DEFINIȚIE

MIGRAȚIA=FENOMEN COMPLEX CARE

CONSTĂ ÎN DEPLASAREA UNOR MASE DE
OAMENI DINTR-O ARIE TERITORIALĂ ÎN ALTA.

ÎN ISTORIA UNIVERSALĂ MIGRAȚIILE DE

POPULAȚII AU FOST O PERMANENȚĂ.NU
EXISTĂ EPOCĂ ISTORICĂ ÎN CARE MARI MASE
DE OAMENI SĂ NU SE FI AFLAT ÎNTR-O
CONTINUĂ MOBILITATE DEMOGRAFICĂ.
1.MAREA COLONIZARE GREACĂ( SEC.VII-V Î.HR)
Paralel cu dezvoltarea cetăților gecești, se conturează o micare de emigrație, cu
multiple cauze:de ordin economic( se caută noi piețe de desfacere și crearea unor axe
comercile), de ordin demografic(se caută noi ținuturi de populare), de ordin politic (conflictele
interne din cetăți și exilurile politice).
Au existat mai multe cetăți care au avut un rol preponderent în fenomenul de
extindere a civilizației grecești:Chalcis, Megara, Corint, Sparta, Milet, Rhodos, Atena. Dintre
cetățile nou întemeiate, două se remarcă prin importanța economică și istorică:
Massilia(Marsilia)-600 î.hr. Și Byzantion-660 î.hr.
 Roma Antică a fost un oraș-stat a cărui istorie se întinde în perioada de timp cuprinsă
între 753 î.Hr. și 476 d.Hr. Pe parcursul existenței sale de douăsprezece secole,
civilizația romană a trecut de la monarhie la republică oligarhică și,apoi, la imperiu
extins.
Ea a dominat Europa de Vest și întreaga arie în jurul Mării Mediterane, prin cuceriri și
asimilare, însă, în final, a cedat în fața invaziilor barbarilor din secolul V, marcând, astfel,
declinul Imperiului Roman și începutul Evului Mediu.
Civilizația romană e, deseori, clasificată ca o parte din Antichitatea Clasică, împreună cu
Grecia Antică, o civilizație care a inspirat mult cultura Romei Antice.
Roma Antică a adus contribuții importante în organizarea politică și administrativă,
juridică, artă militară, artă, literatură, arhitectură, limbile Europei (limbile romanice), iar
istoria sa continuă să aibă o influență puternică asupra lumii moderne.
La baza procesului de formare a popoarelor medievale
a stat migraţia popoarelor.
Europa civilizată a fost reprezentată de Imperiul
Roman. În afara acestui teritoriu, se aflau regiunile
,,barbare”.
Deși istoricii sunt de acord în privința recunoașterii rolului
capital al invaziilor în formarea Europei, continuă să existe
multe discuții în ceea ce privește cauzele, cât și natura și
evaluarea consecințelor acestor mișcări de popoare în care
coexistă migrațiile în interiorul Europei și invaziile venite
din exterior.
Un fenomen atât de complex , desfășurat timp de peste cinci secole și la scara unui
continent nu are o singură cauză.Cercetările sunt îngreunate de absența izvoarelor
scrise, deoarece aceste popoare nu descoperiseră scrisul.De aceea sunt invocate mai
multe tipuri de cauze:
- aceste popoare s-au pus în mişcare sub presiunea altor migratori veniţi din Asia;

- tentaţia bogăţiilor din Imperiul Roman sau a unor pământuri nelocuite la marginea
imperiului, slab sau prost apărate;
- creşterea demografică;

- schimbările climatice;

- transformările în modul de viaţă, mutaţiile sociale;

