 peste 90 milioane de Mastercard in circulatie.
Carduri emise de societati nonbancare

Urmand exemplul cardurilor bancare, societatile nonbancare, lanturile de magazine si cluburi private au
lansat propriile carduri. Acestea asigurau posibilitatea efectuarii de cheltuieli in timp real, fara a se mai
pune problema dimensionarii la un moment dat a disponibilitatilor proprii.

In aceasta categorie se incadreaza cardul de comerciant, care poate fi utilizat numai la punctele de
vanzare controlate de catre emitentul de card (magazine, benzinarii).

4)Dupa momentul in care se utilizeaza tranzactia:

· Carduri cu plata inainte (prealimentate) – carduri care au o reala putere de cumparare, intrucat
utilizatorul a realizat o plata in avans. Cele mai frecvente carduri prealimentate sunt cardurile telefonice.

· Cu plata acum (carduri de debit);

· Cu plata mai tarziu (carduri de credit);

· Carduri de comerciant (retaiter card);

· Carduri de cheltuieli (charge card) – cunoscute sub denumirea de carduri de calatorie si petrecere a
timpului liber (travel card).

3. Procesarea bancara a cardurilor

3.1. Emiterea cardurilor bancare

La cererea solicitantilor de carduri, care pot fi persoane fizice sau juridice, dupa semnarea contractelor
de emitere a cardurilor, banca deschide acestora conturile aferente operatiunilor cu carduri.

Emiterea cardurilor solicitantilor presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

§ Completarea cererii de emitere a cardului si depunerea documentelor necesare aprobarii acestei

cereri;

§ Verificarea de catre banca a cererilor de emitere de card si, dupa caz, a celei de deschidere de
cont;

§ Determinarea de catre banca a elementelor de personalizare, necesare emiterii cardului si

codificarea datelor personale;

§ Eliberarea cardurilor se face numai dupa depunerea sumelor reprezentand faza de emitere, taxa
anuala de utilizare a cardului, precum si suma minima necesara a fi depusa lunar in conmt;

§ Dupa caz, solicitantul poate beneficia de o linie de credit, pusa la dispozitie de catre banca, dupa
efectuarea analizei de creditare.

Deschiderea conturilor personale are loc dupa semnarea contractului de emitere a cardului. Titularii de
cont, posesori ai cardurilor, trebuie sa efectueze cu regularitate depuneri in cont la termene stabilite de
comun accord cu banca, astfel incat sa fie asigurate cu anticipatie disponibilitatile necesare operatiunilor,
nu mai putin decat valoarea unui plafon minim detreminat de emitent, in functie, de exemplu, de
veniturile lunare nete ale titularului. Titularii pot efectua operatiuni de plati in limita disponibilitatilor
existente in cont sau pot fi creditati pentru o perioada si cu o suma stabilita prin contractul de emitere al
cardului, in care se specifica si conditiile de rambursare. Inchiderea conturilor se face la cererea
posesorului de card sau din initiativa bancii, in caz de nerespectare a clauzelor prevazute in contractul de
emitere.

Deschiderea conturilor persoanelor juridice se face la cererea acestora dupa ce au semnat contractul de
acceptare a cardurilor. Operatiunile de incasari si plati, in si din contul comerciantilor acceptanti de
carduri, se fac de catre banca cu consimtamantul prealabil al clientilor si potrivit cu clauzele contractuale.

Banca crediteaza contul comerciantului cu contravaloarea tuturor documentelor de vanzare-cumparare

primate spre decontare, dupa deducerea comisioanelor si spezelor bancare. Comerciantii pot efectua, de
asemenea, plati in favoarea unor terti din contul pentru operatiuni cu carduri, dar numai in limita
disponibilitatilor existente. Inchiderea conturilor se face la cererea titularului sau a lichidatorilor si pentru
incalcarea prevederilor contractuale.

