02 Arheologia Medievala II 1998 PDF

https://biblioteca-digitala.
ro
Muzeul Banatului Montan Muzeul Brăilei
Reşiţa
Asociaţia Arheologilor Medievişti din

România
"""
ARHEOLOGIA MEDIEVALA
II
1998
(Îf\
~l)J
Editura BANATICA
..
Resita, 1998
https://biblioteca-digitala.ro
Volum îngrijit de membrii Consiliului Ştiinţific al
Asocia,fiei Arheologilor Medievişti din RomJnia,
COLEGIUL DE REDACTIE
'
ADRIAN ANDREI RUSU
VICTOR SPINEI
DUMITRU TEICU
'
ISSN l 224-8304
•Consilier editorial: PETRU CALIN•
Pentru orice corespondenţă legată de Pentru orice corespondenţă legată de

acest volum, vă rugăm să vă adresaţi Muzeului publicaţie şi colaborările la ea vă rugăm să vă
Banatului Montan. 1700 Reşiţa, B-dul Republicii 1O. adresaţi
Asocia,fiei Arheologilor Medievişti din
România
Preşedinte: dr. Adrian Andrei Rusu
3400 Cluj-Napoca, B-dul Eroilor nr.32, ap.21,
tel.: 064/43.02.60
•
Coperta I: Cercel din necropola de la Cuptoare (com. Cornea, jud. Caraş-Severin) sec. X/I-XIII.
SUMAR - SOMMAIRE - CONTENTS - INHALT
ISTORIA ARHEOLOGIEI MEDIEVALE ÎN ROMÂNIA
ADRIAN ANDREI RUSU, Arheologia cetăţilor medievale ale Transilvaniei ..................... „. 5

(Die Archaologie der mittelalterlichen Festungen Siebenburgens) .............. „ ...... t 5
METODOLOGIE
EUGEN S.TEODOR, Introducere în volumetria ceramicii secolului VI la nordul

Dunării de Jos ..........................................................................................................2 t
(lntroduction in the pottery's volume from Vlth century, in the northern ·
part of the Lower Danube) ............................................ „ ................•.....••.•............. 39
ASEZĂRI SI LOCUINTE
' ' '
ANCA PĂUNESCU, ELENA RENŢA, Aşezarea medieval timpurie de la Bucu, judeţul

Ialomiţa ...................................................................................................................5 t
(Early medieval Settlement (X-XI c.) from Bucu, Ialomiţa County) . „ .................... 61
GHEORGHE MĂNUCU-ADAMEŞTEANU, Nufăru (jud.Tulcea) - oraş bizantin fortificat,
la Dunărea de Jos (sec.X-XIII) .... „ .............................................................•.•........... 79
(Nufăru (dep. Tulcea) - cite byzantine fortifiee, au Bas-Danube (Xe-x1ue siecles) ... 85
PETRE MUNTEANU BEŞLIU, Cercetări de arheologie medievală în perimetrul oraşului
Sibiu efectuate în ultimul deceniu .........................................................................87
(The medieval archaeological excavations in Sibiu during the last ten years) ...... 95
IOAN CRIŞAN, O locuinţă din secolul al XVI-iea din aşezarea medievală Rădvani
(jud.Bihor) ............................ „ ........................................................................•..•.. 103
(Une habitation du XVle siecle du village medieval Rădvani (dep. Bihor) .......... 106
NECROPOLE ŞI MORMINTE
IOAN SILVIU OŢA, Mormintele bogomile din sudul Banatului (secolele XII - XV) ........ 113
(Bogomil graves from south of Banat XWh-XVth centuries) ........................... „ .•.•.• 119
ADRIAN IONIŢĂ, Observaţii asupra sarcofagului lui Mircea cel Bătrân ............ „ ....•.•.•••• 125
(Observations sur le sarcophage de Mircea L'Ancien) ........................................ 127
GHEORGHE PETROV, Un vechi cimitir românesc la fosta biserică greco-catolică din
Orăştie (jud. Hunedoara) ...................................................................................... 129
(Un vieux cimetiere roumain a I' ancienne eglise greco-catholique de Orăştie) 135
DANA MIHAI, Mormântul unei femei din familia Frangulea, din necropola nr. 1 de la
Piua Petri (Oraşul de Floci}, corn. Giurgeni, jud. Ialomiţa .................................... 139
(A grave of Frangulea's woman discovered in the first cemetery from Piua Petri
(Oraşul de Floci) .................................................................................................... t 4 t
MATERIALE ARHEOLOGICE
ZENO-KARL PINTER, Im Miereschtal entdeckte Bewaffungsstucke und Teile militari-

scher Ausrustung karolingischer Herkunft............................................................. t 45
PARASCHIVA V.BATARIUC, FLORIN HĂU, Un encolpion din secolele XIII-XIV
descoperit la Suceava ........................................................................................... t 55
(Une croix reliquaire datant des XIUC-XIVe siecles decouvert a Suceava) ............. t 57
NICOLAE-MARCEL SIMINA, GHEORGHE ANGHEL, Capete de buzdugan din
secolele XI - XIV din colecţia Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia .................... t 6 t
(Streitkolbenkopfe des t 1.-14.Jhs. aus der Sammlung des Landesmuseums
der Vereinigung aus Alba Iulia (Karlsburg) ........................................................... t 68
GEORGETA EL SUSI. Arhăozoologische Forschungen in den mittelalterlichen Siedlungen
des Banats ............................................................................................................. 173
MONUMENTE
DANA MARCU, Biserica Sfântul Gheorghe de la Lupşa (Jud. Alba) ................................. 193
(The St. George church from Lupşa (Alba county) ) ............................................. 206
IONEL CÂNDEA. Altarul bisericii din citadela de la Cetatea Albă şi „ipoteza
otomană„ privind ridicarea cetăţii ........................................................................ 2 t 3
(L'autel de l'eglise dans la Citadelle de Cetatea Albă (la Cite Blanche) et
'Thypothese ortoman" sur l'elevation de la cite) ) „ .... „.„.„ .... „ .. „„„.„„„„.„„„„215
CRONICA
Emil Ioan Emandi ( t 948- t 996) (Stela Cheptea) „ „„ .. „ „. „. „„ ..... „ ......... „ „ ....... „ .... „„ .. „ „221
Adunarea generală şi Sesiunea ştiinţifică anuală a AAMR (Adrian Andrei Rusu) . „ ... „ „ .. 225
RECENZII
Spa,fiul nord-est-c,arpatic În mileniul Întunec,at. Coordonator Victor Spinei. laşi,

Editura Universităţii „Al.I.Cuza", 1997, 257 p. (Laurenţiu Razvan) .. „ ....... „ ..... „ .. 227
ŞTEFAN OLTEANU, Societatea c,arpato-danubiano-pontică În secolele IV-XI.
Structuri demo-economice şi social-politice. Bucureşti, t 997, 227 p. + 4 anexe
+44 planşe integrate în text. (Călin Cosma) „ .... „ ....... „ .... „ ........... „ „ ..... „ ........ „ .. 229
ION GH.HÎNCU, Străvechi monumente din Republic,a Moldova. Chişinău, Edit. ARC,
1996, 143 p. (Vasile Cotiugă) ................. „ .......... „ „ .......... „ ................................... 233
ALEXANDRU MADGEARU, Continuitate şi discontinuitate culturală la Dunărea de jos
În secolele VII-VIII. Bucureşti, Editura Universităţii, 1997, 255 p. (Victor Spinei) 234
ION TENTIUC, Popula.fia din Moldova centrală În secolele XI-XIII. laşi, Editura Helios,
1996, 280 p. + 36 fig. (Laurenţiu Chiriac) „ ........... „ .. „ .............. „ ...... „ .„ ....... „ ...... 238
DUMITRU ŢEICU, GHEORGHE LAZAROVICI, Cornea. Din arheologia unui sat medieval
din Clisura Dunării. Reşiţa, Editura Banatica, t 996, t 53 p.+32 pi. (Adrian
Andrei Rusu) ................................ „ ................................. „ ............................. „ ..... 240
BENKO ELEK, DEMETER ISTVÂN, SZEKELY ATTILA, Kozepkori mez6varos a
Szekelyf61d6n (Târgul medieval din Secuime), Cluj, ed. de Societatea Muzeului
Ardelean, t 997, t 56 p.+5 t pi. (Szocs Peter Levente) ................................... „ .... 24 t
ALEXANDRU ARTIMON, IOAN MITREA, Bacău. Reşedin,tă voievodală. Bacău, Ministerul
Culturii, t 996, t 00 p.+5 t pi. (Adrian Andrei Rusu) ................................ „ .......... 243
GHEORGHE POSTICÂ, NICOLAE CONSTANTINESCU, Cipriana. Repere istorico-arheo-
logice. Chişinău, Ştiinţa, t 996, 1 t 1 p. (Adrian Andrei Rusu) ........... „ .. „ ..... „ ....... 244
IONEL CÂNDEA, Mănăstirea Măxineni. Brăila, Editura lstros şi Editura Episcopiei
Dunării de jos, t 996, 280 p. (Laurenţiu Raz.van) ................................................... 245
LISTA ABREVIERILOR ..................................... „ ................................................................. 248
Arheologia Medievală
Arheologia cetăţilor medievale

ale Transilvaniei
ADRIAN ANDREI RUSU
/. Necesitatea. De la romantism încoace, castelologia transilvană

s-a confruntat adesea
cu problema precarităţii surselor scrise, precaritate dublată nefericit de procentul ridicat al
distrugerilor de monumente fortificate. Acesta este motivul căruia i se datorează observaţia
potrivit căreia, pentru a scrie astăzi orice fel de istorie a unei fortificaţii medievale este nevoie,
în mod obligatoriu, a face apel la arheologie.
Începuturile arheologiei fortificaţiilor medievale se leagă de începuturile însăşi ale
arheologiei medievale în general, ale celei din Transilvania, în mod special. Suntem încă foarte
departe de a aprecia amploarea şi contribuţiile arheologice la nivelul celorlalte tipuri de izvoare
de cercetare. Lucrul se datorează, aici, carenţei generale a studiilor de medievistică.
Cele dintâi săpături în cetăţi, efectuate cu alte scopuri decât acelea de a afla „comori",
au fost făcute la sfârşitul secolului al XIX-iea şi la începutul secolului XX. Cunoaştem unele
informaţii despre săpături la Pîncota ( 184 7, 1862- 1865, 1883, dar interesate şi, sau mai mult, de
biserica din interiorul cetăţii, datată în secolele XI-XIV), Codlea ( 1882), Sibiel ( 1888), Braşovia
(1890), Sibiu (1908), Bixad (1908-1909), Şprenghi (1912). Acele acţiuni nu au decât o valoare
istoriografică, desigur pe lângă aceea asupra atenţionării distrugerilor stratigrafice pentru toţi
cei care ar dori să reia cercetarea acelor obiective. Cei care s-au angajat în acele săpături erau,
în cel mai bun caz, diletanţi curioşi (istorici, oameni ai Bisericii, medici, arhitecţi, militari etc).
bine intenţionaţi. Nimeni, în acea vreme, nu ştia exact ce poate cere de la o cetate medievală
dezafectată ori aflată într-un oarecare stadiu de distrugere. Nu se ştiau formula nici măcar
întrebările cele mai simple. Nu este deci de mirare că, în lipsa unor descoperiri spectaculoase,
dezamăgirile s-au ţinut lanţ, producând abandonarea ori remodelarea ideilor legate de aflarea
noului prin această metodă.
Modalitatea de abordare, respectiv scoaterea la lumină a unor ziduri şi a unor materiale
mai deosebite, a rămas în vigoare şi în perioada interbelică. Nici atunci, cercetările de la Codlea
( 1920). Jdioara ( 1930) 1 , Ghindari ( 1932) 2 , Jigodin li ( 1934). Şprenghi ( 193 7). Turnu Severin
( t 936-1939) 3 , Turia ( 1940). Dăbîca ( t 942) 4 nu s-au ridicat la performanţe deosebite. Faţă de
etapa începuturilor, noile cercetări au purtat mai pregnant amprenta unui început de
' Vezi C.Daicoviciu. l.Miloia, Cercerări arheologice in Banarul de sud, în Analele Banarului, 111/4, 1930, p. 12-14.
2
Herepei J., /elentes .... în lrde/yMtJzeum, 38, nr.10-12, 1933, p.469-473.
3 Al.Bărcăcilă, Cetatea Severinului, în BCMI, 30, fasc.94, 1937, p. 149-165; idem, Ceratea Severin ului. &port
sumar cu rezultatul săpărurilor din 1938. 1939, în BCMI, 32, fasc.100, 1939, p. 74-88.
4
Crettier K., A Dobokai vâr, în Kozlemenyek az Erde/yi MtJzeum erem- es regisegtârâb61. Cluj, 3, nr.2. 1943,
p.197-208.
5
Arheologia cetăţilor medievale ale Transilvaniei
profesionalitate. Cei care le-au întreprins s-au recrutat mai des dintre istorici, iar restituirea
rezultatelor a fost făcută în modalităţi mai detaliate care decurgeau din conştientizarea rosturilor
documentare ale săpăturilor. Descoperirea şi obţinerea profitului ştiinţific de pe urma stratigrafiei
s-a realizat însă cu mare încetineală. Abia către sfârşitul epocii interbelice s-a făcut deja simţită
o nouă orientare metodologică împrumutată, cu destul succes din arsenalul arheologiei
preistorice.
Cele mai notabile cercetări arheologice au fost efectuate după anul 1948. Ele au fost
iniţial patronate de către Universitatea şi Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj. Au alunecat
apoi şi către unele muzee locale, pe măsura în care ele s-au consolidat şi au angajat arheologi.
Necesitatea a fost foarte bine înţeleasă şi întreţinută şi prin specialiştii Direcţiei
Monumentelor Istorice. Aportul lor, devenit treptat chiar mai important decât al instituţiilor
provinciale desemnate cu puţin mai sus, se obseNă mai ales dacă privim lucrurile comparân-
du-le cu ceea ce a urmat după desfiinţarea Direcţiei, în anul 1977. După anul arătat, obiectivele
avute în atenţie au scăzut simţitor, iar mare parte dintre specialiştii care se formaseră, ori
începuseră să se formeze acolo au urmat traiectorii cu totul anormale, dintre care, o bună parte,
a luat şi direcţia străinătăţii.
S-ar putea ca cenzura celor aproape două decenii care ne desparte de anul nefast, să fie
cauza pentru care astăzi cercetările se reînnoadă cu dificultate şi, ceea ce este parcă mai grav,
prin periferizarea aportului arheologiei medievale ca etapă obligatorie ori- dorită de studiu a
cetăţilor.
Breasla arheologilor medievişti din Transilvania este încă foarte puţin numeroasă. Dacă
am aprecia lucrurile în funcţie de necesităţile sociale, atunci raportul dintre arheologii medievişti
şi ceilalţi, ar trebui să fie, poate, exact invers decât este la această oră . ..Importul" de arheologi,
practicat dinspre alte compartimente de cercetare este şi ar fi la fel de nepotrivit ca şi acela al
medieviştilor în epoci mai vechi. Nimeni nu poate pretinde că dacă este un foarte bun arheolog,
poate săpa orice. Ar însemna să recunoaştem că tot ceea ce înseamnă specializare profesională,
împreună cu experienţa, nu are nici un fel de valoare, nicăieri în tehnica de cercetare a subsolului.
Dincolo de dificultăţi şi neîmpliniri, arheologia rămâne mijlocul cel mai eficient şi cel
mai generos de lărgire a cunoaşterii fortificaţiilor medievale. Cu ajutorul ei, repertoriul
monumentelor s-a lărgit substanţial şi va rămâne şi pentru viitor, o cale plină de surprize pentru
cetăţi „fără istorie" dar şi pentru defalcarea etapelor care au produs, în final, imaginea pe care
o avem pentru multe din marile cetăţi ale teritoriului. Progresele tehnicii de asediu, cerinţele
de confort, geloziile politice ori simple comandamente practice, au transferat arheologiei, spre
studiu, cetăţi cu istorie prelungită până în epoca modernă. Viaţa internă a fortificaţiilor a lăsat
urme de cultură materială, comună dar şi specifică, care, cel puţin până la apariţia inventarelor
din secolul al XVI-iea, nu poate fi prin nimic mai bine cunoscută, decât prin arheologie.
Acestea sunt principalele considerente care ne îndeamnă să stăruim 5 în analiza felului
în care cercetarea arheologică a fost şi este derulată.
2. Metodologia de cercetare şi publicare. Orice cercetare arheologică asupra
unei cetăţi medievale nu este o întreprindere facilă. Suprafeţele relativ mari, cu acces exterior
dificil, necesită investiţii de murică deosebite, cu rezultate deseori nesemnificative. În unele
incinte medievale, cu existenţă scurtă, abia dacă pot fi găsite urme de cultură materială despre
care să se poată scrie câte ceva. Apoi, foarte des, - aşa cum atenţionasem şi ceva mai sus, -
5
Revenim, pe larg. şi cu date suplimentare, la analizele anterioare efectuate în ActaMN, XVII, 1980, p.178-1 79;
Cetă,tidin voievodatul Transilvaniei (sec.XI-XIV). Teză de doctorat. Cluj-Napoca, 1987, p. 1-4. O trecere în revistă a
bibliografiei speciale vezi în Archaologische Ausgrabungen in siebenbOrgischen Burgen ( 1955-1989), în Castrum Bene,
2. 1990 (1992). p.387-393.
6
înaintea arheologului, în cetate au operat, cu rezultate distructive incalculabile, căutătorii de

comori ai timpurilor moderne şi contemporane ori protoarheologii. Acest capitol al atitudinilor
profane active, faţă de cetăţi, este nemăsurat de supradimensionat şi de trist. Ruina a purtat
întotdeauna tentaţiile necunoscutului, a stimulat geneza fanteziei. Se presupunea mereu că un
loc deosebit, trebuia obligatoriu să fi fost înzestrat pe măsură (depozite de metal preţios, tunele,
pivniţe cu vinuri etc) 6 • Toate aceste condiţii sunt, în parte, explicaţiile care se găsesc pentru
justificarea valorii inegale a cetăţilor din care se recoltează rezultatele săpăturilor ştiinţifice.
Bilanţuri asupra cercetărilor arheologice mai vechi au fost mereu făcute. Cele mai multe
apăruseră în preajma anilor 70 7 • Aşa cum se întâmpla însă de obicei, în orice meditaţii asupra
unor realizări, făcute în anii anteriori lui 1989, tonul era mereu acela al acumulărilor succesive şi,
mai ales, pline de rezultate, cu foarte puţine accente critice. Progresul era marcat obligatoriu,
în defavoarea oricăror analize globale reale.
Şi în marele capitol al cercetării fortificaţiilor acţionează toate carenţele metodologice
care privesc arheologia medievală în general. Am putea să le adăugăm şi pe acelea ale
arheologiei româneşti. Pe lângă greutăţile obiective, încă şi astăzi se concep cercetări care să
facă totală abstracţie de stratigrafie. scopul unic al acestor cercetări fiind acela, - ca şi în urmă cu
peste jumătate de veac sau mai mult, - de a dezveli fundaţii şi de a recolta materiale de excepţie.
Rezultă de aici ambiguităţi ori imposibilităţi de datare, absenţe de planuri şi profile relevante
pentru succesiunea şi consistenţa etapelor de construcţie, refacere şi distrugere, insuficienta
cunoaştere a inventarului comun şi uzual etc.
Se ştie foarte bine faptul că obligapa elementară a oricărei cercetări de şi din teren, este
prelucrarea şi publicarea ei (forma din urmă însemnând apariţia ei într-o publicaţie ori arhivarea
ei, cu acces public, în instituţia care a finanţat-o). Această obligaţie nu este, din păcate, în
acela.şi timp, înscrisă în codul etic a.I profesiunii (care nici nu există !) şi nici nu este urmărită de
lege. Este motivul pentru care mulţi cercetători, consideraţi ca atare, sunt recunoscuţi ca buni
tehnicieni de săpătură (şi consideraţi frecvent şi eronat, „arheologi"'), dar nu sunt însă şi arheologi
adevăraţi. Nici un fel de validare ştiinţifică nu poate fi obţinută fără demonstra.rea capacităţilor
de finaliza.re a unei cercetări arheologice, finalizare rea.lizată doar cu redarea. În scris, complet,
coerent şi analitic, a ceea ce a. fost scos la. lumină. Trebuie să subliniem aici faptul că arheologului
i se cere numai Înregistrarea integrală şi fidelă a descoperirilor, nu neapărat interpretarea lor
istorică. Or, exista numeroase cazuri în care disocierea înregistrare-interpretare nu se face
niciodată, iar o parte din cercetări nu se publică pentru ca cei care le-au făcut nu ştiu ori nu pot
să le interpreteze. Alte cazuri sunt acelea în care preponderentă este doar interpreta.rea, nu
înregistrarea. Să mai adăugăm că într-un segment însemnat dintre cei care practică în România
arheologia., concepţiile privind valoarea. şi specificul documentului arheologic nu sunt, în mod
rea.I, cunoscute. Carenţa decurge probabil din aceea că arheologia. a fost şi este înca învăţată
mai mult pe teren, decât la modul teoretic. lntereseaza aici că sunt destui dintre cei care nu ştiu
că a sapa echivalează cu a distruge, iar a săpa fără înregistrări corecte şi foarte detaliate, înseamnă,
6
Semnalăm doua manuscrise de secol XIX, care sunt adevarare „ghiduri'· penrru căutarea comorilor în cetăţi:
ErdeM kincek (Bibl.Univ. ·'Lucian Blaga·· Cluj-Napoca, Col.Speciale Ms 789) şi Kolozsviir videki kincsek (Idem, Ms. 790).
7
Al.Andronic. Cercerări arheologice privind unele curţi domneşti şi ceră_ri medievale din Romănia. în Srudii şi
Articole de Istorie, 13, 1969, p.6 7- 78; R.Heitel, 1i1 legătură cu unele probleme ale arheologiei cetă_tilor de piatră medievale,
din Trclnsilvania, în BMl 39. nr.2. 1970, p.26-29. În acelaşi rimp, în cadrul evaluărilor generale. cercetarea cetăţilor fusese
considerată ca o preocupare esenţială de arheologie medievală. Vezi Tr.lungu, P.Diaconu, Şt.Olteanu. le developpement
de d"hisroriographie roumaine au cours du dernier quart de siec!e, în Revue Roumaine dHisroire, 6, nr.4, 1969, p. 781;
I. Nesror, Direcrion des recherches d 'archeologie medievale en Roumanie. în Revue Roumaine dHistoire, 9, nr.3, 1970,
p.412; M.D.Marei, Stadiul actual al cercetărilor româneşti 1i1 domeniul arheologiei medievale, în BMI, 40, nr. I, 1971,
p.52.
7
Arheologia cetâţilor medievale ale Transilvaniei
la fel, a pierde total ori a trunchia arhiva istorică a pământului. Nimeni, dintre arheologii români
nu a fost vreodată tras la răspundere, în mod serios, ca un bibliotecar care distruge cărţi ori un
arhivar care nimiceşte hrisoave, pentru o cercetare incorectă (fără stratigrafie, fără înregistrarea
detaliată a tot ceea ce i-a fost dat să găsească, indiferent de epoca istorică care-l interesa, fără
profile, planuri, fotografii etc) ori alta nepublicată ori prost publicată, până la consecinţa retragerii
definitive a dreptului său de săpătură. Arheologia a operat întotdeauna cu bunuri patrimoniale,
care nu au fost tratate decât selectiv (obiectele mobile) ca atare. Dar, cât de puţin s-a vorbit la
noi despre încărcătura morală pe care o presupune săparea-distrugerea contextelor de
descoperire ori a bunurilor patrimoniale majore, de tipul construcţiilor ori cimitirelor! Aceste
carenţe procedurale reprezintă erori grosolane, dar şi un lux, pe care nu şi le-ar permite nici o
societate normală, care acţionează conştient în refacerea trecutului teritoriului pe care îl deţine.
După cum se înţelege din ultima frază, responsabilitatea pentru felul în care cercetările
arheologice decurg şi sunt făcute cunoscute, nu aparţine numai arheologilor, ci şi legislatorilor
ori responsabililor (administratorilor) instituţiilor în care arheologii funcţionează.
Numeroase sondaje au atins la fel de numeroase cetăţi, fără ca rezultatul lor să fie în
vreun fel făcut cunoscut (Archita, Ardud, Aţei, Băniţa, Cheud, Crivadia, Halmăşd, Războieni,
Rîşnov, Satu Nou, Şura Mică, Zalnoc, Zarand 8 etc.). Foarte probabil, nici nu-l vom cunoaşte pentru
majoritatea acestor obiective. Este vorba despre o nedreaptă irosire de eforturi şi. evident,
bani, la care se adaugă, aşa cum scrisesem mai sus, acuza, mereu imputabilă, de distrugere, sub
acoperirea unei calităţi profesionale (de fapt neatestate şi nerecunoscute legal), a unor
documente istorice. Dar, la modul teoretic o ştim sau ar trebui să o ştim cu toţii: chiar şi un
rezultat negativ, este totuşi un produs de cercetare, care nu poate fi trecut sub tăcere. Mai
adăugăm că, într-o concepţie firească, elementar ar fi fost ca orice nouă săpătură să debuteze cu
ridicarea topografică (planul cetăţii) şi cu stabilirea reperelor precise ale viitoarelor secţiuni.
Deci. cetăţile înşirate mai sus ar fi trebuit să aibă, în momentul în care arheologii s-au dus acolo,
ridicări topografice. Fie şi numai publicarea acestora ar fi fost un real progres, util pentru întreaga
castelologie. Orice reluare de cercetare, înfăptuită peste mai mulţi ani, va fi confruntată cu
riscul de a întâlni secţiuni vechi, despre care nimeni nu mai ştie cu precizie unde au fost plasate
şi la ce rezultate punctuale au ajuns.
Pentru a nu da impresia unui criticism steril, să privim îndeaproape câteva exemple ori
chiar serii de exemple. lată, de pildă, cetăţile cercetate cu implicarea permanentă a lui Gheorghe
Anghel, în vecinătatea Albei tulii. Este vorba despre Alba Iulia, Cetatea de Baltă, Piatra Craivii,
Tăuţi, Vurpăr. În toate cazurile de cercetare au existat alţi colaboratori, care par să-şi fi imprimat,
de fiecare dată, stilul propriu de lucru. În cele patru cazuri din urmă, numai pentru Tăuţi avem
publicate profile. pentru toate celelalte, există doar planuri generale, pe care nu s-a făcut marcată
nici o singură secţiune ori suprafaţă de săpătură. Ar părea deci că totul a fost cercetat, respectiv
întreaga suprafaţă fortificată. Dar, adesea, textul însoţitor operează restrictiv asupra acestei
imagini. Aşa se face că dacă cercetarea ar dori să fie reluată vreodată, pentru verificări ori
restaurări, ea ar trebui să fie făcută ca şi când acolo nu s-ar fi cercetat niciodată nimic. De fiecare
dată când s-au publicat descrieri, ele nu au fost uniforme cu cele anterioare, datele tehnice fiind
surprinzător de diferenţiate 9 • Relativismul este într-atât de pronunţat încât provoacă, în final,
întrebarea dacă pe lângă trasar1'le îndoielnice, au fost vreodată corect ori definitiv măsurate
elementele care au rezultat. Materialele nu au fost văzute integral de la nici o cetate. Mai mult
decât atât, în fiecare caz în parte, construcţiile scoase la lumină nu au mai fost îngropate la loc
8
Informaţia noastră rezultă din vechile consemnări ale şantierelor arheologice, făcute în Dacia ori în alte
publica~ii. dar şi din informaţii verbale obţinute pe diferite căi.
9
Pentru detalii a se vedea recenzia noastră din A/IA /a~i. XXV/ I, 1988, p.563-564.
8
Arheologia Medievalâ
şi nici nu au fost făcute consolidări ori restaurări.

Nepublicarea în nici un fel a cercetărilor sunt valabile încă pentru cetăţile de la Făgăraş
(arheolog Nicolae Puşcaşu), Turnu Ruieni şi Mehadia (arheolog Ştefan Matei), Tămăşeni şi Crucişor
(arheolog Gheorghe Lazin), Şoimoş (arheolog Florin Medeleţ) etc. Poate că ele s-au efectuat
corect şi s-au înregistrat la fel, dar „îngroparea" lor în birourile autorilor ori a instituţiilor care i-au
patronat, este cel puţin o cumplită nedreptate. Dacă o parte dintre cei citaţi nu sunt medievişti,
ar fi fost elementar ca rezultatele să fi fost cedate spre studiu şi publicare unor oameni de
specialitate. Ce s-ar întâmpla oare dacă toţi medieviştii, obligaţi să ducă săpăturile până la solul
viu, ar alege alternativele de a publica tot ceea ce este mai vechi de evul mediu ori nu şi-ar
ceda documentaţia şi materialele nimănui altcuiva, preferând să le ţină în sertare, pe timp
nedeterminat ? Distanţa pe care cei care au stabilit-o între munca pe teren şi restituirea integrală
a ei este, în mai toate cazurile, extrem de largă (uneori peste 20 de ani). Explicaţiile sunt foarte
diverse, dar ele ar fi, în bună parte eliminabile, în cazul în care ar exista vreo reglementare
fermă şi unanimă privitoare la obligativitatea publicării cercetărilor, în condiţii de asemenea
bine delimitate. Dacă, fie şi numai din necesităţile didactice ale studierii arheologiei medievale,
am fi solicitaţi să desemnăm modelul de referinţă al cercetării unei cetăţi transilvane, lucrul ar
fi extrem de dificil. Practic, în acest moment, nu posedăm nici un fel de lucrare care poate să
constituie modelul de urmat in redactarea unei monografii de cetă,fi. Şi mai neplăcut este că,
dacă estimăm la circa 80 obiectivele atinse de cercetarea arheologică, mai puţin de jumătate
au fost săpăte şi publicate după criterii ştiinţifice. În astfel de condiţii, orice fel de concluzii
generalizatoare suferă rigorile relativismului impus de această severă restrângere critică. Este
motivul pentru care, cu excepţia unui volum de popularizare îndrăznit de Gheorghe Anghel1°,
în urmă cu mai mulţi ani, ar fi un risc cumplit încercarea unui tratat de castelologie transilvană
care să se bucure de privilegiul de a fi rezistent o perioadă de timp ceva mai îndelungată.
3. Realizările.
a. Cetăţile de pământ ale -secolelor IX-XIII. Definite uneori şi drept „castre",
aceste fortificaţii, se pare dintre primele care au fost construite după romani, fac parte dintr-un
context istoric comun Europei Centrale şi de Est. Înălţate mai ales din pământ, cu armături şi
suprastructuri de lemn, caracterizează totodată şi timpurile în care raporturile feudale erau
incipiente.
Dacă avem în vedere aprecirile lui Bona lstvân, formulate în urmă cu doi ani, într-un mic
volum care priveşte cetăţile din secolele XI-XII. atunci Transilvania a fost „leagănul cercetărilor
legate de cetăţi" 11 • Într-adevăr, Moldoveneştiul a fost investigat încă din anul 1951, la care s-au
adăugat apoi, pe rând, Moreştiul, Şirioara, Biharia, Dăbîca, Cluj-Mănăşturul, Arad-Vladimirescu.
Poate nici una dintre categoriile fortificaţiilor medievale nu s-a bucurat de o mai mare
atenţie decât cetăţile din acest tip. Explicaţiile acestui interes ar putea fi mai multe: necesitatea
de a-i căuta pe slavi, de dragul bunelor raporturi româno-sovietice, apoi cu scopul de a demonstra
anterioritatea românilor faţă de unguri, ca să mai pomenim, eventual, şi despre o anume
experienţă arheologică care făcea mai posibilă apropierea de perioada din jurul anului 1OOO.
Paradoxul este că sintezele despre cetăţile menţionate au apărut şi continuă să apară, inaintea
publicării sistematice a obiectivelor. Singura care are o monografie este Moreştiul 12 • Dar celelalte,
°
1
Cet.fţile medievale din Transilvania. Bucureşti. 1972. 143 p.+ 63 tab. Nu vom uita să menţionăm totuşi şi
volumul lui T.O.Gheorghiu, Arhirectua medievala de ap.frare din România. Bucureşti. 1985, 350 p .. fn care arhitectura
Transilvaniei a fost. - datorită comenzii politice, - integrată forţat într-un context care nu exista fn evul mediu şi, în care,
are destul de puţine elemente comune.
11
Az ArpJdok korai vJrclir61. Debrecen, 1995, p.25-28.
12
K.Horedt. More~ti. HI. Bucureşti-Bonn, 1979-1984.
9
respectiv Arad-Vladimirescu, Biharia, Cluj-Mănăşturul, Dăbîca, Moldoveneştiul, Şirioara, nu au

decât rapoarte preliminare ori parţiale. Datorită publicării extrem de trunchiate şi
neconvingătoare a rezultatelor de cercetare, ceea ce s-a reţinut despre ele a fost mai ales o
asociere posibilă cu ceea ce relatase Cronica notarului anonim. În fond, lucrurile nu erau normale
de la acest început: arheologia ar fi trebuit să confirme sau să infirme izvorul scris, nu să se
bazeze exclusiv pe el, lăsându-se chiar robită de un tip de izvor cu grad înalt de subiectivitate
(cronică) şi redactat la o distanţă de două-trei secole de la realitatea istorică înregistrată. Dacă s-a
apelat întru-câtva la arheologie, a fost în primul rând pentru cronologia ceramicii, respectiv la
singurul material arheologic găsit mereu, peste tot. Or, aşa cum cei care studiază mai atent
epoca respectivă, o ştiu foarte bine, ceramica nu poate fi utilă pentru a data nişte construcţii
înainte ori după sfârşitul secolului al IX-iea. Ceramica la care ne referim este foarte prudent
clasată în secolele IX-X, ceea ce exclude folosirea ei ca argument serios în favoarea unor datări
înainte ori după pătrunderea ungurilor în Transilvania. Fiecare dintre istoricii celor două părţi
aflate în divergenţă (români şi maghiari), poate invoca deci segmentul de timp care îi convine
pentru datarea „patriotică" a cetăţilor respective.
Dacă urmărim mai departe ideile aceluiaşi volum citat mai sus, constatăm că autorul
este de părere că majoritatea cetăţilor de pământ au apărut doar în secolul al XI-iea, nu mai
devreme. Pentru unele piese de la Dăbîca, considerate mult timp ca fiind probatorii pentru o
datare antemaghiară, se găsesc şi alte analogii ceva mai târzii. Apoi, faptul că cetăţile de pământ
apar doar în Transilvania, nu şi peste munţi, în Moldova şi Ţara Românească, că numărul lor este
mic şi nu poate fi legat de influenţe ale unor colectivităţi slave, pare să dea dreptate autorului
maghiar, în sensul construirii lor (ori a majorităţii lor?) doar de către statul maghiar, odată cu
cucerirea sistematică a Transilvaniei.
Condiţiile în care a fost interpretată istoric, o cercetare arheologică, spunem noi, deficitară,
împletită cu clişee istoriografice total desuete, a dus la constituirea aşa-numitei „probleme a
cetăţilor de piatră construite în Transilvania de est în vremea regelui Ladislau I cel Sfânt". Afirmată
îndeosebi de către Ferenczi Istvan, dar şi cu unele puncte de sprijin obţinute şi din cercetările şi
interpretările lui Szekely Zoltân, ea a devenit o adevărată polemică cu Benko E.lek şi cu semnatarul
acestor pagini 13 • Şi aici asistăm la încercarea de a forţa cronologia prin date istorice generale
(nu foarte corecte), datul arheologic fiind aşezat din nou în subsidiar, pentru că nu a fost considerat
ori, într-adevăr, nu era suficient de concludent (sărac, inexpresiv etc).
Cercetarea acestui segment cronologic nu este fără ieşire. Ar trebui, mai întîi să ne
preocupe publicarea cercetărilor mai vechi, dar fără a angaja imediat, noua informaţie, într-o
interpretare istorică ori alta. Mai avem nevoie, în sfârşit, şi de cercetări noi, intreprinse de
cercetători noi, cu metodologii şi concepţii ştiinţifice „la zi", fără prejudecăţi şi fără a fi terorizaţi
de consecinţele neştiinţifice ale rezultatelor. Nici un obiectiv, nici chiar câteva, nu pot provoca
revoluţionarea unor capitole de istorie, aşa încât obligaţia este să producem mai întâi o acumulare
de date, suficient de bogată pentru ca interpretările să dobândească greutate.
Foarte interesantă este perspectiva pe care Radu Popa şi echipa sa a deschis-o prin
cercetările de la Sînnicolau de Beiuş 14 • Acolo s-a descoperit ceea ce în Europa germanică purtase
numele de „kemenat", respectiv un turn-locuinţă romanic, de o formă cu totul specială. Mai
nou, reinterpretările lui Dumitru Ţeicu, formulate în dreptul llidiei 15 , par să contureze deja un
13
Vezi Adrian A.Rusu, Arheologia, cronologia şi interpretarea istoric.ă a unor cetă,ti medievale timpurii din
Transilvania de est. Note critice, în Crisia, 24, 1994 ( 1996), p.387-393, cu toate elementele mai vechi.
14
R.Popa, N.Chidioşan, A.Lukacs, O reşedin,tă feudală din secolele XI-XIII la Sfnnicolau de Beiuş, în RMM.MIA,
15, nr.2, 1984, p.21-34.
15 Despre fnceputurile arhitecturii de fortifica,tii medievale fn Banat. în voi. Arheologia satului medieval din
Banat. Reşiţa, 1996, p. 77-82.
10
grup mai bine reprezentat, a cărui istorie începe, în mod sigur, din secolul al XII-iea.
b. Cetâţile medievale târzii. Numai din datele istorice, nesprijinite nici măcar pe
repertorii zonale foarte complete, ştim că din a doua jumătate a secolului al XIII-iea s-a produs
incastelarea Transilvaniei şi a vecinătăţilor ei. În urma acestui fenomen s-au nâscut majoritatea
cetâţilor care vor strâbate toată perioada medievalâ şi încă un număr de alte fortificaţii care vor
dispare la capâtul aceluiaşi interval istoric, respectiv în primele decenii ale secolului al XIV-iea.
Începuturile arhitecturii militare medievale de piatrâ a angajat, la un anume moment, şi
pe unii arheologi (Radu Heitel 16 , Gheorghe Anghel 17 ). Se vorbea, destul de răspicat, despre a
doua jumătate a secolului al XJll-lea. Era însă o falsă şi sterilă problemă, câtă vreme se putea
demonstra, prin documente scrise. - aşa cum de altfel se şi făcuse încă în secolul al XJX-lea, - că
nimeni şi nimic nu împiedicaseră apariţia acestor cetăţi de piatră şi înainte de anul considerat
de referinţă, 124 1. Cu trecerea timpului însă, puţine cercetări arheologice au fost în măsură să
sprijine aceste constatări documentare. Ceea ce părea că vine dinspre arheologie, a avut ghinionul
de a fi puţin ori incomplet publicat. De acolo a rezultat şi scepticismul atât de manifest al lui
Radu Heitel.
Cetăţile construite de teutoni în Ţara Bîrsei intrau şi ele, cel puţin parţial, în subiectul de
mai sus. Efortul arheologilor a fost, în această direcţie, destul de modest. Cetatea de la Ungra,
pare să deţină cheia unei cronologii noi 18 . Nu însă şi cea de la Feldioara. Iarăşi ne aflăm în
imposibilitatea de a demonstra arheologic consistenţa unei perioade istorice care nu însumează
nici macar trei decenii. Impasul nu este totuşi de netrecut. Odată cu progresele cercetărilor
arheologice din Prusia Orientală, se constată pas cu pas că teutonii nu aveau nici măcar în a
doua jumătate a secolului al XIII-iea o arhitectură originală, nicidecum una importată din Ţara
Sfântă, ci doar una foarte banală, preluată de la noii lor vecini, localnicii din Germania şi Polonia
nordică' 9 .
Şi în această categorie se înscriu şi cetăţi dispărute. Una dintre primele cetăţi de acest
fel, care a fost cercetată într-un mod care merita să continue, a fost cea de la Şprenghi-Braşov 20 •
Printre cele cercetate se numără apoi cele de la Onceşti {Maramureş) 21 , Cladova 22 , Comana 23 •
Ultima. pare a fi Şimleu Silvaniei (cetatea din deal) 24 . Semnalări mai există, dar, de multe ori,
câteva cioburi găsite întâmplător pe suprafaţa lor condamnă obiectivele la încadrări istorice
extrem de labile. Aceasta cu atât mai îndoielnic cu cât, o ştim iarăşi foarte bine, fortificaţii
preistorice ori ale antichităţii clasice au fost preluate direct ori spoliate pentru materia.le de
const:ucţie, în evul mediu. Mai trebuie sâ amintesc apoi despre distanţa pe care arheologii au
luat-c uneori de la progresele pe care istoricii le-a.u înregistrat în recompunerea geografiei
isteric.:: i 11edievale. Cele mai rnulte rezulie>.te provin din Banat. unde s-a. ajuns treptat ca cetatea
Cuieş:i să fie asimilată cu cea de la Bocşa Română 25 , cea a Lugojului cu Jdioara, a Caransebeşului
'' Îr. leg/frură cu unele prob/t:.'me ale arheologiei certf.tilor de pkltră medievale. din Transilvania, în BMI. 39. nr.2,
1970. p.26-29.
' fortifica,rii medievale din piarră din secolele XIII-XVI. Cluj-Napoca, 1986. p. 16-20.
7
' Vezi R.Popa. R. Ştefanescu. Şanrierul arheologic Ungra. în Mareriale. 14, 1980, p.21-34.
6
,„. Vezi voi. Castrum Bene. Gdansk. V, 1996, passim.

10
AD.Alexandrescu. N.Co:1s(antinescu, Săp,fruri!e de salvare de pe dealul Şprenghi. în Mareriale. 6. 1959,
p.667-678.
" H.Daicoviciu, O.Bandula. l.Glodariu. Cercetările de la Onceşti din Mclramureş. Baia Mare. 1965, 2 7 p.
,; V.Boroneanţ, G.Pascu Hureze,'.nu. Ceratea de la C!adova. reşedin,ra voievodului Transilvaniei - Pouscl, în
Ziridava. 15-16. 1987. p.75-84.
·' V.Eskenasy. O nouă fortif/cafie romJne.iscă din Ţara F..fgciraşului - cetarea Comi!nei (secolele XIII-XIV}, în
3
RMM.1\il/A. 50, nr. 1. 1981. p.34-44.

J.: H. Pop. ObservcJ,rii de ropogr.itit.' arheologică lc1 Şimleu! Silvaniei. în Sargeri,1. 2 1-24. 1988- 1991 . p. 707 -71 3.
·'' P.Binder, Localizarea disaiaului rom.-în bănă,tean Cuieşri. în A/IC. VII. 1964, p.321-325.
11
cu Turnu Ruieni 26 .
Nimeni nu se îndoieşte câ cetăţile cercetate în perioada interbelicâ au fost atacate cu
metodologii de cercetare nepotrivite. Aceasta ar impune, printre altele, şi încercarea de
recuperare a vechilor cercetări, cu rezultatele lor. Înregistram însa doar o singulara astfel de
tentativa, care priveşte cetatea Codlea27 .
Caracterul „preliminar" a fost permanentizat în cazul altor restituiri (jdioara 28 , Cetatea
de Balta, Chioar 29 , llidia 30 , Insula Ada-Kaleh 31 , Lita 32 , împreuna cu numeroase alte cetăţi din
Secuime: Mereşti, Ocland, Racoşu de Sus etc.).
Chiar şi în cazul marilor cetăţi, adevărate simboluri pentru castelologia provinciala, aportul
arheologic a fost dovedit ca util. Cel mai interesant este cazul Hunedoarei, unde un raport
arheologic din anul t 97033 , a trecut pe nedrept neobservat, în istoriografia plina de fantezii
interpretative a foarte cunoscutei cetăţi. Acolo se demonstra, printre altele, câ nu poate fi vorba
despre o cezura în şantierele de refacere, ci doar un singur mare şantier, care a funcţionat
continuu dupa anul 1442. Cele cinci secţiuni şi castete din cetatea Şiriei, abia daca sunt
cunoscute 34 . Cetatea Devei sau castelul Bran, par a fi considerate capitole arheologice definitiv
închise, cu toate câ posibilităţi de cercetare ar mai fi.
În continuare vom semnala situaţia în care cercetările au fost parţiale şi s-au restituit ca
atare (Colţi 35 , Floreşti 36 , Haţeg-Subcetate 37 , Răchitova 38 ). Acestea pot fi considerate drept
fericite, în comparaţie cu altele. De pildă în acelea în care, chiar daca cercetarea a fost exhaustiva,
materialele arheologice au fost tratate doar în parte (Mălaieşti 39 ) sau de loc (Cisnadioara 40 ,
Cîlnic41 ), preferându-se accentuarea laturii arhitectonice a restituirilor. Alte cetaţi, deşi par a fi
cercetate şi publicate, devenind deci neinteresante, ar merita totuşi investigate în continuare,
pâna la epuizarea întregii suprafeţe a lor (Bistriţa-Burg, Breaza42 , Orlat43 , Tilişca44 ).
26
Pentru ultimele două exemple vezi Engel P., Magyarorszag vildgi archontol6giaja 1301-1457. I. Budapest,
1996, p.407-408, 467. În volum mai există şi alte identificări interesante.
27
F.Costea. Obiecte metalice descoperite in cetatea de pe Măgura Codlei, în Cumidava. 2. 1968, p. 79-89.
28
A.Bejan. cu rapoarte publicate în Tibiscus. 5, 1975. p. 199-206; Materiale, 13, 1979, p.341-342; Materiale,
14, 1980, p.514-523.
29
S.losipescu, Viorica Ursu. T.Ursu. în Materiale, 13. 1979. p.337-340; Materiale. 15. 1983, p.474-483.
30
Şt.Matei, 1.Uzum. Date noi asupra bisericii şi fortifica,fiei de la llidia. în ActaMN. 9, 1972. p.555-564.
31
R.Heitel, Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice efectuate pe Insula Banului (Ada-Kaleh). în Studii
şi Materiale de Muzeografie şi Istorie Militară, 7-8. 1974-1975. p.193-208.
32
Gyulai P.. &!port preliminar de cercetare arheologică la cetatea Lita. în Materiale, 13. 1979. p.343-344.
33
Al.Bogdan, Contribu,tii arheologice la cunoaşterea evolu,fiei castelului CoNineştilorde la Hunedoara. în BMI.
39, nr.2, 1970, p. 18-25.
34
O.Greffner. Cetatea Şiria. Contribu,tii monografice. Arad, 1976, p.23-29.
35
V. Eskenasy. New archeological research in Transylvania: a complex ofromanian monuments at Co~ti-Suseni
(Hunedoara countty}, în ARA journal. Davies-California. 11, 1988, p.180-191.
36
Adrian A.Rusu, Cetatea medievală de la Floreşti (jud.Cluj) (Cercetări arheologice din anii 1990-1991). în
EphemerisNapocensis, 3, 1993, p.21-30.
37
Idem, Cetatea Ha,tegului. Monografie istorică şi arheologică, în Sargetia. XVI-XVII. 1982-1983, p.333-359.
38 R.Popa. Cetă,file din Ţara Ha,tegului, în BMI, 41. nr.3, 1972, p.54-66.
39
V.Eskenasy, Adrian A.Rusu. Cetatea Mălăieşti şi cnez.atul Sălăşului (sec.XIV-XVII). În Al/A Cluj-Napoca, 25.
1982, p.53-92.
40
R.Heitel, Arheologia monumentului de arhitectură romanică din Osnădioara, în Apulum. 11, 1973, p.273-292.
41
Idem. Cetatea Cilnic. Bucureşti, 1968, 30 p.
42
T.Nagler. Cercetările din cetatea Breaz.a (Făgăraş). în Studii şi Comunicări. Muzeul Brukenthal. Arheologie-
Istorie, 14, 1969, p.89-121.
43
Idem, Cetă,file feudale de la Orlat şi continuitatea românilor in sudul Transilvaniei, în Studii şi Comunicări.
Muzeul Brukenthal. Arheologie-Istorie, 20, 1977, p.27-49.
44
Idem, Die mittelalterliche Burg Tilişc.a nach ihrerarch.!iologischen Erforschung, în FVL. 10, nr. I. 1967, p.77-
85; idem, Cetatea feudală de la Tilişca in lumina recentelor cercetări şi săpături arheologice, în Sesiunea de comunicări a
muzeelordeistorie. 1964.11. 1970, p.189-195.
12
Un mare capitol, rămas extrem de deficitar, este şi acela al fortificaţiilor de pământ

aparţinătoare acestei epoci. Datele pe care le avem la îndemână provin de la Gladna Română
(Timiş) 45 • Sarasău (Maramureş) 46 • Şieu-Măgheruş (Bistriţa) 47 , Voivozi (Bihor) 48 , Vurpăr
(jud.Sibiu) 49 • Cele mai multe dintre obiective înseriate au fost restituite graţie lui Radu Popa şi
echipelor sale de cercetare. Lista obiectivelor posibile nu este completă. Suntem obligaţi să
consemnăm că avem impresia că, dintre toate compartimentele de cercetare derulate la diferite
grupuri de cetăţi, acesta, la care zăbovisem în aliniatele precedente, a fost cel mai notabil.
c. Cetăţile epocii Renaşterii. Este perioada istorică în care s-au generalizat ideile
italiene de construcţie a obiectivelor militare, s-au accentuat eforturile pentru realizarea unor
rezidenţe cu caracter de castel, au luat avânt deosebit bisericile fortificate, paradoxal împreună
cu proliferarea unor tehnici desuete, de palisade, utile mai ales în zonele de graniţă, vecine cu
turcii.
Una dintre cele mai vechi cercetări a unei cetăţi aparţinătoare acestei perioade istorice
s-a desfăşurat în cursul anului 1949. Era vorba despre cetatea Leţ (jud. Covasna), cunoscută în
epocă sub numele de cetatea Szekelybanya (=Secuiul regretă, 1.magh). Cerectarea sa arheologică
se datorează unui accident, respectiv necunoaşterii realităţilor şi topografiei medievale, de
către arheologii care căutau cu totul altceva 50 . Ne desparte un timp destul de lung până când
aceste cetăţi au fost reluate. Poate cele mai intense cercetări s-au derulat la Făgăraş. însă, din
păcate. de acolo nu ne-au parvenit decât o serie de materiale, respectiv cahlele. O remarcă
trebuie făcută îndeosebi pentru Banat, unde a fost investigată, cu publicarea unui raport destul
de co"5istent, cetatea de la Făget 51 • Date parţiale se puteau afla încă şi din micile sondaje care
au fost făcute la Satu Mare. Cunoaştem încă informaţii despre unele investigaţii făcute la Lugoj,
Oradea şi Vinţu de jos. Ultimele două sunt în curs 52 •
ci. Incintele urbane. Reprezintă o realitate pregnantă a provinciei. Oraşul transilvan,
la fel ca cetăţile, a fost înzestrat cu majoritatea atributelor pe care le regăsim în Europa
contemporană. Abundenţa lor generează o problematică specială, sprijinită desigur de
particularităţile constructive.
Întotdeauna, perimetrele oraşelor au fost cele mai agresate perimetre construite. Din
acest motiv, tot ceea ce constituie vestigiu istoric este periclitat acolo într-o proporţie mai
mare decât orice alt monument medieval din categoria cu care ne ocupăm.
Gravitatea stării de fapt porneşte de la marile distrugeri ale secolului al XIX-iea. atunci
ccî.nd majoritatea oraşelor din Transilvania c?.u devenit deschise. iar fragmentele ori componentele
fncă întregi ale fortificaţiilor, au fost deliberat sacrificate de dragul urbanismului modern. Astăzi
înc<l, marile oraşe istorice ale Transiiv.:miei nu au arheologi permanenţi, nu doar pentru faptul că
numărul arheologilor medievişti este extrem de mic, ci pentru că nimeni dintre edili nu a fost
~s R.Popa, D.Gipăţînă, V.Achim, O cerare medievală la izvoarele Begheiu/ui. Cercetări de la Gladna Română,
jude.rut Timiş. În RMM. MIA, 18, nr.1. 1987. p.12-16.
'' R.Popa. Noi cercer,fri de arheologie medievală in ll1aramureş. Şantierul Sarasău, în SC/V. 22. nr.4, 1971.
0
p.602-626.
47
N.Vlassa. Şr.Dănilă, S,fpărurile de la Şieu-Magheruş (r.Bistri,ra. reg. Cluj), în Apulum. 6, 196 7, p.39-4 7.
"' R. Popa. D.Cip,'\ţină. A. Lukac.s, Ct·rcer/irile arheologice de Id Voievozi. Conrribu_rii Id istoria Bihorului 1i1 secolele
XII-XV. în Crisia, 17. 1987. p.61-105.
• T.Năgler. M.Rill. fortifica/ia medievdfd de pifminr de la Vurpăr (jud.Sibiu). în Materiale. 17 /2. 1983 ( 1993).
10
p.485-487.
50
Szekeiy Z., Săpăturile din anul 1949 !a Le(-Varhegiu (Trei Scaune). ere. Bucureşti, 1951, 93 p.
51
R.Popa, D.Cipăţînă. A.R,'idulescu. D.Tomoni, Cetarea făgetului (jud. Timiş). Cercetările clrheologice din
cclmpclniile 1987-1988, în R.M. Ml I. 1991. p.23-38.
52
SJp,'\turile se extind deja pe o perioadă de şapte ani, pentru fieG1.re. Primul volum privitor I<'. cetatea Oradea
este redactat şi aşteaptă a fi publicat. La Vinru de Jos. fortificaţia este subsidiară celorlalte construcţii.
13
sensibilizat pentru protecţia patrimoniului îngropat. Nu trebuie să ne mire faptul că întrega

istorie a oraşelor medievale din Transilvania continuă să se scrie astăzi doar pe elemente pur
arhitectonice ori pe documente topografice, în dezacord total cu puţinul dat arheologic exis-
tent.
Alba Iulia şi Clujul au beneficiat de unele cercetări numai pentru că, întâmplător, ele au
fost poziţionate peste vechi fortificaţii romane. Chiar şi a.şa a trecut un timp neaşteptat de lung
până când s-a câştigat convingerea că zidurile romane au fost reluate în evul mediu. Dacă
situaţia este mai clară la Alba lulia53 , la Cluj ea este mai curând o presunere logică, decât o
realitate demonstrată. Date arheologice de oarecare interes, au obţinut încă oraşe ca Sibiul 54 ,
Sighişoara, parţial Mediaşul. În rest, tot ceea ce a fost săpat fără control ştiinţific, în majoritatea
celorlalte oraşe, poate fi considerat definitiv pierdut.
Pe lângă incinte, unele oraşe s-au bucurat de o fortificaţie centrală, concentrată de obicei
în jurul bisericii parohiale, care s-a substituit incintei prezente în celelalte cazuri. Majoritatea
oraşelor ardelene au pornit de la vechi nuclee, mai mici, care au avut fortificaţii. Caracterul
nebulos al acestora persistă acolo unde, acele nuclee la care ne refeream, au fost distruse încă în
evul mediu. Este cazul „Ovar-ului" (= vetus castn) clujean, este apoi cazul Sibiului, unde despre
prima incintă singurele elemente arheologice s-au dat la sfârşitul secolului al XIX-iea. Pentru
această categorie, cu nuclee fortificate, informaţia arheologică a fost semnalată pentru Aiud 55 şi
Tîrgu Mureş 56 . Datele sunt, evident, nemulţumitoare. Cea mai completă cunoaştere a obţinut,
în anii din urmă, cetatea Orăştiei, pentru care încă nu avem studii publicate 57 .
e. Alte fortificaţii. Necunoscute ori aproape necunoscute, au rămas prisăcile şi barajele
medievale mai târzii. Documentele istorice le pomenesc, la fel şi toponimele, dar caracterul
speculativ legat de punerea lor în funcţie, datări şi atribuiri, s-au păstrat într-un grad nemăsurat
de ridicat. Singurii care s-au mai referit la ele au fost Kurt Horedt, Ferenczi Istvan şi Szekely
Zoltan. Dacă cel dintâi a emis câteva opinii privitoare la valurile din vestul Transilvaniei 58 ,
următorii au abordat, aproape sistematic, ceea ce există în Transilvania de est 59 • Dar, pe lângă
câştiguri topografice evidente, aceea.şi cercetare nu a ieşit din caracteristicile speculative pe
care le menţionasem, tocmai în lipsa unor săpături insistente care să adune elemente pozitive
valabile pentru toată lumea.
Bisericile fortificate au fost întotdeauna, categoria care a dat coloratură particulară zestrei
de fortificaţii din Transilvania vremii principatului. Trebuie spus însă că antecedentele fortificării
lor sunt, adesea, mai vechi şi, tocmai din acest motiv, arheologia nu trebuie îndepărtată de la
cunoaşterea lor amănunţită. Din numărul de circa 300, cât sunt estimate că ar fi existat, cele
cercetate arheologic ocupă un procent ridicol de mic (probabil 1O %). Printre cele la care ne-am
53 M.Rusu, C:lstrul roman Apulum şi cetatea Alba Iulia, în Al/A Cluj-Napoca, 22, 1979, p.47- 70; Adrian A.Rusu,
Cetatea Alba Iulia in secolele XI-Xiv. Cercetări vechi şi noi, în Ephemeris Napocensis, 4. 1994, p.331-351.
54
Vezi art. lui !'.Munteanu-Beşliu, din acest volum.
55
Mariana Dumitrache, Un sistem de !Undare necunoscut descoperit la incinta cetă,tii oraşului Aiud, în RMM.
MIA, 47, nr.2, 1978, p.45-54.
56
Al.Bogdan, Date noiprivind ansamblul cetă,tii din Tirgu Mureş. în Studii şi Materiale. Tirgu Mureş. 2, 1967, p. 79-
90; idem, Cetatea din veacu/a!XV/l-lea dela TirguMureş, în RMM. MIA, 43, nr. I, 1974, p.63-68.
57
Cercetări arheologice ale lui z.rinter.
58
Zur Frage der Grossen Erdwăl/e im Karpatenbecken, în Kwartalnik historii kultury materialnaj. Krakow, 16,
nr. 1, 1968, p.39-54; idem, Zur Frage der Grossen Erdwălle an der mittleren und un teren Donau, în Actes du !Xe Congres
lnternational d'etudes sur Ies frontieres romaines. Bucureşti-Koln, 1974, p.207-214.
59
Mai ales Ferenczi I., Ferenczi G., SzekelyfO!di gyepiik, în Korunk, 32, nr.2, 1972, p.305-312; Ferenczi I., Denes
I.. Udvarhelyszeld toltesvonulatokf61. Adalek Erdely Szent ldsz/6-kori hatarvedelmenek kerdesehez, în A Ziirichi Magyar
Tortenelmi Egyesii/et Eisa (Szekelyudvarhelyi) 6vezeti Tortenesztalkoz0 E/oadasai es !ratai. Budapest-Zurich, 1994,
p.85-106.
14
putea referi, fără să avem decât observaţia că cercetările au supralicitat, poate pe nedrept, doar
fazele mai vechi, sunt cele de la Cîlnic60 , Prejmer!'' şi Viscri 62 • Şansa lor pare a fi mai mare
pentru viitor, decât pentru alte tipuri de cetăţi. Aşa arată cel puţin semnele ultimilor ani. Sunt
în curs cercetări la Oaia, Drăuşeni 63 , Racoş etc.
Peşterile fortificate, despre a căror existenţă se cunoaşte, de asemenea, din bibliografia
mai veche, nu au strârnit nici un interes, cu toate că sondarea lor ar fi putut fi făcută sincron, cu
alţi specialişti, din arheologie ori speologie.
În loc de concluzii. Ar fi, cred, de prisos să mai formulez concluzii finale. Acestea au
apărut fiecare la locul cuvenit, în această analiză. Oricum, ceea ce mai merită a fi scris este că
ceea ce urmărim este, în primul rând, o evaluare care să pună în lumină mai mult dezideratele
viitorului, decât greşelile trecutului. Operaţiunea trebuie însă făcută fără false menajamente.
Nimic nu va fi urnit din loc, spre bine, dacă nu ne asumăm greşelile. Cu cât operaţiunea va
întârzia, cu atât mai lungă va fi recuperarea conştiinţei valorilor, adică starea de normalitate.
Dacă castelologia transilvană se va alinia celei europene, o va face, în primul rând, recon-
siderându-se pe sine.
Die Archaologie der mittelalterlichen Festungen

Siebenburgens ·
(Zusammenfassung)
Die ersten Ausgrabungen in siebenburgischen Festungen, die andere Zwecke als den
Such nach Schatzen verfolgten, wurden am Ende des 19. und am Anfang des 20. jahrhunderts
durchgefuhrt. Wir haben lnformationen Ober Ausgrabungen in Codlea (1882). Sibiel (1888),
Braşov ( 1890), Sibiu ( 1908), Bixad ( 1908 - 1909). Şprenghi ( 1912). Diese haben aber nur einen
historiographischen Wert. Ausserdem machen sie alle jene die die Ausgrabungen wieder
beginnen wollen auf die stratigraphischen Zerstorungen aufmerksam. Im besten Fall waren alle
die diese Asugrabungen durchgefuhrt haben neugierige und gutgewillte Dilettanten (Historiker,
Kirchenleute, Ărzte, Architekten. Militars etc.). Zu jener Zeit wuP.ite niemand was man von
einer Festung. die nicht mehr benutzt oder gar teilweise ruiniert ist, wird verlangen kann. Man
wuP.ite nicht einmal die einfachsten Fragen zu stellen. Folglich muB man nicht staunen, daB
wahrend die groBartigen Entdeckungen fehlten, sich die Enttauschungen sammelten. So gab
man die ldeen auf, anderte diese ldeen in Bezug mit dieser Moglichkeit Neuigkeiten zu kennen.
Dieselbe Art cier Erforschung, beziehungsweise die Ausgrabung von Festungsmauren und von
besonderen Materialien blieb auch in cier Zwischenkriegszeit gUltig. Trotzdem bemerkt man
einen Anfang von Professionalitat. Die Tater waren meistens Historiker die auch die
Erforschungsdaten pedanter ausnutzten da sie bewuP.iter waren von der dokumentarischen Rolle
der Ausgrabungen. Die wissenschaftliche Ausnutzung cier Stratigraphie ging aber sehr schwer
voraus, erst gegen Ende der Zwischenkriegszeit wurde eine neue methodologische
Orientierung bemerkbar die mit genug Erfolg aus der prahistorischen Archaologie geliehen
60
R.Heitel, Cetatea de la Cilnic. Bucureşti. 1968.
'" Ma~iana Angelescu, Noi date rezultate din cercerarile asupra evolufiei complexului fortificat de la Prejmer, în
Sesiunea ştiin,fifica a Direcţiei Monumentelor Istorice, 1, 1963, p.40-49.
62
Mariana Dumitrache, Evolu,ria cera,tii ţăraneşti de la Viscri. jud. Braşov, 1i1 lumina cercetărilor arheologice şi de
arhitecturc'i, în CA, 4, 1981, p.253-285.
63
Cercetări inedite ale Danielei Marcu.
15
wurde. Die bemerkenswertesten archăologischen Forschungen wurden nach 1948 gemacht.

