Textul narativ literar

-prezintă întâmplări, desfășurate într-o ordine cronologică.

Înlănțuirea este procedeul de juxtapunere, de legare a secvențelor aceluiași fir narativ într-o
ordine cronologică a întâmplărilor. Trecerea de la o secvență la alta se poate face prin alăturare
sau prin utilizarea unor formule: apoi, când, după aceea, după un timp, imediat, după, la un
moment dat, în cele din urmă.
Alternanța este procedeul prin care două fire narative sunt prezentate ca desfășurându-se în
paralel. Naratorul împletește cele două șiruri de întâmplări întrerupând un fir narativ pentru a-l
continua pe celălalt. În trecerea de la un fir narativ la altul, naratorul poate utiliza expresii
precum: în același timp, în acest timp, pe când se întâmplau acestea.
Cum e lumea-două planuri narative care se intersectează: -destinul puiului de urs;
-prezența Marei, care salvează puiul de urs.
,,apoi ursulețul râmâne singur din nou’’-înlănțuirea; ,,după ce termină para’’- înlănțuirea ,,cam în
același timp, într-o cameră din centrul Sibiului’’- alternanță ,,în tot acest timp’’-alternanța ,,după
ce s-a terminat conversația’’- înlănțuire
Trăsăturile textului narativ: -sentimentele sunt exprimate, în mod indirect, prin intermediul
naratorului, a personajelor, care participă la o acțiune. -sunt prezente personajele: principale
(ursul Bianca și Mara), secundare (îngrijitoarea) episodic (mama Marei și o bătrână) figurant ( un
bărbat mustăcios) și personajul colectiv (funcționarii, jandarmii, politistul, doi oameni cu pușca) -
principala instanță a comunicării o constituie naratorul (care este obiectiv), care relatează
întâmplările la persoana a III-a, lucru reieșit din prezența unor indici morfologici: -verbe la
persoana a III-a ,,intră, ,,vede, ,,încremenește, ,,spune
-pronumele la persoana a III-a: ea și lui.
-cronotopul- indicii spațio (în toată grădina, prin fiecare cușcă, prin parc, la Zoo Sibiu) și
temporali( dimineața devreme, după un timp, în clipa următoare, în septembrie, la opt și jumătate,
cândva) -acțiunea se desfășoară cronologic (pe momentele subiectului)
Expozițiunea-acțiunea începe într-o dimineață, într-o grădină zoologică, unde un pui de urs a fost
trezit de aripile unui fluture, poposit pe un ciulin. Îngrijitoarea hrănește animalele și îi dă acestuia
o pară gustoasă, care-i aduce un moment de fericire. Puiul de urs rămâne singur căutând fluturele
ce zboară liber ,,departe’’-este lumea despre care crede că există dincolo de cușca lui, de unde vin
sunete, mirosuri, ființe. Acel loc ,,departe’’, ,,de dincolo’’, visat al unei lumi diferită de ,,lumea
de aici’’, strâmtă, în cușcă-este lumea fluturelui, a zborului. Intriga-îngrijitoarea uită să închidă
poarta, iar puiul de urs, Bianca, pleacă din parcul Zoo în lume pe urmele fluturelui-în lumea
speranței, în căutarea unui nou început.
Desfășurarea acțiunii
Puiul de urs descoperă splendoarea lumii de dincolo, a misterului, a altei vieți, fără zăbrele: lacul,
rațele, copacii, iarba. Vede fericirea, libertatea. Povestirea este întreruptă (alternanța) de dialogul
unei mame îngrijorate, care a urmărit o știre la TV despre un urs ce umblă pe străzile Sibiului.
Fiica sa, Mara, dorește să ajungă la pașapoarte și apoi la serviciu, la biblioteca la care lucrează și
nu ia în seamă atenționarea mamei.
Punctul culminant
Redă agitația de la pașapoarte, oamenii strigă și apar oamenii de ordine și vânătorii. Mara îl vede
pe puiul de urs neajutorat, ghemuit într-un ghiveci cu mușcate, căutând o scăpare. Gândurile
acestuia sunt redate cu repeziciunea scăpării a reîntoarcerii în cușca unde este în siguranță.
Deznodământul
Mara, cu propriul trup, salvează puiul de urs, iar acesta rămâne să privească petalele mușcatelor
purtate de vânt.
Tema-singurătatea, iubirea față de animale, dar și dorința de cunoaștere a unei lumi aparte.
Titlul ,,Cum e lumea'' este lipsit de punctuație și poate fi interpretat ca o exclamație
dezamăgitoare a unei ființe, care probabil și a zis că în loc să aibă o viață perfectă într-un loc
zăbrelit, mai bine să-și ia libertatea și să o transforme într-o aventură și să meargă înainte să
cunoască o altă lume. De asemenea, poate fi și o întrebare, care ne îndeamnă la dorința de a
cunoaste.