3.2. Acceptarea cardurilor bancare

Pentru a putea detine calitatea de acceptanti, comerciantii incheie cu banca contracte de acceptare la
plata a cardurilor. Contractele cuprind clauze referitoare la conditiile de acceptare, termenii de
acceptare, drepturile si obligatiile partilor contractante. Clauza de acceptare este obligatorie si
neconditionata.

Bancile emitente pun la dispozitia comerciantilor acceptanti: citiroare de carduri (magnetice sau
electronice); formulare de documente de vanzare ( de exemplu, chitante de vanzare); centralizatoare;
liste cu carduri interzise la acceptare. In schimb, bancile pretend comisionul pentru operatiunea de
acceptare, stabilit pe categorii de comercianti si de comun accord cu ei. De asemenea, fiecarui
comerciant i se atribuie un cod unic, care contine si codul bancii emitente, precum si o limita de
autorizare, reprezentand valoarea maxima a unei operatiuni pentru care nu este necesara obtinerea
aprobarii afectuarii ei de la centrul de autorizare al bancii.

Emitentii, respectiv bancile, trebuie sa asigure servicii de autorizare a efectuarii de operatiuni cu carduri
pentru comerciantii acceptanti. Autorizarea consta in atestarea validitatii operatiunii intre un posesor
autorizat si un comerciant acceptant si se face de Centrul de autorizare, organizat in cadrul biroului
specializat al fiecarei banci. In functie de nivelul limitei de autorizare sunt evidentiate urmatoarele
categorii de operasiuni:

a) Operatiuni cu o valoare mai mica decat limita de autorizare;

b) Operatiuni cu o valoare mai mare decat limita de autorizare;

c) Operatiuni pentru care limita de autorizare este zero.

In toate aceste trei cazuri, comerciantul acceptant verifica atat identitatea posesorului cardului si
caracteristicile de securitate ale acesteia, cat si ultima lista a cardurilor interzise la acceptare si care-i sunt
furmizate de banca emitenta. Dincolo de aceste caracteristici commune, el procedeaza diferit de la un
caz la altul.

In primul caz comerciantul accepta cardul si completeza documentele de vinzare-cumparare aferente

intrucat nu are nevoie de autorizare.

In al doilea caz transmite bancii o cerere de autorizare a operatiunii. Centrul de autorizare verifica
disponibilitatile existente in contul posesorului cardului si aproba sau respinge cererea. In cazul
aprobarii, comerciantul primeste un cod ed autorizare al operatiunii, pe care-l inscrie pe documentele de
decontare, dupa care procedeaza la realizarea efectiva a operatiunii.

In ultimul caz pentru toate operatiunile privind eliberarea de numerar, limita de autorizare atribuita
unitatilor bancii este zero. Drept urmare, ele trebuie sa solicite autorizarea pentru toate operatiunile cu
carduri pentru retrageri de numerar, dupa care inscriu codul de autorizare pe chitantele tip de eliberare
de numerar.

Bancile emitente au dreptul de a refuza la plata contravaloarea documentelor de decontare. Refuzul se

face:
o Fie prin initiativa proprie, in cazul in care se constata nerespectarea cerintelor procedurii de
acceptare a acrdurilor, acelei de autorizare a operatiunilor sau a modului de completare a documentelor;

o Fie din initiativa posesorului, pe baza unei notificari in scris prin care se contesta valabilitatea
documentelor.

In functie de motivele prezentate, refuzurile se pot clasifica astfel:

a) Refuzuri de plata datorate nevalabilitatii operatiunilor din urmatoarele motive: bunurile, serviciile
sau numerarul care constituie obiectul operatiunii nu au fost primate de posesorul cardului dupa ce
acesta a semnat documentele (chitantele tip); operatiunea de vanzare-cumparare nu a fost finalizata
efectiv, iar chitanta tip aferanta operatiunii nu a fost anulata sau nu s- a intocmit o chitanta de stornare;
comerciantii au modificat suma contarvalorii operatiunii fara acordul posesorului de card;

b) Refuzuri de plata datorate nerespectarii procedurii de autorizare a operatiunilor din urmatoarele

motive: cardul era inscris pe lista celor interzise la acceptare; cardul a fost utilizat pentru efectuarea mai
multor operatiuni de vanzare la aceeasi unitate a comerciantului si la aceeasi data im scopul evitarii
solicitarii de autorizare atribuita comerciantului etc;

c) Refuzuri de plata datorate erorilor de completare sau de procesare a chitantelor tip;

d) Refuzuri de plata datorate acceptarii unui card expirat, contrafacut sau a unor operatiuni
frauduloase.