Dacă ne mărginim la principalele mișcări de populații, se pot distinge, în timp,

trei mari cicluri: cel al germanilor, cel al slavilor și arabilor, cel al vikingilor și al
ungurilor. Primele valuri de popoare migratoare au afectat Imperiul Roman în
secolele III – IV.
Principalele popoare migratoare din categoria germanilor au fost:
vandalii, vizigoții, ostrogoții, francii, anglo-saxonii, longobarzii.
 Slavii, populații pașnice și mari, stabilite în regiunile de șes
de la nordul Dunării, vor fi puși în mișcare sub conducerea unor
populații turco-mongole, avarii și bulgarii.Slavii trec masiv la o
viață sedentară în văile Peninsului Balcanice, împingând spre
înalțimile munților populațiile autohtone.Slavizarea Balcanilor are
mai multe consecințe:
-schimbarea structurii etnice a populației;
-se pune capăt crizei demografice a Imperiului Bizantin, care
afectase mai ales agricultura;
-slavii s-au constituit într-o barieră foarte greu de vor pluti Orientul
grecesc și Occidentul latin, unul față de celălalt. trecut de la est la
vest, ceea ce a determinat accentuarea ignoranței în care
Marile descoperiri georgrafice definesc explorările geografice din a
doua jumătate a sec. XV și secolul XVI,realizate de spanioli și
portughezi, care s-au finalizat cu descoperirea unui nou drum spre
India, cu descoperirea Americii și cu demonstrarea faptului că
Pământul este rotund. Cauzele acestor exporări au fost multiple:
Economice
- dezvoltarea manufacturilor, băncilor şi comerţului în ţările din
Apusul Europei;
- nevoia de mirodenii, aur, argint.
Progresele tehnice în navigaţie
- invenţii: cârma, busola, caravela, astrolabul;
-s-au realizat îmbunătăţiri în întocmirea hărţilor.
Religioase-expansiunea creștinismului.
 Cristofor Columb
- considera că Pământul este rotund şi că
navigând spre vest se poate ajunge în
Orient;
- proiectul său a primit acceptul reginei
Spaniei, Isabella de Castilia;
- în oct. 1492 a ajuns în Arh. Bahamas;
- până în 1504, a mai condus încă trei
expediţii explorând insule şi ţărmurile
Americii Centrale;
- convins că a descoperit drumul spre India, a
murit în 1506, sărac şi uitat de toată
lumea;
- a fost un mare navigator şi cartograf, iar
descoperirea Americii, unul dintre
marile evenimente ale istoriei
universale;
- noul continent descoperit a fost numit
America în onoarea navigatorului
florentin, Amerigo Vespucci (1507).
 Atât în America de Sud, cât și în America de Nord, prima
prezență europeană a fost cea spaniolă.În America de Nord,
spaniolii au venit în 1513, în Florida.
Din secolul al-XVI-lea, francezii au început o serie de colonizări
în zona Quebec.Până în anii 1630 colonizarea a fost extinsă de-a
lungul fluviului St.Laurențiu, iar ăn 1663 Noua Franță a devenit
colonie a coroanei franceze sub Ludovic al-XIV-lea.
În 1763, zona franceză a Americii de Nord, avea 80 000 locuitori
și întreg teritoriul a trecut sub control britanic.
Prima aventurare englezilor în America de Nord a fost condusă
de J.ohn Cabot.După decenii de neglijare, interesul englez în
Lumea Nouă a reînviat odată cu lupta geopolitică a țării cu
Spania.
 Eforturile de colonizare au fost reluate după 1603, sub
domnia lui Iacob I.S-au creat Companiile ”London” și ”Plymouth
Virginia” pentru promovarea colonizării.
Pentru intensificarea colonizării au fost adoptate măsuri economice,
sociale, printre care exilarea în cazul încălcării legilor.
O măsură controvesată privind colonizare a fost utilizarea sclavilor
africani.Primul imporort cunoscut de sclavi a avut loc în anul 1619,
deși spaniolii și portughezii transportaseră până atunci în
continentul amrican 1 milion de africani.
În jurul anului 1640 prezența britanică în America de Nord era un
fapt bine stabilit.La sfârșitul sec. XVIII populația coloniilor era cu
puțin sub 4 milioane locuitori.
COLONIA 1700 1740 1770
Connecticut 24 000 70 000 175 000
New Hampshire 6 000 22 000 60 000
New Jersey 14 000 52 000 110 000
New York 19 000 63 000 185 000
Pennsylvania 20 000 100 000 275 000
Maryland 31 000 105 000 200 000
Carolina de Nord 5 000 50 000 230 000
Carolina de Sud 8 000 45 000 140 000
Virginia 72 000 200 000 450 000
 Expansiunea europeană în toată lumea este unul dintre
elementel majore ale istoriei umane.Expansiunea europeană,
desfășurându-se pe durata a mai bine de 4 secole, a avut ca efect
apariția pe tot globul a unor societăți de factură europeană.Ele au fost
create de valul de emigranți care, de-a lungul secolului XIX , au părăsit
Europa.Se estimează că nr. emigranților din Europa spre alte zone, între