Sie wurden von der Klausenburger Universităt und dem Geschichtsmuseum Siebenbi.irgens
aus Klausenburg durchgefi.ihrt. Spăter, nachdem sich die Lokalmuseen entwickelten und diese
Archăologen anstellten, wurden sie von diesen i.ibernommen. Die Notwendigkeit der
Ausgrabungen fand Verstăndnis bei der Direktion der Historischen Denkmăler aus Bukarest. lhr
Beitrag wurde mit der Zeit noch bedeutender als der der Lokalmuseen. Dies wurde sichtbar
nach der Abschaffung der obengenannten Direktion im jahre 1977. Nach 1977 sank die
Aufmerksamkeit fi.ir die erwăhnten Denkmăler und die Fachleute die sich dort gebildet hatten
schritten auf ganz anormalen Wegen, viele von lhnen gingen ins Ausland.
Der verzeichnete Ri.ickgang in den zwei jahrezehnten die seit dem vergangen sind ist
vielleicht der Grund warum es heute so schwer ist die Forschungen neuzubeginnen. Dies ist
umso schlimmer als die mittelalterliche Archăologie als obligatorische Etappe der E.rforschung
der Burgen sehr peripherisch behandelt wird.
ln der Folge wird die Methodologie der E.rforschung und Veroffentlichung sehr kritisch
behandelt. Wie es in der Beurteilung der E.rgebnisse aus der Zeit vor dem Jahr t 989 i.iblich ist
war die Art dieser Beurteilung immer auf die Akkumulation ohne kritischem Ton Konzentriert.
Der Fortschritt war immer obligatorisch unterstrichen ohne daB man globale Untersuchungen
durchfi.ihrte. Das groBe Kapitel der Archăologie der Befestigungen leidet unter allen Măngeln
der mittelalterlichen ja sogar der rumănischen Archăologie. Folglich werden Grabungen
durchgefi.ihrt die die Stratigraphie ignorieren. Der einzige Zweck ist genau wie vor einem
halben Jahrhundert die Festungsmauern ans Tageslicht zu bringen und aussergewohnliches
Material zu entdecken. Die Folge ist die Unsicherheit oder Unmoglichkeit der Datierung, das
Fehien von Plănen von relevanten Querschnitten fi.ir die Bau-und Zerstorungs, das ungeni.igende
Kennen des gemeinen Materials. Dazu kommen die MiBstănde in der Art und Weise cier
Veroffentlichung. E.s werden Denkmăler aufgezăhlt von denen man weis, daB sie in
verschiedenen E.tappen von den Archăologen ausgegraben wurden die aber auch nach drei
Jahrzehnten nicht veroffentlicht sind. Dani< cier gesetzgeberischen lnsuffizienz, sowie cier kleinen
Zahl cier Archăologen, cier Măngeln in cier Organisierung des Unterrichts verwewigen sich
diese Fehler auf bedauerlicher Weise.
Wir wollen mit einigen Beispielen von Befestigungsgruppen argumentieren. Die spăten
mittelalterlichen Burgen. Die ersten Befestigungen aus Siebenbi.irgen erschienen im Kontext
ihrer Beanspruchung durch die Slaven, Ungarn und Rumănen. Unter diesen Umstănden muBten
die Datierungen wesentlich sein. Weil aber cier GroBteil des archăologischen Materials keramisch
war, konnte man keine subtile Chronologie durchfi.ihren um die lnbetriebnahme im 9. oder 1O.
Jh. zu garantieren. So kommt es, daB trotz cier Behauptung cier ungarischen Archăologen, die
"Wiege" cier Forschungen diese Typs von Befestigungen aus dem alten ungarischen Reich
Siebenbi.irgen war (Ausnahme ist selbstverstăndlich cier Tatbestand des măhrischen Staates),
die E.rgebnisse nicht relevant ware.n. Die Veroffentlichungen wurden auch nicht systematisch
gemacht. Man schritt direkt zur Veroffentlichung von allgemeinen Synthesen.
E.in anderes Problem das in cier letzen Zeit kritische Akkzente gekannt hat ist das
sogenannte Problem "cier Steinburgen die in der Zeit Ladislaus I." gebaut wurden. Die E.xistenz
dieser Befestigungen am Ende des 9. Jh. im Osten Siebenbi.irgens, war mit gutem Grund wegen
der methodologischen und interpretativen Măngelder Forschungen sowie wegen dem Fehlen
cier Analogien bestritten.
Die spătmittelalterichen Burgen weckten auch die Aufmerksamkeit der siebenbi.irgischen
Burgenkunde. Der Bau der Burgen in den Gebieten auf die wir ns beziehen fand in cier Zeit
des Obergangs vom 13. zum t 4. Jh. statt. Das lnteresse wa1 •.mterschiedlich in dank vieler
subjektiver Faktoren. Diesmal gibt es mehrere Forschungsbeispiele die besser durchgefi.ihrt
und veroffentlicht wurden.
16
Die Anfănge der mittelalterlichen militărischen Archăologie hat auch das lnteresse einiger
Archăologen im achten Jahrzehnt unseres Jahrhunderts geweckt. Es war aber ein falsches und
steriles Problem da man mittels schriftlicher Quellen nachweisen konnte - was Gbrigens auch
gemacht wurde - daB niemand und nichts den Bau dieser Steinburgen vor dem jahr 1241
verhindern konnte. Im Laufe der Zeit aber, waren wenig archăologische Forschungen in der
Lage diese Ergebnisse der Quellenforschung nachzuweisen. Das war aus der Archăologie zu
kommen schien hatte das UnglGck wenig oder ungenGgend veroffentlicht zu werden.
Die vom Deutschen Ritterorden im Burzenland gebauten Burgen gliedern sich auch
teilweise in dem oben erwăhnten Kapitel ein. Die BemGhungen der Archăologen in diesem
Sinne waren genug bescheiden. Die Burg von Ungra scheint den SchlGssel fur eine neue
Chronologie zu enthalten. Die von Feldioara aber nicht. Es ist wieder unmoglich mit Mitteln
der Archăologie eine archăologische Periode von nicht einmal drei jahrzehnten zu
dokumenttieren. Die Lage ist troztdem nicht aussichtlos. Die archăologischen Forschungen aus
OstpreuBen zeigen, daB der Deutsche Ritterorden hatte nicht einmal in der zweiten Hălfte des
13. jh. eine originale Architektur, daB diese auf keinem Fall aus dem Heiligen Land eingefGhrt
wurde, sondern daB ihre Architektur eine banale von den Bewohnern aus Deutschland und
dem Norden Polens eingefGhrt war.
Hir diese Kategorie waren wichtig auch die verschwundenen Festungen, die "ohne
Geschichte". Der ··preliminăre" Charakter wurde im Falie anderer Restitutionen permanentisiert.
Es fehlte oft das lnteresse fGr die Konservierung dieser Denkmăler.
Mangelhaft ist auch die Erforschung der Erdbefestigungen aus dieser Zeit. Die Festungen
aus der Renaissancezeit, gewohnlich nach den Regeln gebaut die von den italienischen
Architekten eingefGhrt wurden, bilden auch eine eigene Gruppe. Es gibt aber eine gewisse
MGdigkeit der lokalen militărischen Architektur, ein Phănomen das sich ăuBert in der Verbreitung
der Kastells einerseits und andererseits in den lmprovisationen vom Typ der Palisaden
(Pfahlwerke). Diese erschienen insbesonders in den Bewegungskriegen als Folge der Fortschritte
der tUrkischen Eroberungskriegen. Eine bessere Chance hat die Erforschung der Festungen die
im 16.-17. Jh. wieraufgebaut wurden. Der Start dieser Forschungen fand in den letzen Jahren
statt.
Die stădtischen Befestigungsanlagen bilden ein anderes Studiumobjekt fGr die
mittelalterliche Archăologie. lhre Lage ist besonders schlimm unei verdankt sich den groBen
Zersorungen a.us dem 19. Jh. als die Mehrza.hl cier siebenburgischen Stădte offene Stădte wurden
und die Bruchteile ader noch aufrechterhaltene Teile cier Befestigungsanlagen auf bewuBte Art
dem Urba.nisrnus zulieb geopfert wurden. Heute noch ha.ben clie groBen Stădte Siebenburgens
keine stăndig a.ngestellte Archăologen unei cia.s nicht nur weil die Za.hi cier Mittelalterarchăologen
sehr klein ist, sonciern auch weil keiner cier Stadtvăter wurde fGr cien Schutz des im Ercibocien
sich befinciencien Kulturgutes sensibilisiert. Wir mi..iBen nicht sta.unen wenn die Geschichte cier
mittelalterlichcn Stăcite Siebenburgens nur anha.nd cier rein architektonischen Elementen oder
an cier cier topographischen Urkunden geschrieben wird unci ganz und gar im Gegensatz zu
dem kargen existierenden archăologischen Material steht. Einige Stăcite wie zum Beispiel Alba
Iulia unci Cluj-Napoca scheinen das Problem ihrer Befestigungen ciefinitiviert zu haben. Die
spăteren Eta.ppen aber, die Anfangskerne befinden sich im Nebel so wie auch die meisten
săchsischen Stăcite. Andere Befestigungsanlagen, die mittelalterlichen Erdwălle sinci komplett
ocier fast unbekannt geblieben. Die historischen Urkunden erwăhnen sie, ebenfalls die Toponyme,
aber lnbetriebsetzung. Datierung unci Zweck hat noch immer einen spekulativen Charakter. Es
gibt zwei Gruppen von ununterbrochenen Erciv.12.llen, die eine nach Westen orientiert, in Richtung
heutigen Ungz1rn und die andere, nach Osten in cier Năher der Ostkarpaten. lhre Erforschung
hat aber neben den Ergebnissen im Bereich cier Topogr,1phie, noch immer einen spekulativen
Charakter eben wegen dem Fehlen von beharrlichen Ausgrabungen ciie die positiven, fGr alle
17
Arheologia cetâ.ţilor medievale ale Transilvaniei
Menschen gGltigen Elemente sammeln sollen.

Die Kirchenburgen gaben immer eine besondere Farbe dem Wehrsystem Siebenburgens
aus der Zeit des FGrstentums. Man muB aber sagen daB die Antezedenzen der Befestigung
ălter sind, ein Grund wofGr die Archăologie nicht ausgeschlossen werden muB bei ihrer
Erforschung. Der Prozentsatz der erforschten Kirchenburgen ist lăcherlich klein (wahrscheinlich
10% von insgesamt 100 Kirchenburgen).
Die Konklusionen sind einzeln am geeigneten Platz erwăhnt worden. Was noch gesagt
werden muB ist daB wir durch unsere Analyse eher die Desiderate der Zukunft als die Fehler
der Vergangenheit hervorheben wollten. Letztere mussen aber auch schonungslos gezeigt
werden. Nichts wird in der Zukunft besser gemacht wenn wir nicht unsere Fehler erkennen. Je
spăter diese Operation stattfindet um so lănger wird es dauern bis das BewuBtsein der Werte
also der Zustand der Normalităt wiederhergestellt werden. Die Kunde, liber die Festungen
Siebenburgens wird sich jener Europas anschlieBen indem sie sich neueinschătzt.
Abbi Id ungsverzeichn is
Abb. t. Festungen die im Text erwăhnt sind.
18
PI. I. Cetati mentionate în text

' '
1.Ada-l<aleh. 2.Aiud. 3.Alba Iulia, 4.Arad-Vladimirescu, 5.Archita, 6.Ardud. 7.Aţel, S.Băniţa,
9.Biharia. 1O.Bistriţa-Burg, 11.Bixad, 12.Bran, 13.Braşovia, 14.Breaza, 15.Cetatea de Baltă,
16.Cheud. 17.Chioar. 1S.Cisnădioara, 19.Cîlnic, 20.Cladova, 21.Cluj-Mănăştur, 22.Codlea, 23.Colţi,
24.Comana, 25.Crivadia, 26.Crucişor, 27.Daia, 28.Dăbîca. 29.Deva, 30.Drăuşeni, 31.Făgăraş.
32.Făget, 33.Feldioara, 34.Floreşti, 35.Ghindari, 36.Gladna Română, 37.Halmăşd, 3S.Haţeg
Subcetate, 39.llidia. 40.jdioara, 41.jogodin li. 42.Le~. 43.Lita, 44.Lugoj. 45.Mălăieşti, 46.Me-
diaş. 47.Mehadia. 48.Mereşti, 49.Moldoveneşti, SO.Moreşti, 51.0cland, 52.0nceşti, 53.0radea,
54.0răştie, 55.0rlat. 56.Piatra Craivii, 57.Prejmer, SS.Racoşu de Sus, 59.Rjchitova, 60. Războieni,
61.Rîşnov. 62.Satu Mare, 63.Satu Nou, 64.Sarasău. 65.Sibiel, 66.Sibiu. 67.Şieu-Măgheruş,
68.Sighişoara, 69.Şimleu Silvaniei, 70.Şiria, 71.Şirioara, 72. Sînnicolau de Beiuş, 73.Şprenghi,
74.ŞuraMică„75.Tămăşeni, 76.Tăuţi, 77.Tilişca, 7S.Tîrgu Mureş, 79.Turia, SO.Turnu Ruieni, St .Turnu
Severin, S2.Ungra, S3.Vinţu de jos, 84.Viscri, 85.Voivozi, 86.Vurpăr, 87.Zalnoc.
19
20
Arheologia Meclievalâ
Introducere în volumetria ceramicii secolului VI

la nordul Dunării de Jos
EUGEN S. TEODOR
Cu ocazia congresului CAA 1 desfăşurat la Iaşi în martie t 996, am avut ocazia să constat
interesul substanţial al arheologilor britanici - dar şi români - pentru un subiect care, până acum,
era aproape o abstracţie: volumetria vaselor.
Autorii rapoartelor vehiculează termeni precum (vas) "mare", "mic", "de provizii'',
"miniatural" etc., fără să fie vreodată clar care ar fi criteriile de clasificare şi cu atât mai puţin dacă
termenii au relevanţă şi echivalenţă pentru alte situri. ale altor autori. Situaţia se datorează atât
absenţei suportului material - şi este vorba aici de posesia unui computer şi deprinderea de a-l
folosi - cât şi de absenţa rigorii, suplinită de superbia intuitivistă. Problema "intuiţiei" ca mijloc de
cercetare se poate soluţiona în destul de puţine propoziţii: intuiţia poate opera - uneori genial -
pe zone restrânse şi cu un material limitat - cazul sitului ··propriu" - dar este din ce în ce mai puţin
profitabilă pe relaţii complexe, pe zone întinse şi cu material comparativ bogat. Uneori chiar
lucruri simple pot pune în dificultate interpretarea intuitivă.
Figura 1 prezintă două vase identice morfologic, dar de mărimi diferite. Cât de diferite ?
Depinde din ce punct de vedere. Înainte de a citi mai departe, vă propun să aproximaţi. cu ochiul
liber - pentru a vă verifica intuiţia - cu cât este mai mare vasul din dreapta, din punct de vedere al
dimensiunilor şi al volumului. Răspunsul corect îl găsiţi în subsolul paginii2.
Exemplul dat este menit să ilustreze dificultăţile decelării grupelor de mărime. În condiţiile
în care în acelaşi lot ceramic există exemplare cu 7 cm diametru la gură, dar şi exemplare de 26
cm pe aceeaşi dimensiune, tentaţia. de a plasa cele două vase din imaginea alăturată în aceeaşi
grupă de mărime (să zicem "mijlocie'') este substanţială. Ceea ce interesează însă utilizatorul -
deci şi producătorul - unui vas nu este dimensiunea. absolută (în centimetri, inches sau oricare altă
măsură). ci forma şi volumul. elemente care decid asupra funcţionalităţii obiectului. Între cele
două vase, însă, volumele sunt în proporţie de 1 la 2. fa~ ele parte din aceeaşi clasă volumetrică
' Computer App!icarions for Archaeo!ogy, asociaţie internaţională cu sediul la Birmingham; organizează anual
un congres, cel de la laşi fiind primul din Europa "de est··. În ofara discuriilor informale (cele mai interesante. ca de
obicei), una dintre cornunicari (j. H<.wthorne. l 'esse! volume c:s a facror in ceramic quantification: rhe case ofAfrican Red
S!ip Ware, în The 24'' Annua! J11eering ofComputer Applications and Quantitative Methods 1i1 Archaeo!ogy(abstracts).
laşi. 25-27 martie 1996) mi-a <'.tri\s în mod special atenţia. demonstrând posibilitatea de a pătrunde fenomene sociale
(de importilnţa răspândirii creştinismului) prin investigarea volumelor, dar şi importanţa fundamentală a domeniului
pentru metodele canritative recente. care. în esenţă, produc studii demogrofice.
2
Dimensiunile vasului din dreapta sunt cu 27.5% mai mari. respectiv un diametru la gură de 17,4 cm (ţinând
cont de scaro graficii). faţă de 13,7 cm. Volumul vasului din dreapta este însă mult diferit: 4. 1O1 litri, faţă de 1, 977 litri.
deci mai mult decât dublu. Aşa cum se va arăta şi în text. volumul este calculat excluztmd zona cuprinsă intre diametrul
minim al gâtului şi buza vasului, considerată a nu fi volum util.
21
Introducere în volumetria ceramicii secolului VI la nordul Dunării de Jos
- deci funcţională ? Răspunsul nu se poate da direct. Se poate afirma pentru început că, în unele
situaţii - da, în altele - nu.
Se afirmă deseori - în discuţii informale, fiindcă în scris nu riscă nimeni - că ceramica
lucrată cu mâna este nu numai urâtă - un atavism profesional al "obiectului frumos" - dar şi
anomică; aceasta vrea să spună - fără lege, fără noimă, cu o formă la întâmplare, mereu cam
aceeaşi dar mereu puţin altfel. Scuzele astfel prezentate pentru o preocupare lipsă - sunt în parte
valabile. Ceramica lucrată de mână, prin chiar condiţia tehnică precară, are un nivel foarte scăzut
de standardizare, motiv pentru care tentativele de clasificare morfo-funcţională după norme şi
metodologii învăţate pe situri romane eşuează într-o sarabandă de aproximări cu acoperire
discutabilă. Că nu ar exista nici un fel de standardizare - este însă greşit, ceea ce astăzi este uşor
de demonstrat. Dacă pentru partea morfologică a demonstraţiei există deja un început 3 , pentru
partea de volumetrie începutul îl putem face aici.
Procedura standard de aflare a volumului vaselor este prin serviciile o_ferite de programul
ACAD. Acesta este programul universal de proiectare asistată de calculator, care posedă facilităţi
de calcul a volumelor pentru suprafeţe de rotaţie (ex: triunghiul dreptunghic este suprafaţa de
rotaţie a conului). Procedura este relativ complicată şi nu lipsită de riscuri. Imaginea vasului se
scanează, apoi imaginea fotografică, respectiv bip-map, se vectorizează, se aduce la scara 1: 1,
apoi se trasează suprafaţa de rotaţie - ceea ce pentru vasele lucrate cu mâna, care sunt mai mult
sau mai puţin asimetrice, nu este totdeauna uşor şi induce erori. Aşa cum se vede la figura 2, se
decupează grosimea profilelor, a zonei de deasupra diametrului la gât (care nu este considerată
volum util) şi se mediază cele două jumătăţi 4 . Supafaţa de rotaţie (haşurată) se exportă în ACAD,
l,lnde se comandă calcularea volumului. Acesta se poate obţine practic fără eroare, dar cu un
computer puternic şi într-un timp nerezonabil (un sfert de oră). Cu un computer obişnuit (486,
100 Mhz), se poate accepta o eroare de 2%, pentru un timp de aşteptare rezonabil (2-3 minute).
Concluzionând, calea descrisă mai sus are câteva dezavantaje certe: sunt necesare posesia
a trei programe (de scanare, de vectorizare şi de măsurare), priceperea, accesul la un scanner şi
circa 30 de minute, minim, pentru fiecare piesă, în condiţia în care micile erori nu pot fi eliminate.
Toate acestea m-au determinat, în urmă cu un an şi jumătate, să caut o altă cale, descrisă, pe
scurt, mai jos.
Punctul de plecare îl reprezintă preexistenţa Sistemului Compas5 • Acesta este un sistem
de evidenţă şi prelucrare a vaselor ceramice, pornind de la descompunerea analitică a formei,
măsurarea acestor componente şi raportarea lor reciprocă. Tentativa consta în a utiliza cifrele
prelevate anterior pentru memorarea reperelor morfologice - pentru aflarea volumului. Nu intrăm
aici în detaliile tehnice, pe care le găsiţi totuşi în anexele articolului. Pe scurt, însă, un recipient
3
E.S.Teodor, Sistemul Compas. Studiu de morfologie analitic.i numerică, aplic.at ceramidi uzuale din perioada
de migra.fie a slavilor, Bucureşti, 1996; sunt de remarcat cel puţin câteva lucrări. mai vechi şi mai noi (l.Borkowsky,
Staroslovanska keramika ve stredni. Praha, 1940; G.Fusek, Slovensko vo vc.asnoslovanskom obdobi. Nitra, 1994;
M.Parczewski, Die Anfănge der frilhslawischen Kultur in Polen. Wien, 1993; l.P.Rusanova, Slavjanski drevnosti VI-IX vv.
mezdu Dneprom i Zapadnym BugQm. Moskva. 1973; eadem, Slavianskie drevnosti VI-VII vv. Moskva, 1976; eadem,
Pamjatniki tipa Pen 'kovkn, în Proble,:,,y Archeologii, (Leningrad). li, 1978, p. 114-1 18), care au adus contribuţii remarcabile
la cunoaşterea morfologiei ceramicii slave arhaice, dar ale căror principii sunt în parte arbitrare, fapt al cărei demonstraţie
sunt obligat să o amân pentru altă dată, datorită spaţiului necesar. Remarc aici şi lucrarea lui Andrej Buko (Ceramikn
Wczesnopolska. Wroclaw, 1990), care, deşi se ocupă cu o perioadă ceva mai târzie (sec. VIII-XII, pentru Polonia), are
elemente teoretice demne de reţinut.
4
Înainte de aceste operaţiuni, se asigură orizontalitatea vasului (care poate să nu fie aceeaşi cu orizontala
planşei) şi se stabileşte axa de simetrie, care este o verticală ce trece prin centrul diametrului maxim.
5 E.S.Teodor, Sistemul Compas, în special primele două capitole.
22
ceramic generic este considerat a fi compus din două trunchiuri de con cu bazele mari afrontate.
Acestor trunchiuri de con li se aplică corecţiile necesare în funcţie de caracteristicile de arcuire ale
pereţilor vasului şi reducerea corespunză.toare a diametrului bazelor funcţie de grosimea pereţilor.
Volumele superioare şi inferioare (deasupra şi dedesubtul diametrului maxim) sunt aflate inde-
pendent, apoi adunate. În acest fel putem ştii volumele parţiale ale vaselor reconstituite mai mult
de jumătate. Pentru evul mediu timpuriu - pentru care vasele întregi sunt rare, existând numeroase
situri de o oarecare importanţă care nu au 1O vase întregite - este un câştig real, dându-ne
posibilitatea de a compara volumele (dar şi morfologia) jumătăţilor superioare ale vaselor întregi
cu cele ale exemplarelor păstrate parţial. Formula de calcul finală (v. Anexele) poate părea prea
complicată pentru un arheolog serios. Dificultatea a fost însă numai de a concepe această formulă,
fiindcă execuţia ei se realizează. instantaneu, cu ajutorul computerului. Formula este încărcată
într-un query (sistem de interogare) care transformă datele brute (măsurătorile pe desen) în date
prelucrate (criteriile Sistemului Compas) şi produce cifrele volumelor (superior, inferior şi total) în
chiar momentul confirmării ("Enter") ultimei măsurători. Deci, pentru cine este preocupat de
morfologie şi face măsurătorile în primul rând cu acest scop, aflarea volumului este un câştig net,
cu consum de timp zero.
Formula nu este impecabilă teoretic (dar erorile generate sunt mici şi ar fi semnificative
numai în cazuri foarte speciale, şi ele teoretice) şi probabil ar putea fi îmbunătăţită de către un
matematician dispus să piardă timp. Formula a fost însă testată prin măsurători paralele în ACAD,
pe un lot de 1O vase, rezultatele fiind încurajatoare. Diferenţele maxime înregistrate între formula
încărcată în baza de date Compas şi metodologia ACAD, descrisă mai sus, au fost de -4,2% şi
+3,3%. Media lotului ceramic pentru cele două proceduri s-a diferenţiat însă numai cu 0,65%,
ceea ce demonstrează că, în esenţă, procedeul este corect şi credibil. Aceste erori reciproce se
datorează nu numai imperfecţiunii teoretice a formulei implementate sistemului Compas, ci, aşa
cum am spus, mai pot proveni din toleranţa ACAD (la timpii de lucru folosiţi, circa 1%). din
imperfecţiunea corpului de rotaţie, cât şi din imperfecţiuni de măsurătoare primară6 • Toate aceste
erori sunt însă minuscule comparativ cu erorile induse de desenul arheologic de obiect, putând fi
considerate neglijabile. Pentru uzul arheologului, evident, o eroare de volum de 2% nu fnseamnă
nimic (de exemplu: 1,851 litri, în loc de 1,815 litri), interesând ordinul de mărime (aici 1,8) şi nu
oscilaţiile unor zecimale, uzuale şi la recipientele moderne.
Să vedem acum câteva din rezultatele obţinute pentru situri de secolul al Vl-lea din Câmpia
Română:
Pentru graficul de la figura 4 se are în vedere lotul de vase întregi de la Dulceanca 17. Se
notează cu CLM ceramica lucrată cu mâna şi CLR ceramica lucrată pe roata olarului. Grupele
morfologice ( Cr.) au fost stabilite anterior, printr-o procedură care nu face obiectul acestei lucrări.
Liniile punctate studiază distribuţia minimă şi maximă a volumului superior în volumul total,
respectiv [39%, 52%] (63%). Valoarea în paranteză rotundă este accidentală, intervalul normal
fiind cel cuprins între paranteze pătrate.
6
Măsurătorile primare se fac manual (o măsurătoare automată ar presupune un arsenal tehnologic ce s-ar
încadra cu succes panseului popular ··a trage cu tunul dură muşte)"" şi au erori medii, determinate experimental. de
1.33%. Cifra po,1te să pară mare. dar ea nu se aplică lntregului vas (la măsurarea înălţimii vasului erorile maxime sunt de
0.2%). ci unor detalii analitice (ca amplitudinea arcuirii unei calote). Erorile acestea de măsurătoare. transpuse pe
desen. sunt practic de nesesizat cu ochiul liber, obiectul originar şi ··eroarea" părând obiecte identice.
7
Suzana Dolinescu-Ferche. A~ezcfri din secolele III ~i VI e. 11. in sud-vestul Munteniei. Cercetările de la Dulceanc.a.
Bucureşti. 1974.
23
Dincolo de concentrarea deosebit de evidentă în grupe volumetrice (pe acest lot este
bine reprezentată numai grupa vaselor mici, dintre t şi 2 litri), este semnificativ că cele 4 vase
lucrate la roată (CLR) au reprezentanţi în toate grupele volumetrice (implicit funcţionale), ceea ce
sugerează că_se originează într-o cultură care producea, la roata olarului, toate tipurile funcţionale;
numărul scăzut de vase întregi (proporţional numărului relativ mic de fragmente lucrate la roată)
semnifică, pe de altă parte, un moment istoric ce precede cu puţin colapsul vechilor practici
meşteşugăreşti 8 .
Numărul vaselor întregi, chiar şi într-un sit de o asemenea importanţă este totuşi mic,
concluziile care pot fi obţinute sunt şi puţine şi, unele, îndoielnice. Ar fi interesant de ştiut dacă
grupele volumetrice pot fi verificate şi pe jumătăţile de vase conservate. În astfel de situaţii va fi
vorba, întotdeauna, despre jumătăţile superioare, recuperate în număr mai mare din aşezări.
Necropolele ar putea inversa situaţia, dar aceste obiective lipsesc arheologiei secolului al Vl-lea
pentru Câmpia Română.
După cum se poate observa de la prima vedere pe graficul următor (fig.5), peisajul este
mult mai bogat, atât morfologic9 • cât şi volumetric. Apar grupe morfologice noi, dar şi grupe
volumetrice noi, dovadă că studiul exclusiv al recipientelor întregi simplifică brutal imaginea
reală.
Grupele volumetrice sunt cele obişnuite în siturile de epocă din Câmpia Munteană, aşa
cum le vom vedea şi mai departe:
• grupa vaselor foarte mici, cu volum superior mai mic de 0,3 litri, cu o subgrupă de vase
miniaturale, cu volume superioare mai mici de 0,03 litri (cu volume totale de maxim 0,05
litri); volumele totale ale acestei grupe se găsesc undeva între 0.4 şi 0,8 I;
• grupa vaselor mici are volume superioare cuprinse între 0.4 şi t litru (presupunând volume
totale între 0,9 şi 2,2 I);
• .grupa vaselor mijlocii cuprinde exemplare cu volum superior între t ,2 şi 2,2 litri, presupunând
volume totale între 2,8 şi 5 litri;
• grupa vaselor mari cuprinde doar trei exemplare, toate lucrate pe roatâ, cu volum superior
între 2,8 şi 3,8 I. presupunând volume totale între 6 şi 1O litri; la rigoare, este posibil să avem
aici două grupe, dar numărul de exemplare este prea restrâns pentru o analiză grafică
convingătoare, iar din cele trei - doar unul este complet, deci cunoaştem volumul total; în
majoritatea siturilor semnificative, însă, apare o distincţie între grupa vaselor mari (de 6-7 litri)
şi grupa vaselor de provizii, mai mari de 1O litri.
Scopul principal al graficului de la figura 5 este de a analiza corelaţia dintre grupele tipologice
şi cele volumetrice. Principala constatare este că grupele bine reprezentate numeric (ta şi 2a) au
reprezentanţi practic în toate grupele volumetrice. Celelalte grupe sunt absente din grupele
superioare (cu o excepţie), ceea ce nu înseamnă automat că nu ar fi existat. Pe grupele numeroase
putem constata că numai unul din patru vase se înscrie în grupele volumetrice superioare (mijlocii-
mari). Absenţa unei grupe morfologice restrânse dintr-o grupă volumetrică sau alta poate fi pusă
pe seama numărului de piese şi a întâmplării. Pe de altă parte, numărul restrâns de piese dintr-o
grupă tipologică poate însemna că aceasta se află într-o perioadă de regres. pentru care renunţarea
la producţia unor grupe volumetrice mari este ceva natural. Problema se poate pune şi altfel, la
8 Scăderea volumului caracterizează evoluţia culturii lpoteşti. Spre comparaţie, volumele superioare medii
sunt: la Dulceanca - IV 1,0241, la Dulceanca I - 0,957 I, iar la Piatra-sat - Vadu Codri (M.Nica, Elena Deleanu. Cfteva date
despre aşez.arile din sec. VI şi XVI de la Piatra-Sclt Oud. Olt), punctele •Nucet• şi •Vadu Codri•, în 5C/lt4, 45, nr. l, 1994,
p.61-70) - 0,572 litri. Acest ultim sit reprezintă faza finală, cu ceramică lucrată exdusiv de mână, din primul sfert al sec. VII.
9
Grupele alternative (notate cu /) se referă la acele exemplare conservate parţial, ale căror caracteristici sunt
comune anumitor grupe, grupe diferenţiate prin studiul recipientelor întregi, prin caracteristici absente pe jumătăţile
superioare, de pildă raportul între înălţimea totală şi diametrul maxim.
24
Arheologia Medievala
acest nivel de interpretare, când certitudinile sunt puţine: toate vasele mari sunt lucrate pe roată,
ceea ce, iarăşi, este firesc. Atcita vreme cât producţia ceramică pe roata olarului a rezistat, era
normal să se facă vasele mari pe roată, aceste piese fiind mult mai dificil de realizat cu mana,
comparativ cu piesele mici.
Unul dintre câştigurile imediate ale unui asemenea exerciţiu este putinţa de a indica limitele
grupelor de mărime, cu valoare cel puţin orientativă pentru alte situri ale aceloraşi perioade şi
areal cultural, cunoştinţe aplicabile pe un material oricât de fragmentar, atcita vreme cât o buză
care păstrează 1O- t 5% din circumferinţă este măsurabilă.
Un studiu exhaustiv al problemei enunţate în titlu s-ar desfăşura pe spaţii pe care nu ni le-
am propus cu această ocazie. Ar fi însă interesant de făcut comparaţia cu un sit alăturat, cum este
cel de la Dulceanca IV 10 (fig.6).
Deşi numărul de piese pe care lucrăm este relativ mic, repartiţia lor pe grupe volumetrice
este următoarea:
• grupa vaselor miniaturale, cu un volum util în jur de 20 de mililitri (0,02 I); grupa vaselor
"foarte mici" (după cum a fost numită anterior), cu volume de 0,4-0,8 I, este absentă;
• grupa vaselor mici, cu un singur reprezentant;
• grupa vaselor mijlocii, cu volume de la 3 la 4 litri;
• grupa vaselor mari, cu volume de la 5 la 6 litri.
Distincţia operată între ultimele două grupe ar putea să pară artificială. Existenţa acestor
grupe şi mărimea lor a fost verificată pe mai multe situri, fapt care ne permite prezumpa că la
etajul superior al graficului sunt două grupe, nu una.
Ca şi la Dulceanca I, grupa t 11 are reprezentanţi în toate grupele volumetrice. Asemănătoare
este şi solidaritatea vasului lucrat la roată cu grupa t a ceramicii lucrate de mână. Spre deosebire
de Dulceanca I, însă, este de evidenţiat predominanţa grupelor de volum mai mare, şi cvasi-
absenţa grupei volumetrice mici, care constituie majoritatea absolută în alte situri (de exemplu
Ciurel).
Este interesantă tendinţa grupelor morfologice minore (gr. 2 şi 3) de a se repartiza în
toate grupele volumetrice, ceea ce arată că, în general, nu există nici o legătură între o anumită
formă şi o anume clasă volumetrică (mare, mică, etc.) şi, în al doilea rând, sugerează că fiecare
grupă morfologică provine dintr-o cultură completă, care îşi satisfăcea integral nevoile (avea
toate clasele de volum, corespondente funcţiilor recipientelor ceramice).
Vasele întregi dintr-un sit sunt însă, chiar în cazurile fericite, prea puţine pentru a alcătui
serii statistice demne de încredere. Altfel spus am putea bănui, şi pe bună dreptate, că grupajele
de volum sunt mai mult rodul întâmplării că unele vase s-au reconstituit iar altele - nu. Singura
soluţie imediată - în aşteptarea siturilor cu 50 de vase întregi - este găsirea unui substitut, respectiv
identificarea acelor elemente ale întregului care îl reflectă, şi care sunt suficient de numeroase
spre a fi analizate. Aceste elemente sunt jumătăţile superioare de vase şi principalele lor
caracteristici: diametrul la gură şi volumul superior.
Graficul următor (fig. 7) studiază grupele volumetrice pe volumele superioare ale vaselor
întregi şi fragmentare, lucrate cu mâ.na, din situl de la Dulceanca IV, având ca pandant şi termen
comparativ diametrul la buză.
Grupele volumetrice rezultate din analiza graficului sunt următoarele:
grupa vaselor miniaturale este reprezentată de două recipiente foarte mici (< 0,02 I); grupa
10
Suzana Dolinescu-Ferche, Habirars des Vr et V/f siec!es des notres ere Dulceancc1, în Dacia, XXXVI. 1992,
p.125-178.
11
Cele două grupe "1 ·· nu sunt identice. Grupa I este denumită. în fiecare sit. grupa dominantă. Studiul
analogiilor între grupe face obiectul unui etape distincte de lucru.
25
vaselor foarte mici (respectând aici terminologia din alte analize) este practic absentă, ea fiind
curent reprezentată de diametre la gură între 6 şi 8,5 cm; la limită, în această grupă poate fi
arondată o singură piesă (cu linie punctată), care însă are un diametru la gură de aproape t O
cm;
• grupa vaselor mici este, şi aici, cea mai bine reprezentată ( t 3 exemplare), având volume
superioare între 0,5 şi t litru, cu volume prezumate de la t la 2,2 litri; este înca o ilustrare a
pericolelor ce pândesc interpretarea loturilor foarte restrânse (la categoria vaselor întregi
găsisem un singur exemplar al acestei clase volumetrice, în netă inferioritate faţă de clasele
volumetrice superioare); exemplarul izolat, cu o proporţie neobişnuită între volum şi diametrul
la gură indica o formă neobişnuită, probabil apropiată celei de castron;
• grupa vaselor mijlocH este reprezentată de recipiente cu volume superioare de la t ,3 la t ,91,
cu volume totale prezumate de la 2,5 la 4, t I; şi aici se găseşte un exemplar izolat, a cărui
situaţie se aseamănă cu cea a exemplarului anterior comentat; limita spre clasa volumetrica
superioară se află la locul obişnuit, la t 5 cm, deşi, pentru acest lot, limita este cu totul orientativă;
• grupa vaselor mari este reprezentată de trei subiecţi cu volume superioare de la 2,6 la 2,8
litri, cu volume prezumate de la 5 la 6 litri; ştim, din graficul anterior, că grupa vaselor mari
este compusă din 4 exemplare, ceea ce înseamnă ca distribuţia graficului în studiu a indus o
concluzie greşită (fără îndoială, tot datorită particularităţilor morfologice) şi de măsura riscurilor
încadrării în clase volumetrice după jumătăţi de vase.
Riscurile de interpretare nu ar trebui să inhibe studiul recipientelor incomplete, care pot
completa fericit cunoştinţele despre un lot ceramic. Este însă necesar să existe conştiinţa faptului
ca este vorba despre nişte estimcfri, ceea ce exemplul dat dorea să ilustreze.
După aceste exemplificari, ar fi poate interesant să încercam o imagine de ansamblu,
aducând în acelaşi grafic informaţii din mai multe situri din Câmpia Română, în speranţa ca vom
putea obţine nişte concluzii cu putere de generalitate. În graficele următoare sunt cuprinse vasele
întregi, lucrate cu mâna, din cele două situri de la Dulceanca deja analizate şi din două situri din
bazinul inferior al Dâmboviţei, Ciurel 12 şi Soldat Ghivan 13 • Primele două grafice (fig.8) sunt pur
demonstrative, ilustrând dificultatea de a atribui exemplarele ceramice claselor de mărime după
mijloacele clasice (înalţimea vasului şi diametrul la buză). Dificultatea se explica prin faptul ca
volumul se dublează la o mărire a dimensiunilor vasului de 26%, altfel spus, "nuanţele" sunt mult
mai vizibile pe un grafic al volumelor.
Graficul următor (fig. 9) preia acelaşi material ceramic. Liniile punctate delimitează
distribuţiile normale (excluzând aberaţiile) ale volumului superior în volumul total. Rezultatele
oscilează între 36% şi 60%., media fiind 46%.
Distribuţia claselor de volum este mai puţin evidentă, primul lucru remarcabil fiind
aglomeraţia între t ,2 şi 2,2 litri volume totale. Daca clasa recipientelor mari este relativ identificabilă
pe grafic (volume totale de la 4,65 la 6,35 I), demarcaţia între grupele mica şi mijlocie este
discutabilă. Tendinţa amestecării grupelor se datorează, vizibil, valorilor foarte scăzute (dar foarte
bine grupate) ale clasei volumetrice mici de la Dulceanca I, aruncând o punte spre clasa inferioară.
Acelaşi lucru se poate afirma, referitor la concentrarea exemplarelor de la Ciurel, în sens contrar,
formând o punte spre clasa superioară.
Se mai poate face o observaţie, şi anume ca volumele siturilor dâmboviţene sunt solidare,
distribuindu-se în zone compacte, chiar daca grupele superioare de la Ciurel sunt absente, fapt de
pus pe seama hazardului, în primul rând, după cum se poate demonstra studiind fragmentele
IZSuzana Dolinescu-Ferche, aurel, habitat des V! - VI! siedes des notre ere, în Dada, XXIII, 1979, p.1 79-230.
13
Suzana Dolinescu-Ferche, Margareta Constantiniu, Un etablissement du V! siecle a Buc.arest (Decouvertes
de la rue Soldat Ghivan), în Dada, 'XXV, p.284-329.
26
mărunte ale lotului, unde exemplarele cu diametre mari nu lipsesc. Şi volumele siturilor de pe
Vedea sunt solidare, în ciuda rarităţii (în lotul vaselor întregi!) vaselor de capacitate mare din lotul
de la Dulceanca I. sau a rarităţii vaselor de litraj mic în lotul de la Dulceanca IV. Aceste elemente
izolate din fiecare sit se .distribuie cu precizie în clasele mai bine reprezentate ale celuilalt sit.
Această observaţie ne împinge către realizarea unui studiu comparativ al microzonelor.
Experimentul care urmează nu înseamnă, în mod automat, că oricare sit din zona Bucureştilor se
supune aceloraşi reguli.
Pe graficul următor (fig. 10), care prezintă o paletă de culoare simplificată, observăm că
separaţia domeniilor este evidentă, tinzând să fie definită o tripartiţie. Ceea ce lipseşte din lotul
vaselor întregi, dar ştim că există din fragmentele existente, sunt vasele de provizii, care sunt,
oricum, rare.
Separaţia volumelor pe domenii hidrografice înseamnă, teoretic cel puţin, că comunităţile
de pe Dâmboviţa şi de pe Vedea nu foloseau aceleaşi unităţi de măsură. Că este vorba despre
unităţi de măsură, aproape nu există dubiu, fiindcă orice configuraţie (aici: distribuţia volumelor)
se originează într-o structură sau se constituie datorită unui principiu. Nu mă grăbesc să trag
concluzii istorice în legătură cu semnificaţia unor unităţi de măsură diferite în areale geografice
diferite - dar învecinate. La acest nivel al discuţiei mult mai interesant ar fi de ştiut - dacă este
posibil - care sunt aceste măsuri, sau, cel puţin, care este modulul lor.
Aşa cum sunt deduse grupele de volum, graficul este mai degrabă confuz, mediile grupelor
nefiind în relaţii de divizibilitate. În ce priveşte arealul dâmboviţean, clasa de volum mare are o
medie de 5,365 I, clasa mijlocie are media de 2, 182 I, iar grupajul vaselor mici are media de
0,457 I. Dacă între prima şi ultima categorie există o divizibilitate de o oarecare raţionalitate,
prima fiind mai mare de aproape 12 ori ( 11 ,7 4), între prima categorie şi cea de mijloc relaţia este
imposibilă (5,365 / 2, 182 =aprox. 2,46). În ce priveşte arealul de pe râul Vedea, clasa volumetrică
a recipientelor miniaturale este greu de pus în legătură cu clasele de capacitate; oricum, faţă de
grupa volumetrică mare, relaţia este de 1 la 22 (exact: 22, 141 ), ceea ce nu spune nimic (multiplu
al lui 11, număr prim !). Grupa de volum dintre 1 şi 2 litri se află într-un chinuit raport de 1/3 cu
grupa volumetrică mare (exact: 1/3,245). În plus, au rămas trei vase într-un no man 's land greu
de explicat.
Rezultatele neconcludente ne invită să încercăm o altă partiţie a datelor (fig. 11 ).
În ce priveşte arealul Vedea, noua partiţie a grupelor pare să dea rezultate cu sens. De la
mic la marc, rezultă următoarele clase de volum (fără vasele miniaturale, despre care nu se mai
poate adăuga nimic):
• grup<i de volum mic, cu rneclia 1,539 I; fiind clasa cea mai bine reprezentată numeric, media
este cea mai credibilă şi se constituie în baza de calcul (de verificare) a multiplilor;
• grupa mijlocie-mică: 2,993 I;
• grupa mijlocie-mare: 4,348 I;
• grupa volumetrică mare: 6, 179 I;
Modulul obţinut pare viabil. Valorile pentru grupele superioare reprezintă cifre apropiate
de multiplii clasei de control (prima clin enumerare) respectiv 1,945 (=> x*2), 2,825 (=> x*3),
4,015 (=> x*4). Cel puţin aparent este vorba despre o unitate de măsură egală cu aprox. 6, 156
litri, împărţită în sferturi. În această situaţie, am putea presupune vase de provizii care să fie
multipli ai lui 6, 156, respectiv 12.312, sau 24,6 litri.
Seamănă acest sistem de capacitate cu ceva cunoscut? Da şi nu. În sistemul de capacitate
rornan '" măsurile curente sunt congius, reprezentând o optime de amphora, adică 3,2751; urna.
1
,, Enciclopedia civiliza,tfei romane. Bucureşti, 1992, titlul măsurile penrru volum.
27
Introducere în volumetria ceramicii secolului VI la nordul Dunării de jos
reprezentând jumătate de amphora, echivalentul a t 3,098 I; amphora - echivalentul a 26, t 98

litri. Admiţând că sistemul de măsuri pentru volum de pe valea Veciei, în secolul al Vl-lea, ar fi
derivat al sistemului roman, ar fi vorba de o adaptare destul de curioasă a modelului, plecând, ca
unitate de bază, de la o subdiviziune mai puţin obişnuită a modelului, sfertul 15 de amphora, faţă
de care este mai mică cu 6.4 % 16 • Transformarea unei subdiviziuni în unitate de măsură reflectă
exact necesităţile şi resursele reduse ale unui societăţi derivată din cea romană, dar ajunsă, prin
comparaţie cu aceasta, la derizoriu. Dacă luăm în consideraţie faptul suplimentar că nu această
nouă măsură (să-i spunem "sfertul") este bine reprezentată numeric, ci sfertul acestei măsuri,
putem deduce şi mărimea modică a familiei. Deducţia nu este foarte riscată, fiindcă numărul de
piese din fiecare clasă volumetrică reflectă, fie şi parţial, funcţia îndeplinită. Dacă puţinele vase
mari nu puteau avea alt rol decât cel de depozitare 17 , cele mici sunt, fără îndoială, vasele de gătit.
Ceea ce rămâne de demonstrat prin observaţii de şantier 18 •
Analiza siturilor de pe Dâmboviţa este mult mai dificilă. Cauzele dificultăţilor sunt mul-
tiple. În primul rând, unele exemplare ale lotului, din situl de la Ciurel, sunt vase întregite la
desen, într-o manieră îndoielnică 19 • Eliminând însă aceste exemplare din lot - am fi ajuns la altă
problemă, şi anume că lotul ar fi rămas prea mic pentru a fi reprezentativ. O a doua problemă
derivă din caracterul amalgamat al morfologiei vaselor de la Ciurel, pentru care s-au semnalat
diverse componente răsăritene 20 . Lipsa de unitate culturală, pentru un studiu de volumetrie,
poate constitui un serios impediment, fiindcă este de presupus că culturile de sorginte şi orizont
geografic îndepărtate folosesc unităţi de măsură diferite; situaţie în care aceste elemente ar trebui
identificate şi tratate separat, fiindcă sistemele interferează, bruindu-se reciproc.
Pentru a încerca să lămurim cel puţin o parte din chestiunile neclare, am analizat în
graficul următor (fig. t 2) toate jumătăţile superioare de vas din cele două situri, făcând diferenţa
între volumele superioare cunoscute la vase întregi (sau întregite la desen) şi cele calculate pentru
piesele fragmentare. Din acest grafic, ca şi din următoarele lipsesc două piese, şi anume o jumătate
15
Împărţirea în sferturi a unei măsuri nu este însă atât de neobişnuită în lumea romană. Însuşi echivalentul
lingvistic al amphora-ei, quadrantal-ul, arată că, la origine, amphora însăşi reprezenta sfertul unei măsuri.
16
Nu avem nici un motiv să presupunem că "ocaua mică" ar fi fost inventată în secolul XIX.
17
Să nu uităm că această cultură, de la nordul Dunării, nu are între elementele specifice gropile de provizii.
Este greu de crezut că proviziile s-ar fi aflat undeva departe de aşezare (ipoteza ascunderii), fiindcă nu ar fi putut fi
supravegheate, nici protejate, în cazul unui banal furt, care reprezenta un pericol statistic mult mai ameninţător decăt
invaziile. Elementele dominante militar obţineau majoritatea bunurilor prin contract social şi nu prin jaf, cel puţin atâta
vreme cât nu constatăm o scădere semnificativă a populaţiei. "Dările" sunt o bună motivaţie pentru scăderea discretă
a "măsurilor".
18
Ar fi de dorit ca fundurile de vas să fie studiate macroscopic Înainte de spălare.
19
Suzana Dolinescu-Ferche, Ciurel... Lotul de vase întregi este următorul: fig. I /5, 7; 2/3; 4/13: 8/3; 11 /I, 3,
6: 13/ 13; 16/ I, 3, 5, 7; 20/ I. Dintre acestea, 11 /6 şi 16/3 sunt reconstituiri discutabile. Alte reconstituiri discutabile nu
au fost luate în consideraţie (fig. 10/ I; 11 /11; 14/1; 16/3). Există şi reconstituiri care sunt credibile ( 16/1, 7).
20
Suzana Dolinescu-Ferche, Ciurel... Autoarea nu particularizează piesele sau complexele care ar putea fi
atribuite slavilor. Consideraţiile finale despre tipurile ceramice din cultura lpoteşti-Cândeşti sugerează însă că cel puţin
unele piese lucrate cu mâna, cu alură mai puţin elansată şi cu buza mai puţin răsfrântă, sau cu cioburi pisate, ar fi slave.
Argumentaţia urmăreşte de aproape articolul Mariei Comşa (Sur /'origine et f'evolution de la dvilisation de la popula-
tion romane, et ensuit protoroumaine... , în Dada, XII, 1968, p.355-380), care astăzi nu mai rezistă întrutotul. Într-o
manieră mai directă, profesorul Dan Gh.Teodor republică desenele unor piese de la Ciurel, pe care le consideră manufactură
slavă, mai exact de tip Korceak (Slavii la nordul Dunării de jos În secolele VI-VII d. H .. în ArhMold, XVII, 1994, fig.5/7
şi 6/2). Mai mult, într-o ocazie publică (examenul de doctorat al colegului Al.Madgearu, în primăvara anului 1997).
domnia sa a enumerat situl de la Ciurel printre cele, puţine, unde ar fi posibil ca factorul Penkovka să fie dominant.
Analogia unor piese cu ceramica din arealele tradiţionale ale anţilor este destul de clară, însă o concluzie asupra factorilor
culturali dominanpnu va putea fi enunţată decât după o analiză comparativă pe spaţii largi. Singurul sit la est şi sud de
Prut care, după ştiinţa mea, poate fi arondat culturii anţilor fără ezitare este cel de la Ciorteşti (jud. laşi), din nefericire
distrus de lucrări contemporane (C.lconomu, Descoperiri arheologice din secolul al Vl-lea in comuna Ciorteşti, jud. laşi,
în ArhMold, XIV, 1991. p.109-116).
28
superioară de la Ciurel (din B. 1B), de 10,45 litri (!) şi o altă piesă de la Soldat Ghivan, de 4,81
21
litri •
O primă constatare este că, într-adevăr, grupul vaselor mari nu lipseşte de la Ciurel, decât
din lotul vaselor întregi. O a doua constatare este şi o a doua confirmare: grupul vaselor com-
plete, cu volum superior în jur de 1 litru este descentrat în raport cu piesele fragmentare, ceea ce
întăreşte semnul de întrebare asupra acurateţii reconstrucţiei. 22
Pentru eventuala evidenţiere a factorilor alogeni, ne vedem constrânşi să apelăm la analiza
morfologică, fireşte, nu la una exhaustivă (care ar face obiectul unui studiu separat). Vom folosi
caracteristicile care sunt cele mai sensibile faţă de mediul slav, şi anume unghiul la umăr (numit
tangenta superioară, pe axa x, vezi fig. 13) şi modularea marginii 23 (pe axay), respectiv unghiul
gâtului scăzut din unghiul buzei; în limbajul curent, primul factor se numeşte, cu aproximaţie,
"cât este umărul de ridicat", iar al doilea - "cât de mult este întoarsă buză".
Diferenţele între siturile bucureştene sunt relativ mici, dar constatabile: situl de la Ciurel
are tangente comparativ mai mari, iar situl de la Soldat Ghivan are modulare a marginii relativ
mai mare, chiar în combinaţie cu tangente joase. Situl de la Ciurel mai are un grupaj de piese care
suprapune grupul principal al culturii Penkovka.
Între situl de la Korceak 24 şi cele de la Bucureşti nu există nici o legătură, cele două
perimetre fiind exclusive. Solidaritatea pieselor din situl ucrainean este remarcabilă, dispersia în
grafic fiind foarte redusă, ceea ce indică omogenitate culturală şi influenţe exterioare minime.
Nu acelaşi lucru se poate.spune despre lotul luat în consideraţie pentru cultura Penkovka.
Aceasta, prin definiţie, este un mare amestec cultural 25 ; pe de altă parte, nu este un lot de sit, ci
unul de cultură, cu piese disparate, din teritorii foarte diferite: Ucraina, Basarabia, Bucovina şi
Dobrogea26 • Piesele din această ultimă regiune au fost marcat distinct (Penkovka?). tocmai pentru
a arăta că majoritatea acestora (6) au poziţie periferică, apartenenţa lor la cultura nord-pontică
fiind de discutat.
În ce priveşte siturile bucureştene, dispersia acestora este foarte pronunţată, reflectând
un amestec cultural pronunţat. Scopul graficului de la figura 13 este însă de a depista "intruşii",
respectiv piesele de aculturaţie recentă, de influenţă Penkovka. "Decupajul" se poate face pe linia
punctată, având ca limite SU=33° şi ts= t 27°.
Acest grafic s-a realizat, dar s-a dovedit inutil pentru clarificarea grupelor de volum. O a
doua încercare se poate face operând distincţia între complexele de la Ciurel. Prin încercări succesive
s-a obţinut "imaginea" cea mai clară, cu domenii de definiţie mai bine conturate (flg. 14).
Separaţia celor două grupe (cu fond colorat sau nu) a început cu observaţia că unele
complexe de la Ciurel sunt compatibile repartiţiei exemplarelor de la Soldat Ghivan. Aceste
··complexe compatibile" au fost relativ repede identificate, studiind compoziţia grupei superioare
de volum, din care se semnalează o singură absenţă notabilă, cea a pieselor din bordeiul 8.
11
Cuprinderea acestor piese ne-ar fi obligai: la grafice de trei ori mai mari. pentru a fi lizibile, ceea ce ar
însemna un consum inutil de spaţiu. Nu aceste piese fac probleme în privinţa încadrării în clase volumetrice.
21
Aceasta nu ne micşorează recunoştinţa faţ,1 de activitatea de o viaţă a înainte-mergătoarei Suzana Dolinescu-
Ferche. fără a cârei trud,'i subieci:ul acesta nu ar exi5t,1t. fiindc,1 nu ar fi avut domeniu de referinţă.
B E.S.Teodor, Sistemul Compas... , pentru precizarea termenilor, a noi:aţiilor şi a sistemului de calcul.
11
· I. r.Rusanova, Slavjanski drevnosti VI-IX vv. mezdu Dneprom i Zapadnym Bugorn. Moskva, 1973, pl.4- 7.
25
D.Gh.Teodor, Unele considera,rii privind or(15inea şi culrura an,rilor. în Arh!vlold. XVI. 1993, p.205-213, respectiv
o confederaţie de huni, kutriguri, onoguri, alani şi slavi.
1
" Lotul este compus din piesele publicate în K.V.Struve, Zur Erhnogenese der S/awen, în Stc1rigard/Oldenburg.
fin s!awischer Herrscheirz des friihen /"1irtelalrers in Ostholstein. Neumunsi:er. 1991. fig. 9/ 11-22. şi D.Gh.Teodor. Sl<lvii
fc7 nordul Dunării de jos iii secolele VI-vil d. H.. în rirhMold. XVII, 1994, fig. 7/8-1 O, 8/ I -4, 7-1 O. 9/ 1-6. 1O, 12 (au fost
excluse piesele din Muntenia, pentru o comparaţie mai obiectivă).
29
Gruparea complexelor de la Ciurel în două serii - numite de aici seria A (compatibilă cu

Soldat Ghivan) şi seria B - nu este de natură să surprindă. Segregarea a fost surprinsă încă de
descoperitori, în termeni asemănători 27 • Cronologia aşezarii conform lui S. Morintz (care a săpat
aşezarea, în anii 1956-1961) este în 3 faze: a) sectorul sudic (bordeiele B 1A şi B2A) - secolele V-
VI; b) sectorul nordic, cu bordeiele B 1B şi B6 (acesta cu prea puţin material) - secolele VI-VII; c)
celelalte complexe din sectorul nordic - secolul VII. Autoarea studiului monografic redateaza mai
strâmt, în secolul VI şi începutul secolului următor. Astăzi, cred că cronologia aşezarii poate fi
restrânsă la a doua jumătate a secolului al Vl-lea, cu două faze minim, între care B 8 ar putea
reprezenta o faza de tranziţie (morfologia genei;ală este timpurie, dar predominanţa netă a ceramicii
lucrate cu mâna şi dispariţia vaselor de volum mare avertizeaza asupra evoluţiei, respectiv
involuţiei).
Graficul următor (fig.15) ilustreaza aceleaşi realităţi, sub formă de diagramă. Au fost luate
în consideraţie numai jumătăţile superioare de la Soldat Ghivan şi seria A de la Ciurel. Ceea ce
surprinde, oarecum, pentru un lot teoretic destul de omogen, este variabilitatea valorilor pentru
diametrele la gură, comparativ cu volumele superioare (care sunt aşezate în ordine crescătoare).
Se definesc 5 grupe de mărime, la care se adaugă încă două, pentru cele două piese (de 4.81 şi
10.45 I) rămase în afara graficului.
Făcând mediile pentru grupele de volum, aşa cum au rezultat din graficele anterioare, au
fost obţinute următoarele cifre, pentru volumul total (de jos în sus): 0,35; 0,945; 2,266; 3,596 şi
5 28 , respectiv un modul de multiplicare cu configuraţia: 2, 17- - 2,56 - 1,53 - 1, 71, ceea ce,
evident, nu înseamnă nimic. De altfel, şapte grupe (5+2) volumetrice părea cam mult.
Ar mai fi de încercat să unificăm grupele alăturate. Fiindcă grupa superioară din grafic
pare de sine stătătoare, am unificat cele două grupe de jos şi cele două din mijloc, obţinând
următoarele clase de volum:
Volume totale deduse (Dâmbovita

, inferioară, Ciurel serie A si
, Soldat Ghivan).
Tabel sinoptic.
clase recipiente întregi (medii pe clase) toate recipientele cu v.s. (medii pe clase)
volumetrice volum volum volum total
volum total volumsup./ raport de
(pe voi. sup.) superior superior dedus
[vi] volum total multiplicare
[vs!] [vs2] [v2]
1) [0, 0,6] I 0,194 0,424 0,458 0,293 0,6401
~) [0,6, 1,8] I 0,982 2,204 0,446 1,020 2,2891 3,577
B) [t,8, 3] I 2,396 5,337 0,449 2,311 5,0421 2,203
~) 4,81 I (0,451) (4,81) (10,689) I 2,120
5) 10,451 (0,451) (10,45) (23,222) I 2,176
Volumele superioare pe vase întregi şi pe cele fragmentare nu corespund întru totul, pe

fiecare palier. Evident, cifrele obţinute pe tot lotul sunt mai credibile, cel puţin sub anume aspecte,
decât mediile obţinute pe cele câteva vase întregi. De aceea vom încerca să realizam corecţii
pentru volumul total funcţie de diferenţele constatate. Vom numi noul produs volumul estimat
27
Suzana Dolinescu-Ferche, Ciurel... , p.219-220.
28
Volumele totale cunoscute după măsurătorile pe vase întregi au suferit corecţii, după o procedură care va tl
descrisă mai jos.
30
(notat v2).
Corecţia volumului total o obţinem din diferenţele de volum superior, cu banala regulâ
de "trei simplă": v2 = (v1 *vs2)/vs1, unde vi este volumul total mediu al vaselor întregi, vs/
este volumul superior mediu al aceloraşi vase întregi, iar vs2 este volumul superior mediu al
întregului lot care are jumâtatea superioară întreagâ, deci vase întregi plus cele fragmentare cu
jumâtatea superioară completă, iar v2 este volumul total mediu estimat
Sâ nu uităm însâ că toate acestea sunt estimâri, care, prin natura lor, sunt imperfecte. Este
posibil însă ca estimările să fie mai aproape de "adevăr" decât datele brute, aşa cum rezultă ele
din raportul arheologic. Cifrele rezultate dintr-un astfel de studiu trebuie tratate cu elasticitate,
fiind orientative. Prin această prizmă, raporturile de multiplicare din ultima coloanâ sunt acceptabile,
sugerând următorul sistem de măsuri: unitatea principală de volum are circa 5 litri, având ca
principale subdiviziuni jumătatea şi optimea (modul împărtăşit şi de lumea romană). Multipli
unităţii par să fie dublul şi cvadruplu. Faptul că vasul cel mai mare ar putea să aibă 23 de litri nu ar
trebui să deranjeze. Corecţiile ar putea fi gândite în două sensuri: în primul rând, dacă am presupun~
că unitatea de bază (clasa 3 de mărime) ar fi ceva mai mare (aşa cum a ieşit pe măsurătorile pe
vase întregi, respectiv 5,337 I). sistemul ar avea mai multă coerenţă, factorii de multiplicare fiind
3,972 - 1,970 - 2,002 (!) - 2, 172; în al doilea rând, vasul cel mare nu are obligatoriu 23 de litri,
fiindcă raportul dintre volumul inferior şi cel superior nu este obligatoriu 0,45, cifră care reprezintă
doar media acestor raporturi, pe vasele din clasele inferioare. Conformaţiile cu volum superior
mai mare decât volumul inferior nu sunt foarte rare, reprezentând cam o pătrime din total. Vasul
cel mare ar putea avea, deci, şi în jur de 21 de litri, rămânând în limite morfologice normale.
În plus. nu trebuie supraestimată precizia măsurilor vechi, cu atât mai puţin cele dintr-o
cultură marginală şi rurală.
Referitor la înrudirile acestui sistem de măsuri, este încă dificil de discutat. Este de recunoscut
asemănarea modulului cu cel al unităţilor de măsură romane: amphora (26, 198 I) şi urna ( 13,098
I), faţă de care măsurile de la Dâmboviţa inferioară sunt mai !Ţlici cu 12,8% (clasa 5) şi 22,5%
(clasa 4). Asemănările se opresc însă aici. Şi de această dată, ca şi în cazul siturilor de pe Vedea,
ceea ce pare să fie unitatea de volum principală, la nord de Dunăre, respectiv unitatea care
posedă multipli şi submultipli curenţi (dubla, cvadruplu/, respectiv jumatea şi sfertul) - aici clasa
3 de volum - lipseşte dintre unităţile de măsură curente în lumea romană.
Este curios că asemânările care se pot face, cât se pot face, vizează sist~mul de măsurători
pentru lichide şi nu cel pentru solide (modius, cu 8,732 I, respectiv semimodius, cu 4,3661). Este
de presupus că comunităţile rurale depozitau în primul rând cereale, care puteau avea şi valoare
de schimb, şi nu lichide, pentru care oalele-borcan sunt improprii. Dacă lucrurile ar putea avea o
logică, în acest stadiu de lucru, ne-ar putea veni în sprijin ipoteza - singura care ni se arată, şi de
aceea bună - că sistemul de măsuri locale era controlat prin importuri. Importurile pe care le
putem atesta, practic în mai toate siturile mai timpurii de finalul secolului al Vl-lea, sunt amforele
(din păcate mult prea fragmentare pentru a fi măsurate) 29 . Această ipoteză, pe de altă parte,
exclude ipoteza exporturilor de cereale în imperiu, sau pe cea a importurilor de materiale solide
•
conservate în recipiente ceramice.
Pentru validarea acestei proceduri, care deduce volumele totale medii, pentru fiecare
-------------
'"Margoreta Constantiniu, Elemente romano-bizantine în cultura material/ia popula,tiei autohtone din partea
centrală a Munteniei, în secolele VI-VII e.n, în SC/V, XVII, nr.4, 1966. passim: Suzana Dolinescu-Ferche, Margareta
Constantiniu, Un etab/issement du Vf" siecle a Bucarest (Decouverres de la rue Soldat Chivan}, în Dacia, XXV, fig. 16/ I:
Suzana Dolinescu-Ferche, Habitats des Vf" et VI!" siec!es des notres ere Du/ceanca, fig. 8/11, 12/8. Se importa vin şi.
puţin probabil, ulei. Vinul cu siguranţâ nu se mai producea la nord de Dunăre, tiindcâ este o culturâ care solicitâ
continuitate efectivâ de locuire. ceea ce vremurile nu permiteau, dupâ cum o atestâ aproape toate siturile cercetate,
pentru care limita maximâ de locuire continuâ poate fi estimată la 3-4 ani, cel puţin pentru zonele proxime Dunării.
31
clasă de volume, pornind de la studiul comparat al jumătăţilor superioare ale vaselor întregi şi
ale vaselor fragmentare, ar fi realizarea unei analize paralele pentru un lot studiat pe vase
întregi, respectiv pe lotul ceramic de pe valea râului Vedea, luat deja în discuţie.
Diagrama următoare (fig. 16) reprezintă toate jumătăţile superioare de la Dulceanca I şi
Dulceanca IV, aranjate în ordinea volumului. Linia continuă reprezintă diametrul vaselor, exprimat
în decimetri (altfel spus: împărţit la 10), pentru a intra convenabil în grafic.
Prima observaţie: variabilitatea morfologică face ca diametrul la gură să nu reprezinte un
indicator serios. Diametrele claselor de volum 2 şi 3 sunt practic identice, iar câţiva membri ai
clasei 2 au diametre similare cu clasele 4 şi 5, între acestea din urmă neexistând diferenţe.
A doua observaţie: hazardul reconstituirii pieselor poate produce daune serioase
interpretării. Astfel, pentru Dulceanca I, dacă piesele întregi din clasa 2 sunt bine reprezentate,
cele din clasa 1 nu sunt reprezentate deloc (fiind vorba despre 8 piese!); a apărut o nouă. clasă.
de volum (5). Pentru Dulceanca IV efectele întâmplării sunt la fel devastatoare: lipseşte toată seria de
exemplare dintre 0,25 şi 0,65 I ( 1O piese!); dasele 2 şi 3, departe de a fi slab reprezentate - după cum
lă.sa să se vadă lotul de vase întregi - sunt mai numeroase decât dasa de mărime 4, care părea dominantă.
Ca efecte cumulate, studiul vaselor întregi ignoră existenţa vaselor foarte mici, de la 0,03 la 0,5 litri.
În încercarea de a reconstitui grupele de volum ale vaselor întregi, s-au făcut următoarele
medii, pe clasele de volum găsite pentru jumătăţile superioare:
Volume totale deduse (Arealul Vedea, ceramică lucrată cu mâna).