4. Activitatea bancara cu carduri in Romania

In Romania utilizarea cardurilor a inceput in anul 1970, cand persoanele straine nerezidente, care vizitau
tara puteau folosi la anumite hoteluri, restaurante, magazine ca mijloc de plata, cardul . Dar, abia dupa
decembrie 1989 s-a putut discuta despre emiterea propriilor carduri de catre bancile comerciale din
Romania.
In 1992, cinci societati bancare (Banca Comerciala Romina, Banca Agricola, Banca Romana pentru
Dezvoltare, Banca Romana de Comert Exterior-BANCOREX, Banca Ion Tiriac) au pus bazele unei societati
comerciale numita ROMCARD si au emis carduri proprii pe piata romaneasca.

Aceasta societate comuna, numita Romcard, cu un capital social de aproximativ 350 milioane lei, are
drept scop principal mijlocirea tranzactiilor cu carduri.

Primul card in lei a fost emis in Romania de catre BRD in decembrie 1995. El se numea PRIMA si avea o
serie de caracteristici care nu au mai fost prezente la nici un card landat pe piata in anii care au urmat.
Astfel Prima era un card cu functii duale respectiv debit/credit pentru persoane fizice si debit pentru
persoane juridice. Dar principala particularitate era ca prima era un card proprietar, el nefiind emis sub
licenta AMERICANM EXPRESS, DINERS CLUB, EUROPAY sau VISA. Aceasta experienta nu a mai fost
repetata, toate cardurile emise ulterior de sistemul bancar romin fiind lansate sub o marca
internationala.

Astazi exista in circulatie peste 53 de tipuri diferite de carduri active, dintre care 26 au licenta VISA, 21
sub EUROPAY si 6 sub AMERICAN EXPRESS.

Cu exceptia cardurilor BRD Visa Clasic ( lei), BCR Eurocard/Mastercard (lei si USD) si RIB Eurocard/
Mastercard (lai si USD), toate celelalte carduri puse in circulatie sunt de debit, iar statisticile bancilor
arata ca gradul de utilizare a acestora este in proportie de peste 97% numai la ATM-uri pentru eliberarea
de numerar.

Pe piata romaneasca exista, in present, 12 emitenti de carduri:

Ø Banca Comerciala Romana;

Ø BRD-GSG;

Ø Banc Post;
Ø Banca Agricola-Reifeissen;

Ø Banca Transilvania;

Ø BCIT;

Ø Citybank;

Ø Alpha Bank;

Ø ABN AMRO Bank;

Ø ING Bank.

Cultura cardurilor in Romania este inca in dezvoltare. Tot mai multi romani se conving ca a cumpara cu
plata prin card bancar este mai sigur si mai convenabil decat a cumpara cu numerar, semn ca piata este
foarte activa si ca oamenii inteleg necesitatea diminuarii platilor cash. Potrivit studiului realizat de GIK
ROMANIA referitor la piata de carduri, 64 % dintre romani au declarat ca nu cunosc nici un nume de card
bancar si numai 11 % poseda un astfel de instrument financiar.

