Sunteți pe pagina 1din 1

APEL CTRE LICHELE Gabriel Liiceanu

Suntei puini n mijlocul acestui popor, de vreme ce el s-a putut regsi peste noapte cu o asemenea for i graie; i totui muli, dac ai putut face cu putin, hrni i cauiona oroarea vreme de 40 de ani. Vou, acestor muli-puini, v adresez urmatoarea chemare: Lsai o respiraie mai lung ntre ultimul omagiu pe care l-ai scris, ntre ultima edin n care v-ai exprimat entuziasmul pentru realegerea lui Ceauescu la cel de-al XIV-lea Congres i adeziunea grbit pe care ai venit s v-o dai n zilele n care timiorenii nu terminaser s-i ngroape morii i n care sngele de pe bulevardul Magheru i din Piaa Palatului nu se zvntase nc. Nu mai strngei o vreme, brbtete, mna colegilor votri i nu-i mai privii senini n ochi. Lsai s se ntrevad o urm de sfial n privirea voastr. Fii o vreme stingheri. Nu mai aprei la televiziune. Nu mai scriei n ziare. Nu v mai ridicai glasul dect pentru o scurt cin, cci altfel l ridicai din nou n miciun. Lsai cuvintele s spun ceea ce spun; nu mai folosii o vreme vorbele "demnitate", "libertate", "contiin", "dreptate", "popor". Nu asasinai aceste cuvinte. Renunai la alibiuri morale spunndu-v c ai fcut nencetat rul ca s putei face din cnd n cnd binele. S nu v fie fric, ci doar, din cnd n cnd, o lung i insuportabil ruine. Cutai un printe care i-a pierdut n zilele acestea copilul i cerei-i iertare. Intrai n noul an meditatitivi. i aprindei o lumnare pentru cei mori i pentru voi. Iar dac vei da curs acestei chemri, vei nceta s fii lichele i vei primi recunotina noastr. V vom iubi. 30 decembrie 1989