Tabel sinoptic.
recipiente întregi toate recipientele cuv .s.

clase
volumetrice volum volum volum total
volum total volum sup./ raport de
(pe voi. sup.). superior superior dedus
[vl] volum total multiplicare
[vsl] [vs2] [v2]
1) [O, 0,4] 0,011 0,023 0,478 0,175 0,336
2) [0,4, 0,8] 0,643 1,477 0,444 0,651 1,465 4,36
3) [0,8, 2,2] 1,352 3,045 0,444 1,344 3,004 2,051
4) [2,2, 3] 2,749 5,501 0,500 2,781 5,565 1,853
5) (3,8) med: 0,466 (3,800) (8, 155) 1,465
Comentând factorii de multiplicare. ar fi de spus în primul rând că ceea ce am numit dasă de

control ar trebui să fie clasa 2, care prezintă în grafic rezultate strânse şi suficient de multe exemplare
pentru o medie credibilă. Interpretând rezultatele prin această prismă, raportul de multiplicare cu
clasa întâi trebuie înţeles rotund, 4, fiindcă vasele miniaturale (cu capacitate sub 100 ml) este greu de
crezut că ar avea vreo semnificaţie volumetrică (în ultimă instanţă: comercială), ci una meşteşugărească,
probabil cu funcţie de retortă pentru bronz, dacă luă.m în consideraţie grosimea mare a pereţilor.
În ce priveşte clasele superioare, raporturile de multiplicare faţă de clasa 2 sunt: 2,051 (cu
clasa 3), 3,8 (cu clasa 4) şi 5,57 (cu clasa 5). Raporturile de multiplicare ideale sunt: 2 (însemnând
2,93 I la clasa 3), 4 (însemnând 5,86 I la clasa 4) şi 8 (însemnând 11,72 I la clasa 5). Doar această
ultimă clasă se aHă departe de raportul ideal. Pentru ca vasul respectiv să. aibă 11,72 I la un volum
superior de 3.8 litri, ar trebui ca raportul volum superior/volum total să. fie 0,324, ceea ce nu este
imposibil (vasul are o configuraţie particulară), dar nu este obişnuit (proporţia minimă, cunoscută
pe vase întregi, este 0,36). Raportul de mărime 1/6 dintre clasele 2 şi 5, posibil prin prisma cifrei
obţinute (5,57), este unul teoretic (submultiplii prin diviziune la 3 nu sunt uzuali). Nu este exclus
ca acest vas să facă excepţie de la sistemul de referinţă la unităţile de volum pentru lichide,
32
racordându-se sistemului de volum pentru solide (modius = 8, 732 I). Vasul fiind singular, cu un
volum total atât de incert, oricare din aceste variante intră în sfera posibilului.
Confruntarea rezultatelor obţinute, separat, pe vase întregi (anterior) şi pe volumele
superioare (alăturat), nu poate fi decât instructiva:
clase pe vase volum total

volumetrice întregi (fig. 11) dedus (fig. 16)
1 miniaturale 0,336
2 1,539 1,465
3 2,993 3,004
4a 4,348
4b 5,565
Sa 6, 179
Sb absent (8, 155)
Tabel comparativ al claselor de volum obţinute independent, prin studiul volumelor com-
plete şi pe volume superioare, pentru arealul Vedea (ceramică lucrată cu mâna)
Este de observat că lucrurile stau, parţial, foarte bine. Pentru clasa volumetrică 1, la prima
analiză a lipsit obiectul de studiu. La clasele 2 şi 3 coincidenţa este aproape perfectă, dovadă că
seriile mari de obiecte dau rezultate cu rată mare de credibilitate (devianţa reciprocă a rezultatelor
este 5%, respectiv 0,4%). Mediile celor două serii sunt armonice (2,9985 este mai mare decât
1,502 de 1,9963 ori!), ceea ce constituie o bază fermă pentru orice supoziţie în privinţa claselor
mari. În ce le priveşte pe acestea din urmă, situaţia este ceva mai puţin clară, ceea ce, având în
vedere numărul mic de piese care au intrat în discuţie, nu trebuie să mire. Scoţând din discuţie
vasul de provizii, care nu exista în lotul de vase întregi, se observă că, din două clase superioare
(4 a şi 5 a), pe lotul de vase întregi, a rămas o singură clasă (4 b), aşa cum a rezultat din analiza
volumelor superioare. Care ar fi "adevărul" ? Înainte de a răspunde, să spunem că ambele tipuri
de analiză au avantajele şi dezavantajele lor. Analiza pe vase întregi operează cu fapte concrete,
dar atât de puţine încât raporturile reciproce devin neclare. iar jocul întâmplării, pe tărâmul
reconstituirii vaselor, poate conduce la concluzii fanteziste. Analiza pe vase fragmentare porneşte
de la o situaţie statistică mult mai bună, dar opereaz.:'i. mai mult cu supoziţii decât cu certitudini.
Aşa stânci lucrurile, cele două tipuri de analiză nu sunt în raporturi de excludere. trebuind folosite
complementar, pentru a încerca fructificarea avantajelor de analiză a ambelor metode. Atunci
când apar contradicţii, analistul este pus în situaţia de a opta pentru una din variante. Procesul
decizional este însă mai greu de prezentat, fiecare opţiune însemn~nd un caz. În esenţă, factorul
de multiplicare (cu cât este mai mare o clasă decât clasa imediat inferioară) ar putea fi arbitrul.
Din această perspectivă teoretică, înţelegem că clasele 4 şi 5, distincte în prima analiză
(fig. I I). sunt probabil reale, fapt deductibil din asemănarea cu multiplii clasei 2; componenţii acestei
grupe au fost amestecaţi, la a doua analiză, datorită mărimilor analoage pe volumele superioare.
Dacă vom despăr1i grupa notată în tabel 4 b în două subgrupe inegale. din care cea inferioară mai
numeroasă. cum se întâmplă de obicei, ne vom apropia foarte mult de valorile ideale (4,5, respectiv
6 litri). Ar fi hazardat să arătăm care piese trebuie trecute în care categorie şi de ce (variabilitatea
morfologică fiind mare; de exemplu: cel mai mare vas din lot, cu volumul superior de 3,8 litri, are
diametru la gură sub 15 cm, ceea ce este mai puţin decât la unele piese cu volum superior sub 1,8
I), dar este suficient să arătăm că distribuind egal surplusurile şi minusurile, am putea obţine, teoretic,
valorile de 4, 513 şi 6.014, adică valori foarte apropiate de multiplii ideali ai lui 1,5.
În concluzie, consideraţiile anterioare despre sistemul de măsuri din zona râului Vedea
33
se susţin,cu minime corecţii.

Acest studiu este departe de a spune ultimul cuvânt în materie, pentru Câmpia Română;
mai degrabă primul. Sunt încă situri de luat în consideraţie, deşi nu foarte multe30 . Pe de altă
parte, pentru a înţelege valoarea cunoştinţelor acumulate, ar trebui luminat back-ground-ul
istoric - altfel spus evo!upa unităţilor de măsură - şi ar trebui stabilite corelaţiile concrete cu
materialul ceramic de la Dunăre 31 , lucruri încă nerealizate32 • Ar mai fi de realizat o necesară
comparaţie cu teritoriile barbare alăturate.
O primă imagine asupra situaţiei din secolele precedente o putem avea pe un lot restrâns
de vase ceramice din cimitirul de la Locusteni 33 • Cu toate rezervele cuvenite în faţa unui lot
incomplet, cât şi faţă de faptul că, în esenţă, ceramica dintr-o necropolă ar putea diferi de cea
dintr-o aşezare, pe acest lot de 12 vase întregi se pot face câteva observaţii interesante. În primul
rând, ca şi în cazul aşezărilor de secol VI, nu există o legătură între grupele morfologice şi cele
volumetrice, respectiv grupele morfologice principale au reprezentanţi în toate clasele volumetrice.
Repartiţia volumelor este următoarea. Cel mai mare vas are 15,2 litri, urmat de unul de 9,3 litri;
izolate fiind, semnificaţia lor volumetrică nu este precizabilă. Clasa principală de volum are 7
indivizi, grupaţi în intervalul [4,7, 6,9]. cu o medie în jur de 5,9 litri. Clasa secundară de volum
are 3 indivizi, grupaţi în intervalul [2,8, 3,5]. cu o medie în jur de 3,25 litri.
Nu putem să nu remarcăm relativa coincidenţă dintre grupele de volum constatate pentru
Câmpia Română a secolului VI cu două dintre grupele de la Locusteni. Pe de altă parte, mărimea
vaselor a scăzut dramatic. Nu mă refer la media celor două loturi (cel de la Locusteni fiind incomplet},
ci la faptul că clasa de volum cea mai bine reprezentată numeric în secolul VI, cea în jur de 1,5 I,
este absentă în lotul de control al ceramicii dacice, în timp ce grupa majoritară de la Locusteni,
cea de aproape 6 litri, are reprezentanţi izolaţi în secolul al Vl-lea.
Un al doilea termen de comparaţie pentru ceramica aşa numită lpoteşti-Cîndeşti, care
ne stă acum la dispoziţie, este situl de referinţă de la Korceak Vll 34 , poate cel mai reprezentativ
30 Dulceanca li (Suzana Dolinescu-Ferche, Contribution archeologique sur la continuite daco-romaine. DulceanCil,
deuxieme habitat du VI' siecle de notre ere, în Dacia, XXX, 1986, 1-2. p. 121-154). eventual lpoteşti (P.Roman. Suzana
Dolinescu-Ferche, Cercetarile de la lpoteşti (jud. Olt) (observa.fii asupra culturii materiale autohtone din sec. al Vl-lea 1i1
Muntenia}, în SC/VA, 29, nr. 1, 1978, p. 73-93), pentru volumele superioare. pentru ceramica lucrata pe roa~a. cât şi
pentru situri al câror corpus ceramic ar putea fi reconstituit (CJ.ţelul Nou, Străuleşti. şi multe altele din capitala sau din
preajma, ale câror materiale ceramice stau în devâlmaşia lipsei de spaţiu, inaccesibile ca piatra filosofala) sau care s-ar
mai întâmpla sa fie publicate: Sârata Monteoru. Târgşor. Bâleni, etc. Exista şi siruri publicate parţial, ca Budureasca
(V.Teodorescu, D.Lichiardopol, Marinela Peneş. Vasilica Sandu, Aşezarea dacoromana din sec. IV-Ve.11. de la Cireşanu.
jud. Prahova, în Materiale. XVll/2. Bucureşti, 1993, p.389-416). materialul ceramic fiind însa extrem de fragmentat. O
încercare de a trece acest material ceramic printr-un laborator de restaurare ceramicâ ar putea oferi surprize plăcute.
31
Măsurarea unor loturi mai mari de mafore din secolul VI râmâne o sarcina de viitor. Sunt interesante rezultatele
obţinute pe doua amfore întregi de la Cireşanu (V.Teodorescu, D.Lichiardopol, Marinela Peneş. Vasilica Sandu, Aşezarea
dacoromana din sec. IV-V e.n. de la Cireşanu. jud. Prahova. în Materiale, XVll/2. 1993. fig. 13/24 şi 19/3). databile la
sfârŞitul secolului IV şi. mai probabil. în prima jumătate a secolului următor (id.em. p. 411 ). Prima amfora are capacitate
de 8,031 litri. deci aproape de modius (8.732 I.). A doua amfora are o capacitate de 27.415 litri, deci aproape de
amphora (26, 198 litri). Procedura de calcul este cea enunţata. fârâ partea superioara a marginii, respectiv mai sus de
diametrul gâtului. E.ste mai greu de spus care era nivelul de umplere efectiva a amforelor: acesta însa nu purea fi foarre
diferit de volumul calculat (nu mai mulr de 2%). Dacâ piesa de la fig. 13/24 este reprezenratâ printr-un desen. cea de
la fig. 19/3 este o poza cu scara grafica. Penrru aceasta din urma grosimea peretelui a fost aproximata. E.ste posibil deci.
dacâ piesa are o grosime mai mare decât cea presupusa, ca amfora mare să aibâ mai puţin de 27 de litri.
32
Şi greu de realizat. datorita rarităţii colecţiilor publicate de ceramica.
33
Cel publicat în sinteza despre ceramica romana din Oltenia (Gh.Popilian. Ceramica romana din Oltenia.
Craiova. 1976, piesele 943-955); esre vorba însa de un lot de ceramica dacica de epoca romana.
3" 1.P.Rusanova, Slavjanski drevnosti VI-IX vv. mezdu Dneprom i Zapadnym Bugom. Moskva, 1973. toatâ
ilusrra~ia vaselor întregi sau cu volum superior complet de la Korceak VII. Situl este datat în mai multe etape ale
secolului VI (l.P.Rusanova, Slavianskie drevnosti VI-VII vv. Moskva, 1976, p.26-27).
34
pentru ceea ce se numeşte, cu un termen generic, cultura Korceak, sau cultura slavă arhaică35 •
O primă observaţie (fig. 17) este că, pe lotul de vase întregi - foarte mic faţă de numărul
total de piese, respectiv 6 - proporţia volumului superior în volumul total este 0,4 I, faţă de
0,455, în siturile nord-dunărene. Proporţia, chiar obţinută pe numai 6 piese, este substanţial
diferită, nu numai prin medie, dar şi prin intervalul de variabilitate, [0,303, 0,5], comparativ cu
[0,36, 0,6]. O a doua diferenţă între cele două areale este tendinţa, în situl ucrainean, ca grupele
morfologice să se specializeze volumetric36 , fapt care nu a putut fi sesizat în analizele pe loturi
nord-dunărene, Astfel, dacă grupa 1 (romb) are reprezentanţi în toate clasele de volum, grupa
morfologică 2 (pătrat) are cvasi-exclusivitate pentru clasa 4 (mare), o prezenţă dominantă în
clasa 3, o prezenţă slabă în clasa 2, fiind absentă în clasa 1. Invers, grupa morfologică 4 (cerc)
domină clasa volumetrică 1, are prezenţă bună în clasa 2, slabă în 3, fiind absentă în 4.
"jumătăţile" superioare de vas au o prezenţă foarte bună în lot, respectiv aproape 50 de
piese, ceea ce poate prilejui analize detaliate. O întrebare care s-ar putea pune faţă de graficul de
la figura 18 este dacă clasele volumetrice sunt corect constituite. Sunt arondate unor clase distincte
volume superioare identice, doar fiindcă unele au 11 cm diametru la gură, altele - 13. Criteriul ar
fi deci morfologic, nu volumetric. Oricât ar părea de ciudat, nu cred că este greşit. Recipientele
nu au formă standard şi, cum am văzut, aportul volumului superior în volumul maxim variază de
la 0,3 la 0,5. Morfologia este cea care decide, în interiorul acestor limite. Or, diametrul la gură
este un indicator morfologic important, sugerând alte elemente de construcţie: un diametru la
gură proporţional mai mare (faţă de volumul superior) poate însemna unghiuri mai ample la gât,
pe tangenta superioară ("umăr"), ceea ce se rezolvă, de obicei, pe înălţimi inferioare mai mari, de
unde şi un aport presupus mare al volumului inferior, de unde un volum total mai mare. Scenariul
însă nu este obligatoriu (deşi conţine un "adevăr statistic"), iar graficul alăturat s-ar putea numi,
mai exact, grafic de analiză morfo-volumetrică.
Pentru coerenţa demonstraţiei, să aducem în pagină aceeaşi diagramă folosită pentru
microregiunile nord-dunărene (fig. 19). Aceasta este reprezentarea aceluiaşi material ceramic, cu
aceeaşi problematică, dar în altă prezentare; trebuie s-o spunem - surprinzător de diferită. Această
organizare a materialului forţează clasarea pieselor în ordinea mărimii volumului (cu triunghiuri),
fără a anula rolul diametrului la gură (reprezentat aici în decimetri, cu linie continuă); din contră,
pe o scală a volumelor atât de puţin accidentată, pe un parcurs cvasi-continuu de la 0,25 la 3, 15
litri, rolul diametrelor în separarea claselor de mărime devine decisiv. Liniile punctate delimitează
valorile normale (deci nu excepţionale) pentru diametrele fiecărei clase, valorile maxime ale unei
clase devenind valori minime pentru clasa următoare; regulă care nu a putut fi respectată pentru
clasele 3 şi 4 (ar fi fost însă nefiresc să considerăm în aceeaşi clasă volumetrică piese de la 1,5 la
3,8 litri). Tendinţa de egalizare a diametrelor pentru clasele superioare a fost observată şi pe
loturile nord-dunărene. unde distincţiile sunt totuşi mai clare. Departajările s-au făcut foarte greu,
35
Cultura slava arhaica defineşte perioada secolelor V-Vil (Marija Gimbutas, The Slavs. London. 1971, p.80.
care o numeşte cultura slava timpurie) şi se caracterizează prin influenre ale triburilor de stepă (în est) şi influenţe
germanice (în vest), iar istoric prin migraţiile slave. Principala componentă a culturii slave este culrura Korceak (după
situl din Ucraina). numiră alternativ şi /itomir sau f'raga (Ibidem). Dacă numele de cultura /iromir nu este decM. un
sinonim cultural, după situl eponim din Ucraina, cultura Praga ar trebui să fie luată în considerarie ca enritate culturală
disrincră, ceramica pragheză având caracteristici distincte (l.Borkowsky, Staroslovanska keramika ve srredni. Praha.
1940; E.S.Teodor. Sistemul Compas .. „ cap.4- 7). Culrura Penkovka este adeseori considerată o cultur"a slavă arhaică (sau
timpurie. Marija Gimbutas. The Slavs. London. 1971. p.86-89). arribuită anti lor (l.P.Russanova, Pamjatniki tipa Pen kovka,
în l'roblemy Archeologii. (leningrad). li. 1978, p. I 14-1 18). însă apartenenţa anrilor la lumea slavă esre contestată
(D.Gh.Teodor, Unele considera,tii privind originea şi cultura <Jn,tilor. în ArhMold, XVI, 1993, p.212, cu bibliografia).
'' Este vorba despre o tendin.tă iii câmpul grafic. Sub aspect istoric este posibil ca fenomenul să fie invers, de
3
împrumut al unor forme tipice altor clase de volum.
35
Introducere în volumetria ceramicii secolului VI la nordul Dunârii de Jos
fărăa obţine certitudinea că sunt corecte. Va rămâne întrebarea dacă vasele cu volum superior
sub 3, 15 I au sau nu semnificaţie volumetrică. Este însă puţin îndoielnic că grupajul de vase
mari are semnificaţii volumetrice, în special vis-a-vis de funcţia de depozitare şi schimb. Pentru
a avea un termen de comparaţie comun cu arealele nord-dunărene analizate, continuăm
procedura, pentru obţinerea mediilor de clasă. Iată rezultatele:
Volume totale deduse (Korceak VII). Tabel sinoptic.
recipiente întregi (fig. l 7) toate recipientele cu v .s. (fig. 19)

dase
volumetrice volum votum volum total
volum total volum sup./ raport de
(pe voi. sup.) superior superior dedus
[vl] volum total ·multiplicare
[vs l] [vs2] [v2]
1) [0,28, O, 76] 0,437 1, 143 0,382 0,515 1,347

2) [0,8, 1,32] - - {0,397) 1,029 (2,600) 1,93
3) [1 ,5, 1,83] 1,783 4,386 0,407 1,692 4,162 1,60
4) [1,92, 3,76] 2,911 7,233 0,403 2,692 6,689 1,61
5) [5,24, 6, 76] - - (0,397) 6,068 (15,285) 2,285
Clasele 2 şi 5 nu au piese întregi, ca urmare, volumul total a fost dedus nu din formula
obişnuită, ci din raportul mediu volum superior/volum total 37 • Rezultatele consolidează impresia
că vasele sub 5 litri nu au semnificaţie faţă de vreun sistem de măsură, sau că, âlternativ, clasele
de volum au fost greşit marcate (graficul de la fig. 18 sugera o împărţire în 4 şi nu în 5 clase).
Prima ipoteză pare foarte întemeiată, fiindcă clasa volumetrică 5, a vaselor de provizii (a cărei
valoare reală nu poate fi foarte diferită de cifra afişată, în jur de 15 litri), nu poate avea relaţii
binare cu clasa imediat inferioară, indiferent cum ar fi aceasta delimitată. Relaţia cu clasa imediat
inferioară ar putea fi, eventual, ternară, respectiv o unitate de provizii ar putea fi compusă din trei
subunităţi, dar, cum spuneam, acest sistem este teoretic. .
Dacă nu am obţinut informaţii despre sistemul de măsuri slave, tabloul de mai sus
prilejuieşte în schimb o comparaţie directă cu arealele nord-dunărene prelucrate anterior.
Tabel comparativ asupra frecvenţei şi mărimii

claselor de volum, conform
volumelor totale deduse (vezi şi reprezentările grafice de la fig.20).
KORCEAK VII DÂMBOVfŢ A (seria A) VEDEA

clasa frecvenţă (%) medie frecvenţă (%) medie frecvenţă (%) medie
1 29,8 1,347 32,8 0,640 19,7 0,336

2 21 ,3 2,600 48,3 2,289 39,4 1,465
3 12,8 4,162 15,5 5,042 31,8 3,004
4 27,7 6,689 1,7 10,689 7,6 5,565
5 8,5 15,285 1'7 23,222 1,5 8,155
37
Faptul că acest indice a ieşit diferit (39. 7%) faţă de prima cifră anunţată (41 %) se datorează modului de calcul
diferit. Prima dată calculul a fost făcut piesă de piesă (indiferent de mărime şi clasă), raportându-se media; în al doilea
caz, este vorba de trei medii de clasă, din care s-a făcut ulterior o medie comună. Diferenţa este mică, şi ar produce,
prin aplicarea primului procentaj (care este, tehnic, mai "curat"), o uşoară scădere a claselor 2 şi 5, cu 1%, ceea ce nu
schimbă nimic.
36
Tabelul şi graficele de la figura 20 nu aveau alt scop decât de a sintetiza datele

obţinute, fiindcă despre legături nu poate fi vorba. Aşa cum era de aşteptat pentru societăţi cu
organizare arhaică, ele folosesc măsuri locale, nesimţind nevoia de a se racorda (ceea ce uneori
se întâmplă şi în zilele noastre, în societăţi cât se poate de moderne; este ... măsura exactă a
forţei obişnuinţei). Rămâne ca, atât cât va fi posibil, aceste măsuri să fie identificate şi, eventual,
corelate. Adăugarea de date, despre alte situri şi alte areale va oferi, fără îndoială, alte posibilităţi
de a vedea lucrurile în conexiune.
Nu este greu de observat că, prin consecinţă, concluziile acestui studiu, fie şi pe loturi
incomplete în teritoriile de referinţă {Ucraina şi Valahia), dinamitează câteva locuri comune. Unul
dintre şlagărele literaturii internaţionale - fâră vreun studiu aprofundat, care pur şi simplu nu
existâ {dar la ce trebuie? răspunderea este întotdeauna aruncată la subsol, pe umerii unui spe-
cialist strâin, nu de puţine ori român) - este plasarea teritoriilor nord-dunărene în arealul primitiv
al culturii Praga38 . O a doua problemă ridicată de acest studiu este conceptul cultural Ipoteşti
Cândeşti {în oricare variantă doriţi). Diferenţele notabile între arealele de est şi de vest au fost
sesizate de la început, şi au fost sistematizate în câteva rânduri 39 . Întrebarea este de multâ vreme
coaptă: se poate admite că două areale care au tehnici de construcţie diferite, practici
meşteşugăreşti diferite şi, iată, unităţi de măsură diferite - reprezintă una şi aceeaşi cultură ?
Răspunsul la întrebare se poate da scurt sau lung. Răspunsul scurt este consubstanţial întrebării.
Răspunsul lung are nevoie de spaţiu şi va mai aştepta.
Aşa cum am văzut, concluziile pe care le putem trage din studiul volumelor pot fi
interesante. Pentru ca aceste concluzii să fie într-adevăr credibile şi relevante ar trebui să se
sprijine pe un material arheologic publicat impecabil. Ceea ce nu este cazul. Nu punem aici
problema siturilor nepublicate zeci de ani, fiindcă nu este nimic de comentat. Punem aici doar
câteva chestiuni ţinând de concepţia de publicare, în primul rând cele legate de desenul de
obiect. 40
Mulţi colegi, din ţară dar şi din străinătate 41 , sub vădita influenţă a şcolii interbelice,
consideră că publicarea unor profile grijuliu desenate (a ceea ce s-a întâmplat să fie spărtura
vasului), cu haşură regulată, amintind de "bastonaşe", ar fi expresia deplină a ceramisticii. Problema
diametrelor vasului nu pare să preocupe multă lume, cu excepţia cazurilor fericite dar puţine
când s-a conservat mai mult de jumate din diametru. care astfel poate fi măsurat cu rigla. Încă şi
mai puţină lume pare preocupară de a da profilului frumos trasat cu tuş - înclinaţia corespunzătoare.
respectiv o înclinaţie cât n1ai aproape de verticala originară a vasului întreg.
Consecinţele unor asemenea practici sunt mult mai grave decât s-ar putea crede. Să
privim cele două profile de la figura 21. Ce se poate spune despre ele ? Cel din stânga ar putea
fi de la un soi de castron mai înalt, formă posibilă pentru secolele VI-VII, pentru care nu avem
35
Considerată ,1 n unul şi acel<1şi lucru cu cultura Korceak: I. P. Rusanova, Slavianskie drevnosti VI- VII vv. Moskva.
1976, fig. 71 (unde situl de la Ciurel esre nominaliz.ctt). 75. 76 etc.; K.V.Struve. op.cit., ng.5: U.Fiedler, Studien zu
Crc1"berfeldern des 6. bis 9. /ahrlwnderts an der unteren Donau. Bonn. 1992. fig. 18 (respectiv harta fibulelor de tip sl<1v,
care, prin implicaţie. înseamnă <1cel<1şi lucru). M.P<1rczewski, op.cit.. fig.32 (respectiv ··interpretarea·· izvoarelor). dar şi
comentariul arheologic de la ,Keeaşi pagină, 136. împreună cu hanii de la fig.33: ere.
30
V.Teodorescu. Despre culrura !poteşti-Cândeşri în lumina cercetâri!or arheologice din nord-estul Munteniei.
în SC/VA, 15, 1964; Suzana Dolinescu-Ferche. Ciurel... , p.224: e<1dem, La cu/ture „fpoteşti-Cândeşti". Lcl situation en
Valachie, în Dacia, XXVIII, 1984, 1-2. p.117-147 .
.-:i Chestiunea a mai fosr tra•ată cu altă ocazie (E.S.Teodor, Sisremu! Compcls), sub alte aspecte. Se poate
consulta cu folos secţiunea 2.3 a lucrării citare, în special referitor la fotografia de obiect.
41
Nu am să dau exemple, nu fiindcă ar fi greu, ci fiindcă este prea uşor.
37
castroane propriu-zise, ci doar borcane mai bondoace, poreclite castroane. Form~ este oricum
destul de curioasă şi practic de negăsit în situri din România. Ne-am putea gândi la aşa numitele
"vase-lalea" din Ucraina42 , care sunt un fel de castroane de mare capacitate, dar asemănarea
este oricum destul de părelnică. Despre profilul din dreapta am putea spune că este un profil
tipic de vas-borcan, cu numeroase analogii în lumea provincială romană. Cât sunt de mari aceste
vase ? Nu ştim, şi nu am şti nici dacă am fi în posesia scării, fiindcă nu cunoaştem proporţiile
între înălţimea superioară a vasului (distanţa între gură şi diametrul maxim) şi diametrul (sau
raza) la gură.
Publicarea "profilelor" este, pentru morfolog, un pion otrăvit. Ce ar putea să însemne
pentru un cercetător al volumelor ? Presupunând că diametrul vasului a fost măsurat corect şi a
fost indicat în desen, fie ca atare, fie ca rază şi axă de simetrie, ca în exemplul de la figura 22, să
măsurăm consecinţele "erorii". Vasul din stânga are un volum superior de 0,554 litri, iar cel din
dreapta - 1,794 litri. Ipotetica eroare se măsoară în procente ca 224%, iar varianta din dreapta
este proiectată în a doua clasă superioară de volum (fiind de peste 3 ori mai mare), în cazul în
care vom considera "corect" desenul din stânga; sau viceversa. Desigur, "eroarea" ilustrată este
foarte mare, respectiv 27°, şi este greu de crezut că o persoană abilitată să practice această
meserie ar face greşeli de asemenea proporţii 43 . O eroare de numai 4°, pe care o poate face
oricine, în special pe fragmente din care s-a păstrat mai puţin de 15% din circumferinţă, presupune
o deviere a rezultatului cu aproximativ 33%, ceea ce este destul de mult. lată că un grafic de citire
a claselor volumetrice poate fi confuz nu numai în situaţia imixtiunilor unor materiale alogene ...
Consecinţe asemănătoare induc erorile de măsurare a diametrului la gură (fig. 23). Acum
verticala fragmentului ceramic este cea corectă (tot timpul s-a lucrat, în exemplificări, cu un singur
profil, cel de la fig.1), dar s-au strecurat greşeli de citire a diametrului. Vasul din stânga are un
diametru la gură de 1 1,6 cm şi un volum superior de 0,608 I, iar cel din dreapta - un diametru la
gură de 22,2 cm şi un volum superior de 2,342 litri. Ştim însă că "originalul" de la fig. 1 (stânga)
are 13,7 cm la gură şi un volum superior de 0,918 litri. Pentru primul caz, o eroare de 18% la
citirea diametrului a condus la o eroare de 51 % în privinţa volumului. Pentru al doilea caz, o
eroare de 61 % în citirea diametrului (caz teoretic) a condus la concluzia unui volum de două ori
şi jumate mai mare.
La ce ar fi bune însă zecimalele la citirea diametrului ? Poate face cineva o evaluare in
milimetri a diametrului ? Evident - nu. Zecimalele folosite în exemple sunt însă o pictură după
natură, apărând la fiecare înregistrare în baza de date. Ele sunt rezultatul diferenţei de procedură
între evaluarea fragmentului de buză în depozit şi modul de măsurare a diametrului la buză
conform Sistemului Compas. Acesta din urmă presupune numai măsurarea segmentului de gură
teoretic orizontal (vezi anexa), fără arcuirea buzei 44 , în timp ce procedura de măsurare a
fragmentului ceramic material presupune luarea în consideraţie a arcuirii buzei (nu se poate vedea
sub aceasta). Desenatorul obiectului trebuie să ţină seama de această particularitate, trasând
diametrul la gură calculat de la verticala buzei. Dacă nu se respectă acest detaliu, rezultă un
diametru cu 1 la 3 cm mai mare decât în realitate, fapt, am văzut, nu fără consecinţe.
Sper ca tehnicalităţile despre desenul de obiect să nu fi plictisit. Cu siguranţă majoritatea
42
1.1'.Rusanova, Slaviansldedrevnosti Vl-Vllvv. Moskva, 1976, p.19, fig.7/6; pl.20/6.
43
Greu de crezut, dar totuşi adevărat. rrofil ca cel din stânga, de la fig. 26, care în spaţiul arheologiei româneşti
a secolelor VI-VII este un exemplu de profil care "nu există" (fapt verificabil pe vasele întregite), este totuşi de găsit în
publicaţiile noastre.
44
Modalitate de măsurătoare împărtăşită de cele mai importante manuale sau studii de morfologie (Anna
O.Shepard, Ceramics for the Arhaeologist. ed. VIII, Washington, 1974, I, p.224 şi urm.; Helene Balfet, Marie F.Fauvet-
Berthelot, Susana Monzon, Pour la normali.zation de la description des poteries. l'aris, 1983, cap.I, p. 7 şi urm.; G.Fusek,
op.dt., p.29; M.rarczewski, op.dt., p.31; 1.1'.Rusanova, Slaviansldedrevnosti Vl-Vllvv. Moskva, 1976, p.10).
38
arheologilor cunosc bine aceste probleme. Evaluarea cât mai exactă a consecinţelor unor desene
incomplete sau neglijente, prin concreteţea şi asprimea cifrelor45 , ar putea fi un stimul suplimentar
pentru un spor de rigoare. Rigoare care nu poate lipsi celor car-e încearcă să câştige pentru
arheologie statutul de ştiinţă.
Introduction in the pottery's volume from VJth

century, in the northern part of the Lower Danube.
(Abstract)
The archaeologists' concerning about pottel)''s volume îs not new. The real develop-
ment in this matter, yet, îs not older than few years, due to the technology condition. Usual
way to get volume îs the rotating surface in AutoCAD. The procedure îs difficult, going through
three programs, burning half an hour for each pot, that is not a:cceptable for the researchers who
are working on hundreds or thousands of pieces. So, it is to find a shorter way. I have started
from a morphological system (Compass System). This is, essentially, a query that takes mea-
surements on drawn pots, and turns out ratios (rim diameter I maximum diameter, height /
maximum diameter, etc.) or real dimensions (height, upper height, etc.). The challenge was to
make figures taken for morphological reasons - to run a volume formula. This formula is to be
found to Appendix ("Anexa"). This new procedure has been tested on 10 pots, making the
same with ACAD facilities. The twin results.were close enough, maximum differences being no
greater that -4.2% and 3.3%. But the difference of averages of both procedures is really nothing
- 0.65%. The errors, so as they are, have more than one cause: the formula implemented in
Compa.ss query is not perfect, but the rotating surface couldn't be perfect (fig.2). ACAD is
perfect, but one could get old looking how ACAD count. How ever, my results in ACAD have
t % error. These errors have been considered harmless for archaeologist's data system (look for
a scary experiment on Orton, op.cit., p.93, fig. 7.3.). For a scholar interested to stoci< morpho-
logical data, the Compa.ss formula means volume figures for free. Those interested only in
volume get advantage too: one programme instead of three, and the time fee on half.
The new tool has been used on Vl'h century pots from South Romania (known as Wa.l/achia.).
tha.t mea.ns in the a.rea. of !poteşti-CJndeşti culture. ln this lot was elected especially hand-
m<icie pottery, which is better preserved to our days a.nd whieh ra.ises serious problems about
Sla.vs·· migration. The eornp2.rison staffis composed from faur sites' pottery, attributed to lpoteşti
Câncieşti eulture, from two geographical areas, Vedea-river (Dulcea.nea I and Dulcea.nea IV) and
Dîmboviţa-river (Ciurel a.nd Solda.t Ghivan), an Ukrainian site - Koreeak VII (J<orcea.k eulture,
knovvn as jiromir or Praga. eulture, too) and a seleetion of pots from Penkovka eulture.
·
15
După
redactarea acestui studiu am găsit un experiment tulburâcor (C.Orton, P.Tyers. A.Vince, Portery in
archaeology. Cambridge, 1993, p.93. Ag.7.3). şi anume desenul unei oale-borcan în patru exemplare. realizate de
patru persoane diferite (şi nu oricine: John Newton. Paul Tyers, Clive Orton şi Sunil Nanciha). Experimentul este ilustrat
pentru a ar,"Ha ··1i111itele înregiscrârii obiective". Diferenţele sunt mai vizibile în ce priveşte reprezentarea decorului, fârâ
a impieta însâ asupra înţelegerii tehnicilor şi pattern-urilor decorative. Diferenţele de reprezentare morfologicâ mi s-au
pârut mai mici, pilnâ le-am ... mâsurat. A fost suficient sâ încarc în baza de date ciouâ desene pentru a-mi pune apoi
întrebâri incomode. Eroare,1 reciprocă medie între primele ciouâ desene este de 5.7% (!). Este interesant şi uncie se
produc erorile. Diferenţele de înâlţime totalâ sunt de 0.5% (este şi mâsurâtoarea cea mai simplâ), deci. practic nule;
diferenţele între diametrele la buzâ sunt de I 0%, iar în ce priveşte diametrele bazei (care este incompletă. deci mai
greu de mâsurat) - 20%. Asemenea experimente transformă ipoteza (E.S.Teocior. Sistemul Compas .. „ p. 15. ultimul
paragraf) ciislocuirii desenului de obiect cu o fotografie de obiect supusâ unor rigori de execuţie - în obiectiv de realizat.
39
lt has been chosen three kinds of displaying data. For the beginning - scattered graphs,
illustrating entire-shape pots (like fig.4). Unfortunately, these pots are very few în all barbarian
sites of this century. This is why t was looking for a substituie, and this is the study of upper
halves, that are seven times more numerous. This procedure is standing on the fact that upper
volume is relatively constant (46%, ± 10%) on the entire volume. The data is displayed in a scat-
tered graph, taking on x axis rim diameter and on y axis upper volume (like fig.5). This type of
graph is easy to read, but gives to much for rim diameter. So, it was necessary the third type of
displaying data, taking order from the size of the upper volume (like fig.15).
Real volume's classes has been estimated from formula: v2 = (vt *vs2)/vs 1, where vi is
the average of the volume calculated for entire-shape pots, vs I is the average of the upper
volume calculated for entire-shape pots, vs2 is the average of the upper volume calculated for all
pieces (entire-shapes and upper-shapes), and v2 is the average of the pots for all pieces, esti-
mated from formula.
These estimated volumes, for each class of size, are necessary to reveal possible connec-
tions among the three areas in focus (Vedea, Dîmboviţa and Korceak VII), and between every of
them with the volume units known in roman civilisation. The results are brought together in the
last table (p. 13 of the paper), showing, for every class and area, the frequency and the estimated
size (see alsa fig.20). The mast important fact is the absence of connection between areas. The
consequences are two, at least. First one is a serious doubt about the cultural concept lpoteşti
Cândeşti. Second is, as a product of the figures 13 and 20, the demolition of one of the famous
historical myth, concerning the assumption that Wallachia is one of the ancient area of "Praga"
(read: Korceak) cultu re. That means that we need a criticai re-reading of the written sources. For
a better understanding, what is contested here is nat the presence of the Slaves' tribes in the
north-danubian plain, but the archaeologica/ evidence of this presence, before the Vll'h century.
We are referring here about ceramic evidence, of course. How ever, something doesn't fit in
Wallachia.
Figures explanations
Appendix (''Anexa") 1. This figure is a scheme of the ··compass" measurements. With black could be
seen those measurements that are involved in volume calculation. The mining of [a~. [b~ and so one,
that are to be seen in rhe :'\ppenctix 2, coulct be deduced from rhis draw.
Appendix (''Anexa") 2 The formula for volume calculation, used in data-base query: it is developed
from truncated con formula (up side).
Fig. I. lncreasing of rhe dimensions and of the volume (ratio: 26 to 100).
Fig. 2. The proceciure for designing the rotation surface (for ACAD measurement).
Fig. 3. The upper volume calculation scheme in Compass System. For formula - see Appen-
dix.
Fig. 4. Morphological groups' allocation on the scattered chart of the entire-shape vessels
from Dulceanca I (apuci Susan2. Dolinescu-Ferche). On x axis - upper volume (litres); on y axis -
(whole) volume.
Fig. 5. Morphoiogical groups· allocation on rhe scattered chart of the upper volumes from
Dulceanca I. On x axis - rirn diameter; on y axis - upper volume.
Fig. 6. Sarne <t.5 fig. 4. but for Dulceanca IV site (apuci SuS<"\na Dolinescu-Ferche).
Fig. 7. Same as fi3. 5. but for Dulceanca IV site; hanci-made pots.
Fig. 8. Volume classes couldn't be proper studied from separate dimensions; on x axis- rim
diameter; on y axis - height.
Fig. 9. Four major sites from Wallachia Plain: Dulceanca I, Dulceanca IV, Ciurel (apuci Susana
40
Dolinescu-Ferche) and Soldat Ghivan (apuci Susana Dolinescu-Ferche); the last two sites are to be
find in Lower Dîmboviţa area, in Bucharest of aur days). Entire-shapes; axes like in the fig.4.
Fig. 1O. Comparison between Dîmboviţa-river area (Ciurel + Soldat Ghivan) and VJciea-river
area (Dulceanca I+ IV). Hand-made pots; axes like in the figure 4.
Fig. 11. Vedea area. Volume dasses. Entire shapes.
Fig. 12. Dîmboviţa area. Upper volumes. Comparison between entire shapes and fragmen-
tary ones. Axes like in the fig. 5. The misfit for 1 litter pots from Ciurel for entire shapes and upper
sherds means drawing errors.
Fig. 13. Comparative morphology for the Dîmboviţa area with foreign cultural groups in their
ones territories: Korceak culture (sdavin~ and Penkovka culture (antes). On x axis - the ts (upper
tangent) angle (see appendix 1); on y axis - the difference between C and B angles (appendix 1). For
Korceak VII, see Rusanova; for Penkovka, see Struve and D.Gh.Teodor (without the pots from Wallachian
sites; with ? Penkovka pots from Scythia Minor).
Fig. 14. Ciurel site. Pots from the litted objects (A series) with volume allocation from Soldat
Ghivan site. Axes like fig.5.
Fig. 15. Dîmboviţa area (Soldat Ghivan and Ciurel - A series). Fragmentary pots, upper vol-
ume; volume order; on x- number of pots; on y- volumes (markers) and O. 1 from rim diameter (line).
Fig. 16. Same as fig. 15, for Vedea area (Dulceanca sites).
Fig. 17. Korceak VII (Ukraine). Whole shapes. Morphological classes allocation on the scat-
tered graph of volumes.
Fig. 18. Korceak VII. Upper volumes (like fig.5).
Fig. 19. Same, with the order like fig. 15.
Fig. 20. Graphs showing the frequency (left-up) and the size (right-down) of the classes for
pots" volumes in studied areas.
Fig. 21. Drawing troubles. Different angle means different morphology for the same sherd.
Fig. 22. Drawing troubles. Different angle means different volume for the same sherd.
Fig. 23. Drawing troubles. Different diameter means different volumes for the same sherd.
41
Figura 1. Multiplicarea
dimensiunilor şi a volumului.
Figura 2. Procedura de mediere a suprafeţei

de rotaţie pentru vase asimetrice.
trunchiul de con =it'3I (R2+r2+rR)
"':-- --- - ----- -- ---------- -

\ Corecţii ,-:>/
~ Corecţii de grosime --~~
+ de arcuire
Figu ra 3 . Schema de calcul al volumului

superior în Sistemul Compas.
.·
_J 5 +----+----+----+-~...--+-."'""'··'--<· o c Im Gr . 1
~
o
1- 4 +---+---+---~-t----+--''-i
-~
.. o CLR Gr .1
~ .· .·
3 3 +---+---t-~--f:.,__,,_,,,.,F--+--'-i A c Im Gr.2
o -' .··
> 2 +---;E-{ff-_ r_~.
...,·...
·. =-"
· ""'"'T---1r---+--'-i o c Im Gr .3
+ c lm Gr.4
0.5 1 1.5 2 2.5 3

VOLUM SUPERIOR
Figura 4 . Repartiţia grupelor morfologice pe

graficul volumelor, la Dulceanca I.
42
Figura 5. Repartiţia grupelor morfologice

4
0
pe lotul de vase cu volum superior
de la Dulceanca I. •1aclm
o 1a CLR
<> 1a/3a/4a clm
+ 1b clm
<> 1b CLR
• 2aclm
o 2a/3a clm
o 2a/3a CLR
• 2b clm
•3aclm
o 3a/4a clm
ii3b clm
0 • 4a clm
+-4"""=>:~:::::8~---i12---1+-6-1 ... 4b clm
+5
DLAIVETRUL LA GURĂ (cm)
7
V 6
o
L 5
u
M 4
+ Gr.1 'Figura 6. Grupe morfologice

T 3 +----1~--rt----"d-.I!.-,-~.,<---+--;
şi grupaje volumetrice la Dulceanca IV.
o .. A Gr. 2 a
A
••
T 2 .+----if--r-:---+-=-'---+----;---+-; L1 Gr. 2 b
• Gr. 3 a
....
L 1 +----4h"""--+--+----;---+--;
o Gr. 3 b
0.5 1.5 2 2.5 3

VOLUM SUPERIOR
2.5
n:
o 2
a:
w
<>·
o..
:::i
(/) 1.5
~
:::i
__J
o
>
0.5
Figura 7. Dulceanca IV:

lotul de vase (lucrate cu mâna) o
cu jumătatea superioară completă. o 5 10 15 20 25
DIAMErnU LA GURÂ
43
Figura 8 . Clasele volumetrice nu pot fi intuite integral din dimensiuni.
30
25
t-,;~
• • <><> «>
<> <>
<>MARI
30
25 ..• ,_• ••
„ •~-
LU
:::?
i==
20
I ~ • MULOCll LU
:::?
i==
20
•
15 15
...J
1<( 41 6. MICI
...J
1<( 't
·-z 10 6. 6. 6. .~ 10
•••
5 o
o
o FOARTE
MICI
5 ••
o o
o 5 10 15 20 25 o 5 10 15 20 25
DIA METRU LA GURĂ DIAMETRU LA GURĂ
•• •
Figura 9 . Volume ale ceramicii
lucrate cu mâna în situri din Câmpia Română
(secolul al VI-lea).
<> DULCEANCA I
2 +------~'i'f-~--,.---t--l • DULCEANCA IV
1 +--,~~--+------+-1 6. SOLDAT GHIVAN

e CIURa
1 2 3
VOLUM SUPERIOR
7
..... ---'b._
---.
•· .
/
6
I
I .'
'. \I
5
a::: \
o
~
LU
a_
4 ' ...... __ ,,,,,
::J
(f)
.·
:::E
::J
...J
o
3
„ ••• .„
> 2
Figura 1O. Comparaţia

Dâmboviţa-Vedea (volumele vaselor
întregi , lucrate cu mâna) .
1 2 3
V OLUM SUPERIOR
44
.....I
5 Figura 11 .
<: Arealul Vedea. Clasele de volum.
I-
oI- 4
~
:::> 3
.....I
o
>
2
o
o 1 2 3
VOLU\11 SUPERIOR
3
o
2.5
o
o:: <>
Figura 12. Arealul Dâmboviţa o 2 o Ciurel -
~ incorrplete
inferioarâ..Volume superioare. w
a. <>Ciurel -
Comparaţia vaselor întregi :::>
(f)
1.5
con-plete
cu cele fragmentare. ~
:::> o SoldatG. -
..J
o incorrplete
>
o Soldat G. -
0.5
con-plete
o o
4 8 12 16 20 24
DIAMETRU LA GURĂ
90 o aurel
<>
80 o Soldat
Ghivan
70 DO o Korceak VII Figura 13. Arealul Dâmboviţa .
o
·c: <> o
o S<> Analizâ._morfologicâ. comparativâ.
·~
60
+ c. Penkovka
ro o cu grupe de alogeni ,
E <> <> '
Ol 50 ~ o ~j:i ii Penkovka? 'în te ritorii de origine.
Q,)
+ $) <> o <>
<o
::; . Cl-, .~
"O
o
40
c ~· i.;: n.~
o: ~;t <>
.s ----- :- +··- ~t,- -:~
lj~~+. ~
:::>
30 <> <>
(/)
o <>
20 ~+'
o '
o Q) + '
10 o~ :
.o . tt>+ :
90 100 110 120 130 140 150 160
ts (tangenta superioară)
45
3......-------------------~
/ ·„;;~~I~~~-- .\
\ compatibile"
D-
1.D
a::: 2-'------------~---'-------__,....
'•A <> <> „
o -. -
ii'.
w
g, .. .9-oo· · --- - --~ o Soldat Ghivan
(f) 1.5 -'--------.'----~--"'---!
A 81A Figura 14. Ciurel.
3o ~ <D'i!i
. ·-'··~.--~
A
- •... <>-- -·
O )
•• •
+818 Complexe compatibile
> o"<> <>82A (seria A) cu distribuţiile
<> 83 volumetrice de la Soldat
PD ~A ~: CI 84
oelJO Ci Ghivan.
o "··. Q
D /
••
· -~- . . .. · -A 85
0.5 +----....,..i.:.t--,;-::-1:;n..:....:...------i o 87
o 88
4 8 12 16 20 24
DIAMETRU LA GURĂ
---- 1/10 diametru

<> Soldat G. <>
~ 2.5 +---------1 - ('\
1-- !:>. Ciurel 1A v\u
• ~ A Ciurel 18 <>/
~ 2 -'---------1 o Ciurel 2A o'kll<> ,
r ·----- -) -U V
18
: + Ciurel8 • 1.
~
5 +----- -- --"'- -j\
- A___„!
_\_/\
--~\-f___,f_\_l_\\a.!o"'~--
., ~-~-;;
_ - - -~--
r- ~+--~"-_-_-__-_-_- 1-__21__- --
_
. ~~
~ i ~- V , 0 +·0-.>y
3 (\_/-"//\J 0 0 + ()0 l>_.i'; + ()O A
~ / Aoo„ .. . .. . „„ . . . . . 0,61.
0.5 +-<-- - - -- - - -- ......- - - - - - - -- - - - - -- - - - - -- -- -
<> C.~Oti.!:>. <>OO+
. c. -- --- -- -····· · · · · 0,25 litri
o~oo-,- <>
o <>
o 60
NUMÂR DE PIESE (ÎN ORDINEA VOLUMULUI)
Figura 15. Dâmbovi ţa - serie A , recipiente fragmentare (ordonate după volumul superior).
46
Figura 16. Diagrama volumelor superioare şi a diametrelor la gură în arealul Vedea.

4~------------------------------~
clasa 5: 3,8 litri
o
~ --1/10 diarretru
5 3.5+-----i o
[)Jlc. I· incorrp.
•
[)Jlc. I • corrpl.
:3 <> [)Jlc .IV • incorrp.
~
I- 3 + - - - - - <...___<> _[)Jlc
__ .IV _• corrpl.
_ ___.
w clasa 4: (2.6, 3)
:2
~ 2.5+-------------------------------~
o
o 66
NUMÂRUL DE JUMÂ TĂ îl SUPERIOARE
ÎN ORDINEA VOLUM.JLUI
10
.·
8
Figura l 7 . Korceak VII.
.· • Gr.1a
...
_J
Distribuţia grupelor morfologice
~ <> Gr.1b
I-
o
I-
6
:
. ·. ' <> Gr.1c
în clasele de volum.
2
::>
_J
4
.· ,' 11 Gr.2a
o o Gr.2b
>
2
. ..
V•
~·
7
o
o 2 3 4
6
VOLUM SUPERIOR
o::: + Gr. 1
o 5
o::: l n Gr.2
w
o. Gr.3
::> 4 .4.
A.
(f)
e Gr.4
2 3
::>
_J +Gr.5
o xGr.6
Figura 18. Korceak VII. > 2
Dist ribuţia grupelor morfologice
în clasele de vo lum superior.
o +---:+::::.....-+---+---~--+----<
5 10 15 20 25 30 35
DIA METRU LA GURÂ
47
Figura 19. Diagrama volumelor superioare şi a diametrelor I.a gură

pentru ceramica de la Korceak VII.
7 - - diametru 1/1 O
clasa 5: ~ 6 !f.
6 incor11Jlete
5.24 6.76
6 „ corllJlete 6
w
f- 5
3 clasa 3: clasa 4:
_J
o
Cf) 4
1.5 1.83 (1.92, 3.76]
co clasa 2:
<{
(0.76 , 1.32]
a: 3 clasa 1:
o
_J
<{ (0.2, 0.75]
> 2
1 -------- - --······ !::..
6~ti.6•666M
o .ti.• .
o NUMÂ R DE PIESE 50
(ÎN ORDINEA CRESCÂTOAREA VOLUMULUI SUPERIOR)
25
100
90 • 5 20
80
70 ~4 15
60 3 litri
% 50 10
40 2
30 11 1 5
20
10 o
o .J
~
Q)
<t:
>
"O (/)
Korceak VII Dâmboviţa A Vedea Q) :::.:::'.
> o
Figura 20. Grafice ilustrând frecven ţa (stânga) şi mărimea (dreapta) claselor de volum .
48
Figura 21 .
Unghiuri diferite - altă morfologie.
Figura 22.
Unghiuri diferite -volume
diferite.
)
I
!!
-----~-'~
(:,/
@
~
.(~--- - - - -- - -
Figura 23 . Diamet re diferite - volume diferite.
49
Introducere în volumetria ceramicii secolului VI la nordul Dunârii de Jos
50
Arheologia Meclievalâ
Aşezarea medieval timpurie de la Bucu,

judeţul Ialomiţa
ANCA PĂUNESCU,
ELENA RENTA
'
Satul Bucu, aflat la 1O km spre est de municipiul Slobozia, se afta amplasat pe malul
stâng al albiei vechi, în prezent secata, a râului Ialomiţa. Aşezarea este atestata documentar
spre sfârşitul secolului al XVI-iea, în anul 1580, când domnitorul Mihnea Turcitul întăreşte lui
Dragomir, fost mare vornic, mai multe sate între care este amintit şi ·Bucul totu cu tot hotarul 1 •
Cu câţiva ani în urmă, au fost aduse la Muzeul judeţean Ialomiţa-Slobozia, de catre un
locuitor al comunei Bucu, şase vase întregi, specifice culturii Dridu. Acesta a relatat ca au fost
găsite chiar mai multe vase cu prilejul excavării pământului pentru construcţii. În urma unei
periegheze efectuate de către specialiştii muzeului, a fost identificat locul descoperirii, situat pe
terasa superioară a malului stâng al fostei albii a Ialomiţei, unde se afta mai multe rupturi ale
terasei provocate de excavarea pământului galben pentru construcţie, astfel ca malul a fost modificat
faţa de forma lui reala. În toamna anului 1990, concepute iniţial ca sapaturi de salvare, ocazionate
de un proiect amplu de îmbunătăţiri funciare, foarte curând abandonat, au fost trasate primele
secţiuni cu caracter de sondaj. Zona cercetata se aftă în limita sudică a satului, în spatele magazinului
sătesc şi a terenului de sport, în punctul numit de localnici "la Pochina", chiar pe marginea
terasei înalte, pe partea stângă a fostei albii a Ialomiţei (fig. I).
Suprafaţa pe care au fost trasate primele secţiuni, orientate nord-sud, perpendiculare faţă
de marginea terasei, este cuprinsă între limitele gospodăriilor şi buza terasei, zdrenţuită de gropile
de excavaţie, mai sus an1intite. Importanţa rezultatelor obţinute în urma acestor sondaje au
determinat pe autorii cercetării să continue investigarea pe o suprafaţă cât mai mare. Aşa cum
se poate observa şi pe planul general al amplasării secţiunilor trasate, ele apar grupate în punctul
··ia Pochină ·· (I) şi mai departe de acest punct, spre vest (li), hi zona centrală a terasei, unde s-
a constatat că stratul cie cultură materială ce aparţinea secolelor X-XI a fost în întregime distrus
de lucrările agricole contemporane. Din această cauză, stratigrafia sitului apare diferită, deşi
distanţa dintre cele două puncte, marcate de noi convenţional cu I şi li este relativ mică (fig 2, 3).
Stratigrafia interceptată în secţiunile şi casetele trasate în punctul "la Pochină" (I) se prezintă
astfel: humusul arat, cu o grosime variind între 0.15 m - 0,35 m. conţine fragmente ceramice
medieval-timpurii, fragmente ceramice ce aparţin culturii Coslogeni, fragmente ceramice din prima
epoca a fierului, împreună cu rare fragmente, în general atipice, ale unor amfore. Stratul de pământ
cenuşiu negricios. granulat, suprapus de humusul arat, are grosimea medie între 0,30 m -0,60 m
şi conţine fragmente ceramice specifice culturii Driciu, oase sparte de animale, mici bucăţi de
' D/R.B. XVI, IV, p.463, nr. 456.
51
Aşezarea medieval timpurie de la Bucu, judeţul Ialomiţa
chirpic, cenuşă şi pigment de cărbune. Complexele arheologice ce aparţin acestui strat se

adâncesc de la baza sa şi perforează stratul inferior, de culoare castaniu-cenuşie, cu o grosime
ce variază între 0,25 m - 0,40 m. Fragmentele ceramice descoperite în acest strat provin de la
străchini hallstattiene cu marginea invazată, lucrată din pastă bună, amestecată cu cioburi pisate,
cu suprafaţa lustruită şi decorată cu caneluri oblice pe margine şi de la unele vase specifice
culturii Coslogeni. Acestui strat i-au aparţinut doar câteva gropi sărace în inventar. Ultimul strat
este format din pământul galben, nisipos-lutos, steril din punct de vedere arheologic.
Stratigrafia din zona centrala a terasei (sector li) se prezintă astfel: stratul de pământ arat,
gros de circa O, 15 m - 0,25 m conţine fragmente ceramice amestecate, ce provin de la amfore,
vase hallstatiene, vase ale culturii Coslogeni şi rare fragmente de vase ce aparţin culturii materiale
medieval-timpurii. Urmează stratul de pământ cenuşiu-negricios-măzăros a cărui grosime variază
între 0,30 m - 0,60 m, cu inventarul arheologic compus din fragmente ceramice ce se datează în
cursul secolelor IV-III î.H., împreună cu fragmente ceramice hallstattiene şi fragmente de vase din
cultura Coslogeni, antrenate din stratul imediat inferior, cu pământ castaniu-gălbui, cu o grosime
medie de 0,50 m. La cota de -1, 1Om -1, 15 m, faţă de nivelul actual de călcare, începe stratul de
pământ galben, lutos, steril din punct de vedere arheologic.
Complexele arheologice medieval-timpurii se adâncesc aşadar în stratul de pământ cenuşiu
negricios, măzăros, aflat sub stratul arat. Locuinţele ce aparţin acestei epoci sunt semiadâncite şi
prezintă caracteristici com1,me locuinţelor descoperite şi în alte staţiuni arheologice cercetate
până în prezent. În general, forma lor este dreptunghiulară, cu laturile de dimensiuni variabile.
În interiorul unor bordeie s-au găsit şi gropi de pari cu diametre şi adâncimi diferite care se
aflau fie la colţuri, fie pe mijlocul laturilor locuinţelor. Nu în toate locuinţele au fost descoperite
vetre sau cuptoare pentru încălzit şi preparat hrana. lată descrierea lor:
Bordei I (S XXV şi caseta A, "la Pochi~ă"). Are o formă dreptunghiulară, orientat sud-est-
nord-vest , cu colţurile rotunjite. Dimensiunile laturilor sunt 3,50 m x 2, 75 m, iar podeaua, păstrată
în bună măsură, este bine bătătorită, din pământul cenuşiu-negricios, şi prezintă o uşoară alveolare
care coboară până la adâncimea de -1, 12 m faţă de nivelul actual de călcare. În exteriorul laturii
de nord-est a bordeiului a fost descoperit un cuptor cotlonit, cu vatra de formă ovală ( 1,40 m x
1,20 m), ridicată faţă de nivelul podelei cu O, 15 m mai sus. Vatra de formă ovală, cu diametrele
de 1,40 m x 1,20 m, prezintă o refacere din care s-a păstrat aproape jumătate faţă de platforma
iniţială care este integral conservată. Pe vatră au fost descoperite bucăţi de pământ bine înroşite
(fig.4/1 ). Construcţia acestei locuinţe cu cuptor cotlonit, în aşezarea de la Bucu, îşi găseşte analogii
in cuprinsul aşezărilor de la Dridu şi Feteşti Vlaşca 2 •
Inventarul arheologic descoperit în acest complex cuprinde fragmente ceramice mărunte,
un fragment de râşniţă din calcar cu scoici, cu una din suprafeţe albiată şi cu un orificiu central, un
fragment de frecător din piatră, o cute din piatră, câteva oase de animale, un împungător din os
şi mici fragmente de cărbune risipite pe suprafaţa podelei.
Bordei 2 (S XXV şi caseta A, "la Pochină"). Are o formă dreptunghiulară, cu colţurile
aproape drepte, orientat est-vest. Laturile au dimensiunile de 3 m x 2,50 m, iar podeaua
bătătorită, păstrată pe o suprafaţă redusă, prezenta o uşoară alveolare spre centrul locuinţei.
Podeaua se afla la adâncimea de - t ,05 m faţă de nivelul actual de călcare. Aproape de colţul
nord-vestic al locuinţei s-a descoperit un cuptor cotlonit, cu vatra rotundă, având diametrul de
0,30 m. Pe o suprafaţă destul de mare, groapa bordeiului a fost perforată de o groapă menajeră,
săracă în inventar, cu câteva mici fragmente ceramice (fig.4/2). În inventarul locuinţei s-au găsit
2
Eugenia Zaharia, Săpăturile de la Dridu. Con tribu.fie la arheologia şi istoria perioadei de formare a poporului
român. Bucureşti, 1967, p.37-39, Bordeiul Xll-1960; în aşezarea de la Feteşti- Vlaşcaa fost descoperit bordeiul nr.5 la
care au fost surprinse trei cuptoare cotlonite, d. informaţiei lui Gh. Matei, autorul cercetării.
52
câteva fragmente ceramice mărunte, atipice.