Statisticile bancilor arata ca 95 % dintre detinatorii de carduri le folosesc pentru retragerea numerarului
din bancomate si numai 5 % efectueaza plati in magazine. In momentul de fata, cea mai frecventa
utilizare pe care romanii o dau cardurilor bancare este aceea de retragere de numerar de la bancomat. In
anul 2002 s-a produs o crestere fara precedent a numarului utilizatorilor de carduri, ca urmare a
punerii in practica a prevederilor referitoare la obligativitatea ca toate institutiile, regiile autonome,
agentii economici cu capital partial sau majoritar de stat sa-si plateasca salariatii prin carduri (cardurile
emise pentru plata salariilor reprezinta 80 % din total). In contextul aderarii Romaniei la Uniunea
Europeana este foarte importanta evolutia in procesarea, utilizarea si reasezarea structurala a
instrumentelor de plata fara numerar electronice pentru a satisface clientela in corelatie cu cerintele
viitorului. S-au facut si se fac eforturi concertate pentru a avansa in acest domeniu fiind implicate in
acest demers Guvernul, Banca Nationala a Romaniei, Ministerul Comunicatiei si Tehnologiei Informatiilor,
bancile, comerciantii, organizatiile care pun la dispozitie carduri si tehnologia necesara, firmele de IT & C.

In tara noastra numai un sfert dintre comercianti pot accepta plata prin card (din cei 7.000 de
comercianti acceptanti sunt activi numai 3.000), fata de Polonia unde sunt 70.000 sau Ungaria unde sunt
65.000 de astfel de comercianti. Cardul este folosit ca instrument de plata mai mult la restaurante si
hoteluri. Sondajele de piata din ultima vreme demonstreaza ca numai 5-6 % dintre romani isi fac
cumparaturi pe card. Se fac eforturi ca, pana la sfarsitul anului, sa se instaleze circa 6.000 de POS-uri la
comercianti, sediile sucursalelor bancare fiind deja acoperite. In aceasta operatiune se mizeaza pe faptul
ca in tara exista peste 20.000 de locatii comerciale care accepta tichete de masa, deci conditii ar exista.
Legea nr. 250/2003 stabileste ca de la 01.07.2003 toti comerciantii cu amanuntul, care au o cifra de
afaceri mai mare decat echivalentul in lei al sumei de 100.000 euro, trebuie sa accepte carduri de plata.
Legea nu prevede, insa, sanctiuni clare pentru cei care nu se incadreaza in acest termen. De altfel nici
comerciantii nu se grabesc sa respecte aceasta lege, deoarece considera prea mare comisionul de 2 %
aplicat la valoarea vanzarilor achitate prin intermediul cardului. Pe viitor, in momentul in care acest
sistem se va generaliza, bancile promit sa mai reduca acest comision pe masura cresterii volumului de
vanzari achitate cu card. Romania este, asadar, inca o tara de numerar. Explicatiile situatiei mentionate
ar fi:

§ romanii nu au inca o cultura a cardului, adica “situatia” si “obisnuinta” de a-l folosi;

§ veniturile romanilor nu au permis expansiunea pietei cardurilor;

§ bancomatele sunt prea putine si se blocheaza relativ frecvent;

§ comerciantii nu accepta carduri la plata invocand comisioanele mari pe operatiune;

§ slaba extindere teritoriala a emitentilor de carduri;

§ accesul greu al oamenilor din orasele mici si din zonele rurale la structurile bancare.
In Romania sunt la ora actuala 19 banci emitente de carduri, ceea ce inseamna aproape jumatate din
sistem. B.C.R., Banc Post si B.R.D. Groupe Societe Generale detin 82 % din piata. Alte trei banci au un
cuvant de spus: Raiffeisen Bank, Banca Tiriac si Banca Transilvania. Recent au intrat pe piata Carpatica,
Romexterra, Unicredit Romania si Finansbank. Bancile romanesti, la ora actuala, ofera clientilor o mare
varietate de carduri in lei si in valuta sub sigla celor doua mari organizatii emitente respectiv MasterCard
si Visa International. Accent se pune din ce in ce mai mult pe emiterea cardurilor utilizate exclusiv pentru
cumparaturi si plati pe Internet. B.C.R si Banca Romaneasca au lansat in acest an carduri virtuale de
debit, in USD, destinate numai platii marfurilor si serviciilor pe Internet.