1840 și 1914, este de 35 milioane locuitori.
Acestor locuitori li se vor adăuga polonezii și cehii ce se vor
instala în Germania, slovenii, sârbii și grecii ce se vor instala în nordul
Austro-nUngariei și uriașul curent migrator italian, cu precădere spre
Franța. Dintre cei 8 milione de italieni care părăsesc peninsula între
1900-1914, 3 râmân în Europa. Enorma mișcare a populației europene
pornită dinspre partea săracă a Europei este consecința dinamismului
demografic european, a ingalității sociale, persecuțiilor politice și
religioase.A cincea parte a evreilor din Rusia, au părăsit țara după 1880,
pentru a scăpa de pogromuri.
 Cea mai mare parte a acestor emigranți s-a stabilit în America de
Nord, mai ales S.U.A.:10 milione de emigranți între 1900-1914.
Emigrația portugheză și spaniolă s-a orientat cu precădere către Brazilia și
Argentina.
Popularea Australiei și Noii Zeelande a a fost aproape în întregime
europenă și anglo-saxonă , înregistrându-se și un puternic curent migrator
originar din Regatul Unit în deceniul dinaintea primului război mondial.
Popularea europeană n-a fost neglijată nici în nordul Africii :750 000 de
europeni în Algeria(1911), 45.000 de francezi și 100 000 de italieni în Tunisia
(1914), 1 milion de europeni în Africa de Sud(1914).
Colonizarea în Africa Neagră, n-a fost însoțită de constituirea unor societăți
de tip euroean.Același lucru este valabil și pentru Asia, cu excepția Siberiei:
peste 10 milione de coloniști se inastalaseră până în 1914 la est de Ural.
 Organizația Internațională pentru Migrație a evidenţiat
factorii care stau la baza fenomenului migraţionist:
1. factori de tip push/de împingere:nivel de trai scăzut, sărăcia,
lipsa unui loc de muncă, probleme etnice, existenţa crizelor rezultate
din dezastre naturale, accidente tehnologice sau terorism, sau chiar a
crizelor financiare, a celor politice şi a conflictelor sociale etc.
2. factori de tip pull/de atragere:nivel de trai mai ridicat, nivel al
salariilor mai ridicat, posibilitatea de a găsi un loc de muncă mai
bun, experienţa reţelelor sociale, libertate individuală etc.
3.factori non-economici:limba, contingenţa culturală şi geografică,
legături de tradiţie, istorice, foste colonii.
 IMIGRAȚIA ÎN ROMÂNIA
Imigrația în România este un fenomen
relativ recent, România rămâne
preponderent o țară de emigrație netă cu
mai mult de 3 milioane de romani aflați
la muncă sau studii în străinătate.
Conform datelor furnizate de
Inspectoratul General pentru Imigrări,
în 2015, în Romania locuiesc 100,000
imigranți, dintre care 40,000 sunt
cetățeni UE și în jur de60,000 cetățeni
țări terțe.
Principalele tipuri de imigranți din
România: cei care studiază la școlile și
universitățile românești și imigranți
veniți cu reunficare familală și/sau sunt
membru de familie cetățean român.
Numărul solicitanților de azil din România a
cunoscut o ușoară creștere în perioada
2012-2015.România a înregistrat un
număr de 1700 aplicații pentru azil, cu o
rată de aprobare de 47% care au primit
protecție internațională.
 CINE SUNT IMIGRANȚII DIN
ROMÂNIA?
Imigraţia este de aproximativ 0.5% din
populația totală.Mai mult de jumătate
dintre imigranţi sunt membrii de
familie ai unui cetăţean român/
cetăţean UE şi SEE.Aproape 10%
dintre imigranți au ajuns în România
pentru reunificarea familială.O treime
din imigranţii din România sunt cei
veniţi să studieze în școlile și
universitățile româneşti.Cu un procent
sub 15% există imigranţii care au ales
România pentru un loc de muncă.Mai
puțin de 5%, cetățeni ai tărilor terțe,
au dezvoltat mici afaceri în
România.Principalele ţări de origine
pentru străinii cu şedere temporară în
România, respectiv o pondere totală
de peste 60%: Republica Moldova
(peste 30%), Turcia (peste 15%) şi
China (mai mult de 12%).Cei mai
mulţi străini cu şedere permanentă
provin din Turcia, China și Siria.
 Tara 2012 % 2011 Diferență Evoluție
ALGERIA 436 29,92% 81 355 438,27%
MAROC 251 17,23% 29 222 765,52%
AFGANISTAN 127 8,72% 36 91 252,78%
PAKISTAN 122 8,37% 44 78 177,27%
SIRIA 88 6,04% 13 75 576,92%
TUNISIA 59 4,05% 68 -9 ‐13,24%
BANGLADESH 47 3,23% 12 35 291,67%
TERITORIILE 45 3,09% 11 34 309,09%
OCUPATE
PALESTINIENE
IRAK 29 1,99% 39 -10 ‐25,64%
EGIPT 28 1,98% 11 17 154,55%
ALTE TĂRI 225 15,44 209 16 7,66%
GRAND TOTAL 1457 100,00% 535 904 163,47%
1.Carpentier, Jean/ Leburn, François-Istoria Europei, editura
Humanitas, București, 1997;
2.Jenkins, Philip-O istorie a Statelor Unite ale Americii,
editura Artemis, București, 2002;
3.www. igi.mai.gov.ro
4.www.oim.ro
5.www.europa.eu