Bordei 3 (S XXV, caseta A şi B, "la Pochină"). Are o formă aproximativ pătrată cu
colţurile rotunjite, orientată nord-est-sud-vest. Laturile au dimensiunile de 3,45 m x 3,35 m, iar
podeaua, parţial păstrată, se afla la adâncimea de O, 75 m faţă de nivelul actual de călcare. În
colţul de sud-vest al locuinţei, pe podea, s-a păstrat o mică zonă de pământ bine înroşit de la
vatră. Umplutura a fost perforată de o groapă ce aparţine nivelului li al locuirii medievale timpurii
(fig.4/3). Inventarul bordeiului, foarte sârac, cuprinde câteva fragmente ceramice, fragmente
de vatră, chirpic, pietre mici şi câteva oase de animale.
Bordei 4 (S XXVI, XXVII, carou 8, "la Pochină"). Are o formă dreptunghiulară, cu colţurile
drepte, orientată nord-vest-sud-est. Laturile au dimensiunile de 3, 75 m x 3,30 m, iar podeaua
bătătorită, din pământ negricios, dur, păstrată aproape în întregime, se afla la adâncimea de -1,20
m faţă de nivelul actual de călcare. În apropierea laturii de nord-vest a locuinţei s-a putut observa,
pe o suprafaţă redusă, podeaua uşor înroşită, iar pe mijlocul laturii opuse s-a găsit o groapă de
par cu diametrul de 0,40 m şi adâncită cu 0,40 m faţă de nivelul podelei (fig.4/4). Inventarul,
relativ sărac, este format din multe fragmente ceramice mărunte, câteva fragmente de oase, între
care menţionăm două astragale, dintre care unul prezintă o mică perforaţie.
Bordei 5 (S XXVI. XXVII, carouri 4, 5, "la Pochină"). Are o formă dreptunghiulară, orientat
de asemenea nord-est-sud-vest. Dimensiunile laturilor sunt 4 m x 2,90 m, iar podeaua, din
pământ cenuşiu negricios, destul de bine conservată, se afla la adâncimea de -1 ,20 m faţă de
nivelul actual de călcare şi era uşor albiatâ în partea centrală. Nu s-a găsit nici o urmă a vreunei
instalaţii de încălzire şi de preparare a hranei. Pe o mică suprafaţă, umplutura bordeiului a fost
perforată de o groapă menajeră, ce aparţine nivelului II de locuire (fig.5/1). Inventarul ceramic,
destul de bogat, conţine multe fragmente de buze şi funduri ce provin de la vase-borcan de
dimensiuni diferite. Împreună cu acestea au fost descoperite şi fragmente de oase de animale.
Bordei 6 (S XXVI, XXVII, carouri 1-3, "la Pochină''). Are o formă dreptunghiulară cu
colţurile rotunjite, orientat nord-vest-sud-est. Laturile au dimensiunile de 3,60 m x 3, 15 m, iar
podeaua din pământ cenuşiu negricios, bine bătătorită s-a păstrat aproape în întregime la adâncimea
de -1 ,20 m faţă de nivelul actual de călcare. În colţul de nord-vest al locuinţei se află resturile unei
vetre, în apropierea căreia s-au descoperit câteva pietre mici. Pe podeaua locuinţei s-a găsit o
mică amenajare din acelaşi pământ ca podeaua, sub forma unei gardine, lată de 0,20 m şi înaltă
de circa 0,05 m, în formă de semicerc, cu diametrul de 0.80 m, şi care se sprijinea pe mijlocul
laturii de sud-est a locuinţei. Nu cunoaştem utilitatea funcţională a acestei amenajari şi nici analogii.
Pe mijlocul laturii de suci-vest se ana o groapă de par cu diametrul ele 0,40m şi aelâncimea de
O,62 m faţ2. ele supr<1f<1ţc1 podelei. Colţul cte suct-vest al locuin\ei ,1 fost suprapus de groapa bordeiului
nr.7 (flg.5/2). Inventarul locuinţei este relativ sărac şi <isernanător cu cel gasit în locuinţele deja
descrise m<\i sus.
Bordei 7 IS. XXVII, XXVIII, ··1a Pochină"). Are o formă dreptunghiulară. cu colţuri drepte,
orientată nord-est-suci-vest. Dimensiunile aproximative ale laturilor sunt 3, 15 m x 2,75 m, iar
podeaua s-a pastrat pe o suprafaţă. restrânsă. Colţul de nord-est al locuinţei suprapune podeaua
bordeiului numărul 6. Nu a fost descoperită nici o urmă de vatra sau cuptor. Inventarul descoperit
este extrem de s,'lrac.
Bordei 8 (S XXV. caseta A). Are o formă reccanguiară, orientata aproximativ est-vest, iar
dimensiunile le1turilor sunt ele 3.15 m x 2 m. Podeaua se păstrează relativ bine la adâncimea de -
0,80 m f.:.ţa cte nivelul actue1I de călcare. Nu s-a păstrat nici o urmă care să ateste existenţa
vreunei instalaţii de încălzit şi prepararea hranei. Inventarul descoperit este extrem de sărac.
Bordei 9 (S XXXI). Are o formă dreptunghiulară, orientată de asemenea nord-est-sud-
vest, iar dimensiunile laturilor sunt 4,20 m x 2,80 m. Podeaua este din pământ negru, bine
bătătorit şi se păstrează pe o mare suprafaţă. Cuptorul, aflat în colţul de nord-est al locuinţei. avea
o formă ovală cu diametrele de 1,30 m x 1,05 m şi înălţimea peretelui păstrat este de 0,43 m.
53
Inventarul descoperit, foarte sârac conţine câteva fragmente ceramice atipice. Parţial, umplutura
bordeiului a fost suprapusa de podeaua unei locuinţe din nivelul li de locuire al aşezării.
Bordei 10 (S XXIX; XXXI, carouri 1 1- 12). Are o forma dreptunghiulara, cu coţurile uşor
rotunjite şi este orientat, deasemenea, nord-est-sud-vest. Dimensiunile laturilor sunt de 3,60 m
x 3 m. Podeaua, bine bâtâtoritâ, aHatâ la adâncimea de - 0,85 m faţa de nivelul actual de calcare,
se păstrează în buna parte. În apropiere de colţul de nord-vest al locuinţei s-au descoperit resturile
unui cuptor cotlonit, de mici dimensiuni 0,50 m x 0,40 m (fig.5/3). Inventarul descoperit conţine
câteva fragmente mârunte ceramice ce provin de la vase-borcan.
Bordei 11 (S XXX, caseta A, "la Pochinâ"). Are o forma dreptunghiulara cu colţurile drepte,
orientat nord-est-sud-vest, iar dimensiunile laturilor sunt de 3,60 m x 2,80 m. Podeaua bine
bâtâtoritâ, se pastrează la adâncimea de 0,85 m faţa de nivelul actual de calcare. Nu au fost
descoperite urme care sa ateste existenţa vreunei instalaţii de foc (fig.5/4). Inventarul descoperit
conţine fragmente ceramice, mârunte, ce provin de la vasele borcan, de uz comun.
Bordei 12 (S XXIV, caroul 4, caseta A, punctul li). Are o forma dreptunghiulara, cu colţurile
rotunjite, orientare est-vest, iar dimensiunile laturilor sunt de 3,40 m x 3,05 m. Podeaua, bine
conservata, se pâstreaza la adâncimea de 1,30 m faţa de nivelul actual de calcare, şi are suprafaţa
uşor alveolata. Spre colţul de nord-vest se păstrează resturi din vatra situata la nivelul podelei. Pe
mijlocul laturii de nord a fost descoperita o groapa de par cu diametrul de 0,25 m (fig.6/2).
Inventarul, sârâcacios, se compune din câteva fragmente de buze de vase-borcan şi multe alte
fragmente ceramice atipice.
Bordei 13 (S XXVIII, caseta A, "la Pochinâ"). Cercetat parţial 3 •
Bordei 14 (S XXXI, "la Pochinâ"). Cercetat parţial.
Bordei 17(S I, caseta B, "la Pochinâ"). Are o forma dreptunghiulara, cu colţurile rotunjite
şi este orientat aproximativ nord-sud. Dimensiunile laturilor sunt de 3m x 2,50 m, şi pe mijlocul
laturii de nord se mai pâstra vatra unui cuptor cotlonit de forma aproximativ pâtratâ, cu colţurile
rotunjite. Inventarul descoperit conţine o mare cantitate de oase de animale, sparte, şi câteva
fragmente ceramice atipice.
Bordei 18 (S XI, caseta B, "la Pochinâ"). Are o forma rectangulara cu colţurile rotunjite şi
este orienta.t de asemenea nord-vest-sud-est. Dimensiunile laturilor sunt de 2,50 m x 3,50 m, iar
în mijlocul podelei, bine bâtâtorite, se conturează o zona de arsura. În colţul de nord a fost
surprinsa o îngramâdire de spârturi de piatra care s-ar putea sa provinâ de la un cuptor distrus sau
de la o vatra cu gardina din pietre, iar lângâ laturile de sud-est şi sud-vest se afla doua gropi de
par (fig.6/ 1). Inventarul descoperit este relativ sârac şi conţine în principal fragmente ceramice
neîntregibile, buze şi funduri de vase borcan.
Bordei 19(S XV, "la Pochinâ"). Are o formâ dreptunghiulara, cu colţurile rotunjite, orientat
aproximativ nord-sud. Dimensiunile laturilor sunt 2,65 m x 3,20 m, iar podeaua, din pâmânt
negricios, bine batâtorit, se pâstrează la adâncimea de 1 m faţa de nivelul actual de calcare şi
prezintâ o uşoara alveolare în centru. În apropierea laturii de nord s-a descoperit o groapa de par
cu diametrul de 0,20 m. Un mic cuptor cotlonit, de forma ovala (0,50 m x 0,37 m), a fost descoperit
în colţul de nord-est al locuinţei. Acesta s-a pastrat într-o stare buna de conservare, ceea ce ne-a
permis sâ obsevâm ca avea platforma amenajata aproximativ la nivelul podelei (fig.6/3). Cuptorul
mai pâstra şi o mica parte din cupola, înâlţatâ pânâ la 0,25 m - 0,30 m faţa de nivelul vetrei.
3
Această locuinţă, împreună cu următoarele trei, interceptate în secţiunile trasate, urmează să fie dezvelite
integral în cursul actualei campanii de cercetări arheologice.
54
Inventarul descoperit este foarte sărac şi se compune, în principal, din fragmente ceramice
mărunte neîntregibile, o fusaiolă bitronconica şi câteva fragmente de zgură.
În cursul cercetărilor s-a putut constata existenţa a două nivele de locuire suprapuse din
punct de vedere stratigrafic, dar fără să se poată face o deosebire din punct de vedere al formelor
şi al aspectului ceramicii. Astfel, o mica parte din umplutura bordeiului nr.5 a fost perforată de
o groapă menajeră; parţial, umplutura bordeiului nr.9 a fost suprapusă de podeaua unei locuinţe,
iar în carourile 12-14 ale secţiunii XXIX, la adâncimea de 0,35 m - 0,50 m, s-a găsit o concentrare
de fragmente ceramice (din care s-au întregit trei vase), ce păreau aşezate pe podeaua foarte
puţin păstrată, a unei locuinţe de suprafaţă (fig. 7).
Cuptorul de lut pentru redus minereul a fost descoperit în capătul sudic al secţiunii li,
într-o zonă parţial deranjată de o groapă modernă. În afară de marea cantitate de zgură găsită în
imediata vecinătate a cuptorului, pe platforma acestuia, stricată din vechime, s-au mai găsit alte
câteva fragmente de vase şi câteva pietre de mărime mijlocie. Platforma din lut ars a cuptorului
este foarte subţire şi, după culoarea pământului ars din jurul ei, se poate presupune ca acest mic
cuptor a avut o durată foarte scurtă de funcţionare.
Gropile menajere descoperite între locuinţe sau în umplutura bordeielor nr. 2, 3, 5,
aveau gura aproximativ rotundă sau ovală, cu o formă cilindrică sau tronconica, uneori cu fundul
alveolat. Diametrele lor variază între 1 m şi 2,20 m, iar adâncimea lor este între 0,40 m şi 0,80 m.
Inventarul arheologic al acestor gropi este extrem de sărac şi conţine în general foarte puţine
fragmente ceramice, mărunte şi neîntregibile, fragmente mărunte de chirpic, puţine oase de
animale, uneori mici fragmente de zgură, fragmente de cute. Gropile cu gura ovală, de formă
tronconica, uneori cu fundul albiat, neregulat, s-ar putea să reprezinte gropi de scos lutul, care
ulterior să fi fost folosite în scopuri menajere.
Ceramica descoperită în aşezarea medieval timpurie de la Bucu, reprezentată prin vasele
întregi, găsite întâmplător sau întregite, dar mai ales prin fragmentele de vase ce alcătuiau inventarul
complexelor mai sus prezentate, aparţine celor două categorii ceramice proprii culturii Dridu,
lucrate la roată 4 • Două din vasele borcan, descoperite întâmplător, aparţin categoriei vaselor de
uz comun, lucrate din pastă cu nisip mult şi pietricele mărunte, într-o proporţie destul de mica.
Această compoziţie a pastei le conferă un aspect zgrunţuros. Ele sunt lucrate Ja roată şi sunt arse
oxidant. Forma lor este cea a vasului borcan fără torţi, decorate cu pieptenul (fig. 14/5-6). Profilul
acestor vase se încadrează în cele două variante principale, bine cunoscute şi în inventarul ce-
ramic al altor aşezări din această perioadă. Prima variantă are corpul mai zvelt, mai înalt, cu umerii
mai jos de linia gâtului, larg arcuiţi, iar decorul, executat cu pieptenul, coboară până aproape de
linia fundului. A doua variantă are umerii puternic arcuiţi, mai apropiaţi de linia gâtului, care
uneori se prezintă chiar ca un prag sau ca o şănţuire scurtă între buza şi umărul vasului. Vasele ce
aparţin primei variante au buza scurtă foarte puţin arcuită şi cu marginea teşită sau rotunjită, iar
vasele ce aparţin celei de a doua variante au buzele mai înalte şi mult mai arcuite, iar marginea lor
este fie rotunjită, fie lăţită prin teşire, fie cu o şănţuire pe suprafaţa ei. Fără să dispunem de o
statistica riguroasă, putem afirma că majoritatea fragmentelor ceramice descoperite în complexele
prezentate aparţin acestei variantei a doua. Includem în această categorie şi vasul parţial întregit,
descoperit pe podeaua ce suprapunea umplutura bordeiului nr. t. Acesta prezintă buza lăţită şi
rotunjită, trasă în afară, cu gâtul scurt şi umerii sus, bine arcuiţi. Decorul acoperea peretele vasului
imediat de la baza gâtului, până aproape de linia fundului (fig.8/ t ). În toate cazurile fundurile
vaselor sunt drepte, de grosimi diferite, în funcţie de înălţimea vasului, şi cunoaştem două
fragmente cu ştampilă în relief (fig.8/2, 3).
4
Eugenia Zaharia, op.dt., p. 79.
55
Şi în cazul aşezarii de la Bucu, în cuprinsul acestor două variante principale ale ceramicii
de uz comun există unele deosebiri legate de diametrul gâtului, de gradul de arcuire şi forma
buzei, de arcuirea umărului vasului, şi în strânsă legătură cu acestea, realizarea decorului, care ne
permit prezentarea unor clasificări similare cu cele din aşezarea de la Dridu 5 .
1. O primă grupă este formată din acele fragmente de vase borcan care aveau buza
îngroşată la exterior, uşor arcuită, cu secţiunea buzei de obicei rotundă, dar şi ovală sau
triunghiulară, mai rar. Decorul ce era executat pe aceste vase începea imediat de sub şănţuirea
gâtului şi era format fie din benzi de linii în val, mai rar din linii paralele şi sunt foarte rare
cazurile când peste striurile orizontale, paralele, de pe umerii vasului, au fost trasate fascicole
de striuri scurte, oblice, sau fascicole de linii în val (fig. 14).
2. A doua grupă este reprezentată de fragmentele de buze arcuite cu marginea teşită
simplu, alteori lăţită din cauza teşirii, (fig. 1O, 1 1, 12) sau dimpotrivă, teşită şi îngustată faţă de
grosimea buzei (fig. 15/7). Uneori pe marginea lăţită prin teşire a buzei a fost trasată o şănţuire
uşoară. Pe umărul acestor vase cu marginea buzei teşită, decorul începe mai jos de linia gâtului şi
este format mai des din benzi de striuri orizontale dar şi din benzi de striuri în val, dispuse cu
pauze între ele sau în reţea. Fragmentele de buze cu marginea teşită şi decorate cu benzi de
striuri continue asociate cu benzile de striuri în val sunt foarte puţine. Pe un singur fragment de
buza şi umăr de vas, aproape sub linia gâtului, decorul este format din striuri scurte, verticale,
uşor distanţate, urmat de trei striuri orizontale şi apoi de striuri în val (fig. 10/2). Mai menţionăm
şi prezenţa a două fragmente de buze cu marginea teşită şi lăţită, care au fost decorate pe suprafaţa
interioară cu un fascicol de linii în val, incizate (fig. 12/1, 2, 5, 7; 13/2). Un singur fragment,
provine de la un vas de dimensiuni mai mici, cu buza puţin evazată şi cu marginea teşită.
Împunsăturile erau dispuse în şiruri verticale, depărtate între ele.
Cea de a doua mare categorie a ceramicii medieval-timpurie descoperită la Bucu
cuprinde acele vase lucrate din pastă de bună calitate, cu nisip fin în compoziţie, bine arsă, de
culoare cenuşie sau negricidasă, lustruită şi decorată prin lustruire cu linii oblice, verticale sau în
reţea. În cadrul acestei categorii există mai multe forme cu variante. Mai întâi vom prezenta
vasele întregi, descoperite întâmplător, cu corpul globular, fără terţi, ce se încadreaz.i în această categorie:
- vas lucrat din pastă cu nisip fin în compoziţie, ars reducător, de culoare cenuşie, lustruit.
Corpul vasului este globular cu buza evazată şi rotunjită. Decorul realizat din linii oblice lustruite
este dispus pe jumătatea inferioară a vasului;
- vas lucrat din pastă cu nisip fin în compoziţie, ars reducător, de culoare cenuşie, lustruit.
Corpul vasului este globular cu buza ruptă din vechime şi prezintă exfoliere pe suprafaţa exterioară,
care ne împiedică să ştim dacă a avut decor (fig. 14/1-2);
- vas lucrat din pastă bună, arsă reducător, de culoare cenuşie, lustruit. Corpul vasului este
bombat, cu umărul mai jos, cu buza evazată, cu marginea rotunjită. Decorul format din cinci linii
şănţuite este dispus în treimea inferioară a suprafeţei vasului.
Între vasele descoperite întâmplător este prezentă şi forma cănii cu toartă. Vasul lucrat din
pastă bună, cu nisip fin, ars oxidant, are o culoare roz-cărămizie. Corpul vasului este globular, cu
gura şi toarta rupte din vechime. Fragmentul de buza care se păstreaza ne arată că aceasta era
evazată şi cu marginea rotunjită. Decorul este realizat prin linii lustruite, verticale, trasate de la
linia umărului şi până aproape de linia fundului, grupate două câte două, iar la baza gâtului au fost
trasate trei şănţuiri paralele, distanţate. Şi acest vas prezintă exfolieri pe suprafaţa exterioară
(fig 15/2).
Un alt vas, reconstituit, a fost descoperit în S XII, carou 1, la adâncimea de 0,20 m - 0,40
5 Jbidem, p. 81-83.
56
m. Este lucrat din pasta buna cu nisip fin în compoziţie, ars reducător, de culoare cenuşiu
galbui, cu urme de ardere secundara. Forma lui prezintă umarul ridicat, arcuit, cu buza rotunjita
în melc. Decorul este realizat din linii lustruite verticale, paralele, trasate de la baza gâtului
pâna la jumătate din înălţimea vasului, dupa care urmează trasate patru linii orizontale, incizate,
la distanţa de un centrimetru între ele. Alte câteva fragmente găsite aparţin unor vase din
aceasta categorie, dar dimensiunile lor reduse nu ne ajuta la reconstituirea formei (fig.8/4).
În concluzie, putem afirma ca fragmentele de vase specifice categoriei ceramicii de uz
comun predomina într-o proporţie considerabila în toate complexele cercetate şi în stratul de
cultura descoperit în aşezarea medieval timpurie de la Bucu. Aceste doua categorii ceramice
ct..scoperite prezintă o importanţa deosebita pentru stabilirea perioadei cronologice căreia îi aparţine
aşezarea descoperita. În urma analizei comparative a ceramicii s-au putut stabili analogii apropiate
cu ceramica din aşezarea de la Dridu, care aparţine secolelor X-XI, dar şi cu ceramica descoperita
în alte aşezări aflate pe cursul inferior al Ialomiţei, cum ar fi Ileana Podari, Marculeşti, Ţandarei
sau Oraşul de Floci, aflat odinioară la vărsarea acestui râu în Dunare 6 •
Obiectele de uz casnic care au fost descoperite în inventarul complexelor cercetate sunt
extrem de puţine şi ac;easta realitate ne îndreptaţeşte sa presupunem ca aşezarea a fost abandonata
paşnic, printr-o evacuare organizata. Printre obiectele de uz casnic includem fragmentul de
râşniţa şi frecatorul de piatra descoperit în bordeiul nr. 1, trei cute fragmentate, lucrate din gresie
sau şist verde, o fusaiola, doua împungătoare din os, doua astragale dintre care unul cu o mica
perforaţie, pr_obabil pentru atârnat, o unealta din os de bovina şi un fragment de patina din os
(fig. 16).
Aşadar ceramica, strâns înrudita cu cea de la Dridu, dar şi din alte aşezări contemporane,
tipurile de locuinţa (bordeiul cu vatra libera, bordeiele cu cuptoare cotlonite), cu o larga răspândire,
dovedesc ca aşezarea descoperita la Bucu se încadrează într-un complex cultural, care în secolele
X-XI se întindea de-a lungul cursului inferior al Ialomiţei, pâna la vărsarea ei în Dunare, dar şi pe
malul Borcei.
Descoperirea aşezării de la Bucu contribuie, prin rezultatele sale, la completarea imaginii
structurii sociale şi economice a societăţii locale (considerata, nu fara rezerve din partea unor
arheologi, a fi româneasca) de la cumpana dintre cele doua milenii. Aşa cum rezulta din cercetările
întreprinse pâna în prezent, s-a constatat ca tipul predominant de aşezare în aceasta vreme
este satul deschis, nefortificat, amplasat în poziţii geografice favorabile cum ar fi promontoriile,
boturile de deal, terasele înalte, aparate natural sau în lunci. Deşi suprafaţa şi mărimea satului
de la Bucu nu poate fi stabilita cu precizie din cauza modificărilor configuraţiei terasei prin
excavarea pământului şi a existenţei construcţiilor şi gospodăriilor din zilele noastre, totuşi
numărul de t 9 bordeie identificate sau cercetate este destul de relevant pentru a analiza
fenomenul de distribuţie a locuinţelor în cadrul aşezării. Aşadar şi aici locuinţele-bordeie sunt
grupate câte 3-4 la numar (cuiburi), iar între aceste grupuri exista spaţii întinse. De obicei, se
considera ca cifra medie de aproximativ 20 de case, care alcătuia satul, se refera la o perioada
de timp de lunga durata, corespunzătoare mai multor generaţii, timp în care construcţia
locuinţelor a suferit refaceri, deseori pe acelaşi amplasament 7 • Aceasta dispunere teritoriala,
întâlnita şi în alte aşezări, sugerează structurarea sociala şi economica a comunităţii respective,
şi, în parte, regimul proprietăţii în cadrul obştii săteşti.
6
V. Zirra, Cercetări feudale timpurii la Ileana Podari (r.Lehliu, reg. Bucureşti), în Materiale, V, 1959, p. 503-506;
P.Diaconu, Săpăturile arheologice de la Mărculeşti Viişoara (r. Slobozia, reg. Bucureşti), în Materiale, V, 1959, p.543-
545; Anca Păunescu, Elena Renţa, Cercetări arheologice la Ţăndărei, jude,tul lalom~ta, în CA, IX, 1992, p. 109-110, fig 1-
1 I ; L.Chiţescu şi colectiv, Cercetările arheologice de la Piua Petri (Oraşul de Floci), comuna Giurgeni, jud. lalom~ta, în CA,
IX, 1992, p.99.
7
Şt. Olteanu, Societatea româneasG:f la cumpănă de milenii. Secolele VIII-X/. Bucureşti, 1983, p.156- 157.
57
Aşa cum reiese din descrierea complexelor cercetate şi la Bucu, tipul de locuinţă pre-
dominant îl constituie bordeiul, de regulă cu o formă rectangulară, cu pereţii drepţi, lucraţi din
chirpic aplicat pe o structură de nuiele împletite, susţinută de parii pe care se sprijinea şi acoperişul.
În interiorul acestor bordeie s-au găsit vetre simple sau cuptoare cotlonite în lut. De asemenea în
spaţiul dintre locuinţe se aflau gropile de provizii sau menajere şi cuptoarele de copt sau pentru
redus minereul de fier sau alte construcţii anexă (cele fără instalaţii de încălzire, în primul rând).
Cartarea celor peste t OOO de aşezări din perioada secolelor VIII - XI evidenţiază un
număr important de aşezări aparţinătoare unor concentrări demografice răspândite pe întreg
teritoriul României de astazi8 . În urma cercetărilor s-a constatat ca în partea de est a Munteniei,
spre nord şi spre sud apare o concentrare şi o densitate relativ mare a aşezărilor în zona Brăil„
între cursurile inferioare ale Buzălui si ale Lllmătuiului si o alta în zona Lllărasului si a Mostistei.
' , ' ' ' '
Prin stădaniile specialiştilor de la Muzeul Judeţean Ialomiţa-Slobozia, în ultimul deceniu, au fost
identificate sau cercetate noi aşezări care atestă o altă zonă cu o puternica concentrare demografica
şi în câmpia Bărăganului de-a lungul cursului inferior al Ialomiţei, până la vărsare. La ieşirea din
coline, cursul râului Ialomiţa are o evoluţie independentă, urmând direcţia spre est şi chiar est-
nord-est, traversând prin mijloc Bărăganul şi se varsă în Dunăre, între cele două regiuni de Baltă.
Cursul şerpuitor al apei şi-a modificat de-a lungul vremii deseori albia, creând o lunca largă cu
promontorii cu povârnişul lin, pe care satele coboară până lângă râu. După cum s-a mai arătat,
înca din antichitate, pe Ialomiţa era un drum important comercial, mai scurt, care lega Dacia de
Pontul Stâng9 . Lunca Ialomiţei oferea condiţii optime de viaţă pentru practicarea agriculturii,
păstorit şi pescuit pentru locuitorii ei. Multe din satele, unde, au fost descoperite, prin cercetări
de suprafaţă sau cercetări arheologice, urme ale aşezărilor datate în cursul secolelor X-XI, sunt
atestate documentar înca de la sfârşitul secolului al XV-iea sau din secolul al XVI-iea. Urmând
cursul inferior al râului, vom prezenta o enumerare a localităţilor în care au fost descoperite aşezări
din perioada medievală timpurie, ce aparţin culturii Dridu 10 (fig. t B). Această succintă prezentare
a informaţiilor de care am operat-o, oferă posibilitatea cunoaşterii preliminare a stării etno-culturale
a zonei Bărăganului la începutul celui de al doilea mileniu. În aval de staţiunea de la Dridu Coşereni,
unde a fost pentru prima dată identificată şi cercet.ată cultura materială a secolelor X-XJ şi până în
punctul de vărsare al Ialomiţei şi mai apoi pe marginea bălţii Borcea, există următoarele puncte
cercetate sau semnalate prin periegheze:
t. Dridu-Metereze, cercetări de salvare, conduse de Viorica Mihai. Materialul se află
depozitat la Muzeul Judeţean lalomiţa-Slobozia 11 •
2. Ileana-Podari, aşezare identificată pe versantul estic al terasei râului Mostiştea. Au fost
cercetate două locuinţe semiîngropate şi un cuptor din lut. Prin analogie cu ceramica din primul
nivel de locuire de la Dinogetia, aşezarea a fost datată în a doua jumătate a secolului al X-lea 12 •
3. Fierbinţi-Tirg, în urma perieghezelor începute în anul t 979, între localităţile Dridu şi
8 Ibidem, p.24 - 25.

9
R. Vlădescu Vulpe, Bărăganul in antichitate, în Buletinul Societă,tii Regale Române de CJeografie, XLI/ 1922,
extras, p.S.
10
În ultimul deceniu, în urma unor cercetări de salvare determinate de lucrările de îmbunătăţiri funciare sau de
lucrările pentru reţeaua canalelor de irigaţii. specialiştii Muzeului judeţean Ialomiţa au efectuat un număr mare de
periegheze pe raza judeţului. Materialele recoltate de Gh. Matei şi Elena Renţa au fost depozitate la sediul muzeului, iar
piesele întregi sau întregite au fost inventariate. Mulţumim şi pe această cale domnului Gh. Matei pentru informaţiile
oferite la elaborarea acestui articol.
11
Cercetările de salvare de la Dridu, determinate de construirea barajului şi a lacului de acumulare au fost
conduse de Viorica Mihai. Rezultatele acestor cercetări au fost prezentate la sesiunile anuale de rapoarte arheologice şi
au fost publicate parţial. Întreg materialul arheologic descoperit se află depozitat la muzeul din Slobozia.V. M.
Enăchiuc,CercetăriarheologicepeteritoriulcomuneiDridu,punctul "la Metereze~ în: Relei, 34, nr.3, 1981, p. 507-512.
12
V. Zirra, op.dt.
58
Gruiu, la o distanţă de aproximativ 2 km nord-est, în punctul "Valea lui Busuioc" a fost identificată
o aşezare. Locul se află pe malul stâng, mai înalt al Ialomiţei. Pe o suprafaţă ce măsoară aproximativ
200 m lungime, de-a lungul râului, şi 90 m adâncime, au fost culese fragmente ceramice ce
aparţin culturilor Sîntana şi Dridu. A fost trasată o singură secţiune, de sondaj, orientată est-vest,
perpendiculară pe direcţia cursului apei. Fragmentele ceramice specifice culturii Dridu provin de
la oalele-borcan care 'prin pastă, formă şi decor aparţin categoriei ceramice A din aşezarea
eponimă 13 •
4. Axintele, aşezare identificată pe terasa înaltă, a vechii albii a Ialomiţei, lângă punctul
"La Cetate" au fost găsite în urma unei periegheze, pe o suprafaţă întinsă, numeroase fragmente
ceramice din pastă arsă roşu cărămiziu, lucrată la roată şi decorată cu striuri orizontale incizate şi
benzi de striuri în vaP 4 •
5. Piscul Crăsani. Informaţie Gh. Matei.
6. Căzăneşti, aşezare identificată pe terasa înaltă a vechiului curs al Ialomiţei, la sud de
comună, la o distanţă de circa 500 m, au fost găsite în urma unei periegheze fragmente ceramice,
din categoria oalelor borcan, lucrate la roată şi decorate cu striuri orizontale şi benzi în val incizate.
7. Piersica, comuna Ciochina, în urma unei periegheze aşezarea a fost identificată pe
partea stângă a drumului ce duce de la biserică spre teras.a înaltă a albiei abandonate. Fragmentele
ceramice adunate provin de la vase borcan ce se datează în cursul secolelor X-XI.
8. Gheorghe Doja, aşezare identificată în marginea satului, în partea de nord-vest pe
malul lacul~i Fundata. În urma unei periegheze au fost găsite fragmente ceramice, ce provin de la
oale borcan, lucrate la roată, ce aparţin secolelor X-XI.
9. Griviţa, informaţie Gh.Matei.
1O. Slobozia, în urma lucrărilor edilitare din oraş, au fost identificate urmele unei aşezări
în punctul "Cartier 500", unde au fost descoperite fragmente ceramice de la vase borcan, ce au
fost datate prin analogie cu materialul ceramic a altor staţiuni, în cursul secolelor IX-XI. O altă
aşezare a fost identificată pe terasa înaltă a malului drept al râului Ialomiţa, în limita de sud-sud
est _a oraşului, în dreptul actualului bulevard al Chimiei 15 •
11 . Bora, aşezarea a fost identificată în urma unor cercetări de suprafaţă pe terasa râului
Ialomiţa, când s-au recoltat şi câteva mici fragmente ceramice ale unor vase de uz comun, deco-
rate cu striuri orizontale şi ale unor vase lucrate din pastă bună cenuşie, îngrijit lucrate, care
aparţin secolelor X-XI.
12. Bucu, aşezarea identificată pe terasa înaltă a albiei părăsite a Ialomiţei, unde au fost
descoperite 19 locuinţe bordei. Cercetările sistematice, începute în anul 1990 con.tinuă în suprafaţa
rezervaţiei arheologice.
13. Ograda, informaţie Gh.Matei.
14. Cosîmbeşti, informaţie Gh.Matei.
15. Mărculeşti, în urma unui sondaj, a fost identificată pe terasa înaltă o aşezare, care pe
baza ceramicii descoperite a fost datată în cursul secolelor IX-X 16 •
16. Săveni, informaţie Gh.Matei.
17. Valea Ciorii, aşezarea a fost identificată pe latura vestică a lacului Strachina. În urma
13
lalom~ta, în: CA, VI, 1983, p.111, 119.
C. Jsâcescu, Sondajul arheologic de pe teritoriul cam. Fierbin,ti-77rg, jud
14
Cercetârile de salvare de la Axintele au avut un caracter de sondaj, pe terasa înaltâ a vechiului curs al
Ialomiţei, unde se pâstreaz.â urmele unei fortificaţii de la începutul epocii hallstattiene. În vecinâtatea acesteia au fost
descoperite fragmente ceramice Dridu pe o suprafaţâ destul de întinsâ. Cercetarea aşezării din aceastâ perioadâ este
împiedicatâ de plantaţia de vie.
15
Elena Renţa, Gh. Matei, Slobozia. Cercetări de suprafa,tă. în: Slobozia 400. Studii şi Comunicări Monografice,
Slobozia, 1994, p.32.
16
P. Diaconu, op.cit„ p. 543-545.
59
perieghezei efectuate pare sa se întindă. pe o suprafaţa foarte mare. Fragmentele ceramice

recoltate provin de la vase borcan de uz comun, dar şi de la vase lucrate din pasta fina, arsa
cenuşiu şi decorata cu linii lustruite. Prin analogie, aceasta ceramica aparţine unei aşezări din
perioada secolelor X-XI.
18. Ţandarei, aşezarea a fost identificata în !imita vestica a oraşului Ţandarei, în cartierul
Strachina, pe mica terasa a râului Ialomiţa. A fost cercetata o locuinţa-bordei şi s-a constatat şi
existenţa unor locuinţe de suprafaţa care au fost distruse de lucră.rile agricole. În apropierea
locuinţelor au fost descoperite doua cuptoare şi câteva gropi menajere. Ceramica aparţine celor
doua mari categorii care se datează. în cursul secolelor X-Xl 17 •
19. Mihai Kogălniceanu, informaţie Gh.Matei.
20. Platoneşti, a fost descoperita şi se afla în curs de cercetare sistematica o necropola
birituala care aparţine secolelor VIII-IX , informaţie Gh.Matei.
21. Gura Ialomiţei, informaţie Gh.Matei.
22. Luciu, informaţie Gh. Matei.
23. Chirana, aşezarea a fost descoperita întâmplator cu ocazia unor lucrări de îmbunatăţiri
funciare efectuate în limita sudica a pădurii Chirana, pe drumul comunal spre satul Vladeni. La o
distanţa de aproximativ 1,5 km de acest punct, au fost descoperite şi distruse de aceleaşi lucrări,
cinci morminte de inhumaţie care s-ar putea sa fi aparţinut unei necropole contemporane cu
aşezarea, care pe baza ceramicii se datează. în cursul secolelor X-XI. •
24. Oraşul de Floci, urmele unei aşezări au fost descoperite în limita nord-estica a fostului
oraş medieval, sub nivelul locuinţelor urbane. Au fost cercetate trei locuinţe-bordei. Una din
aceste locuinţe avea în colţul de sud-vest un pietrar, iar pe podea a fost descoperita o cantitate
foarte mare de zgura de fier. Ceramica descoperita în complexe şi în strat se datează. în cursul
secolului al XI-lea 18 •
25. Vladeni, informaţie Gh. Matei.
26. Fă.caieni, informaţie Gh. Matei.
27. Borduşanii, informaţie Gh. Matei.
28. Maltezi, informaţie Gh. Matei.
29. Cegani, informaţie Gh. Matei.
30. Feteşti Via.şea, aşezarea identificata pe terasa înalta a Borcei. Cercetă.rile arheologice
de salvare au descoperit mai multe locuinţe-bordei, care pe baza inventarului ceramic au fost
datate în cursul secolelor IX-Xl 19 •.
31. Gheorghe Lazăr, informaţie pe baza unor fragmente ceramice culese de un locuitor al
comunei.
32. Scânteia, informaţie Gh. Matei
33. Hagieni, aşezare descoperita întâmplator cu ocazia unor lucrări de irigaţie, la o distanţa
de circa 200 m spre sud de livada. Fragmentele ceramice recoltate aparţin secolelor X-XI.
34. Poiana, aşezarea a fost identificata pe terasa şi între piesele ceramice recoltate în
urma perieghezei, menţionam şi un vas întreg lucrat din ceramica fina, lustruita de culoare cenuşie.
Dimensiunile vasului sunt: I = O, 195 m; diametrul gurii = 0,068 m; diametrul maxim = 0,083 m,
iar diametrul fundului este de 0,008 m. Forma acestui vas este cea a canii cu gura lobata, cu
marginea rotunjita, cu gâtul înalt. Toarta, plata, se prinde în zona de bombare a corpului vasului şi
17
Anca Păunescu. Elena Renţa. op.cit.
18
L.Chiţescu şi colectiv, op.cit.
19
Cercetări de salvare conduse de Gh.Matei pe durata mai multor campanii. Rezultatele parţiale au fost
prezentate la sesiunile anuale de rapoarte arheologice. Întregul material se aHă depozitat la Muzeul Judeţean Ialomiţa
Slobozia.
60
sub marginea evazata a buzei. Fundul recipientului este taiat drept. Aceasta forma de vas se
dateazâ în cursul secolelor X-XJ (Fig. 15/7).
Descoperirea şi identificarea unui numar atât de mare de aşezâri pe ambele maluri ale
albiei Ialomiţei ne atesta existenţa unei populaţii numeroase cu o structura social-economica
constituita înca din vremea secolelor X-XI. În stadiul actual al cercetarii ele completeaza
cunoştinţele noastre despre habitatul zonal şi nivelul sau economic, în vremuri în care, din punct
de vedere politic, acelaşi spaţiu geografic era expus trecerii migratorilor târzii.
Early medieval Settlement (X-XI c.) from Bucu,

Ialomiţa County
(Abstract)
After some investigations in the south Bucu village 8 km east of Slobozia City, in 1989
years there are organized methodically archeological investigations. The place is situated on the
left bank of Ialomiţa river, on the terrace of the old river beci, now abandoned.
There are discovered a medieval site composed of t 9 houses, t 5 of them completely
excavated. The floor of the houses are rectangular with rounded corners and deepened in earth,
some of them with open fire place or made of clay.
Also was discovered an one furnal and few residue-holes. Archaeological materials dated
the site in the X-XI centuries. The inventory is composed of shiver of pottery, initially jugs without
hands, decorated with horizontal and waved lines impressed with comb and made with potter's
wheel. Whole pottery are proper to Dridu culture. Also was discovered a stone hand mill.
Further is presented other places situated on the both banks of Ialomiţa river where were noticed
settlements contemporary of that near Bucu. This delivery helped knowing the diffusion of an-
cient Romanian population in Bâragan field, during X-XI centuries.
List of illustrations
t. A. Map of the archaeological reserved place in the south Bucu village.
t. B. Settlements from IX-XI centuries on Ialomiţa river and Borcea rivulet.
2. The diggings general plan of the first sector.
3. The diggings general plan of the second sector.
4. Plan and profile of the dwellings no. t, no. 2, no. 3 and no. 4.
5. Plan and profile of the dwellings no. 5, no. 6, no. 1O and no. t t.
6. Plan and profile of the dwellings no. t 2, no. t 8 and 19.
7. Pots discovered in the second level.
8. Pot discovered in B. t; 2, 3, pot shivers with stamps; 4, shivers with polished decoration.
9. Pots shivers with rounded brims. ·
t O. Pots shivers with beveled brims.
t 1. Pots shivers with rounded or beveled brims.
' t 2. t -5, 7, Brims fragments inside decorated; 9, pot from level li; brims fragments deco-
rated by pricks or net shape.
t 3. Pots shivers with beveled and rounded brims.
t 4. Pots shivers with beveled brims.
t 5. Pots made of fine paste, fortuitous discovered.
t 6. Use objects: t, stone hand mill; 2, 5, bone tools; 3, bone sl<ate fragment; 4, 7, 8, whetstone.
61
BUCU
- REZERVAŢIA ARHEOLOGICĂ
BUCU
Fig. 1- A. Planul rezervaţiei arheologice de la Bucu, judeţul Ialomiţa .
•9
Fig. 1 - B. Aşezări din secolele IX-XI pe Ialomiţa şi braţul Borcea.
Legendă:
1-Dridu Metereze; 2-lleana Podari; 3-Fierbinţi Târg; 4-Axintele; 5-Piscul Crăsani ; 6-Căzăneşti ; 7-Piersica
Ciochina; 8-Gh. Doja; 9-Griviţa; 10-Slobozia; 11-Bora; 12-Bucu; 13-0grade; 14-Cosâmbeşti; 15-Măiculeşti ;
16-Săveni; 17-Valea Ciorii; 18--Ţăndărei ; 19-M. Kogălniceanu ; 20-Platoneşti ; 21-Gura Ialomiţei ; 22-Luciu;
23-Chirana; 24-0raşul de Floci ; 25-Vlădeni; 26-Făcăieni ; 27-Borduşani; 28-Maltezi; 29-Cegani; 30-Feteşti
Vlasca; 31-Gh. Lazăr; 32-Scânteia; 33-Hagieni; 34-Poiana.
62
-$
PLANUL GENERAL AL SECTIUNILOR
'
r·
I
BUCU SECTOR I
"LA POCHINA" I
I
I
[·.J11
l=-1 CAS,4
I
CJ
11
. n
[] · ·u
- .... ' :
CAS. 8 CAS. C
l.
Scara
~ ...
:,.....
I li I I I I
~ - -
grafică:
O.SA
Fig. 2. Planul secţiunilor şi al casetelor trasate în sectorul 1, " la Pochină "_
63
PLANUL GENERAL AL SECTIUNILOR

'
BUCU SECTOR li
...
~·
,....
1
I
I .
~
.
... ,._ ... -
Scara : t /2000 I I I I I
Fig. 3. Planul secţiunilor şi al casetelor trasate în sectorul li .
. 64
BUCU 1995 BORDEI NR. 1 LOCUINŢA NR. 1 r, BUCU 1995 BORDEI NR. 2 I
~ SXXV, SXXV CAS. A
\ --J__/
i
a"·
Q__)
I
LE.GE.NDA
LOCUINŢĂ
BORDEI
PODEA BORDEI iC „IU t: Rd lCA a_ _ __
VATRA 2 Sc.UCI 9f'tl.f l(c '- - - -
BUCU 1995 BORDEI NR. 3 . BUCU 1995 BORDEI NR. 4 .

SXXV CAS.B, SXXV CAS.A SXXVl , XXVll
-$
~·~~~~~-~-~~~~~
~"3?>?:'4 „>)\%<:/~~
LE.GE.NDA LE.GE.NDA
W BORDEI
D BORDEI
[O] PODEA BORDEI
Ci] PODEA BORDEI
S<c.r ~ 7<-fkC 3_ _ _
3 4
Fig. 4. Planurile şi secţiunile bordeielor nr. 1, 2 , 3 şi 4.
65
Aşezarea medieval timpurie de la Bucu. judeţul Ialomiţa
BUCU 1995 BORDEI NR. 5 BUCU 1995 BORDEI NR. 6

SXXVI SXXVI- SXXVll
SXXVI CAS. - m -
;
' Id,
I
I
-EB- !
//
~
tJ~ . 'i501fl // ·1.'001~, !
/; I
! I
/ :I : I
I / I ''
I
' i
\~ ER/ 15Sm i
Ii
I
I
" .' / './ '., '
I
l '" )
LEGENDA LEGENDA
l Q BORDEI
2 w BORDEI
[[] PODEA BORDEI ITJ PODEA BORDEI
V?'F3 VATRA
Stcrag;rl:! /( :1
~ GROAPÂPAR
BUCU 1996 BORDEI NR. 1O SXXIX BUCU 1996 BORDEI NR. I 1 SXXX,
I
/w
\ !
~/
)
SXXX CAS. A
~f:}Ii~~V~'~
r . . , -)
„ -, ;..-~
- - - - .... _ !
!4 / // / -· /// ZZ -'X/,Zj
' i LEGENDA
LEGENDA
c.=:J
BORDEI IS:SJ BORDEI
EEJlVATRA
3 Q[l GROAPĂ PAR 4
Fig. 5. Planurile şi secţiunile bordeielor nr. 5, 6 , 1O şi 11.
66
BUCU 1992 BORDEI NR. 18 BUCU 1996 BORDEI NR. 12

SXXVlll, SXXVlll CAS. A
4- 1
LEGENDA LEGENDA
[]JJ] PODEA BORDEI
ITIJ PODEA
v::·/ i VATRA
kf-;,4.J VATRA
[iJ GROAPĂ PAR
G:IJ PIATRĂ
j ~j CĂRBUNE
W LOCUINŢĂ 2 >C4AA C.ftAAC.\ . - - -
BUCU 1993 BORDEI

NR. 19 SXV
·{-/ ~
'"' __
'·· ·'
o ••
~-
Fig. 6 . Planurile şi secţiunile bordeielor nr. t 2, t 8 şi t 9.
67
Aşezarea medieval timpurie de la Bucu, judeţul Ialom iţa
. „. „.·: ~
·;;·.:r·
- 3 4
Fig. 7. Vase borcan de uz comun descoperite în nivelul li.
68
~
'
.'
.
''
I
2 ' 3
....
... - - - - „
4
- -
O I 3 4
Fig. 8 . 1-Vas borcan din B.1 ; 2, 3. Funduri de vase cu ştampile; 4 . Fragment de vas borcan ,
decorat cu linii lustruite.
69
Aşezarea medieval timpurie de la Bucu , judeţul Ialomiţa
t
3
Fig. 9 . Fragmente de vase borcan cu marginea buzei rotunjită .
70
Fig. 1O. Fragmente de vase borcan cu marginea buzei teşită .
71
6
o
Fig. 1 1. Fragmente de vase borcan cu marginea buzei teşită sau rotunj ită .
72
4 5
6 7
--
Fig. 12. 1- 5 ,7. Fragmente de vas borcan cu decor pe suprafaţa interioară; 9 . Vas borcan din
nivelul li; 6 , 8. Fragmente de vas decorate cu împunsături şi striuri în reţea .
73
Fig. 13. Fragmente de vas borcan cu buza teşită şi rotunjită.
74
7
8
Fig. 14. Frag ente de buze de vas borcan cu marginea teşită şi trasă în jos.
75
4 7
Fig. 15. 1-4. Vase din categoria ceramicii fine descoperite întâmplător; 5, 6-Vase borcan de
uz comun descoperite întâmplător; 7-Cană cu toartă din ceramică fină Poiana.
76
'
~-----~
•
3
o
4
5
~ I
7 o 1 2
-==
Fig. 16. Obiecte de uz: 1. Fragment de piatră de râşniţă; 2 , 5. Unelte din os; 3. Fragment de
patină din os; 4 , 7, 8. Cute din piatră .
77
78
Nufăru (jud. Tulcea) oraş bizantin fortificat,

la Dunărea de jos (sec. X-XIII)
GHEORGHE MĂNUCU-ADAMESTEANU
'
Localitatea Nufăru, fosta Prislava, se află la circa 12 km în aval de Tulcea, pe braţul Sfântul
Gheorghe.
Încă de la începutul veacului nostru, R.Netzhamer semnala existenţa unor ziduri de incintă
păstrate şi a unui bogat material arheologic. Descoperiri din epoca romană şi bizantină, - fortificaţii,
morminte cu brăţări de sticlă, ceramică comună şi din import, numeroase monede. - au stârnit o
serie de controverse care puteau fi clarificate numai cu ajutorul săpăturilor arheologice. Începute
în anul 1977. campaniile arheologice se vor succeda aproape fără întrerupere, iar rezultatele
obţinute, unele spectaculoase, vor schimba complet părerile specialiştilor despre aşezarea ce a
existat aici în secolele X-XllP .
Prezenţa unor incinte succesive, cu ziduri păstrate pe înălţimi de 4-5 m, groase de 2.40-
2,90 m 2 , ce apărau o locuire concentrată pe platoul din centrul satului actual, ce coboară până la
malul Dunării (în secolul XI. în perioada de maximă înflorire, aşezarea se întindea pe o lungime de
circa 7-800 m de la Dunăre), constituie primele indicii ce pledează pentru localizarea în aceste
locuri a unui important centru bizantin. Lucrurile devin şi mai explicite dacă menţionăm că sondajele
arheologice au surprins, în câteva puncte, depuneri a căror grosime depăşeşte 3 metri.
Cronologia acestor descoperiri, asigurată de material arheologic şi numismatic acumulat
până în prezent, se prezintă astfel:
Aşezarea romană - identificată de unii cercetători cu Thalamonium - este încă destul de
puţin cunoscută: complexele cercetate nu sunt reprezentative (o locuinţă inedită din secolele 11-
111, un turn din secolele IV-Vl) 3 • iar numărul monedelor, începând cu Traian, este destul de mic
(circa 50 piese de bronz) 4 . Ultimele descoperiri sunt de la împăratul Heraclius, o emisiune din
610-61 t5 şi una din 612-613 6 , ceea ce demosntrează că locuirea pare să fi încetat în cursul
' Pentru rezultatele sâpâturilor arheologice vezi Silvia Baraschi, N.Moghior, în SMMIM, 12, 1979, p. 186-191;
13, 1980,p.123-134; 14-15.1981-1982.p.69-82; 16, 1983,p.134-139; 17-18, 1984-1985,p.144-15l;Gh.Mânucu-
Adameşteanu, în Materiale, 1981, p.470-473; Gh.Mânucu-Adameşteanu. Mihaela Mânucu-Adameşteanu, în Materiale,
1982, p.211-214; Gh.Mânucu-Adameşteanu, în SC/VA. 42, nr.1-2, 1991, p.57-74; Oana Damian, în SC/VA, 44, nr. I,
1993, p.81-113; Silvia Baraschi, Oana Damian, în Dacia, XXXVII, 1993, p.237-278.
1
Vezi nota 1 şi Oana Damian, C.Andonie, P.Damian, în lsrros, Vil, 1994, p.167-17 I.
3
Silvia Baraschi, N.Moghior, în SMMIM, 17-18, 1984-1985, p.145.
4
În nici un caz nu se poate vorbi despre o aşezare cu o circulaţie monetarâ intensâ în secolele IV-Vil. Cf.
Gh.Atanasov, în Etudes balkaniques, 1, 1994, p.119.
5
B.Mitrea, în Dacia, X, 1966, p.412.
6
Moneda a fost descoperitâ de autor în anul 1993 şi se aflâ la ICEM Tulcea, inv.50.006, fiind identificatâ de
A.Popescu de la Cabinetul Numismatic al Institutului de Arheologie "V.Pârvan" din Bucureşti.
79
Nufăru (jud. Tulcea) - oraş bizantin fortificat la Dunărea de Jos (sec. X-XIII)
evenimentelor din anii 614-615, la fel, se pare, ca toate aşezările dobrogene de pe limesul
dunărean 7 •
Urmează o lungă pauză, de peste trei secole, interval ce este acoperit doar de doi folles
de la împăratul Leon VI (886-912) 8 şi un solidusde la Constantin VII-Roman li (945-959) 9 : acestea
reprezintă descoperiri accidentale şi nu au asigurat suportul unor contexte arheologice care să ne
permită să le atribuim unei locuiri din secolele IX-X.
Recucerirea Dobrogei de către armatele bizantine conduse de către împăratul Ioan
. .
Tzimiskes, în anul 971 , va marca începutul unei vaste actiuni de refacere a cetătilor de pe limesul
dunărean 10 • În unele puncte, - Păcuiul lui Soare sau Nufăru, - vor fi construite noi fortificaţii.
.
Prima incintă de la Nufăru poate să fi fost ridicată în timpul domniei împăratului Ioan Tzimiskes
sau, mai probabil, în perioada imediat următoare 11 • Aşezarea va cunoaşte o dezvoltare maximă
în secolul al XI-iea, cu toate că, în această perioadă, provincia Paristrion va avea de suportat
atacurile succesive ale pecenegilor, din deceniul al patrulea, sau ale uzilor, din deceniul şapte 12 •
Un moment de răscruce îl constituie invaziile pecenegilor şi cumanilor de la sfârşitul acestui
secol 13 : locuirea se restrânge spre malul Dunării, unde va continua în cursul secolului al XII-iea.
În momentul actual al cunoştinţelor noastre se poate aprecia că cele mai târzii complexe
de locuire cercetate la Nufăru, - locuinţe, gropi menajere, morminte, - sunt din prima jumătate a
secolului al XIII-iea: încadrarea cronologică este asigurată de ceramica bizantină smălţuită sgrafitată,
de amfore cu toartele supraînălţate, aflate împreună cu stamena devalorizate (imitaţii latine şi
bulgare). Lor le putem adăuga şi unele descoperiri monetare izolate: un hyperperde la Ioan III
Dukas Vatatzes (1222-1254) 14 , un stamenon de la Theodor I Lascaris (1208-1222) 15 şi mai multe
exemplare de stamena devalorizate, imitaţii latine cu modul mic sau mare, imitaţii bulgare 16 •
Aşezarea îşi încetează existenţa în urma unei distrugeri violente, însoţite de un incendiu 17 ,
moment ce poate fi pus în legatură cu atacurile mongolilor conduşi de Kadan, din anul 1242 18 •
7
Gh.Mănucu-Adameşteanu, E.Oberlănder-Târnoveanu, în Peuce, IX, 1984, p.350; M.Zahariade, Al.Suceveanu
etc., în Dacia, XXXI, 1987, p.97-106; Al.Barnea, în Dacia, XXXIV, 1990, p.289.
8
Gh.Mănucu-Adameşteanu, Pătrunderea monedei bizantine in Dobrogea, in secolele IX-X, în Etudes byzantines
et postbyzantines. 3, 1997. sub tipar.
9
Oana Damian, Cultură şi civilizape la Dunărea de jos, XIII-XIV. 1995, p.21 7.
10
l.Barnea, Şt.Ştefănescu, Din istoria Dobrogei. III. Bizantini, români şi bulgari la Dunărea de jos. Bucureşti. 1971,
p.71-96.
11
La Nufăru s-au găsit doi folles, inediţi, din clasa A 1, atribuiţi împăratului Ioan Tzimiskes, şi mai multe
exemplare din clasa A 2, datate 989-1O19/ I 020, cf. Gh.Mănucu-Adameşteanu, în Peuce, X, 1992, p.498-50 I. Pentru
plasarea începuturilor aşezării într-o perioadă timpurie (domnia lui Ioan Tzimiskes), pledează o serie de materiale
arheologice: ceramica cenuşie cu decor lustruit în reţea şi ceramica lucrată din pastă caolinică, descoperită în curtea
dispensarului şi la fundaţia bisericii.
12
P.Diaconu, Les Petchenegues au Bas Danube. Bucharest, 1970, p.43-49, 79-81; Gh.Mănucu-Adameşteanu,
în Peuce, X, 1992, p.504-507.
13
P.Diaconu, Les Coumans au Bas Danube. Bucharest, 1978, p.35-58; Gh.Mănucu-Adameşteanu, în Rl, VI,
nr.3-4, 1995, p.357-359.
14
E.Oberlănder-Târnoveanu, în BSNR, 75- 76, 1981-1982, p.305, nota 7. Piesa a fost descoperită întâmplător.
pe celălalt mal al Dunării, la llganii de jos.
15
Silvia Baraschi, N.Moghior. în SMMIM, 16, 1983, p.139.
16
E.Oberlănder-Târnoveanu, Gh.Mănucu-Adameşteanu, în Peuce, IX, 1984, p.262; Gh.Mănucu-Adameşteanu,
în Peuce, X, 1992. p.514; idem, în Pontica, XXVI, 1993, p.269; idem, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania
1994. Cluj, 1995, p.60.
17
Silvia Baraschi, N.Moghior, în SMMIM, 17-18, 1984-1985, p.148; Gh.Mănucu-Adameşteanu, în Cronica
cercetărilor arheologice. Campania 1993. Satu Mare, 1994, unde, dintr-o greşeală de tipar apare prima jumătate a
secolului al Xii-lea, în loc de prima jumătate a secolului al XIII-iea.
18
A.Decei, Reia.fii româno-orientale. Bucureşti, 1978, p.207; V.Spinei, Moldova in secolele XI-XIV. Bucureşti,
1982, p. 163.
80
Pentru a doua jumătate a secolului al Xiii-lea şi prima jumătate a secolului al XIV-iea, nu

cunoaştem încă depuneri arheologice sau complexe de locuire 19 ; singurele informaţii se rezumă
la câteva descoperiri monetare ale Hoardei de Aur 20 , doi dinari de la Ştefan Duşan ( 1346-
1355), un gros de la Ivan Alexandru şi Mihail ( 1331-1355) 21 , care pledează pentru existenţa
unor forme de locuire ce pare că s-au desfăşurat în forme mai modeste. Aceluiaşi interval
· cronologic i se circumscriu şi două tezaure: trei piese ce reprezintă imitaţii după modelele
Hoardei de Aur, recuperate dintr-un tezaur mai mare, descoperit în anul 1981, în punctul "La
Piatră" 22 şi 292 monede sârbeşti (Ştefan Duşan, singur sau asociat) şi bosniace (Ştefan li
Kotromanic, 1322-1352), dintr-un tezaur descoperit în perioada interbelică 23 .
Dintre descoperirile izolate, majoritatea o reprezintă emisiunile Hoardei de Aur, dar faptul
nu ne surprinde, în contextul în care izvoarele vremii consemnează o prezenţă activă a mongolilor
la gurile Dunării, în a doua jumătate a secolului al Xlll-lea şi în prima jumătate a secolului al XIV-
lea24.
O scurtă trecere în revistă a principalelor descoperiri arheologice relevă existenţa unei
aşezări întinse, protejată de mai multe sisteme defensive, la adăpostul cărora a pulsat o vie
activitate economică. Pentru început, trebuie subliniată dezvoltarea deosebită pe care au cunos-
cut-o meşteşugurile, pe primul plan situându-se olaritul. În anul 1981 a fost cercetat un com-
plex de cuptoare, din secolele X-XI, amplasat în partea vestică a aşezării, în zona extra muros.
Unul dintre ele era folosit pentru arderea oalelor-borcan, după cum o dovedesc numeroasele
fragmente ceramice din groapa olarului, în timp ce al doilea avea "şarja" în el: 15 urcioare din
pastă fină, de culoare gălbuie, de diferite mărimi, cu una sau două toarte, cu gura rotundă sau
trilobată. Continuitatea practicării acestui meşteşug, este atestată de un alt cuptor folosit pentru
arderea borcanelor, găsit aproape de limita sudică a aşezării, care a funcţionat în ultimul deceniu
al secolului al XI-iea şi la începutul secolului al Xll-lea 25 . La aceste descoperiri, mai putem
adăuga unele fragmente de amfore. cu torţile supraînălţate, acoperite la exterior cu smalţ verzui,
care nu au nici un fel de analogii în Dobrogea şi despre care presupunem că au fost lucrate pe
plan local 26 . Varietatea meşteşugurilor locale este ilustrată şi de descoperirea unor creuzete,
tipare, redizuuri, ce dovedesc confecţionarea unor obiecte de podoabă din metal.
Numeroase obiecte de cult - cruciuliţe simple sau relicvar - lucrate din fier, bronz, marmoră
sau chihlimbar, atestă prezenţa unei populaţii creştine.
Descoperirile numismatice confirmă că aşezarea urbană fortificată de la Nufăru era una
din cele mai importante de pe limesul dunărean, din secolele X-XIII. La Păcuiul lui Soare, unde
19
Silvia Baraschi. N.Moghior. în SMMIM, 12. 1979, p.191, nota 9, menţionează "câteva ulcele medievale care
atestă continuitatea vieţuirii până în secolul al XIV-iea - informaţie V.H.Baumann". Cele câteva ulcele reprezintă, în
realitate, un singur ulcioraş ce a fost descoperit cu ocazia săpării fundaţiilor pentru complexul comercial din centrul
comunei; acesta, împreună cu câteva fragmente ceramice. au fost recuperate de subsemnatul şi se dateaz.ă în secolele XV-
XVI; Silvia Baraschi, N.Moghior. în SMMIM, 13, 1980, p.133. nota 9, "săpăturile pentru amenajarea fundaţiilor unui bloc
au scos la iveală materiale medievale bogate, care se pot data până în secolul XIV". În realitate descoperirile arheologice
şi numismatice din acest punct nu depăşesc jumătatea secolului al XIII-iea.
20
C.Cihodaru, în Studii, 21. nr. I, 1968, p.226; E.Oberlănder-Târnoveanu, Gh.Mănucu-Adameşteanu, în Peuce,
IX, 1984, p.262-263. catalog nr.29-40.
21
E.Oberlănder-Târnoveanu, Gh.Mănucu-Adameşteanu, în Peuce, IX, 1984, p.264, nota 13; E.Oberlănder-
Târnoveanu, în Numismaticiar. 15, 1992, p.83.
22
E.Oberlănder-Târnoveanu, Gh.Mănucu-Adameşteanu, în Peuce, IX. 1984, p.263, catalog nr.36-38.
23
E.Oberlănder-Târnoveanu, în Numismaticiar. 15, 1992, p.69-89.
24
Anca Ghiaţă, în RRSEE. XXIV, nr. 1, 1986, p.43-44; Papacostea, în Revue Roumaine d'Histoire, XXIX, nr.3-4,
1990, p.211-236; V.Spinei, în Balkan Studies, 35, nr.4, 1994, p.205-206.
25
Gh.Mănucu-Adameşteanu. în SC/VA, 42, nr.1-2, 1991, p.57-74.
26
Silvia Baraschi, N.Moghior, în SMMIM, 17-19, 1984-1985, p.149; Gh.Mănucu-Adameşteanu, în Peuce, X.
1992, p.515.
81
Nufăru (jud. Tulcea) - oraş bizantin fortificat la Dunărea de Jos (sec. X-XIII)
cercetările arheologice se efectuează de aproape 40 de ani, s-au găsit 1484 exemplare din
secolele X-XI (969-1092) şi numai 7 exemplare din secolele XI-XII (1092-1203), adică un total
de 1491 exemplare; la Dinogetia-Garvăn, săpăturile desfăşurate pe parcursul unei jumătăţi de
secol, au centralizat 802 exemplare din secolele X-XI şi 49 din secolele XI-XIII, deci un total de
numai 851 exemplare; la Nufăru, unde cercetările au început doar din anul 1978 şi au avut un
caracter limitat, de salvare, s-au găsit peste 1500 exemplare, din secolele X-XI şi circa 80
exemplare din secolele XI-XIII, deci aproape 1600 exemplare (incertitudinile asupra numărului
exact de monede se datorează faptului că nu cunoaştem câte monede s-au descoperit până în
anul 1988, de către Silvia Baraschi şi Neculai Moghior, lot ce se pătrează la Muzeul Militar
Central din Bucureşti, dar care nu pare să depăşească 200 de exemplare). Dar toate aceste
aşezări sunt net depăşite de centrul de la Isaccea, unde, deşi nu s-au făcut decât cercetări
sporadice, putem menţiona 2267 exemplare din secolele X-XI şi 3543 exemplare din secolele
XI-XIII, ceea ce însumează un total de 581 O exemplare. Numărul foarte mare de monede, mai
ales din secolul al XII-iea, ar constitui un prim indiciu pentru localizarea Vicinei la Isaccea şi nu
la Nufăru 27 •
Tabloul descoperirilor este completat de o serie de necropole identificate sau cercetate
parţial. În partea de sud a satului a fost găsit un mormânt cu brăţări de sticlă albastră ce completează
unele informaţii despre descoperiri similare mai vechi şi probează existenţa unei necropole ce a
funcţionat în secolul al XI-iea.
Al doilea cimitir a fost localizat în partea de vest a satului, în vecinătatea complexului de
cuptoare; intervenţii moderne au deranjat numeroase schelete, unele cu brăţări de sticlă, care se
pot data în secolele X-XI.
Restrângerii aşezării, în secolul XII, spre Dunăre, îi corespund alte două cimitire: cel mai
întins - 78 de morminte - a fost cercetat în punctul "La Piatră" unde, necropola este precedată de
o locuire din secolele X-XI, al cărui sfârşit poate fi pus pe seama atacurilor pecenegilor şi cumanilor,
din ultimele decenii ale acestui secol 28 . În secolul al XII-iea, acest spaţiu va fi destinat
înmormântărilor: suprafaţa mică şi durata mai mare de funcţionare au dus la numeroase suprapuneri,
pe baza cărora s-a presupus că au existat trei mari momente în funcţionarea necropolei 29 . În
prima jumătate a veacului al Xlll-lea, locuirea se va relua, după cum ne-o demonstrează câteva
descoperiri specifice: ceramica smălţuită sgrafitată, brăţări de sticlă cu protuberanţe şi două stamena
devalorizate30 •
Un alt cimitir a fost cercetat la sud de zidul de incintă de lângă Căminul cultural 31 : pe baza
materialului numismatic, un stamenon de la Isaac li Comnenul ( 1185-1 t 95) şi o "imitaţie latină"
cu modul mare, tip D ( 1204/5-1261 ), se poate aprecia că a funcţionat în ultima etapă de locuire,
ce a fost întreruptă brutal de atacul tătarilor din anul 1242.
Prezenţa unor vestigii importante şi a unui bogat şi variat material arheologic, a stârnit
numeroase controverse în ceea ce priveşte identificarea aşezării bizantine de aici: discuţiile s-au
27
Gh.Mănucu-Adameşteanu, Un nou te.z.aur de monede bizantine din secolul XII, descoperit la Isaccea, în
Buletinul Societă,tii Numismatice Române, 1994-1995, sub tipar.
zs Idem, în RJ, VI. nr.3-4, 1995, p.355.
29
Oana Damian. în SC/VA, 44, nr.1, 1993, p. 106-108, propune o cronologie mai largă: de la jumătatea secolului
al XI-iea, pănă în secolul al XIII-iea.
30
Silvia Baraschi, N.Moghior, în SMMIM, 13, 1980, p.126, nota 6, sesizau că aici "au apărut încă de la suprafaţă
căteva fragmente ceramice databile în secolele XII-XIII. Este posibil ca nivelul cimitirului să fie urmat de un nivel de
vieţuire. documentat slab deocamdată". Acestui moment de locuire îi aparţin şi cele două monede descoperite în zona
(sublinierea ne aparţine) mormintelor 16 şi 20 (o imitaţie latină cu modul mic, de tip A şi o imitaţie latină cu modul
mare, tip P), despre care se spune că "există riscul de a nu proveni cu siguranţă din inventarul mormintelor amintite,
ci dintr-un nivel de vieţuire foarte slab documentat ulterior necropolei". Cf. Oana Damian, op.cit., p.105, nota 146.
31
Gh.Mănucu-Adameşteanu, în Materiale, 1981, p.470-472.
82
purtat, în special, între adepţii şi contestatarii localizării Periaslaveţului 32 .