La finele anului 2003 in Romania 5 milioane de persoane detineau un card valid. Cu aceasta cifra
Romania este inca departe de a atinge masa critica necesara, apreciata de specialisti la 7-8 milioane.
Nedezvoltarea cardurilor in Romania comparativ cu tarile dezvoltate este determinata pe de o parte de
decalajul de peste patru decenii, iar pe de alta parte de costul mare al aparaturii in acest domeniu de
activitate, aparatura pe care tara noastra o importa in totalitate (1 ATM costa intre 15.000-45.000 USD,
iar soft-ul 2.000 USD la care se adauga cheltuieli de instalare, service, inchirierea liniilor de comunicatii).
Romania se afla insa si in urma tarilor vecine. Acest decalaj se datoreaza faptului ca organizarea
activitatilor si cadrul legislativ au demarat cu intarziere, iar managementul bancar romanesc a fost
necorespunzator orientandu-se spre acordarea creditelor de valoare mare si uitand retail banking-ul din
care fac parte emiterea si circulatia cardurilor.

Bancile fac eforturi sustinute pentru cresterea numarului de carduri de credit deoarece acestea detin
numai 7 % din totalul cardurilor emise. Pe piata romaneasca exista numai 5 credit-carduri emise de patru
banci: Banc Post, cardul Briliant; B.R.D.-G.S.G., cardul Visa Classic; B.C.R., cardul Eurocard/Mastercard si
R.I.B., cardurile Eurocard/Mastercard Classic si Gold. Valoarea creditului pe card este diferentiata in
functie de veniturile lunare nete si de capacitatea de rambursare; de regula creditul maxim este dublul
salariului net.

In general, bancile iau in considerare doar venitul solicitantului, doar B.R.D.-G.S.G. ia in calcul venitul net
al familiei. B.C.R. si B.R.D.-G.S.G. nu solicita garantii speciale la acordarea creditului pe card. R.I.B. solicita
drept garantie un depozit colateral, purtator de dobanda, din care titularul nu va putea retrage bani pe
perioada valabilitatii creditului. Banc Post lasa la alegerea clientului modul de garantare oferindu-I
urmatoarele variante: veniturile nete lunare ale unuia sau doi giranti; depozit colateral; polita de risc de
neplata sau polita de asigurare de viata cesionata in favoarea bancii emitente a cardului. Pentru un credit
pe card vechimea minima la locul de munca este de 3 luni fata de 6 luni cat se solicita pentru acordarea
unui credit de nevoi personale. In acelasi timp creditele pe card au o valoare mai redusa decat alte tipuri
de credite si trebuie rambursate in timp mai scurt. Dobanda la creditele pe card este mai mare decat la
creditele traditionale (Banc Post – 29 %; B.R.D.-G.S.G. – 32 %, R.I.B. – 27 %), B.C.R. fiind singura banca
unde se practica aceeasi dobanda: 23 %. B.C.R. a mai lansat, in luna martie 2003, si un card de credit
destinat I.M.M.-urilor, care poate fi utilizat atat in tara cat si in strainatate pentru plata marfurilor si
serviciilor in mediu electronic. Plafonul de creditate este de maximum 800 milioane de lei, iar dobanda
este de 27 %.

In zona numai Romania si Bulgaria nu au inca programe pentru smart carduri. Europa este cea mai
avansata din punct de vedere al cardurilor “inteligente”. Posta Romana si Banc Post se preocupa sa
lanseze un program pilot de plata a pensiilor prin smart carduri, care le va da posibilitatea detinatorilor
sa achite la ATM-uri facturile de telefon, curent electric, gaz, apa si taxele locale.