Dar, mai nou, cercetătorul bulgar Georgi Atanasov propune identificarea aşezării de la
Nufărc cu Vicina, cel mai important centru din Dogrogea bizantină 33 .
Deoarece nu este momentul să continuăm cu o discuţie asupra izvoarelor şi portulanelor,
documente interpretabile, ce au deschis calea multor controverse şi supoziţii, în legătură cu
localizarea Vicinei în mai multe centre de pe limesul dunărean - Păcuiul lui Soare, Cernavodă,
Măcin, Isaccea, Somova, Tulcea sau Mahmudia - ne vom opri doar la argumentul arheologic, cu
o discuţie mai amănunţită asupra descoperirilor numismatice şi a celor de natură religioasă.
Foarte pe scurt, vom trece în revistă câteva din argumentele istoricului bulgar şi interpretările
pe care le face: - "sistemele de fortificaţii sunt printre cele mai bune de la Dunărea de Jos, din
secolele XIII-XIV. Biserica, necropolele, materialele descoperite şi ceramica lasă să se presupună
o viaţă economică intensa, ca şi numeroasele descoperiri monetare ce demonstrează o viaţă
economică foarte activă şi continuă din secolul X, până în secolul al XIV-lea" 34 . Istoricul bulgar
generalizează şi extrapolează rezultatele cercetărilor arheologice. În nici un raport de săpătură
sau articol publicat de membrii colectivului de la Nufăru nu se menţionează existenţa unui sistem
de fortificaţii care să fi funcţionat după atacul tătarilor din anul 1242 şi, mai mult, la un grad
superlativ.
La Nufăru s-au cercetat mai multe necropole din intervalul secolelor X-XIII şi XVII-XVIII,
dar nici un mormânt nu poate fi datat în secolul al XIV-iea; o biserica nu a fost încă cercetata, deşi
existenţa unui edificiu de cult se poate presupune: aici putem avea în vedere sigiliul de la Mănăstirea
Kokinobaphos, ce însoţea o scrisoare adresată, probabil. unui prelat ce locuia la Nufăru, în secolele
Xl-Xll 35 .
Circulaţia monetara din această aşezare este foarte intensă, dar trebuie făcute unele nu·anţari:
descoperirile monetare nu susţin afirmaţia despre "o viaţă economica foarte activă şi continuă
(sublinierea ne aparţine) din secolul X, până în secolul al XIV-iea". Aici înregistrăm o viaţa economică
activa doar până la sfârşitul secolului al XI-iea, pentru ca în secolul al XII-iea şi în prima jumătate
a secolului al XIII-iea, sa constatăm o restrângere a activităţilor economice. Mai mult, majoritatea
emisiunilor o reprezintă monedele bizantine de bronz, câteva din argint - tătăreşti, sârbeşti, una
bulgăreasca şi doar patru de aur - una de la Constantin VII - Roman li (945-959), una inedita de la
Constantin IX ( 1042- 1055) şi doua de la Ioan III Dukas Vatazes ( 1222- 1254). Situaţia este
incompatibilă cu realităţile prezente în actele notarilor italieni, care înregistrează afaceri de sute şi
mii de hyperperi. Perioadei de maximă înflorire a schimburilor comerciale înregistrate de Vicina în
secolul al XIII-iea şi prima jumătate a secolului al XIV-iea, pentru care istoricul bulgar încerca să
acrediteze ideea unei intense şi neîntrerupte circulaţii monetare la Nufăru, îi corespunde o cu
totul altă realitate: din a doua jumătate a secolului al XIII-iea nu a fost identificata încă nici o
moneda, iar pentru sfârşitul secolului al XIII-iea şi prima jumătate a secolului al XIV-iea, nu putem
centraliza decât câteva zeci de monede de bronz şi argint36 .
La fel de sugestive sunt şi desoperirile cu caracter creştin, care însumează un număr
restrâns de piese, majoritatea având un caracter modest, care nu pot fi atribuite unor înalţi
prelaţi din lumea bisericii. Iată prezentarea lor:
32
Silvia Baraschi, în Peuce, X, 1992, p.399-41 O.
33
G.Atanasov, op.cit., p.109-128.
3
• Ibidem, p.120.
35
1.Barnea, în PontiCil, XVI, 1983, p.218-219, nr.5.
36
Vezi notele 20-23. La aceste descoperiri mai putem adăuga căteva emisiuni ale Hoardei de Aur. Cf. G.Mănucu
Adameşteanu, în Peuce, X, 1991, p.552-553, catalog 668-670 şi 12 piese inedite rezultate din cercetările autorului.
83
Nufăru (jud. Tulcea) - oraş bizantin fortificat la Dunărea de Jos (sec. X-Xlll)
Cruci engolpion sau relicvar- patru piese. Până

în prezent s-au descoperit trei exemplare,
cu figurile redate în relief - pe avers apare Hristos, iar pe revers Maica Domnului orantă 37 - şi
una singură incizată, inedită, pe care întâlnim imaginea unui sfânt. Toate sunt turnate din bronz
şi se înscriu într-o serie comună, frecvent întâlnită în aşezările din Dobrogea, în secolul al XI-iea
şi în prima jumătate a secolului al XII-iea.
Cruciuliţe simple din metal - şapte piese. După cum se poate observa, numărul lor este
nesemnificativ şi ele fac parte dintr-o categorie larg întâlnită, de piese de cult de factură bizantină,
lucrate din bronz sau fier38 • Pe una apare figura lui Hristos, în timp ce altele sunt decorate cu
diverse motive geometrice. Cu excepţia exemplarului din fier, găsit la mormântul t 6, din necropola
cercetată în punctul "La Piatră", care se datează în secolul al XII-iea, toate celelalte provin din
complexe ce aparţin secolului al XI-iea.
Cruciul~te din marmura- două piese 39 . Subliniem apariţia acestor exemplare care se înscriu
între descoperirile deosebite, în cadrul aşezării de la Nufăru şi care prezintă analogii cu câteva
piese izolate de la Isaccea, Dinogetia sau Păcuiul lui Soare, ele datând din secolele XI-XII.
Cruciul~te din chihlimbar - două piese 40 • Acestea se încadrează în seria materialelor
deosebite ce au circulat în secolele XI-XII; până în prezent, acestea constituie descoperiri singulare
pentru teritoriul Dobrogei, dar au analogii mai ales pe teritoriul Rusiei kievene.
Medalion din chihlimbar cu imaginea Sfântului Gheorghe 41 • Pe o parte este neted, în
timp ce pe cealaltă este redat un sfânt militar, în picioare, văzut din faţă. Este îmbrăcat în armură,
mâna stângă susţine o lance, în timp ce cu dreapta se sprijină de mânerul unei săbii atârnate la
şoldul drept. Figura, proporţiile diverselor părţi anatomice, execuţia neîndemânatică, sunt
argumente care pledează pentru atribuirea acestei piese unui meşter ce a executat-o într-un
atelier local, în secolele XI-XII. Deocamdată, acest medalion rămâne o prezenţă izolată printre
descoperirile bizantine din Dobrogea.
Încercând un bilanţ al pieselor cu caracter creştin - t 5 cruci simple şi relicvar, un medalion,
- constatăm că numărul lor este destul de mic, majoritatea datând din secolul al XI-iea. O simplă
paralelă cu descoperirile de la lsaccea42 - 80 de exemplare din secolele X-XIII, dintre care 25 sunt
cruci duble relicvar, - relevă imposibilitatea localizării la Nufăru a importantului centru episcopal şi
mitropolitan de la Vicina şi înclină balanţa către Isaccea, aşezare ce pare să întrunească mai multe
argumente pentru identificarea cu Vicina.
Toate aceste descoperiri de factură creştină, dintre care unele cu caracter de excepţie,
converg spre susţinerea ideii existenţei la Nufăru a unui important centru religios, fapt subliniat şi
de istoricul bulgar. După cum se cunoaşte, în secolul al XII-iea, Mitropolia de Dristra avea în
subordine cinci episcopii, printre care trebuie să se fi aflat, alături de cele de la Isaccea sau Dinogetia,
şi cea de la Nufăru 43 . Realităţile arheologice şi numismatice, destul de firave 44 , ar pleda pentru
37
G.Mânucu-Adameşteanu, în Peuce, IX, 1984, p.379, pi.III; o jumătate, pe care apare Maica Domnului orantă,
s-a descoperit în anul I 98S, în nivelul de secol XI, de "La Piatra". Vezi Oana Damian, în PontiCil, 28, sub tipar; a treia piesă.
cu jumătatea pe care este redat Hristos, a fost gâsită în umplutura de scol XI a unui turn. Ibidem.
38
Pânâ în prezent a fost publicat doar exemplarul din fier - Oana Damian, în SC!~. 44, nr. 1, 1993, p. 104.
39
Ibidem, p. 1OS, o piesă gâsită într-un nivel de secol XI.
40
G.Mănucu-Adameşteanu, în Peuce. X, 1991, p.51 S; Oana Damian, în SC/VA, 44, nr. I, 1993, p.104-1 OS.
41
G.Mănucu-Adameşteanu, în Pontica, XVII, 1994, p.22S-230.
42
Până în anul 1986 se cunoşteau numai SO de cruci simple şi relicvar. Cf. G.Mânucu-Adameşteanu, în SC/VA,
36, nr.3, 1987, p.28S-292.
43
P.Diaconu, Sur I 'organisation ecclesiastique dans la region du Bas-Danube (derniers tiers du X siecles - Xlf
siecles) în Etudes byZi!ntines et post byzantines. li, 19991, p.86-88.
44
1.Barnea, în SC/V, nr. 1, 1960, p. 77. În colecţiile Cabinetului Numismatic de la Institutul de Arheologie "V.Pârvan"
din Bucureşti, se aflâ un stamenonde la Alexios I Comnenul, emisiunea4, emis la Constantinopol ( 1092-1118), inv.23S/
3766, din colecţia Saint Georges, informaţii Gh.Poenaru-Bordea şi E.Nicolae. Alte două stamena, de la împăratul Manuel
I Comnenul ( 1143-1180), Constantinopol, emisiunea a 4-a, se pâstreaz.â în colecţiile muzeului din Constanţa, inv.6992,
6993, informaţie E.Oberlănder-Târnoveanu.
84
plasarea unui centru episcopal şi la Axiopolis, atestat documentar până în deceniul nouă al
secolului al Xl-lea45 •
În continuare, argumentaţia lui Atanasov este lipsita de suportul descoperirilor
arheologice. După cum se ştie, în a doua jumătate a secolului al XIII-iea, Vicina a fost înaintată la
rang de mitropolie, - în anul 1261 sau abia după 12 71 46 , - privilegiu ce şi l-a păstrat până în anul
1359, când ultimul mitropolit, Hyacint, este mutat în Ţara Românească. Dar la Nufăru nu
cunoaştem nici măcar o singură descoperire cu caracter creştin care să poată fi plasată în acest
interval cronologic. Dacă la acestea adăugăm şi observaţiile de natură numismatică, care sunt în
totală contradicţie cu realităţile economice întregistrate la Vicina, în a doua jumătate a secolului
al XIII-iea şi în prima jumătate a secolului al XIV-iea, vom înţelege de ce nu putem fi de acord
cu localizarea Vicinei la Nufăru.
Discuţia rămâne deschisă dacă Vicina poate fi plasată la Isaccea, după cum par să pledeze
descoperirile cu caracter religios şi cele numismatice, sau dacă la Nufăru se poate vorbi de
Pereiaslaveţ, probleme ce nu-şi vor găsi un răspuns decât cu ajutorul săpăturilor arheologice ce
se desfăşoară aici.
Nufăru (dep. Tulcea) - cite byzantine fortifiee,

au Bas-Danube (Xe - Xllle siecles)
(Resume)
La commune de Nufăru, nommee dans Ies temps anciens Prislava, situee sur le bras
St.George du Danube, a 12 km en aval de la ville de Tulcea, superpose une importante cite
byzantine. Les recherches archeologiques, demarees en 1978 et deployees presque sans inter-
ruption jusqu'au present, ont devoile une cite protegee par un systeme complexe de fortifica-
tions, contruites en plusieurs etapes: Ies murs hauts de 4-5 m (au present) et d'une epaisseur de
•s E.Popescu, Ştiri noi despre istoria Dobrogei in secolul al XI-iea. Episcopia Axiopolis, în Monumente istorice
şi izvoare creştine. Galaţi, 1987, p.127-147; G.Mănucu-Adameşteanu, în Rl. VI, nr.3-4, 1995, p.356, nota 67: acolo
arătam că plecarea episcopului de la Axiopolis nu se poate pune pe seama invaziei cumane şi a fost determinată de
atacurile pecenege din deceniul al noulea (ilustrativă în acest sens este situaţia descoperirilor monetare de la sfârşitul
secolului al XI-iea: folles de la împăratul Alexios I s-au găsit doar la Hîrşova (un exemplar din clasa j), Dervent (clasa K -
un exemplar). Canlia (clasa K-2, Cabinetul Numismatic - Institutul de Arheologie "V.Pârvan" din Bucureşti, inv.756/13,
15) şi Păcuiul lui Soare. Cu excepţia descoperirilor de la Păcuiul lui Soare, singura aşezare în care se constată o continuitate
a circulaţiei monetare şi în timpul domniei lui Alexios I Comnenul (folles anonimi din perioada anterioară reformei) şi a
celor din imediata sa vecinătate (Derv1ent, Canlia), constatăm că nu putem menţiona decăt o singură monedă pentru sudul
provinciei, la Hîrşova, situaţie ce nu permitea să presupunem că la Axiopolis-Cernavodă, locuirea ar fi continuat să existe
până în anul 1094. Prin bunăvoinţa colegilor de la Cabinetul Numismatic al Institutului de Arheologie din Bucureşti,
Gh.Poenaru-Bordea şi E.Nicolae, a lui Gabriel Custurea de la Muzeul din Constanţa şi a lui E.Oberlănder-Târnoveanu,
putem să prezentăm o situaţie a descoperirilor monetare de la Axiopolis, din secolele X-XI: clasa A 1 (Institutul de
Arheologie din Bucureşti. inv. 235/3607) varianta 8 (Muzeul Constanţa, inv.6988. cf.Gh.Poenaru-Bordea, R.Ocheşanu, în
Buletinul5ocietă,tii Numismatice Române, 77-79, 1984-1985, p.191, catalog nr.7) 24 a (Institutul de Arheologie Bucureşti,
inv.463/18, ibidem, catalog nr.I) Roman III (1028-1034), clasa Bun exemplar (Muzeul Constanţa, inv.6386, ibidem.
catolog nr.8). Constantin IX (1042-1055), clasa D (Muzeul Constanţa, inv. 6983, 6985, ibidem. catalog nr.6, inv.6984),
Roman IV (1067-1071 ). un fo//issemnat şi unul anonim (Muzeul Constanţa, inv.6387, ibidem, catalog nr.11 şi Gh.Poenaru-
Bordea, R.Ocheşanu, E.Nicolae, în 5CN, IX, p. 73, catalog nr.8). Analiza descoperirilor numismatice. corelate cu informaţia
izvoarelor istorice, ne permite să presupunem că aşezarea de la Axiopolis-Cernavodă şi-a încheiat existenţa în deceniul
al noulea, într-o perioadă de puternică instabilitate, provocată de atacurile pecenegilor, fenomen ce a afectat majoritatea
aşezărilor din sudul Dobrogei, cu excepţia celei de la Păcuiul lui Soare.
46
R. Theodorescu, în Nouvel/e ftudes d'Histoire. VI/I, 1980, p.95-98; Silvia Baraschi, în Rdel, 34, nr.2, 1981,
p.320-321.
85
Nufăru (jud. Tulcea) - oraş bizantin fortificat la Duna.rea de Jos (sec. X-XIII)
2,40-2,90 m, defendent un habitat concentre sur un plateau situe au centre de la commune et

qui descend vers Ies bords du Danube.
La premiere enceinte remonte a la fin du xe siecle. Pendent le Xle siecle la cite connaîtra
le plus grand developpement, fait confirme par la grande surface occupee, mais aussi par la
diversite et le grand nombre de decouvertes archeologiques. Parmis Ies metiers pratiques, nous
signalons la poterie - deux fours pour la fabrications des pots, un four plein de 15 cruches de
differents types et dimenşions et des fragments d'amphores recouvertes par email vert, qui ont
ete decouvertes seulement dans ce lieu. L'existence des creuzetes, moules ou rezidus, plaides
pour une production locale d'objets d'ornement.
De nombreux objects de culture, croix simple ou reliquaires prouvent l'existence d'une
population chretienne, mais elles ne nous permettent pas la localisation de Vicina a Nufaru,
comme a affirme l'histoirien bulgaire Atanasov. A ce preuves, on ajoute encore quelques
decouvertes d' ambre, - des petites croix, un medallion avec un saint militai re, - qui ont un
caractere unique pour Dobroudja. Les decouvertes numismatiques, plus de 1500 monnaies de
xe -XIW siecles, confirme que la cite Nufaru est l'une des plus importantes cites sur le limes
danubien: Pacuiul lui Soare (Vicina ?) (1491 exemplaires), Dinogetia-Garvan (851 exemplaires),
Isaccea (Vicina ?) (5810 exemplaires).
Le developpement extraordinaire de la cite est confirme aussi par Ies quatre necropoles
investigees jusqu'au present. Apres l'invasion des Petchenegues et des Coumans, a la fin du
XIW siecle, la cite se resteind et continuera son existence jusqu'a la moitie du XIW siecle,
quand elle sera detruite pendant Ies attaques des Mongols, en 1242.
86
Cercetări de arheologie medievală în perimetrul

orasului Sibiu efectuate în ultimul deceniu
'
PETRE MUNTE.ANU BE.SLIU

'
În ultimii 20 de ani, oraşul Sibiu a fost supus unui nou asalt al constructorilor - edili şi
întreprinzători post decembrişti. Restaurarea unor monumente istorice, lucrările de canalizare,
cablare sau construirea unor noi clădiri, au fost ocazii ale iniţierii de săpături arheologice care, în
funcţie de fondurile alocate şi spaţiul liber din jur, au rămas simple sondaje sau au devenit cercetări
de amploare. În unele situaţii. săpătura, efectuată cu mijloace mecanice, a permis observaţii clare
ce au fost catalogate, devenind informaţii pertinente.
Cererea mare de asistenţă de specialitate, desele ocazii ale cercetării unor situri cu valoare
istorică semnificativă, obligaţiile profesionale de altă natură, au influenţat ritmul normal cercetare
şi valorificare. În aceste condiţii, stocul informaţiilor nepublicate s-a mărit, circuitul informaţional
fiind relativ afectat. Din aceste motive, propun publicarea datelor esenţiale rezultate din cercetările
arheologice din Sibiu. Consider că publicarea repertoriului nu mă scuteşte de obligaţia valorificării
cercetărilor arheologice în forme mai cuprinzătoare, mai mult, el pot simula efortul şi interesul
pentru redactarea unei monografii arheologice a oraşului Sibiu.
Ordinea prezentării şantierelor arheologice a fost dată de complexitatea cercetărilor şi
valoarea rezultatelor. Într-o primă grupă am aşezat cercetările arheologice de durată, planificate
pe mai mulţi ani. Urmează prezentarea sondajelor arheologice limitate în timp şi observaţiile
culese din săpăturile efectuate cu mijloace mecanice.
Fişa fiecărui şantier cuprinde date topografice sumare, perioada cercetării şi condiţiile
iniţiativei. rezultatele cercetării de teren (amenajările şi materialul arheologic descoperit, etapele
de construcţie, apartenenţa de un anume complex etc.), cercetările interdisciplinare prilejuite
de săpătura arheologică, modalităţi de valorificare a cercetării, starea de conservare a sitului,
reacţia socială faţă de descoperirea arheologică, stadiul şi formele valorificării. Modelul propus
pune în evidenţă atât rezultatele cercetărilor arheologice căt şi valoarea monumentului (sitului
arheologic) cercetat, dovedind interesul arheologiei medievale pentru valorificarea socială
actuală a patrimoniului istoric, reacţia afectivă faţă de monumentele distruse sau, la fel de grav.
abandonate. Numărul de ordine al monumentului se găseşte pe fragmentul din planul oraşului
Sibiu, întocmit în anul t 875 (Planşa I). Din aceste ultime considerente, deschidem repertoriul
cu fişa de cercetare a corului unei biserici de mănăstire, demolat pentru a fi înlocuit cu un bloc de locuinţe.
I. Biserica minori,filor (Planşa a -li-a ).Strada 9 Mai (Elisabethgasse).
Monument istoric dispărut (corul a fost demolat în luna mai t 987).
Cercetare arheologică pentru eliberarea terenului de sarcină istorică.
Perioada cercetării: t 987 - t 989.
Rezultatele cercetării arheologice:
t . A fost reconstituit planul unei biserici de mănăstire cu două nave, ridicată în mai multe
87
Cercetări de arheologie medievală în perimetrul oraşului Sibiu efectuate în ultimul deceniu
etape:
- din proiectul unei biserici cu trei nave, a fost ridicat, probabil, la sfârşitul secolului al
XIII-iea, doar corul;
- în secolul al XIV-iea, planul iniţial a fost revizuit potrivit unor reguli noi ale ordinului,
realizându-se doar un spaţiu cu două nave şi un masiv turn la sud;
- distrugerea navei, probabil în secolul al XV-iea a determinat abandonarea ei şi folosirea
corului care, după Reformă va fi mansardat, primind o destinaţie laică.
2. Analiza resturilor de oase umane şi lipsa de inventar a mormintelor permit atribuirea
cimitirului şi a bisericii unui ordin de călugări, probabil minoriţilor.
Materialul arheologic:
- fragmente ceramice preistorice, medievale;
- vârf de sabie;
- cataramă de fier (piesă de inventar funerar).
Studii complementare:
1. Studiul antropologic asupra unui lot de 38 de înhumaţi.
2. Studii geologice asupra proiectilelor din piatră.
3. Studii de paleoastronomie pentru a stabili hramul bisericii.
Valorificarea cercetării:
1. Publicaţii: Zeitschrift li.Jr Siebenburgische Landeskunde, 1, 1993, p. 12-31; RM/, 1, 1991,
p.78-84.
2. Expoziţia: "Arheologia anilor '90", Muzeul Brukenthal, 1994.
Reacţia socială: Fundaţiile corului au fost distruse, iar ale navei acoperite cu pământ.
2. Primcfria veche (Planşa a-III-a) Strada Mitropoliei (Fleischergasse); Sediul Muzeului de
Istorie;
Cercetări arheologice în perioada 1984 - 1997.
Clădire restaurată în perioada 1967- 1988.
Rezultatele cercetărilor arheologice:
Au fost dezvelite:
- construcţie din lemn aflată în curtea mică (secolele XIII-XIV?)
- instalaţie pentru turnat clopote de biserică (secolul al XIV-iea?)
- groapa cu resturi menajere (secolul al XVIII-iea)
- fundaţii aparţinând mai multor etape de construcţie
- monede datate 1695 şi 1800;
- fragmente ceramice şi vase întregibile aparţinând ceramicii medievale;
- fragmente ceramice şi vase întregibile aparţinând ceramicii moderne;
- fragmente de recipiente din sticlă aparţinând formelor moderne;
- fragmente de zgură şi lut ars;
- fragmente ceramice preistorice;
- obiecte din metal şi os;
Studii complementare:
- analiza cantitativă şi calitativă a zgurei descoperite;
- analize de mortar;
- analiza fragmentelor de oase umane şi de animale;
- analiza biologică a depunerilor din groapa - "crematoriu" (?);
- analiza apei din subsol;
Raport de cercetare arheologică în: Forschungen zur Volks- und Landeskunde, 1989, 2,
p.28-40; rezultatele întregii cercetări publicate în BCM/, VIII, 1-4, 1997, p.39 şi urm.
88
Expoziţiile: "Arheologia anilor '90", "Din tainele arheologiei", "Monumente medievale

din Sibiu - clădirea Primăriei Vechi la 500 de ani de existenţă".
Reacţia socială, măsuri de conservare:
Am marcat la suprafaţă urmele scării dezvelite în curtea mică. Nu există posibilităţi pentru
valorificarea şi vizitarea celorlalte amenajări puse în evidenţă de săpătura arheologică.
3. Palatul Brukenthal (Planşa a-IV-a). Piaţa Mare (Groser Ring).
Sediul Galeriei de Artă Brukenthal.
Cercetări arheologice sistematice în anii 1991, 1994.
Săpături mecanice în anii 1995, 1996.
În curtea întâi au fost descoperite urmele a trei structuri din lemn, aparţinând, probabil,
unui gard despărţitor, unui ţarc pentru animale şi unui grajd. În acelaşi spaţiu a fost descoperit un
pavaj din pietre de râu aparţinând primului nivel de locuire medievală, substrucţiile unor amenajări
ulterioare.
În curtea a doua au fost descoperite:
- urmele unor amenajări din lemn din primul nivel de locuire medievală;
- fundaţiile unor construcţii cu faţada spre strada Mitropoliei;
- amenajare din cărămidă aparţinând secolului al XVIII-iea;
- bazine din cărămizi datate în secolele XVIII-XIX.
- fragmente ceramice aparţinând ceramicii medievale;
- fragmente ceramice aparţinând ceramicii moderne;
- fragmente de recipiente din sticlă din secolul al XVIII-iea;
- bârne de lemn.
Valorificarea cercetării arheologice:
- rapoarte preliminare de cercetare arheologică;
- expoziţia "Din tainele arheologiei sibiene";
- studiu în curs de fianalizare;
- în organizare de şantier au fost marcate la suprafaţă zidurile de fundaţie descoperite în
faţa Palatului Brukenthal.
Reacţia socială: Palatul Brukenthal este în curs de restaurare. Propunem marcarea la
suprafaţa terenului a substrucţiilor aflate în culoarul de trecere dintre cele două curţi. Ar fi utilă
organizarea unei expoziţii a istoriei clădirilor aflate pe locul actualului Palat Brukenthal.
4. Turnul Gros (Sala Thalia) (Planşa a V-a). Strada Cetăţii.
Cercetări arhelogice din anii 1991, 1992.
Turn de artilerie, teatru orăşenesc (sec.XVIII-XX). în curs de restaurare.
- parţial au fost dezvelite fundaţiile Turnului turnătorilor în cositor;
- a fost secţionat şanţul incintei medievale, stabilindu-se dimensiunile lui;
- au fost dezvelite substrucţii ale turnului de artilerie din sec. al XVI-iea, ale teatrului
orăşenesc.
- fragmente ceramice aparţinând secolelor XIV, XVII-XIX;
- fragmente din recipiente de sticlă (secolele XVIII-XIX);
- ancadrament din piatră refolosit în substrucţiile teatrului.
- raport de cercetare arheologică şi studiu de parament în Anuarul Institutului de Cercetări
Socio-Umane Sibiu, 2, 1995, p.59-76;
- Expoziţia "Arheologia anilor '90".
89
Cercetări de arheologie medievală în perimetrul oraşului Sibiu efectuate în ulSimul deceniu
Reacţia socială:
Clădirea este în curs de restaurare. Proiectul de restaurare prevede punerea în valoare a
unor substrucţii cum sunt canalele de scurgere a apei. Se preconizează amenajarea unei expoziţii
a istoriei teatrului în incinta clădirii restaurate.
5. Casa Hermes (Planşa a VI-a). Piaţa Mică, 1 1 (Kleiner Ring).
Sediul Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale - Astra.
Clădire restaurată în anul 1988.
Cercetări arheologice în subsolul clădirii în anul 1988.
- au fost dezvelite şi recuperate fragmente de bârne din lemn;
- într-un şanţ săpat mecanic în exteriorul clădirii au fost observate urmele unei construcţii
din lemn, anterioare clădirii din piatră.
- fragmente ceramice medievale;
- fragmente ceramice moderne;
- bârne din lemn;
- raport de cercetare publicat în Zeitschrift... ,14, 2,1991, p.152-163; BMI, în curs de
tipărire;
- Expoziţia
"Arheologia anilor '90";
- "Expoziţia
de arheologie medievală";
Reacţia socială: nu există.
6. Biserica Azilului. Strada Azilului (Spitalgasse).
Biserica este inclusă în corpul de clădiri ce adăposteşte spitalul şi azilul de bătrâni.
Exista un proiect de restaurare, incomplet.
Sondaj arheologic, 1988 (Martin Rill), cercetări arheologice 1990-1997.
Rezultatul cercetării arheologice:
- au fost dezvelite substrucţii aparţinând mai multor etape de construcţie: clădiri din
secolul al XIII-iea. substrucţiile bisericii gotice şi urmele reparaţiei din secolul al XVIII-iea;
- în curtea clădirii au fost evidenţiate: morminte de inhumaţie, substrucţiile aşezământului
bisericesc.
- fragmente ceramice aparţinând secolelor XIII-XIV;
- monede din secolele XV-XVIII descoperite în exteriorul bisericii;
- piatră de mormânt din secolul al XVI-iea.
- raport de cercetare asupra rezultatelor sondajului din 1988 în Zeitschrift ... , 1 3,
1990, p.62-74; rapoarte preliminare de cercetare arheologică;
- Expoziţia "Din tainele arheologiei sibiene".
Reacţia socială:
Deşi biserica a fost abandonată de mai bine de 100 de ani, deşi se află într-un avansat
stadiu de degradare, deşi Mitropolia Ardealului doreşte să preia clădirea, nu s-a găsit înţelegere
şi nu există fonduri pentru restaurare.
7. Clădirea din Pia,ta Mică, 12.
Sediul Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale - Astra.
Clădire parţial restaurată.
Cercetări arheologice în anul 1995.
În urma cercetării subsolului clădirii au fost evidenţiate:
90
- urmele şanţului primei incinte aflate în jurul bisericii de comunitate (secolul al -XIII-iea);
- substrucţiile clădirii din piatră;
- în exteriorul clădirii au apărut morminte din cimitirul comunităţii;
- urmele unui drenaj în interiorul pivniţei:
- monedă de la Bela al IV-iea ( t 235- t 2 70);
- fragmente ceramice moderne;
- r~port preliminar de cercetare arheologică;
- Expoziţia "Din tainele arheologiei sibiene"
Reacţia socială:
Rezultatele cercetării arheologice au fost puse parţial în evidenţă, iar ideea organizării
unui muzeu al casei nu a fost pusă în aplicare.
Au mai fost efectuate următoarele sondaje arheologice:
8. Biserica Evanghelică (Planşa a VII-a). Piaţa Huet (Huetplaz).
Monument în curs de restaurare.
Sondaje arheologice în anii 1994 (în exterior) şi 1996 (în sacristie).
- în exteriorul bisericii au fost evidenţiate fundaţiile unui cor mai mare decât cel actual
(intenţia proiectantului medieval nu s-a realizat);
- a fost evidenţiat un prim nivel de înmormântare în gropi cvasi antropomorfe;
- în sacristie au fost dezvelite două morminte amenajate în ciste din cărămizi;
- au fost observate morminte suprapuse de fundaţiile bisericii ridicate la mijlocul secolului
al XIV-iea;
- au fost evidenţiate nivelele de refacere, reparaţii ale sacristiei.
- monedă de la Matia Corvin, piesă de inventar funerar descoperită în exteriorul bisericii;
- puţine fragmente ceramice medievale şi moderne:
- raport preliminar de cercetare arheologică în anii 1995 şi 1997;
- informaţiile au fost folosite în proiectul de amenajare a sacristiei;
Reacţia socială:
Oficialităţile oraşului nu au agreat ideea marcării la suprafaţă a zidurilor de fundaţie
a corului proiectat în secolul al XV-iea.
9. Turnul Sfatului. Piaţa Mare (Groser Ring).
Turnul este refolosit. Până în anul 1990 a adăpostit o expoziţie.
Sondaj arheologic din anul 1995.
- au fost dezvelite amenajări şi substrucţii aparţinând mai multor etape de locuire şi faze
de construcţie;
- amenajare din lemn (primul nivel medieval ?);
- zid din piatră amenajat anterior incintei medievale;
- şanţul de apărare corespunzător incintei de apărare medievale;
- substrucţii aparţinând unor clădiri amenajate după dezafectarea fortificaţiei medievale.
- monede emise în timpul regilor Ungariei Andrei al II-iea ( 1205-1235) şi Sigismund
de Luxemburg ( 1387-143 7);
91
- cuie din lemn.

Valorificarea cercetarii arheologice:
- raport preliminar de cercetare arheologica ( 1996);
- Expoziţia "Din tainele arheologiei sibiene".
Reacţia sociala: Nu exista.
10. Zidurile forti!icapei medievale. Strâ.zile: Movilei, Constituţiei, G.Bariţiu, (Neustift,
Salzgasse).
În zonele sondate, zidul a fost afectat de sâ.paturi mecanice sau, într-un singur caz, a fost
refacut.
Sondaje efectuate în anii 1987. 1994, 1995.
Rezultatele cercetarilor arheologice:
- dezvelirea şi observarea unor structuri de zidarie;
- observaţii asupra modalitaţilor de amenajare a şanţului incintei medievale şi a zidului
de incintă.
- recipiente din lut aparţinând ceramicii medievale;
- împletitură din lemn.
- rapoarte de cercetare incluse în proiectele de restaurare a zidului sau de construcţie a
unor noi clădiri.
- "Expoziţia de arheologie medievală".
Reacţia socială:
Fundaţiile zidului dezvelite pe strada G. Bariţiu au fost conservate, zidul aflat pe strada
Movilei a fost refăcut, iar segmentele de zidărie de pe strada Constituţiei conservate în parte.
I/. Clădire aparţinând bisericii evanghelice Sibiu. Strada Avram Iancu, t t (Reisspergasse).
- un apartament urma să fie restaurat şi folosit de o societate comercială.
- sondaj arheologic în interiorul clădirii, în anul t 996.
- au fost identificate urmele a două construcţii suprapuse, din material perisabil;
- a fost observată o groapă care, pornind de la nivelul celei de a doua locuinţe, se adâncea
în lut.
- denar de la regele Carol Robert de Anjou (?);
- material ceramic specific evului mediu;
- fragmente de cahle din secolul al XVI-iea.
- raport preliminar inclus în proiectul de restaurare, prezentat la sesiunea anuală de rapoarte
arheologice.
Reacţia socială:
- proiectul nu a fost avizat, cercetarea nu poate fi valorificată.
12. Clădirea Butoiul de Aur. Piaţa Huet (Huetplaz).
- amenajarea unui apartament ce urma sa fie transformat în cofetărie;
- sondaj arheologic ce a continuat o săpătură necontrolată., în anul 1992.
- a fost degajată o groapă zidită (latrina medievală ?);
- au fost evidenţiate fundaţiile ce au intersectat amenajarea medievală.
- forme ceramice întregi, întregibile şi fragmente ceramice, probabil din secolele XV-XVI;
- fragmente din vase din sticlă, secolul al XVI-iea.
92

- raport preliminar inclus în proiect;
- catalogarea ceramicii şi sticlăriei în Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane,
Sibiu, 1, 1994, p.55-68.
- Expoziţia "Arheologia anilor '90";
- Expoziţia de arheologie medievală.
13. Sediul B.R.D. Sibiu. Strada Blănarilor.
- eliberarea terenului de sarcina istorică, sondaj, 1997.
- a fost secţionată o zonă mlăştinoasă ce era inclusă în sistemul de protecţie a incintei
medievale;
- au fost dezvelite substrucţiile unui depozit modern.
- fragmente ceramice moderne.
- raport preliminar inclus în proiect.
Reacţia socială:
- nu au început lucrările de construcţie ale sediului.
Continuăm apoi cu alte sondaje care nu au fost supravegheate, dar despre care deţinem
unele informaţii sau materiale.
14. Strada Râul Mare, 12 (Bachgasse).
Restaurarea unui corp de clădire în anul 1992.
Rezultatul săpăturii:
- corpul de clădire restaurat a fost ridicat într-o etapă ulterioară de construcţie, fiind folosit,
probabil, de blănari.
- studiu asupra evoluţiei clădirii şi a proprietarilor (manuscris).
15. Strada Felinarului, 9 (Lanterngasse).
- Restaurarea clădirii în anul 1992
Rezultatul săpăturilor din pivniţă şi curte:
- potri~it observaţiilor făcute asupra fundaţiilor şi nivelelor de depunere, casa a fost construită
în două etape;
- au fost evidenţiate urmele de construcţie din lemn anterioare celei din piatră.
Valorificarea observaţiilor:
- raport cuprins în proiect.
16. BanG:l Naponală, strada Mitropoliei.
- săpături subzidire, amenajarea camerei tezaurului, 1994.
Rezultatul săpăturilor şi observaţiilor:
- au fost evidenţiate nivelele de locuire specifice evoluţiei aşezării medievale;
- au fost recuperate forme ceramice moderne.
Reacţia socială:
- Muzeul de Istorie nu a fost anunţat de începerea lucrărilor masive din subsol. Intervenţia
noastră a determinat concedierea muncitorului ce a adus la muzeu un vas descoperit acolo.
Săpături pentru introducerea unor conducte şi cabluri.
În urma acestor săpături au fost recuperate forme ceramice medievale (Pasajul Scărilor),
ancadramente de ziduri (Zona Turnului Sfatului), fragmente din conductele de canalizare din
lemn (străzile N.Bălcescu, Ocnei). Fundaţiile unor construcţii medievale intersectate de şanţuri
au fost înregistrate topografic şi fotografic. În zona Turnului Sfatului unele substrucţii au fost
marcate la suprafaţă.
93
În Piaţa Mică, dintr-o astfel de săpă.tură., a fost recuperată. o monedă de la Carol Robert
de Anjou.
*
Contribuţiile cercetării arheologice la cunoaşterea istoriei Sibiului evului mediu le vom
evidenţia în finalul acestei scurte prezentări.
Efortul cercetării arheologice de teren, precedat de acela al căutării surselor de finanţare,
continuat de analizele de laborator, de documentare în arhivă, permit degajarea unor concluzii
sau avansarea unor ipoteze ce sunt mai bine evidenţiate de stadiul cunoaşterii actuale.
I. Contribuţii la cunoaşterea evoluţiei şi a structurii sistemului de apă.rare. Biserica de
comunitate, ridicată. de primii colonişti germani a fost protejată., aşa cum au arătat cercetă.rile
arheologice, de un sistem de apă.rare format din şanţuri şi probabil valuri de pământ. În subsolul
clădirii din Piaţa Mică t 2 au apă.rut urmele a două şanţuri de apă.rare intersectate. De pe fundul
celui mai vechi am recuperat un singur fragment ceramic atipic.
Umplutura celui de-al doilea era alcătuită., din nisip, var, fragmente ceramice medievale şi
o monedă de la Bela al IV-iea ( t 235- t 270). Un alt şanţ cu material ceramic medieval a apă.rut
sub actualul Turn al Sfatului. Umplerea lui este datată cu o monedă emisă de Andrei al II-iea
( t 208- t 235). Relată.rile menţionate conduc spre ipoteza existenţei unui sistem defensiv format
din două şanţuri de apă.rare, zona dintre ele devenind loc de refugiu în caz de primejdie.
În afara faptului că au stârnit noi discuţii asupra evoluţiei primelor incinte, cercetă.rile
arheologice au permis observaţii clare în legă.tură. cu morfologia şi structura incintelor medievale
din Sibiu.
1. Zidul de incintă al oraşului medieval nu era dublat pe toată lungimea sa de un şanţ de
apă.rare.
2. În unele zone talpa zidului a fost aşezată direct pe solul viu, la nivelul de călcare.
Situaţia menţionată. la punctele t şi 2, se datorează. naturii solului, în unele zone sistemul de
apă.rare intersectând zonele mlăştinoase.
3. Şanţul de apă.rare în zona Porţii Sf. Elisabeta a cunoscut amenajări speciale (fundul
pietruit, malul prevăzut cu împletituri din nuiele şi pari din lemn).
4. În zona mlăştinoasă. (exp. str.Constituţiei) zidul de incintă a fost ridicat pe stâlpi din
lemn.
5. Turnul turnătorilor în cositoare era protejat de un zid exterior.
6. În subsolul turnului de artilerie numit Turnul Gros au fost amenajate două canale din
cărămidă. pentru scurgerea apei din şanţul incintei anterioare şi canalele exterioare incintei.
li. Contribuţii la cunoaşterea evoluţiei unor construcţii cu funcţii sociale şi culturale
deosebite.
Am avut şansa cercetării şi cunoaşterii evoluţiei unor monumente istorice valoroase. Astfel,
lista lor urmează mai jos.
a. Biserica de mănăstire de pe strada 9 Mai. Proiectată. ca o basilică cu trei nave, a evoluat
în operă de la capelă (în fapt, corul bisericii), la o biserică cu două nave; au urmat faze de
involuţie: capelă, locuinţă. mansardată. şi. în anul t 987, demolarea.
b. Biserica Azilului. Cercetarea arheologică a surprins o etapă de construcţie gotică, una
barocă, construcţii anterioare celei gotice, amenajări exterioare destinate adă.postirii bolnavilor.
c. Primăria Veche. Pe locul acesteia au existat în secolele XIII-XIV: o clădire din lemn, o
groapă pentru turnat clopote. În subsolul clădirii ridicate între t 470- t 490 a funcţionat o groapă
zidită unde s-au aflat resturi menajere arse.
d. Biserica de comunitate (parohială.). În secolul al XV-iea s-a încercat mărirea corului.
Proiectul a rămas la stadiul de fundaţie.
III. Contribuţii la discutarea unor probleme generale ale istoriografiei.
a. Evoluţia structurilor arhitectonice. Aşezarea s-a dezvoltat în funcţie de centri spirituali
94
(biserica de comunitate) şi probabil de nevoile economice. Se pot identifica mai multe etape
de dezvoltare:
- sec. XII - XIII: aşezarea era alcătuita din clădiri ridicate din bârne din lemn (Primăria
Veche, Str. A. Iancu t t, str. Felinarului 9). Gospodăriile locuitorilor cuprindeau anexe agricole
(cocina din curtea Palatului Brukenthal);
- sec. XIV-XV: clădirile din lemn au fost înlocuite cu acelea din material durabil, arcul de
descărcare fiind folosit în amenajarea fundaţiei.
b. Ceramica medievala.
În urma cercetărilor arheologice au fost recuperate vase ceramice, întregibile, întregi sau
fragmente de vase. Caracteristica vaselor este varietatea formelor în funcţie de utilitate. Ceramica
nu se poate structura cronologic.
Un fragment de castron cu interiorul smălţuit şi ornamentul zgâriat a fost descoperit în
stratul aflat pe fundul şanţului de apărare (incinta din sec. XIV-XV).
Obiectele din sticla au apărut rar şi în cantitate mică.
c. Evoluţia practicilor de înmormântare.
În doua locuri (Biserica Evanghelica şi Biserica Azilului) au aparut câteva gropi în forma
cvasiantropomorfa ţinând de primul nivel de înmormântare. Doua schelete depuse în gropi zidite
cu caramizi au fost dezvelite în secţiunea practicata în sacristia bisericii evanghelice. Cu doua
excepţii, mormintele nu au inventar.
The medieval archaeological excavations in Sibiu

during the last ten years
(Abstract)
We present the main results of the archaeological excavations in Sibiu, long-time exca-
vations and rescue excavations. The archaeological excavations were connected with the res-
toration of some monuments or the construction of new buildings. We present the information
about the development of the excavated monuments, the finds and equipment uncovered. ln
the last part of the article, the ccmclusions can be find.
List of illustrations
Fig. t. Map of the Sibiu City in t 875. The archaeological sites are noted by the above -
mentioned figures.
H ~
Fig.2. Plan of the minorit church in Sibiu. Legend: t. t period (before t 300); 2, 2
~ ~
period (XIV - XV C); 3, 3 period (XVI C ?); 4, 4 (XVIII - XIX C); 5 uncovered foundations.
Fig.3. The old City Hall in Sibiu: the placement of the most important archaeological
discoveries; A - the wood construction; B installation for smelting of bells; C - the access stairs.
Fig.4. The Brukenthal Palace in Sibiu - plan of the uncovered sub - constructions.
Fig.5. The Gros Tower - plan of the archaeological diggings.
Fig.6. Hermes House - plan of the archaeological diggings. Legend: t recent wall; 2
demolished Wall; 3 fragments of beams.
Fig.7. Plan of the Evangelic Church choir from the XV C visible only in Foundation.
95
Cercetări de arheologie medievala în perimetrul oraşului Sibiu efectuate în ultimul deceniu
PI. I. Planul oraşului Sibiu în anul 1875. Punctele arheologice cercetate se regăsesc prin cifrele
prin care au fost prezentate.
96
Z1du l vechi al ce18*ii

I
"
,----11---_____......_:~=-=~:.~;,__„
--;:=:=: = == .::
„ .....
9 Mai
flii Etapa I (înainte de 1300) ~ Etapa IV (sec. XVII - XIX)

- Etapa li a (sec. XIV - XV)
fmll Fundaţii dezvelite
· [!S!] Etapa III a (sec. XVI?)
PI. li. Planul bisericii minoritilor din Sibiu. Legenda: 1. etapa I (înainte de 1300); 2, etapa a li-a
. '
(sec.XIV-XV) ; 3. etapa a III-a (sec.XVI ?); 4. etapa a N-a (sec.XVIII-XIX); 5. fundaţii dezvelite.
97
.
\
\
\
\
\
\
\
\
\ \
\ Scari ;cces
o
o
'I
'
I
o
'I
I I
\
.~
I
' I
I
'
~·
PI.III. Primaria Veche din Sibiu: amplasamentul descoperirilor arheologice importante:

A - construcţia din lemn; B - instalaţia de topit clopote; C - scari de acces.
98
r
1·.:
! .•
i:
i~
t
.l
I
I
I
PI.IV. Palatul Brukenthal din Sibiu - planul substrucţiilor dezvelite.
99
(aJRTEA MUZEIJLU! DE ISfORIE NAIURAIĂ) . fii!; I

1 I
1 1
I
1
lllflllllllll I 1
a llAl1 sriu>I I
St 1111411 t 11 .IZM sm ' '
~C5
sn
PI.V. Turnul Gros - planul săpăturilor arheologice.
100
z5
1·
I
I ®
0
SXIV
sv
sxv D
z8
®
o
SI ®
Slll
@ ii!: i1
SX
EH*'
o 1 2
PI.VI. Casa Hermes - planul săpăturilor arheologice. ~egenda: 1. zid nou; 2. zid demolat;
3. resturi de bârne.
101
("\
ID .
31 @
::; LEGENDA: Si
:::!.
a.
"V rrnr:-1 PERIOADA I JUMĂTATE SEC. XIV, SFÂRŞIT SEC. XIV ~ FUNDAŢII DEZVELITE
ID
j5j""
:J ( 51 PERIOADA li 1424-1460
e:
:::r
5..
~
('\
Ck~ PERIOADA III 1471 - 1520
..,o
c ~~~~ TRANSFORMĂRI DIN 1853 PL p._;.:1.;:_ BIS ERIC 11 ROMANICE
~
(D'
E. I IMAGINAT DE KIMAKOWICZ(i913) 3
g: ~
Vl f':J ' \ ~ I
y,\~1(1.rr t~ ·~
J ' ',,,
11> · If.S'.\ SEUL 1-l~NDATllLOR ~·
::::!.
o. . ~ ·~~~-/~~~ ; ~ ~-'~
,-,',..' :.-,-.„""
•t."-;f\VL Ul r<1· ~·
•'·l!A·:,, 1 \•nnoPUN'.:nF)
. .~~·- · r~ ~~· ·~ ..JL.--11 "~,:=:::::)~~
rl' , :.T\_ iiji
.i: __ _ , ,' 1
.,,,. ' 'l;;

- >
~ ' .,,,,,, .:~\ '" . ~~~~'\ri„·l'.~~:::Z·<: ·.·" •./: ; ~ . '
;::J
, .
p.i
:J ~~·•· . - ··~. ~ ,;~:-y ~4' :' ~ <~ ~ : .~ -~ ~! . . .i i.":.~~ :::- ··." h~·~'\''-~~ ~A .~ ·:: ', x '/ ' ·,~-.-'1 . "·. ~
..,
(JQ X : ): )l !!1 ~ ~ jr ~ )1 „ 'i , ._
'· ,-....., 3·
::::r .
::
*! .· '·. ~. . t·
!.! 11 ;{ -: r
<,~ :. (I ~ , ! . ţ· "'„. = . . „ ·.s." ·..· ~ " ·„ ~·· ~ \.
I , ' ' , •
• ,.„ ... ~ ~~· .. :;,Î':~ --.ţJ,_;

-~'~'- .. - '!'~:'.-
. f' " ,: : ,' ' (;"
~ . •>,_,,~ .•.. "·'.>~ • '"{.f.'~~--=~·· ~,,,:, ••• - - - - •. - : , ",

"\
b'„ ·-""_.., ~
..,
r;· . . ·,.:.::::':/ ·-- - .. !~~.!. . „ ~~ ...9"~~ ~„. :. .· . • "\.~ . - '\~)---
<
11> r..-·\ R: ,..{ · 'm.~ ·, ~·- · , ,.„. .O;\!:)- - -

~-. ,·,, x'
V - - - - - ... - -
·„ 7 ..... ,--;, !:..
o
o..
5·
~; -~.1 \
„......
.• _-J J
1ÎJ! >', : ,\ : t
... ,
,..
•
1 \
: \ I
:' I \
1 \ I
I
•
' - - \
\
/.
I
I :
,
• /
\
\ I
I : \
I
:
\ ./ I
1\
I : \
'
:
•
X
I
/
I
:
I
\
\ ,
}.'
I
I :
r I
r
:
I
',
' ,
„'(,
I''
I'
i 1
:
\
\
,'t,
1
!
t
,' 1 \
I' \ I
,~ :"
/
., ......_ . _ _ _ ]
o
-~c
„ --·
t •
N Vl -~ I „ I I \ ! / \ ' : '\ : I \ I \ I I \ ; ~ ,/, „ I I I \ I , \ i I
5.
I
(1) :·;~ / ' I I \ I \ I \ I • I \ I I \ . I \. ' , ' / • )',
Q. }): : :i:::~~= ' ::.~ ~· :: ~: ::. '?!l·.:J!):::·.tt ::: ::: ~ L.\~ Vl

o:2·
'„ .„'.,..·.:'„ „·.', .'•', „„ .. „„, ,'
·l: )
5.. •, „",', .·:·.. ., ',. / / / .... ...; :
~
•,' .,.. ~ - . ,.,. I . ~ ' „. •: • „•.: , "' ' , , ,
~
i l
"~-""'-
'!..-
~
. ..... ., ?. -
„.
' • '• •. ,\ ~: „•, .. ' • •.~~,::,.,·
•...... ' '• •• ' . -·, „••. • • •·,.,•
- ~- ~ „.
•'Io, • -. , ...... • ' _,'
li'\
, ... ' . . ,
/I .··
/
/
/
/1
/
•
/;
: ID
~
2'
JaEM!~~~~iill • .- - - - ~=\)~sXPATURI
I
(b"
*-·
p.i AP.HEOLOGICE
..,
..+
"" / 28EŞLiU -OCT,NOl.-1994 ::l
p.i c
:J
Vl
·----~"" s,\ ?t,T UH! ARHEOLCJ?lIT a:
"O M.Rlll - 1908 3
c !:..
Vl .--,-PL_A_N_U_L_B_IS___E_RI_C_II_E_VA_N_G_H-EL-IC-E---ET_A_P_E_D_E_C_O_N_S_T_RU_CT_,_IE__,, a.
o..
o @
..,p.i ;::J
- > 2·
::l
2' (După Iuliana Dancu, Dumitru Dancu - BISERICA EVANGHELICĂ DIN SIBIU, ed. Meridiane, t %8)
::l
o..
p.i
•..+
fD'
O locuintă din secolul al XVI-iea din asezarea

' '
medievală Rădvani (jud. Bihor)
IOAN CRISAN
'
Cercetările de teren întreprinse în Crişana, în ultimele decenii, au condus la descoperirea

a numeroase aşezări de lungă durată care au fost locuite şi în evul mediu. Printre acestea, lângă
pădurea Radvani, aflată la aproximativ jumătatea distanţei dintre localităţile Cefa şi Mărţihaz,
judeţul Bihor, a fost depistată, în anul 1972, vatra unei asemenea aşezări. Datorită faptului că se
află lângă amintita pădure, aşezarea a intrat în literatura de specialitate sub denumirea "La Pădure" 1 •
Ulterior, pe bază de izvoare documentare şi cartografice, s-a stabilit că este vorba despre aşezarea
medievală Rădvani ce apare în documente începând cu anul 1214 (Rodwan, Rddawan) 2 • În
secolele XV-XVI sunt cunoscute două aşezări cu numele Radvani, Radvanul Mare şi Radvanul
Mic, fără să putem preciza care dintre cele două aşezări este cea descope'rită de noi. Radvanul
continuă să fie amintit în documente până în secolul al XVII-iea, când a fost distrus în urma
luptelor cu turcii, iar apoi a persistat ca un cătun 3 , până a ajunge, astăzi, un simplu toponim.
Încă de la prima periegheză a fost recoltat, de la suprafaţa solului, material ceramic neolitic,
dacic de epocă romană, sarmatic şi medieval 4 • În urma unor periegheze repetate şi a unor
măsurători, s-au delimitat marginile aşezării. Aceasta ocupă suprafaţa de 22 ha, pe un grind
care, în vechime, era înconjurat de terenuri joase pe care băltea apa în pânze continui ori mlaştini.
Având în vedere detaliile de teren şi necesităţile de cercetare, aşezarea a fost compartimentată
de către noi în patru sectoare: A, B, C, D. După ce, în anii 1986-1990, s-au efectuat sondaje de
control în toate sectoarele, din anul 1991 săpăturile se desfăşoară în sectorul D al aşezării (6,96
ha), unde locuirea s-a dovedit a fi mai intensă. Se are în vedere, în principal, nivelul medieval
timpuriu de locuire, reprezentat de locuinţe şi anexe gospodăreşti datând din secolele XI-XIII.
Descoperirile arheologice confirmă că locuirea a continuat şi în următoarele trei secole.
Din stratul de pământ cenuşos, cu nuanţă albicioasă, situat sub stratul vegetal actual, ies mereu
la lumină fragmente ceramice, chirpic, bucăţi de cărămizi, pietre, piese de metal, resturi de
oase de animale. Complexele corespunzătoare secolelor XIV-XVI, datorită adâncimii mici la
care se aflau, au fost, în mare parte, distruse de lucrările agricole din epoca contemporană. S-au
păstrat doar resturi din vetrele unor cuptoare şi gropi adânci, având un conţinut variat.
În campania de săpături din anul 1996, în secţiunea S I F, între metrii 10-16,50, imediat
' Repertoriul monumentelor naturii, arheologice, istorice, etnografice, de arhitectură şi artă din jude,tul Bihor.
Oradea, 1974, p.22.
2
Gyorffy Gy., Az ÂrpJd-kori Magyarorsz.Ag tărteneti făldraj.za. I. Ed. a 3-a, Budapest, 1987, p.656.
3
C.Suciu, Dic,tionar istoric al loc.alităplor din Transilvania. li. Bucureşti. 1968, p.394.
4
Repertoriul monumentelor. .. , p.22.
103
O locuinţă din secolul al XVI-iea din aşezarea medievală Rădvani (jud. Bihor)
sub stratul vegetal, a apăut o concentrare de fragmente ceramice, chirpic ars şi lemn carbonizat,
care semnalau existenţa unui complex arheologic. Prin două casete practicate pe ambele părţi
ale secţiunii, a fost dezvelită o locuinţă aparţinând nivelului târziu de locuire din aşezare (fig.1 ).
Deşi nu constituia preocuparea noastră principală, am procedat la dezvelirea acestui complex
arheologic. Am considerat că cercetarea unei locuinţe medievale mai târzii, cu şansa de a fi mai
cruţată de distrugeri, prezintă interes pentru stabilirea unei tipologii de evoluţie a locuinţelor din
aşezare. Pe de altă parte, deoarece în Crişana sau în vecinătăţile ei apropiate, nu au fost studiate
până în momentul acestei descoperiri, locuinţe medievale din secolele XV-XVI, cercetarea unui
complex din această perioadă poate aduce elementele noi nu numai în ceea ce priveşte nivelul
de dezvoltare atins de aşezarea Rădvani, ci şi de civilizaţia sătească din nord-vestul României.
Locuinţa, notată convenţional cu sigla L 17 , a fost ridicată deasupra unei platforme de
pământ argilos, aşternuţi între metrii - 0,50 şi - 0,29, deasupra stratului cenuşos, de culoare
albicioasă, platformă surprinsă atât în secţiunea S I F, cât şi în secţiunea paralelă, S I D.
Era o locuinţă cu o singură cameră, având o formă pătrată, cu latura de cinci metri,
orientată pe direcţia nord-sud (fig.2; pi.I). Construcţia era ridicată pe o "fundaţie" de argilă
bătătorită, adâncă de 0,35-0,40 m. Din pereţi s-au păstrat martori, de asemenea din argilă, cu
înălţimea între 0, 15 şi 0,20 m. Nu se poate şti dacă pereţii erau în întregime din argilă sau dacă
erau din lemn sau din nuiele împletite şi lipite cu lut. Posibil ca elevaţia locuinţei să fi conţinut
şi cărămizi, deoarece în perimetrul acesteia s-au găsit şi bucăţi din acest material de construcţie 5 .
Scheletul pereţilor era alcătuit din stâlpi de lemn plantaţi în colţuri, în grosimea pereţilor. Cadrul
uşii. descoperit pe latura de sud, a fost şi el încadrat de stâlpi, în aşa fel încât deschiderea
trebuie să fi fost apropiată de un metru. Existaseră şi alte componente din lemn, nu numai
îmbinate, ci şi prinse cu piroane de fier. Ele puteau proveni în egală măsură de la uşă, acoperiş
ori parte de mobilier. Podina locuinţei se afla la 0,35-0,40 m adâncime de la nivelul actual de
călcare, fiind vorba de o locuinţă de suprafaţă uşor adâncită faţă de nivelul ei contemporan de
călcare. Pe podină era depus un strat de cenuşă, gros de circa 5-1 O cm, şi lemn carbonizat.
Cenuşa provenea de la învelitoarea uşoară a acoperişului, iar lemnul de la grinzi. Acestea din
urmă par să fi fost folosite şi pentru podirea locuinţei.
În colţul de nord-vest, de-a lungul peretelui de nord, se afla instalaţia de foc a locuinţei,
din care a rămas o vatră în lungime de 2,25 m şi un metru lăţime. Vatra era amenajată pe un "pat"
de argilă, peste care s-au aşternut cioburi de vase, iar apoi s-a aplicat o tutuială, pe alocuri nedistrusă.
Modul de amenajare a acestei vetre este similar cu al vetrelor de cuptor, dar prezenţa în incinta
locuinţei a unui colţ de cahlă, cu decor vegetal şi a unor bucăţi de cărămizi, nu exclude nici
existenţa unei amenajări mai complicate de tipul unei sobe. Din păcate fragmentul de cahlă este
mult prea mic pentru a ne oferi vreo posibilitate de încadrare tipologică. Mai putem doar adăuga
că piesa pare să fi fost în formă de placă, nesmălţuită (fig.5/8).
Din pământul de umplutură al locuinţei au fost scoase la lumină fragmente ceramice din
categoriile nisipoasă (de factură obişnuită şi cenuşie fină), caolinică şi smălţuită (fig.3). Fragmentele
scoase de sub tutuiala vetrei aparţin numai categoriei nisipoase şi provin de la vase de dimensiuni
mijlocii şi mari (fig.4). Cronologic, ceramica descoperită în locuinţă are toate caracteristicile ceramicii
de secol XVl 6 . Din perimetrul locuinţei au mai fost recuperate: o bucăţică din buza unui vas de
5
Evident nu putem exclude faptul că fragmentele proveneau sau fuseseră odinioară concentrate la o construcţie
de alt tip decât o simplă casă ţărănească. Alternativa unei biserici sau a unei curţi nobiliare nu trebuie scăpată din
vedere.
6
Pentru analogii am avut în vedere materialul ceramic găsit într-o locuinţă din sectorul C al aşezârii, locuinţă
datată cu o monedă emisă în anul 1530. I.Crişan, Sondajele arheologice de la Cefa - La Pădure, jude,tul Bihor, în Analele
Universită,tii din Oradea. Istorie-arheologie-filosofie. III, 1993, p.18-19, pi.IV-VII.
104
sticlă de culoare maronie (fig.3/3), o mărgea de sticlă de formă bitronconică, de culoare verzuie
(fiS.5/6), o mărgea sferică din rocă eruptivă (fig.5/7) şi o gresie de ascuţit (fig.5/11 ). Recipientul
de sticlă provenea probabil din atelierul (huta) de la Diosjeno (com.N6grad, Ungaria) (cuptorul
nr.3), cuptor care a început să produce începând din a doua jumătate a secolului al XV-lea 7 .
Dacă prezenţa pieselor de sticlă în locuinţe ţărăneşti ar fi putut să treacă drept cu totul ciudată,
acum când asemenea descoperiri nu mai sunt singulare, chiar şi în Transilvania8 , descoperirea
este doar confirmarea unei realităţi. În apropierea locuinţei au fost găsite trei piese metalice.
Una dintre acestea este o cruce de fier cu braţe egale, care se fixa cu nituri de un suport (fig.5/10).
Piesa pare un element decorativ sau un accesoriu ce putea avea şi o semnificaţie religioasă. Cealaltă
piesă metalică este sigur un element de decor (ferecătură) (fig.5/9) ce se aplica pe obiectele
de mobilier (lăzi, uşi, obloane). Cea de-a treia piesă este un degetar din aramă (fig.5/5). Nu
este cu totul exclus ca acest obiect de uz casnic să fie un exemplar mai nou, ajuns în aşezare
întâmplător. Dar, pentru că ştim precis că astfel de descoperiri s:..au făcut şi în alte părţi 9 , nu-l
putem uşor trece cu vederea.
Inventarul descoperit, chiar şi în forma sa atât de fragmentară, ne dovedeşte că avem în
faţă o locuinţă ţărănească destul de prosperă. Concluzia rezultă din planul general foarte simplu
(o singură încăpere}, dar mobilat cu sobă şi feronerie decorativă, în care ceramica de toate tipurile,
se împleteşte cu vase şi podoabe de sticlă şi, eventual, mici instrumente casnice de bronz.
Spre nord-vest de locuinţa L 17 , în imediata ei vecinătate şi în aceeaşi situaţie stratigrafică, au fost
descoperite vestigiile a două cuptoare sau poate sobe. S-au păstrat doar resturi din vetrele acestora
(V.cp. 6 şi C.cp 7 ) (pi.I}, amenajate tot pe un pat de argilă şi cioburi. Elevaţia acestora a fost dislocată
şi risipită ca şi eventualele adăposturi sub care se aHau. După toate aparenţele, cele două instalaţii
de foc erau anexe gospodăreşti ale locuinţei L 17 şi împreună cu acestea alcătuiau o gospodărie de
ţărani mai înstăriţi.
Din punct de vedere stratigrafic, L 17 şi anexele sale, au fost ridicate deasupra platformei
de argilă scoasă din profunzime şi aşezată peste stratul cenuşos de culoare albicioasă cu depuneri
medievale. Platforma respectivă căpăcuia şi gropile G 18 , G 19 , G21 şi G22 , databile, pe baza materialului
ceramic, în secolul al XVI-iea. Considerăm că platforma de argilă şi gospodăria de deasupra ei a
fost amenajată şi construită pe parcursul aceluiaşi secol, dar, evident, ceva mai târziu. Gradul de
distrugere a locuinţelor satului, adăugat la caracterul încă limitat al investigaţiei arheologice,
nu opreşte să vorbim despre eventuala sa organizare internă (grupat în funcţie de o arteră de
comunicaţie ori haotic).
În încercarea de reconstituire a imaginii satului medieval Rădvani în secolul al XVI-iea,
recurgem şi la o serie de date de ordin istoric. După dezastrul de la Mohacs, urmată apoi de
întemeierea paşalâcului de la Buda, comitatul Bihor a fost aproape tot timpul teatrul luptelor
pentru supremaţie, dintre principii Transilvaniei şi Habsburgi şi supus incursiunilor turceşti cu
toate urmările lor nefaste. Instalarea de garnizoane turceşti în fostele cetăţi de margine ale
principatului Transilvaniei, a însemnat constituirea unor nuclee capabile să asigure, din punct de
vedere militar, continuarea cuceririi de noi teritorii, prin infiltrare în toată zona rurală din vestul
Transilvaniei. Când Ştefan Bathory a fost ales principe al Transilvaniei (1571), sultanul Selim al 11-
lea a promis să interzică vizirilor săi noi cuceriri. Această promisiune a fost confirmată şi de
urmaşul său, Murad. Tot pentru a împiedica noi anexiuni, ca o compensare pentru eventualele
7
H.Gyurki K., Kăzepkori iiveghuta feltârâsa a N6grâd megyei Diosjenă kăzeleben, în AE, 119, 1-2. 1992,
p.85, 89, fig.17.
8
Cecheşti (jud.Harghita). vezi Benko E., A kăzepkori Keresztur-szek regeszeti topogrâfiâja. Budapest, 1992,
pl.76.
9
Spre ex. Gerevich L., A Budai vâr feltarâsa. Budapest, 1966, p.221, fig.330/4, 6.
105
prâzi, Cristofor Bathory, locţiitorul principelui, i-a dăruit lui Mustafa, paşa de Buda, două sate
din comitatul Bihor: Bicaciul şi Rădvanul Mare' 0 .
Incursiunile turceşti au continuat şi pe parcursul secolului al XVII-iea, punând capăt
existenţei satului Rădvani, populaţia sa nimicindu-se ori mutându-se prin vecinătăţi mai
adăpostite. Întregul sat, din care a făcut parte locuinţa prezentată, poartă amprenta unei distrugeri
prin ardere violentă. Rest~I l-a împlinit scurgerea timpului şi lucrările agricole cu mijloace tehnice
mecanice.
Une habitation du XVle siecle du village medieval