Derularea afacerilor on-line si efectuarea transferurilor electronice de fonduri impun in mod stringent
asigurarea unei depline securitati a tranzactiilor, autentificarea corecta a participantilor la tranzactii,
precum si posibilitatea repudierii tranzactiilor initiate. Expertii in securitatea retelelor definesc trei
metode de baza pentru autentificarea identitatii persoanelor ce acceseaza o retea: ceva ce se cunoaste –
in general o parola, ceva ce se detine – o cheie, un transmitator de semnale sau un smart card care
detine o cheie de identificare unica, ceva ce este persoana respectiva – dispozitiv de identificare a vocii
pentru calculatoare sau, in cazul cardurilor, imaginea irisului. Cateva solutii de securitate asociate platilor
electronice ar fi:

§ sistemul SSL (Secure Socket Layer) – in care datele transmise sunt criptate astfel incat ele nu pot fi
citite sau modificate in timpul transmisiei. Transferul fondurilor se realizeaza fara autentificarea
clientului, ceea ce reprezinta un inconvenient pentru comerciant avand in vedere ca transferul
fondurilor de la banca clientului nu este garantat

§ sistemul SET (Secure Electronic Transaction) – care asigura confidentialitatea informatiei prin
impiedicarea interceptarii numerelor de cont. SET foloseste perechi de chei RSA pentru a crea semnaturi
digitale: cheia privata este folosita pentru criptare (semnare), iar cea publica este folosita pentru
decriptare (verificarea semnaturii). Cel mai adesea, transmisia securizata a cheilor se realizeaza prin
intermediul unui tert, numit autoritate de certificare (AC). Se garanteaza astfel ca nu este posibila
alterarea continutului mesajelor (datele trimise de cumparator catre vanzator, date de identificare,
instructiuni de plata) in timpul transmisiei acestora prin retea. In cadrul acestui sistem platile sunt
garantate de catre banca, dar sunt necesare investitii suplimentare atat ale bancilor cat si ale
comerciantilor.
§ camuflajul criptografic – care ofera acelasi sistem de securitate ca si un smart card dar este mai
putin costisitor. Utilizatorii sunt autentificati foarte solid prin utilizarea unui ATM unde PIN-ul
utilizatorului nu este niciodata stocat si este cunoscut doar de detinatorul sau.

Pentru urmatorii doi trei ani se va inregistra o crestere semnificativa a cardurilor de debit, insa o rata mai
mare de crestere vor cunoaste cardurile de credit. Pentru aceasta se impune un sprijin real din partea
statului, asa cum s-a intamplat in Ungaria, unde POS-urile au fost subventionate inca din anul 1997, si in
Coreea de Sud, unde, intre altele, au fost reduse taxele cu pana 20 % pentru familiile care au cheltuit pe
card mai mult de 10 % din venitul anual. Banca cu cea mai buna pozitie pentru cardurile de credit este in
momentul actual BRD Societe Generale, care considera ca neperformanta creditelor acordate pe card
este inferioara celei generale.

Este absolut necesara instalarea mai multor ATM-uri, in localitati din intreaga tara, nu numai la sucursale
si agentii bancare, ci in special acolo unde romanii locuiesc.

Trebuie facute eforturi pentru cresterea retelei de comercianti acceptanti, care in Romania ar trebui sa
fie in jur de 50.000. Comerciantii trebuie convinsi de faptul ca acel comision de 2 % din valoarea unei
tranzactii, pe care trebuie sa-l plateasca bancii, nu reprezinta o pierdere, ci aduce si un beneficiu: mai
multi clienti si mai multa marfa vanduta.

Pana in anul 2006 , conform mandatului Visa, toate bancile Europei Centrale si de Est vor migra catre
emiterea si acceptarea smart cardurilor. Pentru Uniunea Europeana mandatul este pana in 2005.

In concluzie, in viitor, se are in vedere trecerea de la o crestere cantitativa la una calitativa, de la debit si
overdraft la credit, de la carduri de salarii la carduri cu pachete de servicii, de la retrageri de numerar la
tranzactii la comercianti.

5. Tendinte noi in tehnologia cardurilor

Pana in present, in activitatea de transfer electronic al fondurilor a aparut o serie de alternative la

cardurile deja existente pe baza de banda magnetica sau microprocessor. Acestea sunt rezultatul
introducerii unor tehnologii electronice deosebit de inalte ale unor firme specializate in domeniu. Au luat
nastere ca urmare a dorintei continue de perfectionare, precum si datorita dorintei de stopare a
fraudelor . deoarece costurile lor sunt ridicate, se utilizeaza experimental pe scara relative restrinsa.

CRYPT CARD se bazeaza pe sistem electronic computerizat care asigura prelucrarea foarte rapida a
datelor. Acest tip de card este complet independent de un calculator, avand incorporat un procesor si un
ceas. Are la baza un procedeu de codificare ce se poate efectua la intamplare fara a i se micsora
performantele. De asemenea, se asigura o viteza de prelucrare a datelor deosebit de ridicata (15
Mb/secunda), mai mare decat cea a sistemelor obisnuite. Ceasul cu afisaj electronic asigura si
posibilitatea de codificare, utilizand caractere ce nu pot fi falsificate. Protectia este realizata prin
intermediul unui dispozitiv electronic deosebit de sofisticat ce are la baza o tehnologie speciala de
cifrare. Cifrarea se realizeaza prin intermediul unui computer, avand forme imposibil de descifrat, ceea
ce-i confera utilizatorului o siguranta ridicata. Numai cand computerul cifrului arata ca cifrul cardului este
valabil, iar cand cardul recunoaste raspunsul computerului, se va permite accesul la informatii. Aceste
doua cai de autentificare stopeaza atat utilizarea defectuoasa a dispozitivului electronic, cat si a cardului
ce poate fi pierdut sau furat.

Daca o companie are mai multe probleme de rezolvat, utilizand acest sistem, cardul poate fi programat
sa aiba acces la mai multe dispozitive electronice.

LASER CARD, sub forma nonmagnetica, cu o mare densitate a inregistrarilor, are o inalta capacitate de
memorie. Este realizat dintr-un material special, de dimensiuni reduse care permite o conmcentrare
foarte mare de informatii. Capacitatea de socare a LASER CARD este cuprinsa intre 4 si 6.6 Mega Byti,
fiind de 500 de ori mai mare decat a cardurilor cu microprocessor si de 20.000 de ori mai mare decat a
celor cu banda magnetica, si poate cuprinde cateva sute de mii de caractere.

DIGITAL CREDIT este noul sitem de plati introdus de VISA INTERNATIONAL. Acest nou sistem electronic
permite codificari care sunt deja programate la nivelul benzii magnetice, ceea ce a dus la reducerea
pierderilor, ca urmare a fraudelor. Este compatibil la sistemul PS 2000 (PAYEMENT SERVICE), care consta
in faptul ca pentru fiecare tranzactie, efectuata cu oricare comerciant, de oriunde, se atribuie un numar
unic. Astfel, identificarea se poate face direct prin aflarea terminalului POS de la care s-a initiat
operatiunea.

CARDURILE BANCARE CU FOTOGRAFIA posesorului presupun o tehnologie de imprimare cu ajutorul

laserului. Tehnologia este cunoscuta sub numele de difuzia culorii bazandu-se pe transferal de caldura.
Prin intermediul acestei tehnici a fost creata posibilitatea imprimarii pe fata sau pe spatele cartilor de
plata a fotografiei, semnaturii detinatorului, fapt ce va contribui active la reducerea fenomenului
infractional.

CARDUL OPTIC este una din cele mai recente afirmari, poate fructifica multe din inovatiile propuse
pentru perfectionarea cardului, fiind bazat pe un alt varf al tehnologiei-fibra optica.

Cardul optic presupune includerea in structura cardului a unei benzi optice utilizate in sistemul CD-ROM
care coexista cu o banda magnetica.

Prin aceasta, pe de o parte, se majoreaza memoria pana la 4.1. mega byti, iar pe de alta parte, se
abiliteaza cardul cu calitati superioare privind siguranta informatiilor intrucat banda optica si informatiile
inregistrate nu pot fi alterate.

Cardul optic va putea folosi posibilitati de indentificare si recunoastere multiple; fotografiere, fisier de
informatii privind datele personale, imagini ale amprentei sau ale irisului posesorului inlaturand
definitive pericolul falsurilor si, in general, al furturilor de identiatate.