Rădvani (dep. Bihor)
(Resume)
Pendant la campagne des fouilles archeologiques effectuee en 1996, dans le secteur D
du site "La Pădure" (le village medieval Rădvani, disparu pendant le XVW siecle). a ete
decouverte une habitation de surface datant du XVle siecle (L 17 ). Les details de construction de
la maison, ses annexes menagere (Ies âtres de foyer V.cp. 6 et V.cp. 7 ) et son inventaire
archeologique prouvent qu'il s'agit d'un commplexe appartenant a une famille paysanne aisee.
Liste des figures et des planches

Fig.1. Cefa - La Pădure. Le plan des fouilles de secteur D, 1996.
Fig.2. L'habitation L 17 • Planet profil stratigraphique.
Fig.3. 1-2, 5-8: fragments ceramiques de facture commune, en pâte sablonneuse, couleur
brique; 4, 1O: fragments ceramiques en pâte sablonneuse fină, couleur grise; 9: fragment ceramique
en pâte caolino"ide fine; 3: fragment de bord de pot en verre.
Fig.4. 1-4: fragments ceramique de facture commune, en pâte sablonneuse, couleur brique,
trouves sous I' âtre du foyer de la maison.
Fig.5. 1-4: fragments ceramique de facture commune, en pâte sablonneuse, couleur brique,
trouves sous l'âtre du foyer de la maison; 6: perle en verre; 7: perle en roche eruptive; 8: frag-
ment d'un careau de poele en terre cuite; 9: gres a affQter; 12: gros clou en fer; 9: piece de
ferronnerie (cassette C22 ); 5: de a coudre en cuivre (cassette C23 ); 10: croix en fer.
PI. I. L'habitation de XVle siecle de Rădvani (Cefa) - en haut et centre: vue; en bas: Ies
âtres de foyer V.cp. 6 şi V.cpT
10
Vezi L.Borcea, Unele aspecte ale stăpânirii otomane În Bihor şi nord-vestul României În secolele XVI-XVII. în
Crisia, IV, 1974, p. 193.
106
CEFA LA PADURE
-
...,., SECTOR D 1996
ciQ" PLANUL SĂPĂTURILOR
.....
()
ro LEGENDA
ţJ'
I
r
!l>
""O
D Neolitic 1---1Epoca daco-romană !t.~,!ţf Epoca feudală(sec. XIV -XV/XVII
~ fm Epoca fierului (Hallstatt) 1111 Epoca prefeudală(sec. VII -X)B3J Vatră de cuptor
..,c B Epoca fierului (LTC) f}:* 'I Epoca feudală(sec. XI -XIII) ~ Vatră deschisă
!1>
""O
..... ~
o-...J :i
!:.. O 5m
VI
P,.1
"O
P..1
~
......
c
::::!.
o
....
Q.
5·
VI
ro
I"\
...... V3
o..,
!:..
_o
..... ..,)>
;:r
'°'° g
°' ~
iii"
s:
a
~-
iiii
~-...
I .._
I „ .. .. .._
I I ; '...._
.··-·-r ·- ·- -\::;i·- ··-· ....
r.. I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I - 0.t.O
A I I B
I I
I I
I I
I I
\
I ~ ....
Q
-_ .....
- - ..... __ 1 I
- - ....... .._ ...... _ II
..._ I
......... .....__/
-o.so
A B
CEFA LA PĂDURE
SECTOR D 1996
Locuinţa L 17 (sec. XVI). Plan şi profil stratigrafic
O 7 2m
1 I I
[I] Strat vegetal ~ Strat compact de culoare vânătă
1-1 Pământ ars ~ Strat argilos de culoare gălbuie maronie
l~I Lemn carbonizat 1-----1Argilă galbenă

l'<.\J Cenuşă l'•"l Chirpic ars
W'2J Pământ cenuşos de culoare ~ Lipitură de vatră
albicioasă
Fig.2. Locuinţa L 1r Plan şi profil stratigrafic.
108
2 3
1!Ji) J
5 6
8 9
(
10
J
Fig.3. 1-2, 5-8: Fragmente ceramice de factură comună, din pastă nisipoasă, de culoare
cărămizie ;4 , 1O: Fragmente ceramice din pastă nisipoasă fină, de culoare cenuşie; 9: Frag-
ment ceramic din pastă caolinică fină; 3: Fragment de buză de vas de sticlă.
109
Fig.4. 1-4: Fragmente ceramice de factură comună , din pastă nisipoasă, de culoare cărămizie
de sub tutuiala sobei din locuintă.
'
t 10
,
2
3 4
5 6
7 8
-----
-
A
9
0.„.... .... .0
12
-~
11 : ~:.
'
10
Fig.5 . 1-4: Fragmente ceramice de factură comună, din pastă nisipoasă , de culoare cărămizie
de sub tutuiala sobei din locuinţă; 6: Mărgea de sticlă ; 7: Mărgea din rocă eruptivă; 8: Bucăţi
de cahlă; 9: Gresie pentru ascuţit; 12: Piron de fier; 11 : Piesă decorativă din fier (caseta C22 );
5: Degetar de bronz (caseta C23 ); 10: Cruce de fier.
111
O locuinţa din secolul al XVI-iea din aşezarea medievala Radvani (jud. Bihor)
3
PI. I. Locuinţa de secol XVI de la Rădvani (Cefa) - sus şi mijloc: vedere; jos: vetrele de cuptor
V.cp. 6 şi V.cpT
112
Mormintele bogomile din sudul Banatului

(secolele XII - XV)
IOAN SILVIU OTA

,
De-a lungul secolelor Xll-XJV, zona sudica a Banatului, corespunzătoare comitatelor Caraş,
Cuvin şi Severin, a fost aproape în permanenţă disputată fie între maghiari şi bizantini, fie între
bulgari şi maghiari, fie între români şi maghiari. Până spre sfârşitul secolului al XII-iea, partea
muntoasă s-a aflat, într-o formă sau alta, sub influenţă bizantină, până în momentul supunerii ei
definitive de catre maghiari. În anii următori, anumite domenii, precum Cuvinul şi llidia, înca mai
erau deţinute de catre soţia lui Isaac al II-iea Angelos, Margareta, sora regelui maghiar Andrei al
II-iea. Posesiunile aveau să fie întărite în anul 1223, de catre papalitate 1 •
Din punct de vedere etnic, Banatul, cuprins între Mureş, lisa şi Dunăre (comitatele Arad,
Caraş, Cenad, Cuvin, Severin, Timiş şi Torontal) a fost foarte diversificat. Lucrarea notarului anonim
al regelui Bela al 111-lea, intitulată Cesta Hungarorurri'-, aminteşte pentru acest spaţiu, prezenţa
românilor, slavilor şi bulgarilor, înca din secolul al X-lea. Pe parcurs, aveau să pătrundă, pe diverse
cai, în special colonizări, maghiari, pecenegi, cumani ori refugiaţi din sudul Dunării, vlahi, bulgari,
sârbi, albanezi şi bosnieci. Fiecare din aceste populaţii, în momentul venirii lor, se afla în diverse
stadii de creştinare, depinzând de biserica ortodoxă sau de cea catolica, alte populaţii erau eretice
sau păgâne 3 . În aceste condiţii, deşi se aflau, din punct de vedere politic, în graniţele regatului
Ungariei, predominant catolic, şi cu toate eforturile papalităţii de convertire la catolicism, populaţiile
menţionate şi-au păstrat elemente religioase specifice, mai mult sau mai puţin timp. Fenomenul
a fost surprins în urma cercetărilor arheologice4 , dar este menţionat şi documentar5 •
I DIR.C.XJ-XJI/. I. p.197.
2
Anonymus. Fapetele ungurilor. Ediţia 1996, p.83.
3
DRH.C. X. p.40; idem. XI, p.32.
4
D.Ţeicu. Necropole medievale (sec.X-XJV) din sudul Banatului. în Banatica, 13/ 1, 1993, p.232-234, 240-
241 , 262; idem, O reşedin,tă feudală românească la Începuturile Reş~tei medievale, în Arheologia satului medieval din
Banat. Reşiţa. 1996, p.8, 18; idem. Cercetări de arheologie medievală la Berzovia, în loc.cit., p.44. fig.4; idem. Biserica
medievală de la Cârnecea. în loc.cit.. p.57,58, 68. 73; D.Ţeicu, Gh.Lazarovici, Ciornea. Din arheologia unui sat medieval
din Clisura Dunării. Reşiţa. 1996, p.81-87, 92, 94, 95, fig.47. 48; Gh.Lazarovici, Zoe Maxim, D.Ţeicu, A.Oprinescu,
Şantierul arheologic Cornea, 1989, în Banatica. 13/1, 1993, p.298-299; l.Uzum, Două cimitire feudale timpurii la
Ciornea şi Pojejena (jud. Caraş-Severin), în Tibiscus, 3, 1974, p. 160-161 ; idem, Cimitirul medieval de la Ciornea-Ţârchevişte,
în Banatica, 3, 1975, p.140; idem, Săpăturile arheologice de la llidia (campania 1978), în Materiale, XIII, 1979, p.387-
391; idem, Necropola feudală timpurie de la Ciornea-Căun~ta de Sus, în Banatica, 6, 1981, p.185-210; idem, Consideraţii
pe marginea cercetărilor din anii 1983-1985 În necropola feudală timpurie de la Cuptoare-Sfogea (com. Ciornea, jud. Caraş
Severin), în Banatica, 9, 1987, p.286-289; 1.Uzum. D.Ţeicu, Cercetările arheologice de la Cidova Romcfnă, în Banatica,
6, 1981, p.211-216; Şt.Matei, 1.Uzum, Date noi În legătură cu biserica şi fortifica.fia de la llidia, în ActaMN. IX, 1972,
p.555-559; E.laroslavschi, op.cit.. p.355-363; V.Boroneanţ, op.cit., p.111-118.
5
DRH.C. X, p.40.
113
Mormintele bogomile din sudul Banatului (secolele XII-XV)
Deplasările de populaţie şi colonizările

care au avut loc pe teritoriul Banatului au intrat
în atenţia istoricilor şi lingviştilor încă din secolul trecut, fără ca ei să dea un răspuns concludent
la această problemă6 . De asemenea, ei nu s-au ocupat decât de anumite enclave de populaţie
(în special bulgari sau sârbi), neglijându-le sau minimalizându-le pe celelalte. deşi interesante,
studiile lor nu reflectă decât un stadiu al cercetării, fiind lipsite de anumite documente şi mai
ales de descoperirile arheologice cât de cât sistematice. În perioada interbelică, istoricii şi
lingviştii au reuşit o sistematizare a informaţiei şi au abordat problema acestor enclave (în
special de la sudul Dunării) şi din alte puncte de vedere 7 • Abia din anii '70 ai secolului nostru,
în urma cercetărilor arheologice efectuate în sudul banatului şi a reanalizării unor documente,
se pot aduce date noi în ceea ce priveşte pătrunderea elementelor bogomile la nordul Dunării
şi răspândirea lor în teritoriu.
Etapele pătrunderii. Surse documentare. Prima sursă documentară care atestă prezenţa
unei erezii de factură gnostică în părţile bănăţene este lucrarea Deliberatio a episcopului Gerard
de Cenad, redactată în prima jumătate a secolului al XHea 8 . Cunoscând evoluţia zonei din
punct de vedere politic şi ecleziastic, precum şi evenimentele din aria sud-dunăreană, mai
precis din Bulgaria, Serbia şi Bizanţ, putem conchide că pătrunderea bogomilismului sau
influenţele bogomile în Banat nu constituie o surpriză. De altfel, el a cuprins, în acea perioadă,
foarte rapid, aproape întreaga Peninsulă Balcanică, apoi, în secolele următoare s-a răspândit şi
în zona sudică a Franţei şi nord-estul Spaniei, unde cei trecuţi la secta menţionată au fost
cunoscuţi sub numele de cathari şi albigenzi 9 .
O altă etapă a fost marcată de evenimentele petrecute spre sfârşitul secolului al XII-iea, în
statul sîrb al lui Ştefan Nemanja. Sub presiunea Constantinopolului şi a Romei, el se vede constrâns
să elimine, în cele din urmă, sub diverse forme, erezia dualistă care luase o tot mai mare amploare.
În urma persecuţiilor la adresa ereticilor, o parte a lor s-au retras spre nord, trecând, se pare, şi
linia Dunării 10 • O parte a celor care au încercat să scape prin emigrări s-au stabilit în Munţii Aninei,
în comitatul Caraş. Până în acest stadiu al cercetării au putut fi surprinşi doar lingvistic, întrucât
limba craşovenilor este una ştocaviano-ecaviană, diferită parţial de cea ştocaviano-şumadiană
vorbită de sârbi. Limba celor dintâi este specifică zonei localităţilor Kosovo, janjevo, Priznen,
Stip, Veles şi Tetovo, exact acolo unde au avut loc persecuţiile regelui sârb 11 • Documentele
maghiare de cancelarie nu surprind foarte bine această deplasare spre zona bănăţeană.
Al treilea moment al pătrunderii unor elemente bogomile, catolizate în bună parte,
menţionat documentar, îl constituie evenimentele petrecute în jurul anului 1366, în banatul Bulgariei
cu centrul la Vidin. Papa Urban al V-lea, în dorinţa de a câştiga noi aderenţi la catolicism, a
6
Printre aceştia se numără Czirbusz G. A DelmagyarorszAgi bolgârok t6rtenete. Timişoara, 1882; A Temes es
Torontâlmegyei bolgârok. A krass6sz6renyi krass6vânok. Budapest, 1913; Gorove L. A bânsâgi bolgâroknak hajdani s
mostani âllapotok. Budapest, 1832, L. Miletic Archiv fOr slavische Philologie. Uber die Sprache und Herkunft der sog.
Krassovaner, în Sud Ungaren. Berlin, 1903). Niederle, Turchany, Szentklaray J. Krass6vârmegye 6shajdana. Budapest,
1900) etc.
7
Tr.Simu Originea craşovenilor. Studiu istoric şi etnografic. Lugoj, 1939). E. Petrovici CriUul craşovenilor. Bucureşti,
1938), Th.Capidan Romanitatea balcanică Bucureşti, 1936); S.Dragomir vahii din Serbia, în Anuarul lnst. de Ist., Cluj,
1922; Vlahii şi martacii. Cluj, 1924).
8
E.Gliick, Câteva considera.fii preliminare privind lucrarea "De/iberatio "(sec.Xi), în Ziridava, X, 1978, p. 189-196.
9
D.Anghelov, Le mouvement bogomile dans Ies pays balcaniques et son influence en Europe Occidentale, în
Actes du Colloque international de civilisation balcanique. Sofia, 1962, p. 172-182; M.Dando, Les origines du catharisme.
Paris, 1967; E. Le Roy Ladurie, Montai/Iau, sat occidental de la 1294 până la 1324. Bucureşti, 1992; l.P.Culianu,
Cnozele dualiste ale Occidentului. Bucureşti. 1995.
10
T.Trâpcea, Craşovenii "o măruntă" popula.fie din ,tara noastră. De unde şi dnd au venit?, în Studii, X, nr.6,
1957, p.97, 99.
11
E.Petrovici, op.dt., p.224.
t 14
acţionat prin intermediul câlugărilor franciscani şi sub acoperirea puterii laice maghiare 12 . Aceasta
din urmă reuşise să creeze, în aceşti ani, un nou banat în teritoriul din nord-vestul Bulgariei
centrale. Centrul de acţiune al câlugărilor franciscani l-a constituit localitatea Chiprovaţ. Documentele
vremii menţionează convertirea, în scurt timp, a 200.000 de ortodocşi, paulicieni şi manichei la
catolicism 13 , cifră în mod evident exagerată. Ca urmare a pierderii controlului maghiar asupra
banatului de Vidin, o parte a noilor convertiţi au fost transferaţi la nordul Dunării, în Ungaria.
Documentele nu amintesc nici de această dată localităţile unde au fost aşezaţi şi nici etnicul lor
real, cu excepţia iazigilor din părţile Vidinului, preluaţi de palatinul Ungariei, Nicolae Konth.
La un interval de aproximativ 27 de ani, avea să aibă loc o nouă colonizare cu populaţie
de la sudul Dunării, cauzată de înaintarea turcilor în Balcani. De această dată se cunosc localităţile
de unde au venit refugiaţii, şi anume Chiprovaţ, Zelzna, Klisura, Vidin, Kopelovac, Davusica şi
Kaladia (Historia Parohiae Crassovensis). Din aceeaşi sursă se cunosc şi localităţile unde au fost
colonizaţi: Lipova, Recaş, Lugoj, Caransebeş, Mehadia, Orşova, Slatina Timiş şi Caraşova, Inclusiv
zonele înconjurătoare.
Până în a doua jumătate a secolului al XV-iea, sursele documentare nu mai amintesc
pătrunderi semnificative de populaţie din zone unde erezia de factură gnostică se mai păstra. Au
fost emise două păreri cu privire la zona de origine a emigranţilor care s-au deplasat în Banat, în
a doua jumătate a secolului al XV-iea. Conform părerilor lui Miletic, ei vin din zona localităţilor
Novo Brdo, Smederevo, Golubac, Krusevac şi Prokuplje. Ceea ce crede Miletic în continuare,
anume că ei au fondat satele craşovenilor, este fără temei; important este că se atestă o astfel de
pătrundere în zona montană. Czirbusz susţine o colonizare, dar afirmă că ea s-a produs din
regiunea Bosnia-Argentina spre Banat, după anul 1463. Până la sfârşitul secolului al XV-iea, acestea
sunt principalele etape marcate documentar, de pătrundere a elementelor bogomile în Banat.
Descoperirile arheologice. În urma cercetărilor arheologice, până în prezent au fost
semnalate un număr de 81 morminte, provenite din 17 necropole, încadrate cronologic între
secolele XII-XV. Dintre acestea, 38 de schelete s-au identificat în necropolele din secolele XII-XIII,
iar alte 42, în necropolele datate în secolele XIV-XV. Această departajare trebuie subliniată din
mai multă motive. În primul rând, necropolele din sudul Banatului, datate în secolele XII-XIII,
diferă de cele din secolele următoare, atât ca inventar, cât şi ca organizare planimetrică. De
asemenea, mai trebuie remarcat faptul că mormintele timpurii nu par a fi fost dispuse în jurul unui
monument de cult. Excepţie face doar necropola de la lliadia-Cetate, unde, sub biserica din
piatră, autorul săpăturii presupune existenţa unei alte biserici din lemn, fără a prezenta însă un
plan de săpătură concludent sau desene ale profilelor, care să demonstreze în mod clar acest
lucru 14 • La Sviniţa-km 1004, de asemenea au fost identificate urme de ziduri în apropierea
necropolei, dar de această dată nu s-a efectuat nici măcar o cercetare minimală a lor, fără a mai
aduce în discuţie o relaţie stratigraficâ 15 •
Necropolele din secolele XIV-XV prezintă, ca prime caracteristici, organizarea lor pe un
spaţiu relativ restrâns, în jurul unei biserici şi în interiorul ei, spre deosebire de cele timpurii, care
aveau o arie mai largă. Plecând de la un spaţiu limitat, în mod normal se constată numeroase
deranjări de morminte şi reînhumări. De asemenea, inventarul lor este şi mult mai sărac, în primul
rând în ceea ce priveşte obiectele de podoabă.
Cum în necropolele încadrate în secolele XII-XV se întâlnesc cinci variante ale poziţiei
12
T.Trâpcea, op.dt., p.95.
13
Tr.Simu, op.dt., p.24.
14
Gh.Lazarovici, 1.Uzum, Aşezarea feudală llidia in lumina izvoarelor scrise şi a cercetărilor arheologice, în
Banatic.a, 1, 1971 , p. 160.
15
V.Boroneanţ, Cimitirul feudal timpuriu de la Svin~ta km fluvial 1004, în Drobeta, VI, 1985, p.111.
115
braţelor, le-am marcat pe fiecare dintre ele cu litere de la A la E., după cum urmează: A - cu
braţele aşezate de-a lungul corpului; B - cu braţele aşezate de-a lungul corpului, dar cu palmele
aduse pe bazin; C - palmele aduse pe abdomen (între bazin şi cutia toracica); D - palmele
depuse pe cutia toracica, iar ultima dintre ele, corespunzând morţilor înhumaţi după ritualul
bogomil, cu palmele aduse pe clavicule sau pe umeri (varianta E).
Nu toate mormintele se încadrează în aceste variante, şi de aceea multe dintre ele
prezintă combinaţii între aceste poziţii ale mâinilor, pe care le-am socotit drept elementele de
bază ale clasificarii. Scheletele care au aparţinut unor bogomili sau unor indivizi care au mai
păstrat elemente de ritual bogomil, se încadrează în toate subvariantele posibile ale variantei
majore E., adica EA, EB. EC şi E.D.
Necropolele datate pe baza monedelor şi podoabelor, în secolele XII-XIII, şi care au
conţinut şi morminte bogomile au fost descoperite la Caransebeş (M 4) 16 , Voilovica (M 5, 13) 17 ,
Şopotu Vechi-Mârvilă(M 4, 7, 8, 13, 23, 41) 18 , Sviniţa- km 1004 (M 7) 19 , Gomea-Căun~ta de
Sus(M 5, 7, 23, 24, 29, 30, 40, 51, 56, 60) 20 , Cuptoare-Sfogea (M 4, 209, 225, 230, 264, 306) 21 ,
llidia-Cetate (M 1, 17) 22 . Rămân, din păcate. sub semnul întrebării, datorită lipsei unui plan şi a
unui raport de săpătură clar. carei perioade aparţin M 128, 221 şi 244, de la Cuptoare-5fogea şi
M 3, 8, 11, 45, 53, 54, 80 de la llidia-Cetate (Fig. 3).
Dintre necropolele cercetate şi datate în secolele XIV-XV, au fost descoperite morminte
bogomile la Cîrnecea-Dea/u/ Bisericii (M 2, 16, 19) 23 , Berzovia (M 13) 24 , Ciclova Română
Mormin,ti(M 4, 5, 8, 9, 13, 18, 19, 20, 21, 22, 23) 25 , Gomea-Ţirchevişte (M 6, 18, 22, 24, 33, 37,
38, 50, 53) 26 , llidia-Ob/~ta (M 2, 5, 8, 23, 24, 34) 27 , Reşiţa-Ogăşe/e (M 13, 26, 39) 28 şi Obreja (M
10) 29 • Acestora li se mai adaugă înca trei grupuri de morminte cercetate la Gomea-Păzărişte
(M 1, 3, 4, 7) 30 , Gomea-Ogaşul lui Udrescu (M 16, 23, 25) 31 şi Pojejena-Nucep (M 8) 32 , dar, din
păcate, fără inventar funerar (Fig. 3).
Datorită cercetării inegale a necropolelor amintite, este foarte greu de spus unde se aAă
cea mai mare concentrare a lor şi din ce perioadă datează. În acest stadiu al deţinerii datelor, se
poate preciza doar ca repartizarea mormintelor bogomile în necropolele din secolele XII-XIII
este aproximativ egală cu cea a mormintelor bogomile din necropolele datate în secolele XIV-
XV. De asemenea, din cartarea mormintelor bogomile pe o hartă a Banatului, se observă ca în
16
E.laroslavschi, O vil/a rustiCcl la Caransebeş. în BanatiCcl, 3, 1975. p.361-363.
17
N. Stanojev. Nekropo/enausdem 10.-15/arhundertinder Vojvodina. Novisad, 1989, p.41.
18
Material inedit provenit din săpăturile efectuate de D.Ţeicu, căruia îi mulţumesc şi pentru această cale pentru
permisiunea dată pentru consultarea şi folosirea informaţiilor.
19
V.Boroneanţ, op.cit„ p. 111.
20
D.Ţeicu, Gh.Lazarovici, Cornea„„ p.81-86, fig.47, 48.
21
1.Uzum, Considera/ii pe marginea„„ p.286-289.
22
Gh.Lazarovici, 1.Uzum, op.cit„ p. I 57-162; Şt.Matei, l.Uzum, op.cit., p.555-559; l.Uzum, Cimitiru/ medi-
eval„„ p.131-143.
23
D.Ţeicu, BiseriG:I medievală„„ p.57, 58, 68, 73.
24
Idem, Arheologia satului medieval„„ p.38 şi pl.3.
25 1.Uzum. D.Ţeicu, Cercetările arheologice„„ p.211-216.
26
l.Uzum, Cimitirul medieval„ „ p. 135.
27
Ibidem. p. 140.
28
D.Ţeicu, Arheologia satului medieval„„ p.8, 18.
29
CroniCcl cercetărilor arheologice. Cl.mpania 1996. Bucureşti, 1997. p.40-41, pl.23.
30
1.Uzum, Două cimitire feudale.... p.160-161; idem. Cimitirul medieval..., p.140.
31
Idem, Cimitirul medieval..„ p.140.
32
Idem, Două cimitire feudale„„ p. 161-162, pl.24 a, b, 25 b, 26 b.
116
primul interval cronologic (secolele XII-XIII) ele se concentrează în valea Dunării şi pe cursul
mijlociu al Nerei şi în culoarul Timiş-Cerna. În al doilea interval cronologic (secolele XIV-XV),
cele mai multe morminte de acest fel ocupă zona centrală şi nordică a fostului comitat Caraş,
fără a dispărea cu totul de la Dunăre şi din culoarul Timiş-Cerna. Se observă de asemenea că
bogomilii au fost aşezaţi în număr relativ redus, pe cele mai diverse domenii, începând de la
cele regale, până la cele nobiliare sau chiar ale arhiepiscopilor de Calocea.
În prezent, în lipsa unei cercetări integrale a necropolelor de la Ciclova Română-Morminp,
Gornea-Ţirchevişte şi Cuptoare-Sfogea (caracterizate prin absenţa bisericilor şi existenţa unui număr
mare de morminte aparţinând variantei E) nu este clar dacă este vorba de o carenţă a cercetării
(care nu a pus în evidenţă monumentele de cult) sau într-adevăr bisericile nu au existat şi bogomilii
au preferat acest tip de cimitire, fiind cunoscută aversiunea lor faţă de biserici.
În ceea ce priveşte poziţia pe care au ocupat-o mormintele ereticilor în cadrul unei
necropole, o cercetare serioasă rămâne tributară publicării parţiale, de cele mai multe ori, a
planurilor de săpătură 33 şi unei abordări nesistematice a obiectivelor în discuţie. Cu toate acestea,
din ceea ce s-a publicat, se constată că pe ansamblu, mormintele ale căror schelete aveau
ambele palme aduse pe umeri sau măcar una, nu ocupă o poziţie preferenţială. Excepţie face
doar necropola de la Şopotu Vechi-Mîrvilă (singura cercetată integral), unde, într-un anumit
stadiu de evoluţie a ei, se pare că bogomilii au ocupat o poziţie marginală, în partea estică 34 .
Atunci când cimitirele dispuneau de un monument de cult, ei au fost surprinşi pe aproape
toate laturile bisericii. La această din urmă constatare trebuie făcută o observaţie, şi anume
aceea că în necropole precum cele de la Berzovia-Pâtruieni, Cîrnecea-Dealul Bisericii şi Reşiţa
Ogâşele, care au avut o fază de înmormântări anterioară ridicării monumentelor, în cursul
secolului al XIV-iea, de cele mai multe ori, înainte de 1370, zidurile de fundaţie ale acestora nu
au tăiat morminte bogomile, deci este foarte probabil ca acestea să fie ulterioare.
Inventarul funerar. Dintr-un total de 8 I înmormântări după ritualul bogomil, 25 au avut
inventar funerar (30,86 %), dar pe ansamblu sărac, constând din monede, cercei, inele, plăcuţe
de diademă. Cele mai bogate morminte se grupează în necropolele din secolele XII-XIII.
Mormintele copiilor, în nici unul dintre cazuri, nu au avut depuse monede ca obol. Acest obicei
s-a observat doar la scheletele de adulţi. Doar într-un singur mormânt de copil s-a observat
depunerea ca ofrandă a unui cercel, la dreapta craniului (M 5 de la Gornea-Căuniţa de Sus).
Depunerea monedei ca obol este caracteristică deci şi mormintelor bogomile, fără a urma o
regulă de depunere.
Monedele (bizantine şi maghiare) deşi puţine, ne oferă un important reper cronologic
pentru surprinderea datei îngropărilor, bineînţeles cu marja de siguranţă de 10-15 ani. Cea mai
timpurie monedă găsită este una emisă în timpul regelui Coloman ( 1095-1116), din M 23 de la
Şopotu Vechi-Mîrvilă. Deşi singulară, prezenţa ei într-un mormânt bogomil poate marca o
pătrundere sau o influenţă eretică în prima jumătate a secolului al XII-iea. Eistă apoi o grupare de
monede, în special bizantine, emise la sfârşitul secolului al XII-iea şi în prima jumătate a secolului
următor. După această dată se constată un gol de peste 100 de ani, până în vremea domniei lui
Sigismund de Luxemburg, când, din nou, încep să apară morminte bogomile clar datate, apoi
urmează un alt gol, până în timpul domniei lui Matia Corvin. Spre aceeaşi periodizare converg şi
datele istorice.
Obiectele de podoabă sunt foarte diverse, dar în primul rând se observă prezenţa celor
lucrate în atelierele balcanice (plăcuţe de diademă, cercei cu mulură circulară, anumite tipuri de
33
Este cazul necropolelor de la Ciclova Română-Morminţi, Sviniţa-km 1004, Gornea-Ţîrchevişte. Cuptoare-
Sfogea. llidia-Cetate, llidia-Obliţa.
34
Plan inedit D.Ţeicu.
117
inele).
Variante de ritual. Poziţia braţelor nu reprezintă un element sigur de datare. Totuşi.
pentru unele regiuni şi anumite intervale cronologice, statistic se pot face precizări. Este însă la
fel de adevărat că fiecare necropolă îşi are caracteristicile ei, propria-i evoluţie şi trebuie analizată,
dacă este posibil, şi din punct de vedere etnic şi confesional (mai ales în cazul Banatului). Din
punct de vedere statistic, în secolele XII-XIII predomină mormintele încadrate în subvarianta
EA (2), EB (6, posibil 7) şi varianta E (8 sigure, posibil 16). Există şi câte patru cazuri care aparţin
subvariantelor ED şi EC, dar cu exc~pţia necropolei de la Cuptoare-Sfogea, ele sunt izolate.
Tot în intervalul cronologic menţionat, se constată fenomenul amputării unui braţ întreg,
a unei palme sau a antebraţului. Au fost sesizate cinci asemenea morminte, la Voilovica (M 5), la
Jupa (M 4), la Şopotu Vechi-Mîrvilă (M 4 şi 23) şi Gornea-Căun~ta de Sus (M 40). Fenomenul a fost
observat şi în necropolele de la sudul Dunării, în diverse variante. În Banat, se pare că intervenţiile
asupra braţelor au avut loc înaintea înhumării. Jefuirea mormintelor sau deranjări ulterioare, în
cazurile menţionate, sunt excluse deoarece inventarele lor au fost intacte şi nici autorii săpăturii
nu menţionează vreun deranjament.
Mormintele de copii descoperite până în prezent (toţi înhumaţi cu ambele palme aduse
pe clavicule) sunt încadrate cronologic în această primă fază.
În secolele XIV-XV se produce o schimbare din punct de vedere statistic, în ceea ce
priveşte poziţia braţelor. Subvarianta EA şi EB dispar cu totul, iar locul lor începe să fie luat de
subvariantele EC şi ED. Faţă de perioada precedentă, un număr ridicat de schelete se încadrează
în varianta E. O singură problemă ridică grupurile de morminte cercetate la Gornea-Păz.ărişte,
Gornea-Ogaşul lui Udrescu şi Pojejena-Nuceţi, care nu au avut inventar funerar. Având în vedere
acest fapt, cât şi alte elemente, este foarte probabil ca ele să se încadreze cronologic în intervalul
secolelor XIV-XV. Dacă această ipoteză va fi confirmată şi de cercetările viitoare, este posibil ca
o parte din mormintele de la llidia-Cetate (varianta E) să aparţină secolului al XIV-iea.
Concluzii. Ca urmare a confruntării surselor documentare, cu datele cercetărilor arheologice,
se pot surprinde cinci mari etape de pătrundere în Banat a unei populaţii sud-dunărene bogomile,
în decursul secolelor XI-XV.
Într-o primă fază erezia este doar semnalată documentar în prima jumătate a secolului al
XI-iea, fără să poată fi surprinsă arheologic. Fenomenul de pătrundere a bogomilismului la nordul
Dunării nu poate fi însă exclus, deoarece pe ambele maluri ale fluviului exista populaţie românească
aflată Într-un permanent contact.
A doua etapă a pătrunderii unor elemente bogomile în banat a avut loc în cursul secolelor
XII-XIII şi cuprinde două subfaze. Cea dintâi este surprinsă doar arheologic, prin morminte care
se datează la începutul secolului al XII-iea. Urmează apoi o a doua subfază, plasată cronologic la
sfârşitul secolului al XII-iea şi începutul secolului al XIII-iea, când refugiaţii au venit din zona
sudică a fostei Iugoslavii şi sunt semnalaţi arheologic şi documentar. Această subfază se
caracterizează, conform analizelor lingvistice şi de folclor şi prin stabilirea pe teritoriul locuit şi în
prezent, a stratului de bază al craşovenilor.
Cea de-a treia etapă de pătrundere, a avut loc, foarte probabil, în jurul anului t 366, din
banatul Bulgariei, fapt confirmat şi document,:tr. Arheologic, acest val este mai greu de sesizat,
dar se observă totuşi un gol în prezenţa unor bogomili în Banat, în intervalul t 250- t 366, urmat
de o nouă infuzie începând de la data menţionată mai sus.
.
Un al patrulea val, din nou mai greu sesizabil arheologic, s-a deplasat .în Banat spre sfârsitul
secolului al XIV-iea, tot din Bulgaria vestică. Descoperirile arheologice nu fac posibilă, în acest
moment, o diferenţiere între bogomilii veniţi în jurul anului t 366 şi cei veniţi în t 393. A patra
etapă este urmată de un alt gol, sesizabil arheologic până spre mijlocul secolului al XV-iea, în
timpul domniei lui Matia Corvin.
118
Bogomil graves from south of Banat (XIJth_xyth centuries)

(Abstract)
During the comprised between the XWh- XVth centuries, the southern part of Banat,
corresponding to Cuvin, Caraş and Severin counties, was almost permanently "casus belii"
between the Magyars, the Byzantine Empire, Bulgars and Romanians. Until the end of the XWh
century (the moment of Hungarian final conquest). the mountainous part of Banat was, in dif-
ferent degrees, under Byzantine influence.
The region of Banat was very diversified from the ethnic point of view (Romanians,
Bulgars, Slavs, Petchenegs. Cumans, Kabars, Albanians, Bosniacs, Magyars). Each of these popu-
lation was more or less christianized, dependent on the Catholic or Orthodox Church; some of
them were pagans or heretics.
A number of 8 t graves has been until now excavated and published; the number of
cemeteries rose to t 7, dated from the beginning of the XWh century, to the XVth century (38
graves belong to cemeteries dated in the XWh-Xlllth centuries, and 43 graves belong to cem-
eteries dated in the XfVth_XVth centuries).
Taking the position of arms into account, the cemeteries dated from XWh to XV'h centu-
ries revealed five situations, each of them indicated by letters from A to E, as follows: situation
A - arms stretched along the body; situation B - arms stretched along the body, but with palms
on pelvis; situation C - palms on abdomen; situation D - palms on chest; situation E (corre-
sponding to the so-called "bogomil" ritual of inhumation) - palms near neck or on shoulders.
The situations E, EA, EB, EC and ED can be considered as characteristic features of bogomil
skeletons. The bogomil graves can be equally found in cemeteries belonging to X1I 1h-XH1 1h cen-
turies or to XIV'h-Xyth centuries. The majority of them are concentrated (especially during the
Xllt 11 -Xlllth centuries) in cemeteries discovered in the extreme-south of Banat ( t O graves at Gornea-
Căuniţa de Sus; 9 at llidia-Cetate, 6 at Şopotu Vechi-Mârvilă and 9 at Cuptoare-Sfogea).
As a general rule, the bogomils did not found new settlements, but groups of them
(consisting of a variable number of persons) spread inside ancient settlements. The bogomil
graves are scattered between the graves belonging to persons of other religion. Only at Şopotu
Vechi-Mârvilă, in a certain moment of evolution, these graves were found concentrated in a
place situated at the eastern limit of cemetery. Observations concerning the funerary inven-
tory can be made only taking children's graves into account. Coins were discovered only in
adults' graves. Any combinations between the funerary goods was impossible to make.
The graves belonging to the first period (Xll'h-Xlll'h centuries) revealed all the situations
regarding the position of arms, but especially E ( t 6 graves) and EB (7 graves) situations. ln faur
cases was also noticed one hand's total o partial lack (grave 5 from Voislovica, grave 4 from
jupa, graves 2 and 23 from Şopotu Vechi); in some cases the palm had been cut (grave 40 from
Gornea-Căuniţa de Sus). Probably, these special cases can be ritually explained; grave robbery
is excluded while 3 graves had the inventory untouched. Ali children graves belong to situation E.
ln the XIV'h-XV'h centuries, graves belonging to 'situation E were the majority; with only one
exception (grave 22 from Gornea-Ţârchevişte) these graves had no inventory.
During approximately 500 years (from Xl'h to XV'h century), five great periods of bogomils'
arrival (from south of Danube into Banat) were noticed. ln a first period, the bogomils are at-
tested only by literary sources, i.e. the paper Deliberatio, written by the bishop Gerard of Cenad.
No archaeological traces of the first period's bogomils can be noticed. A second period of
bogomils' arrival took place during the Xll'h-Xlll'h centuries; this period contains two phases.
The first phase is archaeological characterized by graves dated still from the beginning of the
Xll'h century; the fact that literary sources concerning this first phase are missing, do not allow
119
us to know precisely the place of origin of bogomil population; it is also possible that mission-
aries from south of Danube preached the bogomilism to north-danubian autochtonous. lt fol-
lows a second phase, at the end of the Xlf1h century and the beginning of the XIWh, when the
refugees came from the southern part of former Yugoslavia (Kosovo, janjevo, Priznen, Stip,
Veles and Tetovo - the region damaged by Stephen Nemanja's religious persecutions); they
are literary and archaeologically attested, especially in the cemeteries from Gornea-Căuniţa de
Sus, Şopotu Vechi-Mârvilă, Cuptoare-Sfogea. The philological and folklorical analysis, but with-
out the archaeological confirmation, suppose in the same period the partial arrival into Banat of
the present-day "craşoveni" (natives from the Caraşova village). The third period of bogomils'
arrival took place with the occasion of historical events spent in the Bu~garian Banat with center
at Vidin, around the year t 366. The bogomils' penetration is confirmed by documents issued
by local authorities of the period. Because of the lack of funerary inventory, the bogomils ar-
rived from the south of Danube, into Banat, in the third period, are very hard archaeologically
distinguished from the autochtons. Between the years t 260-1366 (± t O years), t~e bogomil
graves from Banat are almost completely lacking. The fourth wave of bogomil emigration took
place at the end of XIV'h century, around the years t 391-1393; their place of origin was the
present-day Bulgaria (especially from Ciprovaţ, Zelzna, Klisura, Vidin, Kopelovac, Davusica
and Kaladia). According to Historia Parohiae Crassovensis, the refugees were settled at Lipova,
Recaş, Lugoj, Caransebeş, Mehadia, Orşova, Slatina-Timiş, Caraşova and including in the sur-
rounding regions. lt is very interesting, from the archaeological point of view, the fact that until
now, in none of the cemeteries accompanied by churches built during the XIV1h century, the
bogomil graves were not interacted by wall's foundation ditches. Some graves belonging to
this fourth period contained as inventory coins issued by Hungarian king Sigismund of Luxem-
burg ( t 387-143 7). The majority of cemeterial churches had been built in the first half of the XIV1h
century, that means the time when the precisely dated bogomil graves became hardly to
distinguish in the contemporary graveyards. The fifth (and last) period of bogomils' arrival took
place in the second half of the XV 1h century, during Matthias Corvin's reign. This time, the
bogomils' place of origin was Bosnia; they are both archaeologically and literary attested, but
only in a small number, comparing with the previous waves.
Explanation of the figures
Fig. 1. Graves of necropolis from Gornea-Pazarişte; Caransebeş-Mahală; Voiloviţa.

Fig.2. Graves of necorpolis from: A, Gornea-Ţârchevişte; B, Reşiţa-Ogcfşe/e; C, Berzovia-Pătruieni;
D, Ciclova Română-Mormin,ti; E, Cârnecea-Dealul Bisericii; F, Gornea-Câun~ta de Sus.
Fig.3.The map of settlements from Banat with graves and bogomil necropolis.
120
M1 M3 M7
w
!@1
~
B
~o
c
91
~ ~J IJ"" M14 MS
~ ~"~
ML.
A - Ml ,2,3 ,5 ,7: Gornea-Păzărişte
B - M4: Caransebeş-Măha/a
C - M 14, 5: Voiloviţa
Fig. 1. Morminte din necropolele de la Gornea-Păzărişte; Caransebeş-Mahală; Voiloviţa.
121
A B
~ h~ <12~
r?\
ti
~~~ ~~, ~~ ~:
. !~~
L; : \
~~/
=~"·~
f1f~ 1f n
' j
'f1 ~1~1
'î'
g~j
~!:. \ i r1 ,, . Hf
.. !./ ~~
~ ~„
-:
~ , .;. JU
•„.... ~
1•
M53 MSO M53 M24 M22 M18 M37 · 38
. I
c D
G Si
9, ~~
»J} ~~ ~l~ ~~
î ~1 rJ
~c?
..i
~
~ ~
o
,l(
~ ~ ~\ '
M39 M13 M40 M13

"" •
M9 · M13
E F
,i„
t~ \~
~
·?,'tJ,,
îl M
qI
rr
- ~~ [ M7
•„
M5
~ „
M51
M16 M19
Fig. 2. Morminte din necropole de la: A, Gornea-Ţârchevişte, B, Reşiţa-Ogăşele;

C, Berzovia-Pătruieni; D, Ciclova Română-Mormin,fi; E, Cârnecea-Dealul Bisericii;
F, Gornea-Căun~ta de Sus.
122
..
, I
: :
.. .'· ' - - ........ „ , __.
-,
- - - ... , , ... „
•... ' ·- - ,_... „. ... „ .... . - ... :~
l C.irnc.:a
LEGENDA
• Necropole din secolele XII-XIII cu morminte bogomile

~ Necropole din secolele XJV-XV cu morminte bogomile
..1. Necropole cu biserică din secolele XIV-XV cu morminte bogomile
• Localităţi unde se menţionează colonizări cu populaţie sud-dunăreană (sec. XIV-XV)
Fig. 3. Harta aşezărilor bănăţene cu morminte şi necropole bogomile.
123
124
Observaţii asupra sarcofagului

lui Mircea cel Bătrân
ADRIAN IONITĂ
'
Înca de la descoperirea sa în biserica de la Cozia 1, mormântul lui Mircea a atras atenţia prin
două elemente subliniate în literatura de specialitate, şi anume sarcofagul propriu-zis şi capacul
acestuia.
Sarcofagul are lungimea de 2 m, lăţimea la cap 1,03 m, lăţimea la picioare 0,45 m, şi este
cioplit în piatră după forma corpului omenesc, cu nişă rectangulară şi o mica treaptă pentru
cap, în dreptul umerilor fiind puternic rotunjit. Fundul sarcofagului are adâncimi diferite. Astfel,
pentru cap sunt doar 0,30 m, adâncimea maximă pentru corp este. de 0,50 m, iar la picioare
0,34 m (vezi fig. I, după V.Drăghiceanu). Este singurul sarcofag de un asemenea tip, descoperit
în teritoriul dintre Carpaţii Meridionali şi Dunărea Inferioară.
Capacul, rupt în bucăţi datorită profanărilor, este lucrat dintr-o piatră asemănătoare unui
trunchi de piramidă, tăiată după forma sarcofagului. În aria mai sus menţionată, acelaşi tip de
lespede funerară se mai aftă şi la mormântul lui Nicolae Alexandru, din Cîmpulung 2 •
Cele două părţi componente au fost analizate separat, astfel încât majoritatea cercetătorilor
au recunoscut ca sarcofagul tăiat în forma corpului omenesc se încadrează în formele obişnuite
de morminte medievale occidentale 3 , ale caror origini coboară în Franţa până în veacul al V-
lea4 şi se utilizează până în veacul al XV-iea. Cu uşurinţă s-a apreciat ca Mircea cel Bătrân a fost
înmormântat după maniera occidentală, făcându-se o legătură între costumul său de modă
apuseană, din faimoasa pictură murală 5 şi ritualul de înmormântare. Nu s-a pus problema verigii
de legătură între mormintele cu nişă din lumea franco-germană şi sarcofagul lui Mircea.
Mormintele cu nişă nu lipsesc nici din Transilvania, Ungaria şi Polonia, zone de contacte
culturale mult mai apropiate Ţării Româneşti, dar acestea se datează mai timpuriu, cu precădere
în veacul al Xll-lea6 , în nici un caz în secolele XIV-XV, în aşa fel încât să fi putut servi de model
'V.Drăghiceanu. Mormântul lui Mircea-Vodă cel Bătrân, în BCMI, 24, ian.-mart. 1931, p.20-24.
2
P.Chihaia, Date in legătură cu biserica curţii domneşti din Gmpulung Muscel, în Biseriui Ortodoxă Romană,
79, nr.11-12. 1961, p.1.044.
3 V.Drăghiceanu, op.cit„ p.21-22; P.Chihaia, Date noi despre necropola primilor Basarabi din Curtea de Argeş,
în Studii şi Comunicări. Piteşti, 2, 1969, p.138 .

4
. Ch.Pilet, A. Alduc-le-Bagousse, J.Blondiaux, L.Buchet, G.Greven, J.Pilet Lemere, Les Necropoles de Giberville
(Calvados). Fin du V siec/e - fin du Vlf siec/e apries j.C., în Archeologie Medievale, 10, 1990, p.46-47, fig.28-29,
pl.30, 35; P.Husi, E.Lorans, C.Theureau, Les pratiques funeraires â Saint Maxeme de Chinon du V siec/e, au XVII!' siec/e,
în RevueArcheologiquedu Centre dela France, 19, l, 1990, p.138, 140, fig.10.
5
C.Nicolescu, Istoria costumului de curte in ,tările romdne. Bucureşti, 1970, p.85.
6
A.loniră. Das Grâ'berfeld von Marienburg und die deutsche Siedlung in Siebenbiirgen. Ein archJ'ologischer
Beitrag zur Geschichte des Burzenlandes im IZ. und 13. /arhundert, în Zeitschrift fiir Siebenbiirgische Landeskunde, 19,
H.2, 1996, p. 123-126. Vezi acolo şi bibliografia mormintelor cu nişă din Europa.
125
Observaţii asupra sarcofagului lui Mircea cel Bătrân
pietrarilor care au cioplit sarcofagul voievodului român. Aşadar filiera pe care a venit acest
sarcofag, pe drept cuvânt de tradiţie apuseană, trebuie căutată în altă parte.
Direcţia pe care ne-o indică cel de-al doilea element al sarcofagului, capacul, este cea
sud dunăreană. Bunele analogii pe care acesta le are cu monumentele contemporane sârbeşti
sau, mai precis, cu aşa numitele "stecak"-uri bosniace, au fost, de asemenea, observate de către
specialişti 7 • La prima vedere se pare că avem de-a face cu un 1Ţ1onument hibrid: sarcofag apusean,
cu capac balcanic, folosit pentru înmormântarea personajului cu rangul social cel mai înalt,
domnul Ţării Româneşti.
Descoperirea pe teritoriul Bosniei, în cadrul câtorva necropole, a unor sarcofage cu nişă
din piatră sau lemn, acoperite cu capac de tipul "stecak", cvasi-contemporane mormântului lui
Mircea, repune problema filierei acestuia într-o nouă perspectivă.
La Pavlovc (lângă Sarajevo, Bosnia). într-o necropolă de tip "stecaka", cu câteva zeci de
morminte, s-au găsit patru sarcofage din piatră şi două din lemn cu nişă pentru cap, conţinând
ca inventar denari de Raguza bătuţi în perioada 13 71-1421 8 . La Şi la (regiunea Travnik, Bosnia).
un sarcofag din piatră, cu nişă pentru cap, în interiorul căruia se aflau cinci monede (patru
piccoli italieni emişi de episcopi anonimi, în secolele XIII-XIV;. un denar al reginei Maria a
Ungariei < 1382-1384>) şi un coif (scufie din dantelă pentru femei) după moda italiană a secolului
al XV-lea9 • Un alt sarcofag din piatră, cu nişă pentru cap, a fost descoperit la Cukle (lângă Guca
Gora, regiunea Travnik, Bosnia). El aparţinea unui copil 10 • Deşi nu conţine elemente de datare,
credem că a fost contemporan cu primele.
Mai putem menţiona ca aparţinând mediului sud-dunărean şi mormântul M 7, din
biserica patriarhală de la Preslav (Bulgaria). format din dale de piatră având o nişă semicirculară
în dreptul capului. Nu are o cronologie precisă, dar a fost considerat ca datând "spre evul
mediu târziu" 11 (probabil secolele XIII-XIV, n.n.).
Este cunoscut faptul că lumea sud dunăreană a cunoscut numeroase contacte cu Occidentul
încă de timpuriu, mai ales prin intermediul Veneţiei şi Raguzei. Sarcofagele la care ne-am referit
aparţin, fără îndoială, unor personaje cu un anume statut social, deloc modest, fără să putem
preciza însă dacă au fost catolici (mai cu seamă în regiunea Travnik, în Bosnia) sau ortodocşi, ştiut
fiind faptul că mormintele cu nişă îi caracterizează doar pe primii. Se pare însă că în veacul al XIV-
iea, când în Occident moda mormintelor cu nişă era pe cale de a se stinge, fiind înlocuită de
soluţii interioare simple, dublate de apariţia gisanţilor pe capacele sarcofagelor, ca modalitate
mai complicată, dezvoltată din lespezile funerare, de reprezentare a însemnelor laice sau
ecleziastice ale defuncţilor, în unele regiuni din Balcani, aflate în strânse legături, posibil chiar
înrudiri, cu lumea vestică, sarcofagul cu nişă a fost preluat ori a persistat ceva mai mult, ca semn
al prestigiului social. Obiceiul nu s-a răspândit însă, aşa cum s-a petrecut în Apusul Europei, în
secolele X-XII. Dacă acolo el a arins aproape un nivel de masă, pentru săraci, în locul sarcofagului,
fiind practicată o groapă funerară cu nişă, în lumea Balcanilor a rămas un apanaj al anumitor
persoane din cadrul elitelor sociale.
Prezenţa la Cozia a sarcofagului cu nişă nu se datorează deci vreunei legături exprese a lui
7
P.Chihaia, op.cit., p.138, nota 14.
8
L.Zeravic Grobo vi ispod stecaka na Povlovcu kod Darajeva, în GZM - A, NS., 3 7, 1982, p. 180-184, fig. I ,
p.188-191, 198-199, 201-202, tab.1-2.
9
1. Cremosnic, Srednjevjekovna kapa iz Bile kod Travnika, în Glasnik. .. , 7, 1952, p.113-114, fig.1-2.
10
M.Mandic, Sarkofag od mu/jike s djecjim kosturom iz Cukli kod Guce Cora, în GZM - A, 40, 2, 1928, p. 55-
56, fig.I.
11
D.Ovcarov, Z.Aladzov, N.Ovcarov, Go/emijat carski dvorec vav Veliki Pres/av I. P!'es/avskata patriarsija prez
X vek. Sofia, 1991 , p. 12, fig. 11 , p.85-86, fig. 124-126, p. 135.
126
Mircea cu Occidentul, prin sau fără intermediul Ungariei, ci unor strânse legături cu Serbia.
Acestea, - lucru ştiut, - au fost consolidate prin mai multe căsătorii între membrii familiilor
domnitoare din Ţara Româneasca şi Serbia, contactate timp de mai multe generaţii 12 • Costumul
de tip apusean. din tabloul votiv, purtat de catre Mircea cel Bătrân, prezent în moda de la
curtea regelui Sigismund de Luxemburg 13 • nu poate argumenta o legătură cu tipul de sarcofag,
cu nişă pentru cap, al aceluiaşi personaj. Costumul, ca de altfel şi sarcofagul, au fost specifice
comunităţilor catolice din Apusul Europei, dar au pătruns, din secolul al XIV-iea, şi în anumite
medii balcanice. Din acel loc şi nu din altă parte sarcofagul a fost preluat şi de catre Mircea cel
Bătrân, primul şi singuFul domn român înmormântat după acest ritual.
Observations sur le sarcophage de Mircea L 'Ancien

(Resume)
L'auteur reprend la discution sur une ancienne decouverte archeologique: le sarcophage
de Mircea I' Ancien, prince de Valachie ( 1386- 1418), enterredans I' eglise du Monastere Cozia. Le
sarcophage est taille en pierre d'apres le forme du corps humain, appartenent donc au type
nomme "anthropomorphe" ou avec "loge cephalique". On retrouve ce rituel funeraire dans le
monde catholique du ve jusqu'au xve siecles. Le couvercle taille en pierre suivant le contour du
sarcophage a une forme de tronc de pyramide. ce genre de couvercle, nomme stecak est usuel
dans le monde medievale balkanique, notemment en Bosnie aux x1v·-xv• siecles. On croyait
anterieurement que le modele du sarcophage este venue directement de !'Occident, mai
l'existence de plusieurs decouvertes de tombes a sarcophages "antropomorphes" tailles en
pierre ou en bois, avec des couvercles de type steCdk . en Bosnie, a Pavlovc, Billa et Cukle,
datant de l'epoque de Mircea l'Ancien, ont conduita l'opinion que le prince roumain a adopte
ce type de sarcophage d'i~i. li faut tenir compte aussi des bonnes relations, meme de parente,
entre Ies souverains valaques et serbes au XIVe siecles, qui expliqueraient cette influence. Sans
doute. ce modele de sarcophage, en depit de son origine occidentale, a ete adopte pour la
tombe de Mircea par l'intermediaire de la Serbie.
Liste des figures

Fig. 1. Le sarcophage de Mircea cel Bătrân. Plan horisontal et section.
12
C. jirecek, Geschichte der Serben. I. Gotha, 1911, p.414.
'3R. Theodorescu, Bizan,t. BalCilfli, Occident. La inceputurile culturii medievale româneşti (secolele X-XIV}.
Bucureşti, 1974, p.322.
127
Observaţii asupra sarcofagului lui Mircea cel Bâtrân
~--- -- -----1~3- - -- -----J

.4
I
~ I
I
I I I
I
--q39-{; -- ·O,Jf5- p
_____ _. I 9' I ~
I
r<--0 I J'I- - ~I I
I . I
I - - -··- O,f$-- - I
I „' I
I ~i>" I
I
I .CQ~tl I
...!ik...
--to, s-o---~
L--- --- --·
,;: "-7( I\
I
\
\
,,
11 I
1'
\
\ I:
\
\
,.
11
I
'•I I
~·
~I
I!
I I
,,
I I
I
I
,.
I I
--0,31{-~
I I I
~- -- -'J,.a
I I
„.
I I
t<---- 0/1.s:- - +f
1
Fig.1. Sarcofagul lui Mircea cel Bătrân. Plan orizontal şi secţiune.
128
Un vechi cimitir românesc la fosta biserică

greco-catolică din Orăştie
GHEORGHE PETROV
Într-un vechi cartier al oraşului Orăştie, într-o zona de case situata la sud-est de cetate,
peste râul Gradiştei şi în stânga drumului care iese spre Costeşti, pe actuala strada Petru Maior, se
afla un vechi cimitir care a funcţionat pâna târziu, dupa cel de-al doilea război mondial (fig. t)
Într-o margine a cimitirului, se afla ruina fostei biserici greco-catolice a oraşului. Ea purta hramul
Sf.Nicolae şi a funcţionat ca lacaş de cult pâna în anul 1946, când a fost dezafectata odata cu
darea în folosinţa a unei noi biserici unite, ridicata undeva mai aproape de centrul oraşului, pe
actuala strada Gheorghe Lazăr. Rămasa în parasire şi fiind construita din caramida, odata cu trecerea
timpului, oamenii locului au demolat-o aproape în întregime, refolosind materialele de
construcţie recuperate la alte întrebuinţări. Astăzi se afla în picioare doar altarul, corpul navei
fiind dispărut în întregime. Denivelările terenului lăsau însa sa se întrevadă traiectul celorlalte
ziduri care astăzi nu mai sunt la suprafaţa solului, putându-se astfel remarca întregul plan al
fostei biserici.
Ştim ca în evul mediu, românilor le fusese interzisa aşezarea în zonele centrale ale oraşelor,
ei fiind cel mult acceptaţi şi toleraţi sa locuiască la periferiile acestora. Cu toate ca şi românilor
din Orăştie le-a fost barata calea sa se aşeze în oraş, într-un verdict dat la 1574, într-un proces
"intentat de către românii de la Orăştie, contra judelui local", se stabilise obligaţiile "românilor de
la Orăştie". Ei vor beneficia, printre altele, şi de dreptul construirii unei biserici de piatra, clădita
cu ajutorul negustorilor macedo-români stabiliţi în oraş 1 • Acea biserica ortodoxa, - situata la
momentul edificării, în suburbia inferioara a oraşului 2 , - exista şi astăzi, dar într-o forma modificata
şi amplificata, faţa de construcţia iniţiala 3 .
O alta biserica româneasca a existat pe teritoriul oraşului, în suburbia superioara, şi aceasta
reprezinta unul dintre subiectele propuse pentru aceste pagini. Primele informaţii documentare
c.;\re se referă la o biserica situata în aceasta zona, le aflam din Conscripţia episcopului Klein, din
anul t 733, unde se vorbeşte de o parohie veche (atunci greco-catolica), cu 214 credincioşi români
'· A.Amlacher, Urkundenbuch zur Ceschichte der Stadt des Stuhkes Broos bis zum LJbergang Siebenburgens
unter ErbfOrsten aus dem Hause 6sterreich. Sibiu, 1879, doc.nr. 160; I.Iliescu, T.lstrate, Oraştie - 750 de ani. Deva,
1974, p.66, 79.
2
Prin "suburbie inferioară: înţelegem unul dintre cartierele mărginaşe ale oraşului, unde în evul mediu şi
epocile următoare, locuia o parte din populaţia românească. Tot o zonă periferică, locuită de către români, era şi
"suburbia superioară", ambele numite aşa după poziţionarea lor în teren, în raport cu cursurile de apă (Grădiştea şi
Sibişelul) care străbat teritoriul oraşului.
3
Informaţii despre biserica cu hramul "'Adormirii Maicii Domnului" din Orăştie, vezi la M.Munteanu, BiseriCil
veche ortodoxa din Oraştie, în MB, XII, nr. 1-4, 1962, p. 92-%; M.Porumb, lnscrip,tii inedite de la Or.!iştie, în ActaMN, 3 1/
li, 1994, p.275-277.
129
Un vechi cimitir românesc la fosta biserică greco-catolică din Orâştie
şi cu trei preoţi 4 • Dupâ statistica românilor din Ardeal, fâcutâ de comisia condusâ de câtre
generalul Adolf Bucow, în perioada 1760- 1762, rezultâ că în suburbia superioarâ din Orăştie
era o biserică unitâ la care slujea un singur preot, în parohie fiind înregistrate un numâr de 13
familii de credincioşi 5 . Se afirmâ câ în 1742 unirea cu biserica Romei s-ar fi consolidat prin
întoarcerea familiei preoţeşti Oprea Pop Ilieş şi a lui Pavel Socaciu, la stâruinţa cărora s-a început
construirea unei noi biseriei. Dintr-o altâ informaţie documentarâ, aflâm că în anul 181 O, arzând
biserica cea veche (probabil cea edificatâ începând cu anul 1742), s-a construit, prin efortul lui
Popa Ioan Ilieş, o altâ biserică. Acest nou edificiu a fost prevâzut de la început cu o boltâ de
cărâmidâ peste încâperea altarului, care apoi, în 1817, a fost extinsâ şi peste nava bisericii. Este
interesant de ştiut că pentru susţinerea acestui efort constructiv, însuşi împâratul Francisc I a
contribuit personal cu o sumâ de 160 de florini 6 .
Nu putem şti sigur dacă construcţia ridicatâ începând cu anul 1 742 a fost o biserică de
lemn sau de zid. Oricum aceea a ars în anul 181 O, dupâ care, fie pe acelaşi amplasament sau în
apropierea construcţiei distruse de foc, s-a edificat o altâ biserică din piatrâ şi cărâmidâ. Informaţii
documentare despre o biserică românească mai veche de anul 1700, care sâ fi fost situatâ în
suburbia superioarâ sau, mai precis, în zona actualului cimitir, nu avem 7 •
Nu vom trece mai departe cu expunerea noastrâ fârâ sâ abordâm, fie şi sumar, un interesant
episod din istoria Orâştiei, care ar putea sâ aibâ o oarecare legâturâ cu subiectul nostru. Ştim că
hramul fostei biserici greco-catolice a fost Sf.Nicolae. Acest hram este pomenit pentru prima datâ
la 1522, într-un act testamentar lâsat de către Ştefan Olahus, tatâl umanistului Nicolae Olahus,
care, între anii 1504-1 520, a fost judele regesc al Orâştiei 8 . El îşi manifesta dorinţa de a fi îngropat
dupâ moarte, în biserica care atunci purta acest hram 9 . Nici o altâ biserică medievalâ de pe
"teritoriul oraşului, nu are astâzi acest hram. Biserica reformatâ din cetate, care pânâ în secolul al
XVI-iea, a fost catolică, avea hramul Sf.Ambrozie, iar biserica Mânâstirii franciscane, pe acela al
Sf.Elisabeta. Este cunoscut însâ faptul că, în anumite cazuri, hramul unei biserici se poate medifica
în timp. Totodatâ, la o bisericâ, hramul se poate transmite de la o construcţie care, din anumite
motive, a fost distrusâ sau pârâsitâ, la o alta care, fie pe acelaşi amplasament sau în altâ parte, a
înlocuit-o. Evoluţia hramurilor este un indicator pentru refaceri radicale, reluâri dupâ perioade de
întrerupere în funcţionare ori alte evenimente deosebite. Din pâcate, în literatura de specialitate
nu dispunem de nici un fel de studii de referinţâ privitoare la frecvenţa, râspândirea şi posibila
cronologie a hramurilor de biserici 10 •
Data morţii lui Ştefan Olahus nu ne este cunoscutâ. Ştim doar că în anul 1520, ajuns la o
vârstâ înaintatâ, a fost înlocuit în magistratura pe care o deţinea cu fiul sâu Matei. Dacă prevederile
testamentului din 1522 au fost respectate, este de presupus că saşii şi-au îngropat judele, catolic
ca şi ei, în cimitirul sau cripta bisericii din cetatea Orâştiei 11 , biserică care atunci putea sâ aibâ
hramul Sf.Nicolae. Este greu însâ de susţinut ipoteza că un jude regal, de religie catolică, nobil
al regatului Ungariei, a putut fi înmormântat într-o biserică românească din oraş care ar fi avut
atunci hramul Sf.Nicolae, chiar dacă am presupune că hramul s-ar fi transmis în timp, de la o
4
N.Togan, Statistica românilor din Transilvania fn 1733, în Transilvania, XXIX, 1898, p.204.
5
V.Ciobanu, Statistica românilor ardeleni din anii / 160-/ 162, în AllN.C/uj. III. 1924-1925, p.698.
6
Şematism istoric. Lugoj, 1903, p.389.
7
Ibidem. Seria cronologică cunoscută, a preoţilor care au slujit în bisericile acestei parohii româneşti, începe
cu anul 1700, când îl avem nominalizat pe preotul Adam.
8
EgyhJztortenelmi emlekek. I ( 1520-1529). Budapest, 1902, p.55-56.
9
Şt. Bezdechi, Familia lui Nicolae Olahus, în AllN. Cluj. V. 1928-1930, p. 74-78.
10
Adrian A.Rusu, Ctitori şi biserici din Ţara Haţegului. Satu Mare, 1997, p.146-147.
"Şt.Bezdechi, op.cit., p.77; l.S.Firu, C.Albu, Umanistul Nicolaus Olahus (1493-1568). Bucureşti, 1968, p.51.
130
veche biserică de lemn, care exista în secolul al XVI-iea, la o altă biserică de zid care a înlocuit-
o mai târziu. În acest caz, s-ar putea lua, eventual, în discuţie originea românească a lui Ştefan 12 ,
şi dorinţa lui expresa ca după moarte, trupu1 sau sa fie îngropat în biserica românească care
atunci, am putea presupune, că avea acest hram.
Tentaţia verificării acestei informaţii documentare, dar şi mai mult. posibilitatea desoperirii
eventualelor urme ale unei biserici mai vechi, ne-au îndemnat sa efectuam o cercetare arheologică
pe locul bisericii demolate 13 • S-au practicat următoarele secţiuni arheologice: S 1 (14 x 2,50 m),
pe relaţie est-vest, cu latura nordică perpendiculară pe mijlocul zidului tâmplei, cealaltă latura
fiind spre sud; casetele A şi B, ambele cu dimensiunile de 1 x 1 m, pornind direct şi fără
martori, de pe laturile de nord şi de sud ale lui S 1, la un metru de capătul vestic al secţiunii
(fig.3/1 ); S 2 (7 x 2 m), pe relaţia nord-sud, perpendiculară pe S 1, cu un martor de 0,50 m între
ele, latura estică aflându-se la o distanţă de 8,50 m înspre vest, faţă de zidul tâmplei (fig.3/2).
În urma cercetărilor arheologice s-a putut stabili cu precizie planul fostei biserici demolate.
Lungimea bisericii, de-a lungul axei est-vest, măsurata pe exteriorul zidurilor, este de 17 m,
lăţimea la vest fiind de 6,80 m, iar la est, pe traseul zidului tâmplei, de 6,60 m. Altarul bisericii,
care se mai păstrează şi astăzi în picioare, este nedecroşat şi are o formă heptagonala, la vest
fiind închis de zidul tâmplei. Acesta din urmă era prevăzut cu trei deschideri pentru uşile de
acces în altar (fig.4/1 ). Corpul navei este uşor dezaxat, înspre nord-vest. în raport cu axa altarului
(fig.2).
Construita în întregime din cărămida, pe o fundaţie din piatra de râu, legata cu mortar,
biserica a fost prevăzuta cu patru perechi de pilaştri din cărămida, adosaţi pe interiorul zidurilor
de nord şi de sud ale navei. Aceşti pilaştrii, dispuşi la intervale aproximativ egale, aveau rolul
de a susţine patru arce dublouri, care întăreau probabil o boltă semicilindrică, care acoperea
spaţiul navei. Intrarea în biserică se afla pe latura vestică, iar în zidurile de nord şi de sud ale
navei se aflau practicate şase deschideri pentru ferestre (câte trei pe fiecare latură), dispuse
fiecare în spaţiul dintre doi pilaştrii 14 • Alte trei ferestre se aflau dispuse pe trei dintre laturile
altarului. Un mic zid de fundaţie, din piatră de râu, aflat la o distanţa de şapte metri spre vest de
zidul tâmplei, separa corpul navei într-un naos şi pronaos. Urmele unei bârne de lemn aflate la
partea superioara a acestei fundaţii, dovedeşte faptul că separaţia navei a fost făcută printr-o
structura de lemn. În exteriorul bisericii a funcţionat un pavaj din piatră de râu, nelegată cu mor-
tar, sesizat în săpătură doar în sectorul de sud-vest. Probabil că el înconjurase întreaga clădire.
Din punct de vedere arheologic, biserica nu prezintă un interes deosebit. Ea a
fost construita, după cum am arătat, în intervalul 1810-181 7, lucru deplin confirmat,
de altfel, şi -pe cale arheologică. Făcând abstracţie de zidurile şi fundaţiile bisericii
moderne, interesante sunt însa mormintele descoperite, care, după cum s-a observat,
nu au nici un fel de legătura cu edificiul amplasat, mult mai târziu, peste ele. Au fost
dezvelite şi cercetate un numat de 25 de morminte (M 1 - M 25), câteva dintre ele fiind_,
mai mult sau mai puţin, deranjate în timpul săpării şanţurilor pentru fundaţiile bisericii,
altele fiind parţi~I suprapuse de către aceleaşi fundaţii. Defuncţii se aflau depuşi în gropile
12
I.Lupaş, Doi umanişti români in secolul al XVI-iea, în AllN.Cluj, IV, 1926-1927, p.338; l.S.Firu, C.Albu,
op.cit., p.49.
' 3 Cercetarea arheologică s-a desfăşurat pe parcursul a două campanii de săpături, care au avut loc în perioada
20-31 august 1993 şi 6-15 iulie 1994. Mulţumim în mod deosebit colegului nostru dr. Z.K.Pinter, de la Universitatea
"Lucian Blaga" din Sibiu, pentru întregul sprijin acordat, şi fără de care această intervenţie arheologică nu ar fi fost
nicidecum posibilă.
14
Aceste detalii constructive sunt cunoscute dintr-o fotografie a bisericii, făcută cândva înainte de ultimul
război mondial.
131
Un vechi cimitir românesc la fosta biserică greco-catolică din Orăştie
de înmormântare, culcaţi pe spate, la adâncimi care variau între - 1,28 şi - 1,88 m. Majoritatea
scheletelor au fost orientate vest-est, cu capul la vest şi picioarele spre est, în unele cazuri (M 8,
M 1O, M 23) constatându-se o dispunere pe direcţia sud-vest-nord-est, sau doar o uşoară deviaţie
spre această direcţie, în cazurile lui M 2 şi M 7. Un caz izolat îl reprezintă M 18, care era orientat
nord-vest-sud-est. Toţi defuncţii au avut braţele aşezate pe lângă trup, antebraţele fiind îndoite
din cot şi depuse amândouă pe abdomen, sau doar unul pe abdomen şi celălalt pe piept. Cuiele
şi resturile de lemn putrezit, sesizate la mai toate mormintele, - mai puţin la cele care au fost în
întregime deranjate, - a dovedit faptul că defuncţii au fost înmormântaţi în sicrie de lemn.
Inventarul funerar descoperit este destul de modest, la multe morminte lipsind cu
desăvârşire. Predomină monedele funerare, care s-au găsit la 12 morminte, ele fiind depuse, la
înmormântare, pe piept, lângă cap şi, în cele mai multe cazuri, într-una din mâini (M 1- M 4, M 9,
M 10, M 14, M 16, M 18, M 23 - M 25). La M 5 şi M 22 s-au găsit copci pentru îmbrăcăminte.
Forma lor, extrem de simplă, se întâlneşte în inventarul multor alt_or cimitire româneşti din aceeaşi
vreme 15 şi nu numai. M 1O a avut pe piept un şirag de mărgele din pastă de sticlă. Piesele
componente au dimensiuni variabile, predominând cele mici. Alături de marea majoritate a
mărgelelor care au formă sferică, uşor turtită la extremităţile prevăzute cu orificii pentru trecerea
suportului (fir metalic), există şi unele din categoria celor mici, care sunt de formă ovală, uşor
alungite, confecţionate prin tehnica suflatului. Gama coloristică a mărgelelor este destul de variată:
la piesele mai mici întâlnim culorile alb, albastru, negru, maro, verde, iar la piesele mai mari,
negru. alb şi verde. Între piesele care compun acest şirag, se remarcă un mic medalion sub forma
unei rozete, compus din opt pietricele rubinii, faţetate (piatră granată faţetată), încastrate, prin
presare la cald, într-un suport confecţionat dintr-un chit special. folosit în vechime la astfel de
monturi (cretă de munte). Aranjarea şiragului de mărgele, aşa cum apare în desen (fig.5/1 ),
reprezintă propria noastră reconstituire, fără să avem certitudinea că succesiunea componentelor
nu a fost alta. De la M 24 s-au recuperat câteva fragmente dintr-o dantelă realizată din fire metalice
pe suport textil, care ornamenta corsajul persoanei înmormântate. Firul textil este de tip celulozic
(cânepă), iar firele metalice, care sunt confecţionate sub forma unor benzi din fier, sunt realizate în
tehnica briliant în cazul celor subţiri, cele mai groase fiind netede. Fragmentele recuperate sunt
îmbibate în săruri de cupru solubile care s-au cristalizat pe acestea 16 • Dantela a fost lucrată cu
ciocănele din două variante de fir metalic (neted şi briliant, respectiv miez de cânepă înfăşurat în
bandă de fier). Două fire metalice netede, groase şi prinse paralel, desenează un vrej meandric cu
arcuri largi. Spaţiile astfel create sunt umplute cu rozete realizate din briliantul mai subţire. După
toate probabilităţile, dantela aceasta ornamenta corsajul persoanei înmormântate, acest lucru
fiind un argument clar, care ne face să credem că era purtată de o femeie. Corsajele rochiilor din
secolele XVII-XVIII sunt decorate cu pasmanterie sau dantelă, dispuse în jurul decolteului şi al
răscroiturii pentru braţe (unu-trei rânduri), pe faţă şi pe spate (două-şase rânduri verticale). uneori
întreaga suprafaţă a corsajului fiind acoperită cu dantelă 17 •
Cronologic, emisiunile monetare aparţin unor monarhi habsburgi şi poloni, din veacurile
XVI-XVII (Ferdinad I, Rudolf al II-iea, Matia al II-iea, Leopold I, Sigismund al III-iea). Cea mai
veche monedă descoperită este o emisiune din anul 1538, a lui Ferdinand I, iar cea mai nouă
15
M.Roska, Un vechi cimitir românesc in fostul sat Vărarea din jud. Bistr~ta-Năsăud. Cluj, 1924. p.25, 27;
G. Baltag. Podoabe din secolele XIV-XVIII din inventaru/ necropole/or de la Streisingeorgiu şi Strei - jude.ful Hunedoara.
în RMM.MIA. nr. 1, 1978, p.54, 56; Adrian A.Rusu. Vechea biseriG:f din Nălap Oud.Hunedoara), în EN. I. 1991. p. 139.
16
Analiza chimică a fost efectuată de către d-na ing.Doina Boroş de la Laboraforul Zonal de Restaurare din
Cluj-Napoca.
17
Mulţumim şi pe această cale d-nei Ana Maria Szoke, de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, pentru
sprijinul acordat în obţinerea unor informaţii de natură tehnică şi artistică, referitoare la această categorie mai specială de
materiale.
132
aparţine epocii lui Lepold I (1696). Cele mai multe monede (opt piese), aparţin perioadei de
început a veacului al XVII-iea, fiind emisiuni din vremea lui Matia al II-iea şi Sigismund al III-iea.
Deşi cel mai vechi mormânt descoperit ( M 23), avea o monedă care îl datează în prima jumătate
a veacului al XVI-iea, nu este exclus ca, în ansamblul cimitirului să fi existat şi alte înmormântări
contemporane ori mai vechi.
În continuare, dăm descrierea celor 25 de morminte descoperite şi cercetate:
M 1: schelet întreg de copil mic, cu I = 0,52 m, descoperit în S 1, la adâncimea de - 1,28 m. Orientat
vest-est, defunctul este culcat pe spate, cu capul spre vest. antebraţul drept fiind îndoit din cot şi aşezat pe
piept, iar antebraţul stâng pe abdomen. În stânga craniului a fost descoperit un denar întreg şi negăurit din
timpul domniei lui Matia al II-iea, emis pentru Ungaria în 1616 18 •
M 2: schelet întreg de copil mic, descoperit în S 1, la adâncimea de - 1,52 m, parţial surprins în
spaţiul secţiunii. De la nivelul superior al femurelor, membrele inferioare intră sub fundaţia zidului iconostasului,
fără să fie deranjate. Având orientarea vest-est, cu o uşoară deviaţie spre sud-vest-nord-est, defunctul este
culcat pe spate, cu capul spre vest, ambele braţe îndoite din cot pe abdomen. În mâna dreaptă a fost
descoperit un denar întreg, dar găurit într-o margine, al lui Rudolf al II-iea, emis pentru Cehia în 1586 18 •
M 3: craniu izolat al unui adult, descoperit în S 1, lângă talpa fundaţiei zidului sudic al navei bisericii.
A fost distrus de şanţul de fundaţie al bisericii. Se afla la adâncimea de - 1,38 m; lângă el s-a descoperit un
denar întreg şi negăurit din vremea domniei lui Matia al II-iea, emis pentru Ungaria în t 617 20 •
M 4: schelet întreg de personaj mai tânăr, cu I= 1,34 m, descoperit în S 1, la adâncimea de - 1.42 m.
Partea stângă a trupului a rămas nedezvelită, deoarece intra în profilul nordic al secţiuni, partea superioară a
calotei craniene se afla chiar sub talpa fundaţiei zidului vestic al navei bisericii. Având orientarea pe relaţia vest-
est. este culcat pe spate, cu capul spre vest, antebraţul drept îndoit din cot şi aşezat pe abdomen. În mâna
dreaptă a fost descoperit un denar fragmentar Matia al II-iea, emis pentru Ungaria în 161321 •
M 5: schelet întreg de adult, cu I= 1,52 m, descoperit în S 1, la - 1. 75 m. Orientat vest-est, pe spate,
cu capul spre vest, antebraţul drept îndoit din cot şi aşezat pe piept, antebraţul stâng pe abdomen; braţul
drept este îndepărtat de trup, iar cel stâng este coborât pe lângă acesta. Tibiile intrau parţial sub fundaţia
zidului iconostasului; situat sub M 1. Poseda un mic accesoriu vestimentar, de tipul unei copci, confecţionată
din sârmă de cupruzz (fig.5/3).
M 6: schelet deranjat de adult, descoperit în S 1, cu oasele adunate aproape în întregime şi depuse,
de către cei care au săpat fundaţia sudică a bisericii, lângă ea - 1,45 m; fără inventar.
M 7: scflelet incomplet de adult, descoperit în S 1, la - 1,48 m. Orientat vest-est, cu o uşoară deviaţie
spre sud-vest-nord-est. A fost tăiat de la nivelul superior al membrelor inferioare de groapa lui M 14. Tibiile
plasate ca la M 2. E.ste anterior începutului secolului al XVII-iea.
M 8: schelet incomplet de adult, descoperit în S t, la - 1,48 m. Are orientarea sud-vest-nord-est.
Păstrate parţial oasele membrelor inferioare, restul scheletului fiind distrus de groapa de fundaţie a zidului
sudic al bisericii; aceleaşi picioare intră parţial sub fundaţia unuia dintre pilaştri de pe interiorul bisericii; fără
inventar.
M 9: schelet întreg de copil mic, descoperit în S 1, cu I = 0,68 m, la - 1, 70 m. Orientat vest-est,
culcat pe spate, cu capul spre vest, ambele antebraţe îndoite din coate şi aşezate pe abdomen. În mâna
dreaptă s-a găsit un denar î~treg Matia al II-iea, emis pentru Ungaria în 1613 23 •
M 1O: schelet întreg de copil, cu I = O, 78 m, descoperit în S 1, la - 1,85 m. Orientat sud-vest-nord-
est, culcat pe spate, cu capul spre sud-vest, ambele braţe pe lângă trup, antebraţul stâng îndoit din cot pe
piept, cel drept pe abdomen. În mâna stânga s-a descoperit un denar întreg Matia al II-iea, emis pentru
18
Huszar L., Habsburg-hJzikirâlyokpenzei(l5Z6-1657). Budapest, 1975, p.122-123, nr.241 (= CNHlll/I).
Mulţumim pe această cale, domnului dr. Fr.Pap, de la Muzeul Naţional de istorie a Transilvaniei, pentru sprijinul acordat
în determinarea acestor monede.
19
Ibidem, p. 107-108. nr. 160.
20 Ibidem, p.122-123, nr.241.
21
Ibidem.
22 Muz.Naţ.lst.Tr. inv.nr. F.26987.
23
CNHlll/I, p.122-123, nr.241.
133
Un vechi cimitir românesc la fosta biserica greco-catolica din Orăştie
Ungaria în 160924 . Din jurul craniului şi zona superioară a pieptului au fost recuperate mărgele de sticlă de la
un şirag25 (fig.5/1 ).
M 11 : oasele unui membru inferior (tibia şi peroneul piciorului stâng) aparţinătoare unui schelet de
adult, descoperit în S 1, aflat lângă şi sub fundaţia zidului sudic al navei bisericii, restul se găseşte, nederanjat,
sub fundaţia bisericii. Aflat la - 1,87 m, este culcat pe spate, fiind orientat vest-est; fără inventar.
M 12: schelet de adult, cu I aproximativă= 1,54 m, descoperit în S 1, la - 1, 75 m. Surprins parţial, de
la nivelul inferior al pieptului în sus, fără braţul stâng, restul aflat sub fundaţia pilastrului de pe latura sudică a
bisericii, în naos. Orientat vest-est, pe spate, cu capul spre vest, ambele braţe îndoite din cot şi aşezate pe
abdomen; fără inventar.
M 13: schelet aparţinător unui personaj mai tânăr, descoperit parţial în S 1, la - 1,60 m, între fundaţia
zidului sudic al navei şi M 12, de la femure în sus se află sub fundaţia zidului sudic al navei. Orientat vest-est,
pe spate, cu capul spre vest; fără inventar.
M 14: schelet întreg de adult, cu I = 1,86 m, la - 1,88 m, descoperit în S 1. Orientat vest-est, este
culcat pe spate, cu capul spre vest, antebraţele îndoite din cot şi depuse pe abdomen. În mâna dreaptă s-a
descoperit un gross întreg emis în vremea lui Sigismund al III-iea, regele Poloniei, în 161226 . Urme de
material textil descoperite pe ambele feţe ale monedei, dovedesc ca moneda a fost înfăşurată sau introdusă
într-o mica punguliţă, înainte de a fi aşezată în mâna defunctului.
M 15: schelet întreg de adult, cu I = 1,67 m, descoperit î~ S 1, la - 1,63 m. Orientat vest-est. pe
spate, cu capul spre vest, antebraţul drept puternic îndoit din cot şi aşezat pe piept, antebraţul stâng pe
abdomen.
M 16: schelet de adult, descoperit parţial în S 1 , la - 1, 70 m. De la nivelul inferior al pieptului în jos,
scheletul intră în profilul estic al secţiunii. iar braţul drept se află imediat sub talpa fundaţiei zidului nordic al
bisericii. Orientat vest-est. pe spate, cu capul spre vest, braţele pe lângă corp, antebraţele sub zid. În partea
stângă a pieptului. se afla un denar fragmentar emis în timpul lui Matia al ll-lea 27 .
M 17: schelet deranjat de adult, descoperit în S 2, la adâncimea de - 1, 75 m, lângă talpa fundaţiei
zidului nordic al navei bisericii. A fost distrus de şanţul de fundaţie.
M 18: schelet incomplet de personaj tânăr, cu I= 0,52 m, descoperit în S 2, la adâncimea de - 1,32
m. S-au păstrat cu craniu, mâna stângă, cu antebraţul îndoit pe piept. coloana vertebrală şi partea stângă a
bazinului, restul acoperit de un mormânt contemporan, nedezvelit. Orientat nord-vest-sud-est. Între oasele
degetelor de la mâna stângă s-a descoperit o monedă găurită, foarte uzată, nedeterminabilă.
M 19: schelet deranjat de adult, descoperit în S 2, la - 1,63 m, sub forma unei aglomerări de oase,
deranjate de un mormânt contemporan, nesăpat.
M 20: descoperit în S 2, distrus de acelaşi mormânt contemporan ca M 19; craniu izolat de adult, -
1,60m.
M 21: schelet incomplet de copil mic, descoperit în S 2, la adâncimea de -1,42 m. Deranjat parţial
de groapa de fundaţie a zidului nordic al navei bisericii şi de groapa lui M 23. Orientat vest-est, pe spate, cu
capul spre vest.
M 22: schelet incomplet de personaj tânăr, descoperit în S 2, la - 1,54 m. De la nivelul pieptului,
partea superioară intră în profilul vestic al secţiunii, iar membrul inferior stâng a fost distrus de groapa lui M 2,5.
Orientat vest-est, culcat pe spate, cu capul spre vest, ambele antebraţe îndoite din cot, dreptul aşezat pe
bazin, iar stângul mai sus, oblic pe piept. În partea inferioară a pieptului a fost găsită o copca de tip "moş şi
babă", confecţionată din sârmă de cupru 28 (fig.5/2).
M 23: schelet de adult, descoperit în S 2, la adâncimea de - 1,70 m. Orientat sud-vest-nord-est.
culcat pe spate, cu capul spre sud-vest, ambele braţe îndoite din cot şi împreunate deasupra bazinului. Partea
superioară intră în profilul vestic al secţiunii. Între oasele degetelor de la mâna dreaptă, a fost descoperit un
denar întreg emis în timpul lui Ferdinand I, emis pentru Ungaria, în 153829 •
24
Ibidem, p.122, nr.239.
25
Muz.Naţ.lst.Tr. nr.inv.26986.
26
M.Gumowski, Handbuch der Polnischen Numismatik. Graz, 1960, p.121, nr.949.
27
Datorită stării proaste de conservare, fiind ruptă în mai multe bucăţi, anul emisiunii monetare nu a putut fi
precizat.
28
Muz.lst.Naţ.Tr.inv.nr. F. 26988.
29
CNHlll/I, p.81-82, nr.40.
134
M 24: schelet întreg de adult. descoperit în S 2, la - 1,80 m adâncime, fiind orientat vest-est, pe
spate, cu capul la vest. Ambele braţe îndoite din cot şi împreunate deasupra bazinului, iar membrele inferioare
intră parţial sub profilul estic al secţiunii. Între oasele degetelor de la mâna dreaptă, se afla o monedă, găurită
la o margine, de trei creiţari, emisă în timpul domniei lui Leopold I, pentru Austria, în 169630 . Din veşmintele
defunctului s-a mai păstrat. şi au fost recuperate, câteva fragmente dintr-o dantelă confecţionată din fire
metalice pe suport texti1 31 (fig.4/2) .
.· M 25: schelet întreg de adult, descoperit în S 2, - 1,83 m, în dreapta fui M 24. Orientat vest-est, pe
spate, cu capul la vest. ambele braţe erau îndoite din cot, stângul fiind aşezat puţin oblic deasupra bazinului.
iar dreptul mai SUS, oblic pe piept. iar capetele membrelor inferioare intră sub profilul estic al secţiunii. Groapa
a fost parţial deranjată de M 22. În partea stângă a pieptului, probabil căzută dintre oasele degetelor de la
mâna dreaptă, s-a descoperit un gross, găurit la o margine, emis în vremea lui Sigismund al III-iea. regele
Poloniei, în t 607 32 •
Mormintele cercetate fac parte dintr-un cimitir care, în vechime, se afla, după toate
probabilităţile, în jurul unei biserici care nu putea fi decât o construcţie de lemn. Urme ale
acestei biserici nu s-au găsit pe locul cercetat şi ocupat mai târziu de biserica modernă, de zid.
Acest lucru este confirmat de rezultatele cercetării arheologice, din poziţionarea mormintelor
mai ales, dar şi din lipsa oricăror urme care ar putea să provină de la o talpă de fundaţie, ori a
unor urme de incendiu. Vechea biserică se afla amplasată undeva prin apropiere, într-un alt loc
din fostul cimitir. Intervenţia arheologică, limitată doar la cele două secţiuni executate pe locul
bisericii de zid, va putea, în viitor, prin extindere, să aducă noi date şi lămuriri privitoare la
întinderea cimitirului, eventual la nuanţarea cronologiei sale, şi la amplasarea vechiului lăcaş
de cult al românilor din Orăştie.
Un vieux cimetiere roumain a I' ancienne eglise

greco-catholique de Orăştie
(Resume)
Dans un vieux quartier de la viile Orăştie (dep.Hunedoara) se trouve un cimetiere qui
etait en fonction jusque l'apres-guerre. Dans une marge du cimetiere ii y ont Ies ruines d'une
ancienne eglise greco-catholique construite entre 181 O et 181 7 et demolee apres 1946. La
posibilite de decouvrir certains vestiges d'une eglise plus ancienne, dans la plac;:e de celle
demolee, a determine l'execution des fouilles archeologiques. Deux sections sont fouille,
ciont on a decouvert et cherche 25 tombeaux. En jougent apres l'inventaire recupere de ces
tombeaux (monnaies, perles en verre, d'accessoires metaliques de vetement), elle datent du
xv1e-xvne siecles. Les tombeaux font partie d'un ancien cimetiere, situe probablement autour
d'une eglise de bois, ciont Ies vestiges n'ont ete pas decouverts archeologiquement, mais
laquelle fut, peut-etre, placee dans un autre endroit du vieux cimetiere.
Explication des figures

Fig. 1. Plan de la viile de Orăştie
Fig.2. Plan general des fouilles arheologiquee et de l'eglise greco-catholique
Fig.3. 1. Plan de section S 1; 2. Plan de section S 2
30 J.Appel, Repertorium zur Munzkunde des Mittelalters und der neuern Zeit. 2/11. Wien, 1822, p.987, poz.209.
31
Muz.Naţ.lst.Tr. inv.nr. F.26989.
32 M.Gumowski, op.cit., p. I 2 I, nr.941.
135
Un vechi cimitir românesc la fosta bisericâ greco-catolicâ din Orăştie
Fig.4. 1. Vue de l'autel , ouest-est; 2. Fragments de dentelle decouverts en M 24;

Fig.5. 1. File de perles decouverts en M 1O; 2. Agrafe pour vetement {M 22) ;
3. Agrafe pour vetement (M 5.)
LE.GE.NDA
ORÂSTIE
' CD Fosta biserică greco-catolică
@ Biserica greco-catolică
@ Biserica ortodoxă
@ Cetatea Orăştiei
Fig. t . Planul oraşului Orăştie .
,.
se. i :so
r--- -
1
I
r
-- --- --- -
I --1 ,------
r- - .J L ___ ... - -1 :- - - - - - - -
I L---J
I
I
Si
---- ------
Fig. 2 . Planul general al săpăturilor arheolosice şi a bisericii greco-catolice.
136
O.____.....
lm
..,,
·tM · V'
Sl
2
Fig. 3. Planul secţiunii S 1; 2. Planul secţiuni i S 2.
Fig. 4 . 1. Vedere dinspre vest spre est â altarului; 2. Fragmente de dantelă descoperite în M 24.
137
Un vechi cimitir românesc la fosta biserică greco-catolică din Orăştie
~
~
&O ~ • -Q
•2
3
Fig. 5. t. Şirag de mărgele descoperite la M t O; 2. Copcă pentru îmbrăcăminte (M 22) ;

3. Copcă pentru îmbrăcăminte (M 5).
138
Mormântul unei femei din familia Frangulea,

din necropola nr. 1 de la Piua Petri (Oraşul de
Floci), corn. Giurgeni, jud. Ialomiţa
DANA MIHAI
În vara anului 1995 s-au reluat cercetările pe grindul 6, un cartier al oraşului medieval
cunoscut sub numele de Oraşul de Floci (vezi planul general). Cu acest prilej am surprins limita
sudică a necropolei 1, necropolă cercetată cu ani în urmă de către Radu Lungu şi Teodor Papasima 1 •
În campania amintită au fost cercetate şase morminte, dintre care trei copii şi trei adulţi (Pl.2).
Cel mai interesant mormânt din punct de vedere al inventarului funerar, de altfel unul
dintre cele mai bogate morminte descoperite până în prezent în situl amintit, este mormântul
nr.6, plasat la sud de altarul bisericii nr. 1.
Mormântul aparţine unei femei adulte, tinere, judecând după dentiţie, care a fost depusă
într-un sicriu de lemn, prevăzut cu capac. Craniul era uşor înclinat spre dreapta, iar mâinile
aşezate pe abdomen. Din costumul purtat s-au păstrat câteva fragmente din vălul de pe cap,
precum şi o parte din tunica pe feţele căreia s-au găsit cusături cu fir de argint 2 • Inventarul
funerar este destul de bogat, fiind compus din următoarele piese:
- două ace de văl din argint şi 11 ace mici, din bronz, care prindeau un văl ce acoperea
capul (pi. 1/1 );
- o pereche de cercei din argint (pi. 1/2);
- 11 copcii de argint, care prindeau o tunică lungă (pl.1 /3);
- un inel sigilar (pi. 1/4), în câmpul căruia sunt inscripţionate literele TPD;
- o monedă raguzană datată în anul 1642 (pl.1/5, 1/6).
Inventarul acestui mormânt îl vom detalia mai jos.
1. Acele de văl (pi. 1/1), lucrate din argint, au capul format dintr-un disc convex pe care
este aplicată o floare cu opt petale, realizate din două fire subţiri, răsucite. Petalele au suprafaţa
emailată în albastru turcoise, alternînd cu verde. În centru este o casetă înaltă, circulară, având la
mijloc un cristal de stâncă faţetat. Pe spatele discului este sudat spinul acului. Unul dintre cele
două ace s-a păstrat fragmentar. Lungimea = 53mm; </J floare = 16 mm.
Asemenea piese au mai fost descoperite la Oraşul de Floci. Un ac asemănător celui prezentat
acum a fost descoperit la biserica Sf.Vineri din Tirgovişte, dar el este de bronz şi se termină la un
capăt cu o floare cu şase petale şi cu o montură centrală pentru piatră, datată la sfârşitul secolului
' L.Chiţescu şi colab., Cercetări arheologice in anul 1979 la Piua Petri (Oraşul de Floci), com. Giurgeni. jud.lalom~ta,
în CA, IV, 1980, p. 120-121.
2
Părţile de textile din mormântul nr.6 se află în laboratorul specializat al Muz.Naţ.lst. a României.
139
Mormântul unei femei din Familia Frangulea, din necropola nr. 1 de la Piua Petri (Oraşul de Floci)
al XVl-lea 3 . Alte piese asemânâtoare au mai apârut şi în necropola de la Precista - Galaţi. În

mormintele 4 t şi 43 au fost descoperite 14 ace de argint, dintre care unul avea terminaţia în
formâ de rozetâ, cu t 4 granule pe margine4 • Un ac apropiat a fost regâsit în mormântul nr.3,
aparţinâtor domniţei Ancuţa, înmormântatâ la Comana, în anul 1667. Se termina cu o floare cu
cinci petale şi o perlâ centralâ 5 .
Cea mai apropiatâ analogie o gâsim în cavoul nr.4 de la Câtâlui - Câscioarele, în care s-
au descoperit t 7 ace de argint. Mormântul respectiv a aparţinut Mariei Corbeanu, soţia lui
Udrişte Nâsturel 6 .
2. Ace mici de văl, 11 la numâr, care ajutau la fixarea mai bunâ a vâlului, sunt lucrate din
bronz, sunt simple, cu cap sferic şi o şânţuire uşoarâ, pe linia medianâ. Lungimea = 43 mm.
Acele simple ajutau la fixarea vâlului pe cap, alâturi de cele împodobite, care se
poziţionau spre tâmple sau, în general, lateral. Aţa cum o dovedeşte chiar poziţia în care au fost
descoperite cele douâ tipuri diferite de ace, cel ~impiu a fost fixat undeva la capâtul celui de
vâl. Acest tip de ac, foarte simplu, are o cronologie la fel de largâ ca şi aria sa de râspândire. S-
au gâsit, spre exemplu, în tezaurul de la Sihleanu 7 • dar şi la Buda, în mormântul unei fete de-a
doamnei Neaga8 . S-au mai descoperit la Retevoieşti, fiind datate în secolul al XVl-lea9 . Foarte
asemânâtor este şi cel descoperit în mormântul XIV, de la Snagov 10 • Este suficient dacâ amintim
aici doar pe cele gâsite la Oradea, în numâr de 18, descoperite pe suprafaţa vechiului palat
episcopal, a câror datare pare sâ aparţinâ secolului al XVl-lea 11 •
3. Cerceii sunt lucraţi din argint aurit, în forma pandantivilor. Cârligul de prindere este
articulat la o plâcuţâ care are o monturâ în forma unui caliciu, din fir metalic, în care este fixat o
turcoizâ. Plâcuţa are câte douâ bucle, la marginea superioarâ şi inferioarâ; prin cele de sus este
prinsâ bucla cârligului, iar prin cele de jos pandantivul. În prelungirea cârligului existâ douâ tije
la capetele cârora se aflâ câte o perlâ. Pandantivul propriu-zis este un cristal în formâ de lacrimâ
faţetatâ, compus din douâ jumâtâţi. Este înconjurat de o bandâ de metal îngustâ, având un fir
torsionat pe linia medianâ şi brodat de câte un fir simplu, ondulat, ale cârui bucle depâşesc
puţin marginea bentiţei. Lungimea = 38 mm.
4. Copcile de la tunicâ au fost lucrate din argint aurit. Peste copca din fir, cu cârlig, este
sudatâ o plâcuţâ traforatâ în forma unei flori cu şase petale, flancatâ de doi boboci, pe câte o tijâ
scurtâ, cu douâ frunze la bazâ. Lungimea = 20 mm; lungimea A = 13 mm.
Copcii au mai fost descoperite în mormintele celor cinci necropole de la Oraşul de
Floci, începând cu copciile simple şi încheind cu forme elaborate, dar dintr-un metal comun şi
de o manierâ mai simplistâ decât cele prezentate de noi. Putem aminti cele din argint, cu
floare simplâ (Muz.Naţ.lst., nr.inv.152.667), piese din bronz care descriu o floare cu şase petale
(Loc.cit., nr.inv.137.998), dar şi piese mai complicare, în forma unor rozete cu 12 petale, având
la mijloc o piatrâ (Loc.cit., nr. inv. t 76. 130).
3
l.Chicideanu, M.Georgescu. Un mormânt de la sfârşitul secolului al XVI-iea in incinta curţii domneşti din
Târgovişte. în Chronica Valachica. V. 1973. p.81-84.
•.Aneta Anghel, M.D.Matei, D.B.Nanu, Necropola medievală Precista Glla,ti, în Materiale, XVll/2. 1993, p.527.
5
Lia Bătrâna. Podoabe din necropola fostei mănăstiri Comana. în BMI. nr.2. 1973. p. 10-16.
6
Gh.Cantacuzino. G.Trohani. Cercet;irilearheologice dela Gftălui- Giscioarele. în G4, III. 1979, p.286. ftg.25/1. 2.
7
Eugenia Neamţu, Le tresor de parures et des objets de Sihleanu, dep. de Brăila. în Dada, XXIV, 1980, p.346,
ftg.1/9. 4/2.
8
V.Drăghiceanu. Săpăturile de la Buda, Lapoş, Tisău, în BCMI. 1931, p.174, ftg.33.
9
O.V.Rosetti, Săpăturile arheologice de la Retevoieşti, în Materiale. VI. 1959, p. 713. ftg.14/9.
10
Idem. Săpăturile arheologice de la Snagov, în Publica.fia Muzeului Bucureşti, 1931, p.31. ftg.50. El avea
alături un ac de păr de argint, cu partea superioară "asemănătoare unei flori, cu opt raze înconjurătoare".
11
Informaţie amabilă Adrian A.Rusu, responsabilul şantierului arheologic de la cetatea Oradea.
140
La Sangov s-au descoperit copcii de argint care au partea superioară acoperită cu smalţ,
dar mult mai puţin elaborate decât cele de la Oraşul de Floci' 2 • Copciile care ajutau la prinderea
costumului, descoperite în mormântul nr.6, îşi găsesc analogii în mormintele 56 şi 236, din
necropola de la Câmpul Şanţurilor, din Suceava, piese lucrate din argint aurit, care se compun
dintr-o plăcuţă ajurată, cu marginile polilobate, datate în secolele XV-XVl' 3 . Mai simple, din punct
de vedere al execuţiei, sunt cele descoperite în aşezarea rurală de la Bătineşti, datate în prima
jumătate a secolului al XVI-iea 14 •
Asemănătoare pieselor din mormântul nr. 6 sunt însă copcile doamnei Neaga de la Buda 15 •
5. Inel s~ilardin argint, turnat, cu o verigă subţire, din care se formează scaunul sigilar,
circular. Pe acesta a fost gravat un cartuş dreptunghiular, cu literele TPD. Deasupra cartuşului este
gravat un motiv decorativ simplu, în zig-zag, care imaginează o coroană. </J verigă = 16 mm, </J
sigiliu = 9 mm.
6. Monedă din argint, raguzană, datată în anul 1642, pe avers este scris: av.S. BLASIUS -
RAGUSll 1642, iar pe revers TUTA - SALUS 16 •
Problema apartenenţei mormântului este rezolvată destul de simplu de inscripţia inelului
sigilar. În documentele secolului al XVII-iea, apare frecvent, ca martor. în Oraşul de Floci, boierul
Frangulea. El este amintit începând din 18 iulie 1640 şi până în 1649 17 • Având în vedere
prescurtarea consonantică de pe inelul descoperit în mormântul nr.6, am putea, cu foarte bun
temei, să-l atribuim unei membre feminine (soţie, fiică) a familiei locuitoare în Oraşul de Floci,
purtătoare a numelui Frangu/ea.
A grave of Frangulea' s woman discovered in the first

cemetery from Piua Petri (Oraşul de Floci)
(Abstract)
ln 1995, during the archaeological excavation at Oraşul de Floci, in the first cemetery,
was discovered a rich tomb. The inventory of the tomb were composed of 11 simple and two
decorated head pin, a part of earring, a seal ring and 11 appliques for clothes. The tomb is dated
with a coin of 1642.
Explanation of the figures

th
PI. 1. Jewelries and appliques for clothes found in the 6 tomb of the first necropolis:
1 head pin; 2 earring; 3 applique; 4 seal ring; 5-6 ragusean coin.
Pl.2. Piua Petri (Oraşul de Floci). Map of diggings.
11
V.Drăghiceanu, op.cit., p.31, fig.52.
1
l Paraschiva V.Batariuc, Necropola de la Cimpul Şan,turilor de la Suceava, în Arh.Mold., XVI, 1993, p.229, fig.
6/20.
14
A.Paragină,
V.Bobi, Aşezarea ruralâ medievalâ de la Bâtineşti, în Materiale, XVl/2, 1993, p.495.
15
V.Drăghiceanu.
op.cit., p.174, fig.33.
16
Identificarea a fost făcută de Paraschiva Stanciu, căreia îi mulţumim şi pe această cale. Vezi M.Reşetar, în
Dubrovacika Numizmatika, 1924, nr. I 561.
17
Ciltalogul documentelor Ţârii Româneşti. V. Bucureşti, 1985, p. 74; idem, VI. Bucureşti. 1993. p.549.
14 t
Mormântul unei femei din Familia Frangulea; din necropola nr. 1 de la Piua Petri (Oraşul de Floci)
2
3
5 6
PI. 1. Obiecte de podoabă şi accesorii vestimentare descoperite în mormântul nr.6 din

necropola 1, sec. XVII, Oraşul de Floci, corn. Giurgeni , jud. Ialomiţa~ 1. Ac de văl; 2. Cercel;
3. Aplice; 4. Inel; 5-6. Monedă raguzană.
142
ORAfUL DB l"LOCI punct Piua Petrl, comuna Giurgeni, judeţul Ialomiţa

r·· ·~1
[!] extras din planul
~~] bl.9e11d 41 necropole rulnA vtdbOA
. general: Grindul 6
·-·-, ,--,
! "< j Joculnle de lemn (cu contur [G...J Grindul nr...
[.'.'..._. subţlle
locallzArtle problcmattoc)
~~ =t!:=t.!~
ŢI
I _, . clAdlrt cu funda!le de plall11. Prelucrare computer1zaU
r---1 ""'pttttv de clr.'lmldl.. de Eugen S. Teodor
: 8!
l --·-···.)
atcUcre f'] CIAdlri actuale
IOOm
_ ........._ \) () ,{_--~
_________________________ _ ~--· __
- ---- ',-....•=---------------
- ------ ----- -·-· ---- - - ·- ------- - --
_-_-_-_-_-_-_ . --•.,.,---....,·=---=•=--,- - - ---- -- -- -- ------ -- ---- - - - - - - ----- . o
b- t :> --- ~ ,_._ ~00-

-100
il - - 200 --·-- .
-1 50
/ \
.G . l
\
c:tJJ
/
'
\
\
o )
.•...- 150- -...
o /
'\ \
. ..• ''•.' I' '
\
't
''I •< ! I
j
I
„. . /
I
I I
.. - 100 ·
/ /
/
/
/ \ G.
/ \ '
\! '. \
'.
( \
G.6b
\ ··· ...\ '\ \
)
/
G.6a
!
/ \
\
'
' i
\ \ /
I \ /
-200
\ '
'·
\
\ //
„
! -l50 \
\
(
)
\
\
\\ \
G.7a
\
\
-lcio
\ I
\
\
\
\
\
\
'
'
; \ I ..•.
···. - .-„„- ..
PI. 2 . Piua Petri (Oraşul de Floci). Planul general al săpăturilor.
143
Mormântul unei femei din Familia Frangulea, din necropola nr. 1 de la Piua Petri (Oraşul de Floci)
144
Im Miereschtal entdeckteBewaffnungsstilcke
und Teile militărischer Ausrilstung
karolingischer Herkunft
ZENO-KARL PINTER
Bereits im Altertum war das Gebiet des Mieresch-Tals ein bedeutender Zugangsweg
aus Zentraleuropa zum inneren Karpatenbecken, einem Raum, in dem unterschiedliche
Menschengruppen auf ihrer Suche nach Bodenschătzen - vor allem nach dem lebenswichtigen
Salz - aufeinandertrafen. Dieser „Salzweg" zeichnet sich, wie das auch anzunehmen ist, in
sămtlichen historischen Zeitaltern durch besonders reichhaltige archăologische Funde aus, und
bereits seit dem vergangenen Jahrhundert hat die arch~ologische Forschung diese materielle_n
Spuren cier Vorgeschichte und des Altertums verwertet. Den FundstGcken aus cier Anfangszeit
des Mittelalters hatte man allerdings nicht die ihnen gebuhrende Aufmerksamkeit gewidmet,
wobei der falsche Eindruck erweckt wird, das der besagte Raum in diesem Zeitabschnitt an
Bedeutung eingebuBt hătte; wir werden im folgenden, anhand einer zwar eingeschrănkten, aber
bedeutenden Kategorie archăologischen Materials zu beweisen versuchen, daB dem nicht so ist.
ln den Bestand cier alten Sammlung des Nationalen Museums der Vereinigung (Muzeul Unirii)
in Karlsburg / Alba Iulia ist unter cier Nummer 226 eine bruchstUckhafte, stark korrodierte
Schwertklinge eingegangen. (Abb. l-a) Der Fundort sowie die Fundumstănde des StGcks sind
nicht genau festlegbar, die starke Korrosion lăBt jedoch auf eine Lagerung in cier Erde oder im
Wasser schlieBen.
Die Gesamtlănge des StGcks betrăgt heute 722 mm, dabei miBt das KlingenbruchstGck
664 mm. Auch vom Griff ist bloB eine Lănge von 58 mm erhalten. Die Griffangel miBt am
Klingenende 32 mm und an dem erhalten gebliebenen Griffende 19 mm, wobei die Dicke an
diesen Stellen 2,8 bzw. 1,6 mm betrăgt. Die Schneiden verlaufen groBtenteils nahezu parallel,
mit einer Breite. die etwas um den Wert von 50 mm variiert und nur der Spitze zu 42 mm miBt,
was uns schluBfolgern lăBt, daB die Spitze ein nicht sehr groBes StGck eingebuBt hat. Die besonders
breiten Blutrinnen sind auf der gesamten Lange cier Klinge zu erkennen; 29 mm am Griff, 24 mm
in der Klingenmitte und 18 mm am Klingenende. Was jedoch an diesem bruchstuckhaft erhaltenen
FundstGck am interessantesten erscheint, ist seine Herstellungsmethode und die auf der Klinge in
Erscheinung tretenden Zeichen. Dieses Schwert wurde durch vollstăndige Damaszierung
angefertigt, wobei der Abschnitt der Blutrinnen den damaszierten Kern bildet, auf den die
Schneiden angeschweiBt wurden. 1 Dieser Kern weist ein geflochtenes „Fischgrăten"-Muster auf,
das infolge der stark fortgeschrittenen Korrosion gut erkennbar ist. Ebenfalls dem KorrosionsprozeB
' M. SACHSE. Die Restaurierung von Damaszenstahl, in Arbeitsbl.!itter filr Restauratoren, 1 l -1 /1978, S. 115 ff.
145
Bewaffnungssti.icke karolingischer Herkunft
ist es zuzuschreiben, daB die Schneiden sich stellenweise vom damaszierten Kern losgelost
haben. Etwa 100 mm von dem Klingenende wurde in der Kehlung zu beiden Seiten ein aus
damasziertem Draht gefertigtes Symbol eingeschmiedet, und zwar so, daB die Klinge im Grunde
genommen von den beiden sich beri.ihrenden Einstichen durchbrochen wird. Auf einer der
Klingenseiten ist eine Spirale eingeschmiedet und auf der anderen, genau entgegengesetzten
Seite ist durch Anwendung des gleichen technischen Verfahrens ein Zeichen angebracht worden,
das als eine Hakenkreuz-Variante oder als ein Kri.ickenkreuz gedeutet werden kann. Sowohl die
Spirale als auch das Hakenkreuz sind Sonnensymbole, die bereits seit dem Altertum Verwendung
fanden. Da es sich - zieht man die Form und die Damaszier-Verarbeitung in Betracht - um ein in
das 8.-1 O. jahrhundert2 datierbares Sti.ick handelt, sind diese Zeichen mit Sicherheit Runensymbole.
Die Spirale tritt in der Runensymbolik als Merkmal des Sonnenzyklus und der Transzendenz auf,
sie versinnbildlicht das in anderen Dimensionen sich stăndig erneuernde, vor aliem unter dem
Schutze Odins stehende Leben. 3 Durch das Ausfi.ihren dieses Zeichens beabsichtigte man
vermutlich, die Transzendenz der Klinge fur ihre Nutzung in der anderen Welt, der Walhalla,
„vorzubereiten". Das Hakenkreuzzeichen erscheint in der Runensymbolik als „siegende Sonne"
und gehort zu der Gruppe der Sieges-Runen. Es handelt sich somit.ebenfalls um ein Sonnenzeichen,
das gleich der sich in Bewegung befindenden Spirale die bestăndige Rotationsbewegung der
Sonne darstellt. Das Runen-Hakenkreuz hat gli.ickverheiBende und unheilwehrende Bedeutung
und ist gleich der Spirale ein Sinnbild der Wiederkehr des Sonnenlichts, des wiederkehrenden
Lebens, des Kreislaufes des Geschehens, der Unendlichkeit. 4 ln diesem Zusammenhang kann
die Anwendung dieses Zeichens auf einer Waffenklinge ăhnlich gedeutet werden, wie jenes
der Spirale, mehr noch kann vermutet werden, daB dieses Zeichen fur den Waffentrăger eine
gli.icksbringende, beschi.itzende Funktioh erfi.illen sollte. Bei den Nordgermanen, den Wikingern,
wurde das Zeichen als „Thors Hammer" gedeutet, d.h. als Symbol des Donnergottes und der
entfesselten Naturgewalten; urspri.inglich jedoch war es vermutlich das Symbol des hochsten
Gottes Odin. 5 Es gibt aber auch Meinungen, laut denen das gleiche umgekehrte Zeichen, das
„ri.icklăufige" Hakenkreuz, eine ganz andere Bedeutung birgt, als Symbol der Lebensvernichtung
und des Todes 6 , und das Zeichen auf der Karlsburger Schwertklinge konnte infolge der
Ungenauigkeit seiner Ausfi.ihrung auch als ein solches „ri.icklăufiges" Hakenkreuz" betrachtet
werden. ln diesem Fall liegt die Symbol-Deutung fi.ir eine todesbringende Waffe năher, wie dies
auch an der ăhnlichen Darstellung auf einer in Mi.incheberg entdeckten Speerspitze zu vermuten
ist. 7 Solche Sinnbilder konnen nicht nur als Symbole magischen lnhalts, sondern auch als
Meisterzeichen gedeutet werden. 8 Das Hakenkreuz oder das Kri.ickenkreuz tritt hăufig auf
Waffenklingen frănkischer Herkunft auf. Der arabische Philosoph Al Kindi (ţ 870) vermerkte i.iber
die frănkischen Schwerter, daB sie von besonderer Qualităt seien und an dem oberen
Klingenabschnitt mit Kreuzen, Kreisen und Halbmonden versehen sind. 9 Tatsăchlich stammt
die Mehrheit des typenăhnlichen Materials aus dem west- und dem mitteleuropăischen Raum,
aus den ehemaligen Gebieten des frănkisch-merowingischen oder karolingischen Staates 10 •
2
W. Menghin, Das Schwert im friihen Mittelalter, Stuttgart, 1983, S. 17 ff.
3
K. Renck-Reichert, Runenfibel, Heilbronn 1938, S. 79.
4
j. Lechler, Vom Hakenkreuz, Leipzig 1925, S. 34 ff.
5
K. Renck Reichert, a.a.O., S. 77 f.
6
5. Ebenda., 78.
7
Ebenda.
8
Kirpicnikov, A.N., in Waffen und Kostiimkunde, 28-1/1986, S. 15.
9
5. Ebenda, 16 f.
10
A. Geibig Beitrăge zur morpho/ogischen Entwicklung des Schwertes im Mittelalter; Neumi.inster, 1991, S.
256,276,282,329,Abb.46,66, 72, 119.
146
Mit der Karlsburger Schwertklinge und deren eingeprăgten Zeichen vergleichbare FundstGcke
sind jedoch sowohl im nordischen Raum: in Finnland (Tampere oder Helsinki mit einem Griff
des „Typus L" nach Petersen 11 ) oder in Norwegen (in Rimstadt mit einem Griff des „Typus G"
nach Petersen 12 ) als auch im ostlichen Raum, in Gnesdowo („Typus V" nach Petersen) anzutreffen;
anhand derselben Symbole wird behauptet, daB diese Klingen ebenfalls aus dem frănkisch
rheinischen Raum stammen, selbst wenn sie mit Griffen nordischer Art versehen wurden. 13
Aufgrund der allgemeinen Kennzeichen der Klinge kann mit Sicherheit vermerkt werden,
daB das zu untersuchende StGck als einhăndig zu betătigende Hiebwaffe konzipiert war. Vergleiche
mit bereits bekannten, ăhnlichen Funden lassen darauf schlieBen, daB das Schwert mit einem
leichten, vermutlich gelappten Knauf des Tyus „V" oder „L" - Petersen versehen war. Das
vollstăndige Damaszieren dieser Waffen ist rur die frănkischen Werkstătten bis ins 8. bzw. 9.
jahrhundert kennzeichnend 14 , wobei der gleiche Zeitabschnitt auch rur die Klingeninschriften in
Frage kommt 15 , was wiederum mit der von Al Kindi vorgenommenen Datierung gănzlich
Gbereinstimmt. lnfolgedessen ist die Karlsburger Schwertklinge (lnv. Nr. 226) - trotz fehlenden
Knaufs und Parierstange - mit ziemlicher Sicherheit in das 8. bis 9. Jahrhundert zu datieren.
Ein typologischer und chronologischer Bezug lăBt sich im Falie des vorliegenden StGcks mit einem
ebenfalls aus Karlsburg / Alba Iulia stammenden Ortband herstellen, das im Jahre 1943 ohne
genaue Fundangaben in den Bestand des Klausenburger Museums eingegangen ist und welches
bereits in mehreren Studien untersucht wurde. 16 (Abb. 1-d)
Ebenfalls in alten Sammlungen, diesmal im Stadtmuseum von Broos / Orăştie, werden
zwei weitere, besonders interessante WaffenstGcke aufbewahrt, bzw. eine Lanzen- und eine
Speerspitze.
Die Lanzenspitze (Abb. 11-b) gehort zu der von der Fachliteratur als „FIGgellanze"
bezeichneten Kategorie. Dieses StGck ist im groBen und ganzen gut erhalten, nur an der Offnung
der TUiie und im Bereich der beiden Klingenschneiden ist es vom Rost befallen.
Die Gesamtlănge des StGckes miBt 486 mm, wovon die Klinge 380 mm betrăgt unci ciie TUiie
106 mm. Die Klinge ist massiv unci mit einer Mittelrippe versehen, ciie in cier Verlăngerung cier
TUiie in Erscheinung tritt. Die Rippe ist entlang cier Mittellinie auf der gesamten Klingenflăche
sichtbar, tritt jecioch auf cier einen, in TGllennăhe befincilichen Hălfte besser hervor. Die maximale
Breite cier Klinge ist 56 mm, ciie Dicke betrăgt 14 mm in TGllennăhe unci 12 mm an cier
Klingenspitze. Die Tuile mit einer maximalen Dicke von 38 mm ist mit „FIGgeln" versehen, die je
55 mm lang sinci. Auf dem erhalten gebliebenen Abschnitt der TUiie ist keine Durchbohrung zu
sehen, wie dies hăufig bei solchen StGcken der Fall ist (zur Befestigung mittels eines Nagels auf
dem Holz der Lanze).
Die MaBe und die morphologischen Eigenheiten dieses FundstGcks sind rur eine sehr
schwere Lanze der Art kennzeichnend, wie sie insbesondere in den Kămpfen der Reiterei zum
Einsatz gekommen ist. DarstelluQgen solcher Waffen sind rur die Zeitspanne vom 8. bis t O.
11
]. Leppăaho, 5p.!iteisenzeit!iche Waften aus Finnland. 5chwertinschriften und Waftenverzierungen des 9. -12.
/h., in 5uomen Muinaismuistoyhdistyksen Aikakauskirja Finska Fornminnesf6reningens Tidskrift. 61/1964, S. 22:2-4, S.

23, Abb. 2b,3b,4c; p. 24: 2, S.25, Abb. le.
12
]. Petersen, DeNorske Vikingesverd, in Videnskapsse/kapets5kr. 2, Hist.-Filos, Kristiania, 1919, S. 85, Abb.
72.
13
A.N. Kirpicnikov, in Waffen und Kostiimkunde, 28-1/1986, S. 6, Abb. l; S. 14 Taf. IV-8.
14
W. Menghin, a.a.O. S. 19.
'5 A.N. K.irpicnikov, a.a.O. S. 16.; ]. Leppăaho, a.a.O„ S. 12 ff.
16
M. Roska, in K6zlemenyek4/1944, S. 102-108; K. Horedt, in 5C/114 5/1954, S. 497-499; ders„ Untersuchungen,
S. 141; ders., Siebenbilrgen im Frilhmitte/alter. Bonn 1986, S. 81 ; K. Bakay, in Acta Archaeo!ogiCii Academiae 5cientiarum
Hungaricae, 19/1967, S. 126.
147
Jahrhundert spezifisch, wobei als treffendstes Beispiel einer solchen Waffe die ins 9. Jahrhundert
datierte, in cier Bibliothek des Sankt-Gallen-Klosters verwahrte Miniatur zu nennen ist. (Abb. 1-b)
Die sogenannten „Flugel" sollten nicht etwa zum leichteren Flug einer derartigen Waffe dienen,
die ubrigens zum Werfen viei zu schwer war, sondern sie waren dazu bestimmt, das Durchbohren
des Feindes wăhrend des ZusammenstoBes cier Reitereinheiten zu verhindern, was zum
Entzweibrechen oder dem Verlust cier Lanze hătte ruhren konnte.
Die bereits bekannten und festgelegten Typologien beschreiben Fundstucke ăhnlicher
Struktur. Jan Petersen ordnet solche Lanzenspitzen in seiner Typologie nordischer Waffen dem
Typus „B" zu 17 , die in Wikingergrăbern zusammen mit Schwertern des Typus „S" aufgefunden
wurden, was eine Datierung in die Zeitspanne vom 8. bis t t. jahrhundert ermoglicht. 18 ln seiner
Arbeit betreffend die Ausrustung zur Zeit GroBmăhrens untersucht Al. Ruttkay eine durch Zufall
in Mul'a, (Rar6spuszta) 19 • entdeckte Waffe, die er dem Typus „I", d.h. zeitlich betrachtet dem 9.
jahrhundert, zugeordnet hat. 20 ln Ungarn stellte L. Kovacs eine von anderen Waffengattungen
ges·onderte, nur fi.ir die Lanzenspitzen geltende Typologie auf; dabei werden die ăhnlichen Stucke,
die sg. „frănkischen FIUgellanzen". cier 3. Gruppe zugeordnet und weitlăufig in das 9. bis t t.
Jahrhundert datiert. 21 Die Spitzen, die von ihrer Form und Dimension her mit jener aus Broos
die groBten Ăhnlichkeiten aufweisen. wie beispielsweise die aus Kecskemet-Belvaros, werden
jedoch ins 9. jahrhundert datiert. 22 ln jungerer Zeit ist es J. Szentpeteri, cier die schweren, mit
„Flugeln" versehenen Lanzenspitzen aus Ungarn cier spătawarischen Zeit, d.h. dem 8. bis 9.
Jahrhundert zuordnet. wobei er ihre frănkische Herkunft unterstreicht sowie die Tatsache, daB
ciiese Waffen sich ganz sichtbar von cien leichten, zur Awarenzeit verwendeten WaffenstUcken
abheben. 23 Aus cier Herzegowina ist eine Lanze bekannt, ciie dem zur Untersuchung stehenden
StUck gleicht. Sie wurcie zusammen mit einem Schwert in cier Ortschaft Stolac-Cairi in einem
Grab entdeckt, wobei man beicie Waffen cien karolingischen zugeorcinet und sie ins 9.
Jahrhunciert ciatiert hat. 24 Von lnteresse ist es festzustellen, daB in cier einschlăgigen Literatur
aus RuBlanci 25 , Finnland 26 ocier Polen 27 keine cierartigen Funde bekannt sinci, wodurch sich das
Verbreitungsgebiet cier „frănkischen Flugellanzen" gegen Osten abgrenzt und in groBen Linien
mit dem zu einem bestimmten Zeitpunkt unter karolingischem EinfluB stehenden Raum
ubereinstimmt. Die Brooser Lanze scheint somit cier am ostlichsten gelegene bis heute entdeckte
Fund dieser Art zu sein.
Desgleichen in cier alten Sammlung des Brooser Museums wirci eine Speerspitze
aufbewahrt (Abb. li-a). cieren Gesamtlănge 380 mm miBt. Die Klinge ist schlank,
weicienblattformig und weist ein im Schnitt rhombisches Profil von 250 mm auf. Die maximale
17
J. Petersen, a.a.O., S. 23, Abb. 8.
18
5. Ebenda, 147, Abb. 117.
19
A. Ruttkay, Waffen und Reiterausrilstung des 9. bis zur ersten Hiilfte des 14. jahrhunderts in der S/owakei, in
S/ovenskâArcheo/6gia, XXlll-1/1975,S. 159, Abb. 12-2, XXIV-2/1976, S. 299.
20
A. Ruttkay, The Organization of Troops, Warfare and Arms in the Period of the Great Moravian State, in
Slovenska Archeo/6gia, XXX- I I 1982.
21
L. Kovacs, A honfogla/6 magyarok landzsâi es lcfndzsâstemetkezesilk, in Alba Regia, Xl/1970, S. 100 ff.,
Abb. 4, 1-8, Abb. 5, 1-2.
22
5. Ebenda, 86, Abb. 4, 1.
23
J. Szentpeteri, Waffentriiger des Awarentums im Karpatenbecken, in Acta Archaeologica Academiae
Scientiarum Hungaricae, 45/1993, S. 189.
24
V. Atanackovic-Salcic, Friinkische Waffenfunde in der Herzegowina, in Balcanoslavica, 10/ 1983, S.25, Abb.
2-2.
25
A. N. Kirpicnikov, a.a.O.
26
J. Leppăaho, a.a.O.
27
M. Glosek, L. Kajzer, A. Nadolski, Bronsredniowiecznazziempolskich, Lodz, 1978.
148
Klingenbreite ist 37 mm und die Dicke 7 mm. Die TUiie weist eine Lănge von 130 mm auf und
ist im Schnitt oktogonal, mit einer Seitenbreite von 8 mm (von cier Offnung gemessen). wobei
cier Abstand der entgegengesetzten Seiten an der genannten Stelle 20 mm miBt. Zum
Unterschied von dem oben bereits untersuchten Sti.ick handelt es sich im vorliegenden Fall
vermutlich um eine Speerspitze, d.h. um eine fGr den Weitkampf bestimmte Wurfwaffe.
Vom typologischen Standpunkt her erweist es sich als schwieriger diese Speerspitze
von dem zahlreichen in den Museumssammlungen vorhandenen Material dieser Art
abzugrenzen als dies bei den FIGgellanzen der Fall ist. Die oktogonale TUiie und die MaBe des
StGckes werden dabei als Hauptanhaltspunkte verwendet. Das einzige FundstGck ăhnlicher Art
in Rumanien (ohne Fundangabe und von nordischer Beschaffenheit28 ) befindet sich in cier
Sammlung des Bukarester Archăologischen lnstituts „Vasile Pârvan". ln cier von J. Petersen
vorgeschlagenen Typologie cier nordischen Waffen sind ăhnliche StGcke dem Typus „E"
zugeordnet und an das Ende des 9. jahrhunderts datiert worden 29 . Die von cier Form und den
MaBen her ăhnlichste, jedoch nicht in allen Eigenheiten gleiche, in Ungarn veroffentlichte
Waffenspitze ist jene von Tortel-Demetertanya, die jedoch dem 1O. jahrhundert zugeordnet
wurde. 30 Das schonste StGck, mit oktogonaler TUiie und verzierter Klinge, wurde bei Budapest
im FluBbett cier Donau gefunden und durch L. Kovacs cier „6." Gruppe cier nicht datierbaren
Lanzen zugeordnet 31 , obwohl es in diesem Fall im nordischen Raum zahlreiche vergleichbare
Funde aus dem 9. bis 1O. Jahrhundert gibt.32 Auch unter den von Al. Ruttf<ay untersuchten
slowakischen Fundsti.icken ist keine vollstăndige Obereinstimmung zu cier oben genannten Waffe
anzutreffen. Aus den wenigen, oben genannten Beispielen ăhnlicher Typologie kann man
schlieBen, daB solche StGcke am hăufigsten im wikingischen Raum anzutreffen sind und eine
weitreichende Datierung ins 9. bis 1O. jahrhundert moglich ist. Das Vorhandensein von
Speerspitzen sowie FIGgellanzenspitzen in cier gleichen Zeitspanne, aber in unterschiedlicher
Zahl. in bestimmten Gebieten des Kontinentes lăBt sich durch die militărische Strategie und
Taktik cier verschiedenen Volker erklăren. So sind im west- und mitteleuropăischen Raum -
dank cier von den karolingischen Franken (beginnend mit Karl Martell) angew(\ndten Kampftaktik
cier schweren Reiterei - die schweren, mit „FIGgeln" versehenen Spitzen hăufiger vertreten.
Diese Art cier KriegsfGhrung basierte auf Kavallerieangriffe und wurde von mit schweren
defensiven Waffen und einer langen Lanze ausgerGsteten Reitern gefGhrt, wobei zusătzlich
Einhănderschwerter oder andere Hiebwaffen (wie die Streitaxt) als Sekundărwaffen zum Einsatz
kamen. Der leichte Wurfspeer wurde nur als Sekundărwaffe genutzt, wenn die Lanze beschădigt
oder verlorengegangen war. Im nordischen Raum ist ein anderer Stand cier Dinge festzustellen.
Die Wikinger waren Trăger leichter RGstungen, und da sie hauptsăchlich Seeschlachten fGhrten,
zogen sie den leichten Speer vor, den man auf den Feind abzielen konnte oder in den auf den
Schiffen gefuhrten Nahkămpfen benutzen konnte; dieses ist auch cier Grund, warum die wuchtige
Lanze als Sekundărwaffe zum Einsatz kam und folglich seltener anzutreffen ist.
lnfolgedessen konnen die oben untersuchten Bewaffnungssti.icke in die Zeitspanne vom
8. bis 1O. jahrhundert, am wahrscheinlichsten jedoch ins 9. Jahrhundert, datiert werden. Eine
solche Zuordnung in eine an archăologischen Funden und schriftlichen Belegen arme Zeitspanne
ist eine gute Anregung fGr weitere archăologische und historische Betrachtungen.
28
R. R. Heitel, Eine nordische Lanzenspitze in der Sammlung des Archâ'ofogischen lnstitutes - Bukarest. in
Forschungen zur Vo/ks- und Landeskunde, 35/l 992.
29
J. Petersen, a.a.O., S. 26 f.
30 L. Kovacs, a.a.O.,S. 94, Abb. 6-3.
31
5. Ebenda, 108.
32
J.Leppăaho,a.a.O,S.101.111.113.115,117.
149
Bewaffnungssti.icke karolingisc.her Herkunft
Zieht man in erster Linie die Herkunft dieser FundstUcke in Betracht, muB man feststellen, daB
sie zur Zeit in den Sammlungen des Karlsburger bzw. des Brooser Museums verwahrt werden,
wohin sie durch Ankauf in den Vierziger Jahren unseres Jahrhunderts gelangten. ln derselben
Zeitspanne ging in die Sammlungen des Museums in Klausenburg / Cluj ein Paar Plattensporen
karolingischer Art (Taf. 1-c) ein, das in das 9. Jahrhundert datierbar ist33 und vermutlich in einem
durch StraBenbauarbeiten ( 1940-1942) aufgewuhlten Grab in cier Năhe cier Ortschaft Tărtăria
(Kreis Alba) entdeckt wurde. 34 Da sich Tărtăria im Grunde genommen auf halber Wegstrecke
zwischen Karlsburg und Broos befindet, konnte man sich die Frage stellen, ob es sich hier nicht
um einen verstreuten Bestand eines Kriegergrabes handelt, dessen unkundige Finder die
gesamten Grabbeigaben unter sich aufgeteilt haben, um sie spăter - jeder Finder rur sich - an
das Museum in seinem Ort zl:l verkaufen. Typologisch und chronologisch betrachtet sind sămtliche
oben genannten Fundsti.icke: das Schwert mit Ortband, die schwere, cier Reiterei bestimmte
Fli.igellanzenspitze, die Speerspitze und die Sporen bestens miteinander vereinbar; alle zusammen
konnten einen nahezu vollkommenen Grabbestand eines frănkischen oder eines unter frănkisch
karolingischem EinAuB stehenden Kriegers darstellen. Mehr noch, knapp einen Kilometer von
diesem Fundort entfernt wurden am Mieresch-Ufer die Grăberfelder von Blandiana archăologisch
erforscht; die unter „Blandiana-A" eingegangene Grabstătte ist ebenfalls ins 11. Jahrhundert
einzuordnen und wird mit dem Vordringen si.idlicher, slawisch-bulgarischer Elemente in dem
Mieresch-Raum zwecks cier Beherrschung des Salzweges in Zusammenhang gebracht. 35 An dieser
Stelle unseres historischen Gleichnisses konnen die spărlichen. schriftlichen Belege jener Zeit
erwăhnt werden, die insbesondere die Verbindungen zwischen den beiden „GroBmăchten"
jenes Zeitalters widerspiegeln; in dem genannten Raum sind es die Bulgaren und die Franken,
die um die Vorherrschaft streiten sowie um die Erbfolge des awarischen Kaganats. Bis um die
Mitte des 9. Jahrhunderts sind dies ziemlich gespannte Verhăltnisse. Im Jahre 892, zur Zeit der
Herrschaft des Zaren Vladimir und des Konigs Arnulf von Karnten, wird in den Fuldaer Annalen
eine Gesandtschaft genannt, die Verhandlungen geruhrt hatte betreffend des Verbots, Salz nach
Mahren auszuruhren, da zwischen 892 und 893 Arnulf gegen den mahrischen Fi.irsten Svatopluk
Krieg fuhrte. 36 Es handelt sich hier somit um das erste in diesem Raum schriftlich belegte „Em-
bargo", da sich zu dieser Zeit ausschlieBlich das auf dem Mieresch beforderte Salz im
Kontrollbereich des Zarenreichs befinden konnte. Es ist festgestellt worden, daB eben in cier
genannten Zeitspanne in diesem Abschnitt des Mieresch-Laufes die Kulturtrăger der „Blandiana-
A"-Gruppe in Erscheinung treten 37 , und daB zugleich mit ihrem Auftreten die Bestattungen cier
„Ciumbrud"-Gruppe eingestellt werden. Letztere wurde anhand eines ăuBerst aufschluBreichen
33
A. Rutkay, în Slovenska Archeol6gia, XXIV-2/ 1976, S. 346ff; ders., în Slovenska Archeol6gia, XJ<.X- 1/1982
34
K. Horedt, Săpături privitoare la epoca neo-şi eneolitic.f, în Apulum. 111/1949, S. 44-57; ders., Voievodatul
de la Bă/grad, în SC/V, 5, 3-4/ 1954, ders .. 496-497; ders .. Untersuchungen zur Frilhgeschichte Siebenbilrgens, Bukarest,
1958, S. 1 13; ders .. Siebenbilrgen im Frilhmittelalter, Bonn 1986, S. 81. ders .. Das Frilhmittelalterliche Siebenbilrgen,
lnnsbruck, 1988, S. 74; R. R. Hei tel, Unele considerapi privind civiliza.fia din bazinul carpatic in cursul celei de-a doua
jumătăp a sec. IX in lumina izvoarelor arheologice, în SC/VA, 34-2/1983, S. 107; A. Madgearu, Pinteni data.fi in secolele
VIII-IX descoper~ti in Transilvania. în Mousaios. IV-1I1994, S. 154- 160; N. M. Simina. Descoperiri aparţinând feudalismului
timpuriu la Tărtăria (jud. Alba). în Buletinul Cercurilor Ştiinp!ice Studen,teşti, Alba Iulia, 2/ 1996, S. 155.
35
K. Horedt, Siebenbilrgen im Frilhmittelalter, Bonn 1986 S. 68-71 ; ders., Die Ansiedlung von Blandiana, &yon
Orăştie, am Ausgang des ersten jahrtausends u. Z.,
Dacia N.S., X/1966. S. 270 ff; G. Anghel. H. Ciugudeanu. Cimitirul feudal timpuriu de la Blandiana, in Apulum, XXN/
1987.
36
Annales Fuldenses, Hannover. 1891. S. 408, •... ne coemptio salis inde Maravanis daretur. .. "; Vgl auch: S.
Brezeanu, „La Bulgarie d' au-de la del'lster" a la lumiere des sources ecrites medievales, in Etudes balkaniques, 20-4/
1984, S. 122-125; Cs. Balint. Sildungarn im JO. jahrhundert, Budapest. 1991. S. 100 f.
37
K. Horedt, Siebenbilrgen im Frilhmittelalter, Bonn 1986, S. 71 .
150
Grabinventars einigen măhrischen Enklaven zugeordnet und tritt in der namengleichen Ortschaft38
sowie in Broos / Orăştie 39 auf. Folglich ist anzunehmen, daB das „Embargo" eingehalten wurde,
wobei vermutlich irgendwo zwischen den Ortschaften Blandiana und Tartaria ein Kontrollposten
des Verkehrs auf dem Mieresch-FluB eingerichtet worden war. Unter diesen Umstănden ist auch
eine Teilnahme an diesen Handlungen durch karolingische Vertreter nicht auszuschlieBen, die
die Trăger cler oben untersuchten Waffen hătten sein konnen und die von der slawisch-bulgarischen
Bevolkerung in Blandiana gesondert bestattet wurden. Diese mit dem abendlăndischen
karolingischen Raum in Verbindung stehenden Funde sind allerdings nicht die einzigen dieser
Ar.t. Im Banat, in Orşova (Kreis Mehedinţi) und jamul Mare (Kreis Timiş) 40 wurden sowohl
karolingische, in die Zeitspanne von 855 bis 884 datierbare MGnzen gefunden als auch fGr den
Kottlacher Kulturkreis kennzeichnende Elemente in Deta/ Detta (Kreis Timiş) 41 entdeckt. Auch in
Siebenburgen sind ăhnliche Funde gemacht worden: in Salacea (Kreis Bihor) 42 und Zalău (Kreis
Salaj) 43 , und karolingische Sporen traten noch in Breaza (Kreis Braşov) 44 und Şura Mica /
Kleinscheuern (Kreis Sibiu) auf45 . Sicherlich ist auch nicht auszuschlieBen, daB die Waffen frănkischer
Herkunft durch die genannten militărischen Verbindungen in den Besitz eines Machthabers des
Zarenreichs gelangt sind, da bekannt ist, daB Waffenstucke zu den beliebtesten Geschenken
gehorten, die man den Boten der Herrscher oder Heeresfi.ihrern Gberreichte. 46
Es ist auch măglich, daB die Waffen von einem Vertreter der Măhren stammen, der dazu
beauftragt war, die Sicherheit der Salztransporte am Mieresch zu Gberwachen. Obwohl es in
Măhren solche Funde gibt4 7 , sind in den zur Ciumbrud-Gruppe gehărenden Grăberfeldern in
Siebenburgen keine derartigen Waffen gefunden worden 48 , sondern nur Messer, u.zw. in Broos.
Es muB darauf hingewiesen werden, daB die oben untersuchten Waffen- und Rustungsstucke,
insbesondere das Schwert, von sehr guter Qualităt sind. Diese Waffen sind nach der hăchsten
damals bekannten Verarbeitungstechnik hergestellt und verkărperten einen Wert, der im 9.
Jahrhundert nicht fi.ir jedermann erschwinglich war. Die einen groBeren Zeitraum umfassende
Datierung, die lăngere Nutzung der hochwertigen Waffen- und RGstungsstGcke sowie die
rasche Aufeinanderfolge der politisch-militărischen Ereignisse in dem genannten Raum
vom Niedergang des awarischen Kaganats bis zur madjarischen Landnahme erschweren
ein genaueres Zuordnen dieses Materials. Doch wer auch immer diese Waffen genutzt
oder getragen haben mag, sie sind neben den anderen archăologischen sowie den oben
genannten schriftlichen Zeugnissen ein Beleg dafGr, daB Siebenburgen und der Salzweg
am Mieresch im 9. Jahrhundert nicht an .Sedeutung verloren hatten, und daB sie im mittel-
und sudosteuropăischen Raum strategische Punkte von besonderem Wert waren.
18
A. Dankanits. I. Ferenczi, Săpăturile arheologice de la Ciumbrud, in MCA. Vl/1959, S. 605-617; K. Horedt.
a.a.O., S. 74.
19
Die am Bi:ihmerberg / Dealul remilor in Broos / Orăştie, an der Stelle „X8" durchgefGhrten Grabungen
brachten ein Grăberfeld der Ciumbrud-Gruppe zutage. Die Forschungsergebnisse werden zur Zeit von einem Kollektiv.
zu dem Z.K. Pinter. N. Boroffka und S.A. Luca gehi:iren, ausgewertet.
40
L. Mărghitan, Banatul in lumina arheologiei, III, Timişoara. 1985, S. 176.
41
S. Ebenda, 40-42.
42
N. Chidioşan. O necropolă din feudalismul timpuriu descoperită la Să/acea, in SC/V, 20-4/ 1969, S. 613 f.
41
C. Cosma, Morminte din secolele IX-X p. Ch. descoperite la Zalău. jud. Sălaj, in Ephemeris Napocensis, IV/
1994, s. 323-329.
44
Th. Năgler, Cercetările din cetatea de la Breaza (Făgăraş). în Studii şi comunicări. Arheologie-istorie. Sibiu,
14/1969, S. 100 f; A. Madgearu, a.a.O., S. 154.
45
Th. Năgler. M. Rill, Şantierul arheologic Şura Mic.ă (jud. Sibiu) în Studii şi comunic.ări. Arheologie-istorie, Sibiu,
21/1981, S. 46; A. Madgearu, a.a.O., S. 155.
46
W. Menghin, a.a.O., S. 17.
47
V. Hruby, Stare Mesto. Velomoravske pohrebiste, în Monumenta Archaeologica, 111/1955, S. 229;
Grossmiihren. Ein versunkenes Slavenreich im Lichte neuer Ausgrabungen, Berlin, 1968, Abb. 22.
48
Vgl Anm.38.
151
!Î,... • . •,
,
I
(
'
\
. ~ 1•· /~
i fl j '
Q ·v
c 2
d
Abb. l-a, im Karlsburger Museum verwahrte damaszierte Schwertklinge.
Abb. 1-b, einer in der Bibliothek des Sankt-Gallen-Klosters verwahrte Handschrift aus dem 9 .
Jahrhundert entnommene Darstellung von mit Flugellanzen bewaffneten Kriegern.
Abb. 1-c, in Tărtăria entdeckte und im Museum in Klausenburg/Cluj verwahrte Plattensporen
(nach Horedt).
Abb. 1-d, Ortband aus Karlsburg, wird im Museum in Klausenburg/Cluj verwahrt (nach Horedt).
152
--
a b
Abb. li-a, Speerspitze, wird im Museum in Broos/Orâştie verwahrt.

Abb. 11-b, FIGgellanze aus dem Bestand des Brooser Museums.
153
154
Un encolpion din secolele XIII-XIV

descoperit la Suceava
PARASCHIVA-VICTORIA BATARIUC,
FLORIN HĂU
În primăvara anului 1996, la Suceava, pe strada Mirăuţi nr. 13 era descoperită întâmplător,
cu ocazia unor lucrări de grădinărie, de către domnul Orest Blănaru, o cruce-relicvar. Encolpionul,
întreg, se prezenta în momentul descoperirii ca un bulgăre de pământ de culoare verde, culoare
datorată oxidării metalului din care a fost lucrat. În interior se afla de asemenea o materie colorată
verde - posibil sfintele moaşte -, care s-a distrus în momentul deschiderii celor două părţi ale
crucii relicvar.
Encolpionul descoperit pe strada Mirăuţi este de dimensiuni reduse, în comparaţie cu
alte piese similare: lungimea 71 mm şi lăţimea 46 mm şi a fost lucrat din bronz, prin turnare,
fiind folosit probabil un tipar de lut, îndelung utilizat, deoarece detaliile se disting cu greu.
Forma acestei cruci duble-relicvar permite încadrarea sa în categoria C a clasificării propuse de
Victor Spinei 1 • Encolpioanele făcând parte din această categorie sunt compuse - ca de altfel
toate crucile duble relicvar -, din două jumătăţi egale, cu braţele uşor arcuite şi extremităţile,
rotunjite, care se prindeau la capetele verticale cu ajutorul a două balamale-urechiuşă. Pe
jumătatea care formează aversul a fost înfăţişat Iisus Christos răstignit, flancat la extremităţi de
medalioane în care se află busturile unor sfinţi. Pe revers, în partea centrală, a fost reprezentat
Sfântul Arhanghel Sihail, cu un sceptru în mâna dreaptă, iar în medalioanele laterale alte patru
busturi de sfinţi (fig.1 /5). Encolpionul descoperit pe strada Mirăuţi de la Suceava nu conţine
nici o inscripţie care să ajute la identificarea personajelor sacre. Descoperirea la Jitomir a unei
cruci duble-relicvar, bine conservată, cu aceleaşi reprezentări iconografice, a permis să se
precizeze că pe avers, în medalioane, au fost figurate busturile Maicii Domnului şi a Sfântului
Ioan, sus Sfântul Arhanghel Mihail, jos Sfântul Arhanghel Gavriil, iar pe revers, sus Sfântul Serghie,
jos Sfântul Agapit, la dreapta Sfântul Agapit, la dreapta Sfântul Artenie, la stânga Sfântul Sisinie,
toţi nominalizaţi prin scurte inscripţii prescurtate 2 •
Producerea encolpioanelor de acest tip a avut loc într-un atelier vechi rusesc, în perioada
posterioară marii invazii mongole, în secolele Xlll-XIV 3 .
Comparativ cu alte categorii de encolpioane, cele de tip C sunt puţin răspândite în teritoriul
de la răsărit de Carpaţi, fiind cunoscut până în prezent doar un exemplar fragmentar - reversul -
' V.Spinei, Circula.fia unor piese de cult in regiunile româneşti nord-dunărene in secolele X-XVII, în Arh. Mold, XV,
1993, p.164.
'Ibidem.
3
Ibidem ~i nota 72, cu bibliografia problemei.
155
Un encolpion din secolele XIII-XIV descoperit la Suceava
(fig. 1/4), descoperit în anul 1961, de asemenea la Suceava, în zona Şipot, într-un nivel datat
larg în secolele Xll-Xlll 4 .
Descoperirea encolpionului de pe strada Mirăuţi, la circa 40-50 m sud-est de biserica
Sfântul Gheorghe (Mirăuţi), construită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea 5 , într-un perimetru
unde diverse lucrări gospodăreşti au dus la găsirea, în mai multe rânduri, a unor morminte6 ,
poate fi legată de existenţa unui întins cimitir, altul decât cel construit în jurul edificiului eclesiastic
ctitorit de voievodul Petru I. Aducem în sprijinul afirmaţiei noastre configuraţia terenului, un
monticol separat de platoul unde se aftă biserica Sfântul Gheorghe (Mirăuţi) de albia unui torent,
transformată o dată cu trecerea anilor într-o stradă.
De-a lungul timpului, la Suceava au fost descoperite şi alte piese de cult, de provenienţă
veche rusească, datând din secolele XII-XIII. Astfel, de pe teritoriul oraşului, fără a se cunoaşte cu
precizie locul de descoperire, provine un fragment de cruce dublă-relicvar, cu extremităţile
braţelor rotunjite (fig. 1/3). Este vorba despre un fragment de avers, cu imaginea lui Iisus Christos
răstignit, având figurate în extremitatea stângă, tratată precum un medalion rotund, două busturi
de sfinţi. Acest fragment a fost considerat a reprezenta o variantă, ceva mai târzie, a tipului A al
encolpioanelor rusteşti 7 .
În primăvara anului 1974, pe strada Ştefăniţă Vodă nr.9, în zona Şipot, în pământul scurs
în ruptura unui mal, în urma unor masive alunecări de teren ce au afectat întreg flancul estic al
terasei pe care se afta aşezarea, au fost descoperite o cruciuliţă şi un pandantiv cruciform.
Cruciuliţa, din bronz, a fost lucrată prin turnare. Are braţele egale (23/22 mm), terminate cu
câte trei pseudogranule de la care pleacă spre centru nervuri mediane proeminente, la mijloc
găsindu-se alte pseudogranule. Braţul superior prezintă numai o pseudogranulă, mai mare,
continuată cu o urechiuşă de prindere, rectangulară, aplatizată 8 (fig.1/1 ). Pandantivul, circular,
cu diametrul de 23 mm, are înscrisă la interior o cruce ajurată, cu braţele lăţite9 (fig.1/2). Atât
cruciuliţa, cât şi pandantivul cruciform, se pot încadra în aceeaşi perioadă de circulaţie a pieselor
vechi ruseşti, şi anume în secolele Xll-Xl11 10 •
Aceste obiecte de cult au fost produse în ateliere specializate, din teritoriile vechi ruseşti,
principalele centre unde se realizau asemenea obiecte găsindu-se la Kiev şi în cnezatul de Halici-
Volînia, în perioada secolelor XII-XIII şi XIII-XIV, şi au o lungă perioadă de folosinţă 11 • Obiecte
sacre, venerate în mediul ortodox, encolpioanele constituiau o moştenire preţioasă, care se
transmitea din generaţie în generaţie 12 • Este deosebit de dificil de a determina cu precizie secvenţa
4
Elena Busuioc, Ceramica locală de uz casnic din secolul al XIV-iea, de la Suceava (li), în SC/V, 15, nr.2, 1964,
p.215; D.Gh.Teodor, Obiecte de cult din secolele XII-XIII, pe teritoriul Moldovei, în Mitropolia Moldovei şi Sucevei, LI,
nr.1-2, 1975, p.85-86, fig.4/3; V.Spinei, op.cit„ p.164.
5 Pentru datarea bisericii Sf.Gheorghe (Mirăuţi), cf. Lia Bătrâna. A.Bătrâna, Contribu,tii arheologice la cunoaşterea
primului lăcaş al mitropoliei Moldovei: biserica Mirău,filordin Suceava. în CA, V, 1982, p.218-220; M.D.Matei, Paraschiva
V. Batari uc, Probleme care aşteaptă răspuns de la cercetarea arheologică a bisericii "Sf Gheorghe „ (Mirău,ti), din Suceava,
în RMI, LXIV, nr.1-2, 1995, p.3-14.
6
Informaţie de la preotul Gh.Hostiuc, parohul bisericii Sf.Gheorghe (Mirăuţi), căruia îi mulţumim şi pe această
cale.
7
V.Spinei, op.cit„ p.163, fig. 7/3.
8
Paraschiva V.Batariuc, M.Andronic, Descoperiri arheologice la Suceava - contribu,fii la cunoaşterea topografiei
oraşului medieval, în Suceava, XVII-XIX, 1990-1992, p.45-46, fig.9/1.
9
Ibidem, fig.9/2.
10
Pentru datarea acestor piese. vezi Gh.Mănucu-Adameşteanu, Descop_eriri mărunte la Isaccea (X-XIV}, în
Peuce, IX. 1984, p.243; V.Spinei. op.ât„ p.167, fig.4/6,7.
"V.Spinei, op.cit„ p.161.
12
La Ştefăneşti, în jud.Botoşani, a fost descoperit un encolpion datând din sec.XII-XIII. într-o locuinţă din
sec.XV. Cf. C.Asâvoaie. Repere ale urbani.zării Ştefăneşti/or, comunicare prezentata la Simpozionul Attă şi civiliz.:J,fie
medievală, Suceava, 5-6 decembrie 1997.
156
cronologică în care trebuie încadrate, multe cruci duble-relicvar fiind purtate până când imaginile
sacre de pe ele nu se mai distingeau, fiind în unele cazuri reparate 13 • Dacă acceptăm ipoteza că
cel puţin o parte a acestor obiecte de cult creştin, în speţă encolpioanele, erau purtate de
preoţi 14 , atunci putem presupune existenţa la Suceava, în cadrul comunităţii omeneşti de aici,
a unor slujitori ai divinităţii. În zilele noastre, purtarea unor encolpioane este rezervată unor
înalţi ierarhi ai bisericii ortodoxe: episcopi, arhiepiscopi, mitropoliţi, patriarhi 15 • Cunoscând
conservatorismul bisericii răsăritene, ne putem întreba dacă practica de astăzi nu reflectă o
realitate mult mai veche, din zorile mileniului li, iar prezenţa crucilor duble-relicvar, să indice
existenţa în teritoriile româneşti extracarpatice a unei ierarhii eclesiastice. Oare nu cumva
encolpioanele au fost purtate şi de acei pseudoepiscopi de rit grec, menţionaţi în scrisoarea
papei Grigore al IX-iea, din 14 noiembrie 1234 16 ?
Nu trebuie să scăpăm din vedere şi un alt aspect al problemei, legat pe prezenţa acestor
piese de cult la Suceava. Encolpioanele, cruciuliţa şi pandantivul cruciform nu sunt produse lo-
cale, ci au fost lucrate în ateliere ruseşti. dacă originea lor este cunoscută, modalităţile de procurare
a acestor obiecte sunt mai dificil de precizat, ele fiind aduse, cu probabilitate, de pelerini veniţi de
la marile ~iserici răsăritene, dar în acelaşi timp puteau fi vehiculate şi de negustori din cnezatele
ruseşti 17 •
Departe de a indica prezenţa efectivă a unei populaţii ruseşti sau de a ilustra o realitate
politică, şi anume dominaţia principatului de Halici asupra teritoriilor din partea de nord a
Moldovei 18 , piesele de cult sunt mărturii ale legăturilor religioase, a patronajului exercitat de
. biserica haliciană asupra acestei zone. De fapt, patronajul spiritual al episcopiei, şi mai apoi a
mitropoliei de Halici, s-a exercitat în Moldova până la sfârşitul secolului al XIV-iea, încetând odată
cu stingerea conflictului cu patriarhia ecumenică de la Constantinopol şi cu recunoaşterea lui
Iosif I drept mitropolit legitim al ţării 19 •
Pe de altă parte, descoperirea, în perimetrul Şibot-Mirăuţi, a unor obiecte datând din
perioada secolelor XII-XIV, vine să confirme încă odată ipoteza că, în această zonă se găsea
vechea aşezare de la Suceava, nucleul în jurul căruia se va dezvolta mai apoi principalul oraş
reşedinţă al voievozilor Moldovei, în secolele XIV-XVl2°.
Line croix reliquaire datant des x111e - x1ve siecles

decouvert a Suceava
(Resume)
En 1996, a Suceava, dans la rue Mirăuţi, dans la proximite de l'eglise Saint Georges
(Mirăuţi), siege du premier palais metropolitain orthodoxe de Moldavie, on a decouvert une
13
Este cazul encolpioanelor de la !băneşti şi Vorniceni-Botoşani. care prezintă urmele unor nituri, de la reparaţii
ulterioare. Cf. D.Gh.Teodor, op.cit., p.79-80.
14
Ibidem, p.92.
15
E,Branişte. Liturgica generală. Bucureşti, 1993, p.627-628.
16
DRH.D. I, p.20-21, nr.9. Cf. V.Spinei, Moldova in secolele XI-XIV. Chişinău, 1992, p.133 şi urm.
17
V.Spinei, Circula.fia unor piese de cult„., p.161.
18
Ibidem, p.174; idem, Moldova in secolele XI-Xiv. Chişinău, 1992, p.138.
19
Ş.Papacostea, Întemeierea Mitropoliei Moldovei; implica.fii central şi est-europene, în voi.: Românii in istoria
universală. III/I. laşi. 1988, p.525-541; Şt.S.Gorovei, Întemeierea Moldovei. laşi, 1997, p.174-196.
10
M.D.Matei. Civiliza.fie urbană medievală româneasG:f. Contribu.fii (Suceava până la mijlocul secolului al XVI-
/ea). Bucureşti. 1989, p.34-54; idem, Geneză şi evolu,fie urbană in Moldova şi Ţara RomâneasG:f. laşi, 1997, p. 75- 76.
157
Un encolpion din secolele XIII-XIV descoperit la Suceava
croix reliquaire en bronze. La croiz reliquaire, qui se place dans type C d'apres la classification
du Victor Spinei, a ete faite dans un atelier vieu russe et date des XIW-XIVe siecles, etant associee
a l'existence d'un cimetiere, autre que celui situe aux alentours de l'eglise Saint Georges (Mirăuţi).
A l'occasion de la presentation de cette croix reliquaire, Ies auteurs passent aussi en
revue Ies autres objets de culte vieux russes datant des XW-XIW siecles, decouverts a Suceava.
Apportes par des pelerins ou des marchands, ces objets sacres n'illustrent pas une
presence etnique russe ou une realite politique, c'est a dire la domination de la principaute de
Halici sur le nord de la Moldavie, mais ils sont un temoignage du patronage spirituel du diocese
et ensuite du metropolie de Halici sur le territoire situe a l'est des Carpathes.
Legende des figures

Fig. 1. 1. Petite croix simple, en bronze; 2. pendantif cruciforme; 4. fragment de croix
reliquaire decouvert a Şipot}; 3. fragment de croix reliquaire decouvert sur le territoire de la
viile Suceava; 5. croix reliquaire decouverte dans la rue Mirăuţi (apres P.V.Batariuc, M.Andronic
- 1,2; V.Spinei - 3,4) .
Fig.2. Carte de la viile de Suceava, ou l'on a decouvert des objets de culture datant des
XII-XIV siecles (apres M.D.Matei).
158
- -...... „ f I
1 2 3
.O
Fig.1. 1. Cruciuliţâ de bronz; 2. Pandantiv circular; 4. Fragment de encolpion descoperit la

Şipot; 3. Fragment de encolpion descoperit pe teritoriul oraşului Suceava; 5. E.ncolpion
descoperit pe str. Mirâuţi (dupâ P.V.Batariuc, M.Andronic - 1,2; V.Spinei - 3,4).
159
Un encolpion din secolele XJll-XIV descoperit la Suceava
Descoperiri din sec. X-XII

1.
2.
Biserica Mirăuti
Şipot
.
Fig. 2 . Harta oraşului Suceava cu locul de descoperire a obiectelor de cult dat.înd din
secolele XII-XIV (după M.D.Matei).
160
Capete de buzdugan din secolele XI - XIV

din colectia Muzeului National al Unirii
' '
Alba Iulia
NICOLAE-MARCEL SIMINA,
GHEORGHE ANGHEL
Printre cele mai importante elemente de cultură materială medievală care s-au păstrat
de-a lungul treacurilor, se înscriu şi piesele de armament, respectiv cele de echipament militar. În
general, s-a considerat că armamentul reHectă poate cel mai bine nivelul dezvoltării tehnologice
a epocii în care a fost creat. La acestea se adaugă şi impactul pe care armele trebuie să-l fi avut
de-a lungul timpului asupra mentalităţii oamenilor 1 • Ca urmare, putem conchide că prin
abordarea unor subiecte legate de armament, în general, avem la dispoziţie o imagine fidelă,
un adevărat barometru, asupra culturii materiale, a progreselor metalurgiei, precum şi a
mentalităţii oamenilor care au trăit în acea perioadă.
În cadrul pieselor de armament medievale unul dintre subiectele mai puţin evidenţiate
în literatura de specialitate atât din ţara noastră cât şi din străinătate îl constituie cel al capetelor
de buzdugan 2 confecţionate din metal.
Referitor la originea buzduganului, părerea cercetătorilor unanim acceptată este că acesta
a apărut iniţial în perioada medievală în Asia Centrală de unde, ulterior, va fi preluat de o serie de
populaţii din stepă de la care a ajuns să fie răspândit şi în Europa răsăriteană şi centrală. S-a
considerat ca moment al apariţiei buzduganului medieval în Europa secolul al IX-lea3 , dar în România nu
se cunoaşte nici o descoperire a cărei datare să poată fi coborâtă înainte de sfârşitul secolului al XI-iea.
Până în prezent, după cunoştinţele noastre, nu dispunem de o lucrare care să trateze
problematica legată în general de istoria buzduganului medieval. Majoritatea preocupărilor
referitoare la acest subiect s-au rezumat, în cele mai multe cazuri, la simpla semnalare a
descoperirilor şi la descrierea pieselor respective. Doar în cazuri mai fericite s-a trecut şi la
stabilirea unor analogii imediate, eventual şi a unor încadrări cronologice şi tipologice mai exacte.
Cât priveşte capetele de buzdugan medievale descoperite pe teritoriul României, de o
tratare corespunzătoare s-au bucurat piesele descoperite în Moldova, respectiv doar acelea
1
Z.K. Pinter, Aspecte ale cultului armelor. Valoarea spirituală ~i simboliG:i a pieselor de armament in mentalitatea
medievală, în Anuar.lnst.Cercet.Socio-Umane. Sibiu, 1, 1994, p.9-42.
2
Asupra etimologiei cuvântului vezi mai recent V. Spinei, Aspecte controversate ale contactelor românilor
cu turanicii in seco/eleX-Xll/, în Arh.Mold„ XJX, 1996, p. 275 - 277.
l Kovacs L„ A Magyar Nemzeti Muzeum fegyvertârânak XI-Xiv. szâzadi csillag alaku buzogânyai, în Folia
Archaeo!ogira, 22, 1972, p. 168; Al. Ruttkay, Wafkn und Reiterausrilstung des 9. bis zur ersten Hălfte des 14. jahrhunderts
in der S!owakei (//), în Slov.Arch„ XXIV, 2, 1976, p.31 O.
161
Capete de buzdugan din secolele XI-XIV din colecţia Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia
prevâzute cu patru proeminenţe mari, piramidale, cu bază patrulateră, dispuse simetric şi care
la extremităţi, de o parte şi de cealaltă, au câte patru proeminenţe tetraedrice4 . Excepţie de la
acest tip face parte, pe teritoriul Moldovei, capătul de buzdugan descoperit la Bâtca Doamnei
(jud. Neamţ) 5 . Pentru teritoriul românesc de la sud de Carpaţi, singurele semnalări de capete
de buzdugan sunt cele de la Dinogetia6 şi Păcuiul lui Soare 7 . Situaţia nu se prezintă într-un caz
mai fericit nici în Transilvania, unde singura preocupare de până acum, la repertorierea şi
publicarea capetelor de buzdugan medievale, aparţine lui Kurt Horedt8. Tot pentru Transilvania
dispunem şi de prezenţa descoperirilor de capete de buzdugan de la Bod (jud. Braşov) 9 , Piatra
Craivii (jud. Alba) 10 şi Simoneşti (jud. Harghita) 11 • Din zona Banatului se cunoaşte un capăt de
buzdugan de la Turnu Severin 12 •
În încheierea succintului excurs istoriografic al descoperirilor de pe teritoriul României,
prezentat mai sus, putem conchide că, în stadiul actual de studiere al problematicii legate de
buzduganele medievale, se constată o disproporţie regretabilă a cercetării. Aceasta cu atât mai
mult cu cât, în colecţiile muzeelor, mai există încă o serie de piese de genul celor în discuţie şi
care, deocamdata, nu sunt cunoscute şi nici intrate în circuitul ştiinţific.
Astfel de capete de buzdugane, confecţionate din metal, se păstreaza şi în colecţia Muzeului
Naţional al Unirii din Alba Iulia, fără ca acestea sa trezeasca, până în prezent, interesul cercetătorilor.
În cele ce urmează ne-am propus să facem cunoscute piesele din colecţia respectivă, piese care
se datează în secolele XI-XIV. Înainte de a trece la abordarea propriu-zisă a subiect~lui propus,
precizăm că piesele respective provin din vechile colecţii ale Muzeului, având condiţii de
descoperire şi de provenienţă necunoscute. Din totalul de 18 capete de buzdugane de la Alba
Iulia, ce ne interesează în lucrarea de faţă, un număr de 14 piese au fost donate muzeului din Alba
Iulia la începutul secolului nostru de către Dr. Reiner Janos care, la rândul său, le deţinusera ca
moştenire de la Dr. Reiner Zsigmond. Restul de patru capete de buzdugane au ajuns în colecţia
muzeului prin împrejurări necunoscute, dar sigur după donaţia Dr. Reiner Janos, fiind înregistrate
în vechiul registru de inventar al muzeului la data de 11 ianuarie 1911.
Numărul relativ mare al capetelor de buzdugane din colecţia muzeului din Alba Iulia,
comparativ cu celelalte colecţii cunoscute în România şi nu numai, precum şi varietatea formelor
întâlnite, au pledat pentru întocmirea unui catalog al pieselor. În cadrul acestui catalog s-a avut în
vedere prezentarea şi clasificarea capetelor de buzdugan în funcţie de forma pe care o îmbracă
piesele respective, sesizându-se o serie de variante şi subvariante. Totodată, în continuare, s-a
urmărit descrierea pieselor, menţionarea materialului din care sunt confecţionate, a stării de păstrare,
precum şi prezentarea caracteristicilor tehnice pentru fiecare capăt de buzdugan (înălţime, lungime,
greutate etc).
Catalogul descoperirilor.
A. Capete de buzdugane prevăzute, în zona mediană, cu patru mari proeminenţe
4
V.Spinei. Moldova in secolele XI-XIV. Chişinău, 1994. p. 130-1 31 .
5
C.Scorpan. L 'ensemble archeologique feodal de Bitca Doamnei, în Dada, IX, 1965, p. 447. fig. 5/9.
6
Dinogetia. Aşezarea feudală timpurie de la Bisericu,ta - "Garvăn ". Bucureşti, 1967. p. 338-340.
7
P.Diaconu. Silvia Baraschi. Păcuiul lui Soare. Asezarea medievală. li. Bucuresti. 1976, p. 13 7.
8 K. Horedt. Siebenbiirgen•im Friihmittelalter. B~nn, 1986, p. 149. '
9
j.Teutsch, Die spiitneolothischen Ansiedlungen mit bemalter Keramik an oberen Laufe des Altflusses, în
Mittheilungen der prăhistorischen Comission der Kais. Akademie der Wissenschaften. Wien, 6, 1903, I. p. 33, nr. IX.
fig. 182.
10
Gh.Anghel. l.Berciu, Cetă,ti medievale din sud-vestul Transilvaniei. Bucureşti, 1968, p. 19. fig. 9.
11
Benko E., A kozepkori Kereszturszek regeszeti topografiaja. Budapest, 1992. p. 143. nr. 11, pi. 9.
2
' Kovacs L.. op.cit„ p. 170. fig. 2/5; A. Pal6czi-Horvath, Petschenegen. Kumanen. jassen. Steppenvolker im
mitte/alterlichen Ungarn. Budapest. 1989, p. 36 si 130, nr. 22.
162
piramidale, cu bază patrulateră, dispuse simetric, iar la extremităţi, de o parte şi de cealaltă, cu

câte alte patru proeminenţe de formă tetraedrică. În cadrul acestei categorii pot fi sesizate
următoarele variante:
a. cu capetele orificiului de prindere terminate drept:
1. Capăt de buzdugan (nr.inv. F. 597) din bronz, cu slabe urme de uzură. Pe partea
superioară, probabil într-o perioadă mai apropiată de zilele noastre, au fost efectuate două mici
orificii de prindere (fig. 1/1). Dimensiunile piesei 13 : h= 29 mm, I= 48 mm, ds= 11 mm, dj= 21
mm, g= 160 gr.
2. Capăt de buzdugan (nr.inv. F. 593) din bronz, cu puternice urme de uzură (fig. 1/2).
Dimensiunile piesei : h= 33 mm, I= 43 mm, ds= 15 mm, dj= 20 mm, g= 188 gr.
3. Capăt de buzdugan (nr.inv. F. 609) din bronz, cu puternice urme de uzură (fig. 1/3).
Dimensiunile piesei: h= 27 mm, I= 49 mm, ds= 20 mm, dj= 21 mm, g= 206 gr.
4. Capăt de buzdugan (nr.inv. F. 591) din bronz, cu slabe urme de uzură (fig. 1/4).
Dimensiunile piesei: h=.33 mm, I= 55 mm, ds= 19 mm, dj= 23 mm, g= 172 gr.
5. Capăt de buzdugan (nr.inv. F. 595) din bronz, cu puternice urme de uzură şi cu unele
muchii rupte (fig. 1/5). Dimensiunile piesei: h= 30 mm, I= 60 mm, ds= 15 mm, dj= 17,5 mm, g=
170 gr.
6. Capăt de buzdugan (nr.inv. F. 585) din fier, lipsit de urme de uzură (fig. IV/2).
Dimensiunile piesei : h= 39 mm, I= 83 mm, ds= 38 mm, dj= 38 mm, g= 240 gr.
b. prevăzute la capetele orificiului de prindere cu câte un trunchi de con:
7. Capăt de buzdugan (nr.inv. F. 589) din bronz, cu slabe urme de uzură (fig. 1/6).
Dimensiunile piesei : h= 33 mm, I= 54 mm, ds= 21 mm, dj= 23,3 mm, g= 136 gr.
8. Capăt de buzdugan (nr.inv. F. 591) din fier, păstrat în buna stare de conservare, fără a
prezenta urme de uzură (fig. IV/3). Dimensiunile piesei: h= 47 mm, I= 81 mm, ds= 27 mm, dj=
30 mm, g= 265 gr.
c. cu orificiu/ de prindere continuat, În partea inferioară, cu manşon pentru fixarea cozii:
9. Capăt de buzdugan (nr.inv. F. 596) din bronz, cu urme de uzură. În prelungirea, spre
partea superioară, a orificiului de prindere, se întâlnesc, sub forma unor trepte, doi umeri care
sunt decoraţi cu o serie de puncte grupate în interiorul unor triunghiuri. În apropierea laturilor
comune, dintre proeminenţele piramidale, cu cele tetraedrice, se găsesc linii drepte, paralele,
pentru ca între ele să fie intercalate şi o serie de puncte dispuse sub forma unor şiruri. Manşonul
de fixare a cozii este prevăzut la ambele capete, cu câte un mic umăr. În exterior manşonul este
incizat cu o serie de triunghiuri care, la rândul lor, sunt umplute în interior cu puncte (fig. 11/1 ).
1O. Capăt de buzdugan (nr.inv. F. 587) din bronz cu puternice urme de uzură (fig. 11/2).
11. Capăt de buzdugan (nr.inv. F. 594) din bronz cu puternice urme de uzură (fig. 111/1 ).
12. Capăt de buzdugan (nr.inv. F. 590) din bronz cu slabe urme de uzură (fig. 111/2).
13. Capăt de buzdugan (nr.inv. F. 592) din bronz cu urme de uzură (fig. 111/3).
14. Capăt de buzdugan (nr.inv. F. 586) din bronz cu puterriice urme de lovire şi uzură
(fig. 11/3). Dimensiunile piesei: h= 60 mm, I= 76 mm, ds= 13 mm, dj= 15 mm, g= 440 gr.
13
în cadrul catalogului descoperirilor s-a operat cu următoarele abrevieri: înălţimea= h. lungimea maxima= I,
diametrul orificiului de prindere a cozii sus = ds, diametrul orificiului de prindere a cozii jos = dj, greutatea = g.
163
B. Capete de buzdugan prevăzute în zona mediana cu cinci mari proeminenţe piramidale,

cu bază patrulatera, dispuse simetric, iar la extremităţi, de o parte şi de cealaltă, cu câte cinci
proeminenţe de forma tetraedrica.
15. Capat de buzdugan (nr.inv. F. 588) din bronz, cu puternice urme de uzura. La ambele
capete ale orificiului de prindere se găseşte, pentru o mai buna fixare a cozii, câte un manşon
tubular (fig. 111/5). Dimensiunile piesei: h= 37 mm, I= 53 mm, ds= 19 mm, dj= 22,5 mm, g= 232
gr.
16. Capat de buzdugan (nr.inv. F. 605) din bronz, cu slabe urme de uzura. În partea
superioara, orificiul de prindere este prevăzut cu un manşon tubular, care se termina cu o mica
nervura, lata de 6 mm. Aceasta nervura este incizata cu o serie de linii drepte, aşezate uşor
oblic şi paralele între ele. Manşonul inferior este parţial rupt (fig. 111/6). Dimensiunile piesei: h
pastrata= 54 mm, I= 58 mm, ds= 22,5 mm, diametrul" manşonului de prindere a cozii este jos,
spre capat, în porţiunea păstrata de 24,5 mm, g= 252,5 gr.
C. Capete de buzdugan prevăzute lateral cu patru proeminenţe piramidale, cu bază
patrulatera, dispuse simetric, la care se mai adauga o a cincea proeminenţa, de aceaşi forma,
situata deasupra piesei, în prelungirea orificiului de prindere.
17. Capat de buzdugan (nr.inv. F. 607) din bronz aflat în buna stare de conservare, deşi
prezintă uşoare urme de uzura. Cele patru proeminenţe laterale sunt unite între ele, doua câte
doua, printr-un mic romb. Cea de-a cincea proeminenţa are vârfurile bazei patrulatere comune cu
vârfurile superioare ale proeminenţelor laterale. În general, văzuta de sus, piesa are o forma
pătrata, cu colţurile uşor rotunjite. Ulterior orificiul de fixare a cozii a fost prevăzut cu filet,
probabil într-o perioada mai apropiata de zilele noastre (fig. 111/4). Dimensiunile piesei: h= 39
mm, I= 44 mm, dj= 16,6 mm, g= 137,5 gr.
D. Capete de buzdugan prevăzute cu muchii laterale, verticale, dispuse simetric, şi paralele
între ele.
18. Capat de buzdugan (nr.inv. F.610) din bronz, cu marginile, dar mai ales muchiile,
teşite de la utilizare. Piesa prezintă un numar de opt muchii, arcuite, late de circa cinci mm. La o
treime de capatul superior al piesei, muchiile ating diametrul maxim, pentru ca la aproximativ
doua treimi de acest capat, muchiile sa se piarda treptat. În apropierea capătului inferior, se
întâlneşte, în prelungirea fiecarei muchii, câte un mic denticul (fig. IV/3). Dimensiunile piesei:
h= 39 mm, I= 44 mm, dj= 16,6 mm, g= 137,5 gr.
Numarul mare al capetelor de buzdugan databile în secolele XI-XIV, din cadrul colecţiei
Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia, precum şi varietatea şi diversitatea formelor întâlnite,
situeaza colecţia respectiva printre cele mai importante şi mai interesante din sud-estul Europei.
Acest fapt implica necesitatea de a ne opri, în continuarea excursului de faţă, şi asupra discutării
prezenţei unui lot atât de numeros de astfel de capete de buzdugane la Alba Iulia. Aşa cum s-a
menţionat deja, piesele incluse în catalogul de mai sus au intrat în colecţia muzeului albaiulian
anterior sau cel târziu în anul 191 1. Din acel moment şi până în prezent, deci pe parcursul a peste
opt decenii, nu a mai intrat în colecţia muzeului nici o astfel de piesă, care sa poată fi datată în
secolele XI - XIV. Desigur, ţinând cont de momentul din care se păstrează capetele de buzdugane
în cadrul Muzeului din Alba Iulia, am fi tentaţi sa cred~m ca aceste piese provin din colecţia
unui pasionat amator sau strângator de antichităţi. De notat însă Că printre numele celor cunoscuţi
ca având preocupari în acest sens, din perioada respectivă, figurează şi dr. Reiner Zsigmond, el
fiind de altfel şi unul dintre membrii fondatori ai Muzeului din Alba Iulia. Să fie vorba de o
descoperire întâmplatoare sau eventual de un depozit de astfel de piese ? Nu trebuie omisa nici
posibilitatea ca piesele respective sa provina dintr-un atelier de turnare ce funcţiona probabil la Alba
Iulia sau împrejurimile sale, în secolele de început ale mileniului li, ţinându-se cont şi de importanţa
164
acestui burg pentru perioada menţionată, dar şi de posibilitatea refolosirii de metal din epoca
romană în evul mediu. Toate cele menţionate anterior, în momentul de faţă, nu constituie decât
simple supoziţii, lipsind elementul p~obator, care să pledeze pentru stabilirea originii precise a
celei mai mari părţi a lotului.
Capetele de buzdugane din colecţia Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia sunt
confecţionate, aşa cum arătat, atât din bronz, cât şi din fier. Părerea cercetătorilor, unanim acceptată
până în momentul de faţă, este ca, înca de la apariţia primelor capete de buzdugane din metal,
acestea erau confecţionate atât din bronz, cât şi din fier. Mai mult, formele pe care le îmbracă
capetele de buzdugane sunt asemănătoare, adeseori mergând până la a fi identice între ele,
indiferent daca au fost realizate prin turnarea bronzului sau forjarea fierului.
Cele mai numeroase capete de buzdugane, din cadrul colecţiei de la Alba Iulia, sunt
cele prevăzute în zona mediană cu patru proeminenţe mari, piramidale, cu baza patrulateră,
dispuse simetric, şi care, la extremităţi, de o parte şi de cealaltă, au câte patru proeminenţe de
forma tetraedrica.
Acest tip de buzdugan a apărut iniţial în Rusia de miazăzi, fiind întâlnit din ţinutul de
mijloc al Niprului, până în Europa Centrală 14 • Pe teritoriul fostei URSS (astăzi în Ucraina) se poate
constata o concentrare a capetelor de buzdugane de acest tip, într-o proporţie de peste 90 %
din totalul descoperirilor, în oraşele din jurul Kievului şi din părţile nord pontice 15 • Potrivit
părerii cercetătorilor care s-au ocupat de studierea descoperirilor respective, această situaţie
şi-ar găsi explicaţia în evenimentele tegate de invazia mongolă din prima jumătate a secolului
al XIII-iea. Conform tipologiei propuse de Kirpicnikov, aceste capete de buzdugane sunt incluse
în tipul IV, fiind datate în secolele Xll-Xlll 16 •
Capete de buzdugane de tipul celor evocate anterior, se cunosc şi pe teritoriul Ungariei.
Până în prezent singura tipologie a capetelor de buzdugane descoperite în această ţară a fost
elaborată pe baza pieselor aflate în colecţia Muzeului Naţional de Istorie din Budapesta. Capete
de "buzdugane cu 12 ghimpi", cum sunt desemnate aici, constituie circa jumătate din numărul
total al pieselor din colecţie, fiind grupate în tipul IV' 7 • Datarea acestui tip de buzdugan ar
corespunde, potrivit cercetătorului Laszlo Kovacs, secolelor Xll-Xlll, precum şi secolului al XIV-
lea, când "se afla înca în dotarea războinicilor ca piese de armanent uşor" 18 •
Pentru capetele de buzdugane de genul celor menţionate mai sus, descoperite în Ungaria,
s-a propus, de catre Kalmar Janos, datarea în secolele XIII-XIV. Mai mult, cercetătorul amintit este
de părere ca abia de la sfârşitul secolului al XIV-iea, ca urmare directă a unor anumite influenţe
venite din Occident, capetele de buzdugane respective încep sa fie prevăzute şi cu manşon
pentru fixarea cozii 19 •
Mai recent, în Ungaria, cu ocazia publicării unor capete de buzdugane, piesele de tipul
celor luate în discuţie, atât cele fără manşon, cât şi cele cu manşon pentru fixarea cozii, sunt
datate în secolele Xlll-XIV20 •
Din colecţiile muzeelor slovace este cunoscut un număr de 12 capete de buzdugane,
14
Kovâcs L., op.cit., p. 174; Al. Ruttkay, op.cit., p.316.
15
A.N.Kirpicnikov, Drevnerusskoe oruzie. li. Kop'ja, sulicy, boevye topory, bu/avy, kisteni 9-13. w. Moskva-
Leningrad, Archeologija SSSR. Svod. archeol.lstocn. E- 1-36, 1966, p.54, tab.13.
16
A.N.Kirpicnikov, Rusische Wafkn des 9-15. jarhunderts, în Waffen und Kostiimkunde, 28, 1986, p.97.
17
Kovâcs L., op.cit., p.72-78.
16
Ibidem, p. 176.
19
Kalmâr J., Regi magyar fegyverek. Budapest, 1971. p.21.
20 Zt1du/6 sasok. Gyula, 1996, p. 104- 105, nr. 1 16- 120; Magyarors.zâg regeszeti topograficfja. IX. Budapest,
1993, p. 227 şi 346, fig. 58/1 şi 3.
165
toate din bronz, şi de tipul celor în discuţie. Alexander Ruttkay sesizează în cadrul lor existenţa
a două variante, respectiv cele fără manşon (cinci exemplare) şi cele cu manşon de prindere a
cozii (şapte exemplare). Cât priveşte datarea capetelor de buzdugane descoperite în Slovacia,
s-a considerat că acestea ar corespunde mijlocului de secol XIV 21 •
Capete de buzdugane de bronz, prevăzute cu patru mari proeminenţe, cu bază
patrulateră, dispuse simetric, iar la extremităţi, de o parte şi de cealaltă, cu câte patru
proeminenţe tetraedrice s-au descoperit şi pe teritoriul României. O astfel de piesă, din fier, a
fost descoperită în Moldova, la Vatra Moldoviţei - "Hurghişca" (jud. Suceava). într-un depozit
care se datează în secolele Xlll-XIV 22 • Un capăt de buzdugan care prezintă aceleaşi caracteristici
cu cele evocate mai sus, s-a descoperit şi în nordul Bucovinei, într-o localitate necunoscută 23 .
Tot în acelaşi tip se încadrează şi capătul de buzdugan descoperit întâmplator în nord-estul
Munteniei, la Salcia-Veche (corn. Ciorăşti, jud. Vrancea) 24 , precum şi capătul de buzdugan din
bronz de la Păcuiul lui Soare25 •
Cât priveşte Transilvania, câte un capăt de buzdugan de genul celor înfăţişate, provine din
descoperirile întâmplătoare de la Racoşu de Sus (jud. Covasna), Ghinda (jud. Bistriţa-Năsăud) 26 şi
Bod (jud. Braşov) 27 . Un astfel de capăt de buzdugan a fost descoperit la Simoneşti (jud. Harghita),
în anul 1962, cu ocazia săpării fundaţiilor fostului CAP local. Piesa, recent publicată, se păstrează
în colecţia Muzeului din Cristuru! Secuiesc, împreună cu cele "cel puţin cinci capace suprapuse,
prevăzute cu torţi", care însoţeau descoperirea respectivă 28 •
Până în prezent, descoperirile din România au fost tratate ca un tot unitar - aceasta şi din
cauza numărului mic al acestor piese - fapt ce nu a permis sesizarea unor eventuale variante sau
subvariante. Chiar dacă condiţiile de descoperire a capetelor de buzdugane din muzeul albaiulian,
aşa cum s-a arătat mai sus, nu sunt nici pe departe deplin lămurite, totuşi, numărul pieselor şi
varietatea pieselor întâlnite a permis surprinderea unor variante în cadrul acestei categorii. O
primă variantă o constituie piesele cu capetele orificiului de prindere terminate drept. În cadrul
colecţiei albaiuliene sunt şase astfel de piese, dintre care cinci sunt din bronz şi unul din fier.
Singura analogie imediată de pe teritoriul României o cunoaştem la Simoneşti (jud. Harghita).
A doua variantă surprinsă în cadrul acestei categorii, este reprezentată de piesele prevăzute
la capetele orificiului de prindere cu câte un trunchi de con. La Alba Iulia sunt două astfel de
piese, una fiind confecţionată din bronz şi cealaltă din fier. Ca analogii imediate dispunem de
descoperirile de la Racoşu de Sus (jud. Covasna) şi Vatra Moldoviţei (jud. Suceava).
În fine, cea de a treia variantă este constituită din piesele prevăzute cu manşon pentru
fixarea cozii. Acest tip este reprezentat în cadrul Muzeului din Alba Iulia de şase capete de
buzdugane, toate din bronz. De notat că pentru această variantă nu dispunem de nici o analogie
în teritoriul românesc extracarpatic. În schimb, în Transilvania, se cunosc descoperirile de piese
similare de la Bod (jud. Braşov) şi Dupuş (corn. Aţei, jud. Sibiu).
Prin urmare, pe bază de analogii, dar şi de o fireasca evoluţie tehnologică, putem încadra
capetele de buzdugan prevăzute cu patru proeminenţe mari, piramidale, cu bază patrulateră,
dispuse simetric, iar la extremităţi, de o parte şi de cealaltă, cu câte patru pr~minenţe tetraedrice,
21
Al. Ruttkay, op.cit.. p. 316. fig. 45.
22
V. Spinei, Moldova„., p. 130 şi 234, fig. 29/2.
23
Ibidem, p. 130, fig. 29/3.
24
A. Paragină, Piese din secolele XI-XIV descoperite in zona de curbură a Cârpa,tilor, în Mousaios, IV, 1994, p.
224-225, fig. 2.
25
P. Diaconu, Silvia Baraschi, op.cit., p. 137, fig. 106/3.
26
K.Horedt, op.cit„ p. 149, fig. 62/5 şi 7.
27
J. Teutsch, op.cit„ p. 33, fig. 182.
28
Benko E„ op.cit„ p. 143, nr. 21/2b, pi. 41/1 I.
166
din colecţia Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, în linii mari, în intervalul cronologic
cuprins între sfârşitul secolului al XI-iea şi secolul XIV-iea. În cadrul acestui interval de timp,
relativ întins, tipul de buzdugan menţionat pare a fi iniţial lipsit de manşonul de fixare a cozii,
fiind datat, ca şi în cazul descoperirilor similare, în special din Ungaria, dar nu numai, în secolele
XII - parţial XIV. Aceasta spre deosebire de capetele de buzdugane cu manşon de fixare a cozii,
care sunt considerate ca aparţinând secolelor XIII-XIV. O formă intermediară, între capetele de
buzdugane fără manşon şi cele cu manşon de prindere a cozii, par a fi cele prevazute la capetele
orificiului de prindere cu câte un trunchi de con.
Pentru capetele de buzdugape prevazute în zona mediană cu cinci proeminenţe mari,
cu baza patrulateră, dispuse simetric, iar la extremităţi, de o parte şi de cealaltă, cu câte cinci
proeminenţe de formă tetraedrica, cea mai apropiată analogie provine din aşezarea de la Dinogetia
(Garvăn). Capătul de buzdugan de bronz de la Dinogetia provine din ultimele nivele de locuire,
putând fi datat cu siguranţă în secolele Xl-Xll 29 • În literatura de specialitate din cadrul ţărilor
învecinate, această formă de capăt de buzdugan nu este cunoscută.
Un exemplar aparte în cadrul colecţiei prezentate, şi nu numai, îl constituie capătul de
buzdugan din bronz cu patru proeminenţe laterale, la care se adaugă, în prelungirea înspre partea
superioară a orificiului de prindere, o a cincea proeminenţă. Prezenţa manşonului de fixare a
cozii, pare a sugera datarea capătului de buzdugan în secolul al XIV-iea, dacâ nu chiar într-o
perioada mai târzie.
Seria capetelor de buzdugan din colecţia Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia se
încheie prin tipul reprezentat de piesa prevazută cu opt muchii laterale, paralele între ele. Capetele
de buzdugan de acest gen au fost incluse în tipul IV, conform tipologiei propuse de către
Kirpicnicov 30 , fiind datate în secolele XIII-XIV. În România, o piesă asemănătoare a fost descoperită
cu ocazia investigaţiilor arheologice întreprinse în cetatea de la Piatra Craivii (jud. Alba) 31 •
Oarecum asemănătoare, prin prezenţa unor muchii paralele între ele, este şi capătul de buzdugan
descoperit în Basarabia, la Balabani (raionul Tartaclia) 32 . Capetele de buzdugane de acest tip
figurează în literatura de specialitate maghiară sub denumirea de "buzdugan gotic" 33 , fiind
datate în secolele XIV- XV. De menţionat şi faptul ca acest tip de buzdugan nu figurează în
cadrul tipologiei oferite de către Laszlo Kovacs, care se ocupă de capetele de buzdugane databile
în secolele IX-XIV, din colecţia Muzeului Naţional al Ungariei din Budapesta. Conform tipologiei
propusă de Kirpicnicov, tipul respectiv se datează în secolele IX-XIV. fiind reprezentat de trei
astfel de piese pe teritoriul fostei URSS 34 .
Prin urmare, sintetizând pe marginea celor arătate mai sus, putem afirma ca numărul
mare, dar şi diversitatea pieselor întâlnite, situează colecţia de capete de buzdugane din cadrul
Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia printre cele mai importante colecţii de acest gen din
sud-estul Europei, şi nu numai. Încadrarea cronologica şi tipologică a pieselor respective a
putut fi efectuată pe baza analogiilor oferite în special de spaţiul de la răsărit de Prut, apoi
acelea din Ungaria, Slovacia dar şi de descoperirile similare de pe teritoriul României.
Datorită faptului ca piesele provin din "vechiile colecţii" ale Muzeului din Alba Iulia, despre
care informaţiile referitoare la locul şi condiţiile de descoperire nu s-au păstrat, în stadiul actual al
29
Dinogetia, p. 338, fig. 182/3 şi 184/23.
30
Drevnerusskoe oruzie, p. 54, tab. 13 şi 14.
3
' Gh.Anghel. I. Berciu, op.cit„ fig. 9.
32
Gh. Pastică, E.. Savu, Complexe funerare al nomazilor medievale de lângă satul Balabani, raionul Tarac/ia,
rep.Moldova, în SC/VA, 47. nr. I. 1996, p. 66, 68, fig. 8/1şi13.
33
Kalmâr j .. op.cit„ p. 21.
34
A.N. Kirpicnikov, Drevnerusskoe oruzie, p. 55, fig. 14.
167
investigaţiei, aceste piese nu pot fi privite într-un context mai precis, care să ţina seama de
. .
istoria orasului Alba Iulia ori a vecinătătilor sale.
Streitkolbenkopfe des 11.-14.Jhs. aus der

Sammlung des Landesmuseums der Vereinigung aus
Alba Iulia (Karlsburg)
(Zusammenfassung)
Im Rahmen der mittelalterlichen Ziergegenstănde stellen die aus Metall gefertigten
Streitkolbenkopfe ein sowohl in der inlăndischen als auch in der auslăndischen Fachliteratur wenig
behandeltes Thema dar.
Nach einem folgenden historischen Oberblick Gber die Funde auf dem Gebiet Rumăniens
kann behauptet werden, daB der aktuelle Forschungsstand zu den mittelalterlichen Streitkolben
bedauerliche MiBverhăltnisse aufzeigt. Oberdies gibt es in den Sammlungen der Museen eine
ganze Reihe derartiger Gegenstănde, die aber vorlăufig weder bekannt noch im wissenschaftlichen
Umlauf sind.
Aus Metall gefertigte Streitkolbenkopfe wurden auch in der Sammlung des
Landesmuseums der Vereinigung aus Karlsburg aufbewahrt, sie weckten aber keineswegs das
lnteresse der Forscher. Es handelt sich um 18 Streitkolbenkopfe, die aus den alten, vor oder im
Laufe des Jahres 1911 angelegten Museumssammlungen stammen.
Die im Vergleich zu anderen rumănischen oder auslăndischen Sammlungen relativ groBe
Anzahl der Streitkolbenkopfe 'des Karlsburger Museums sowie die Verschiedenheit ihrer Formen
machen die Katalogisierung der Funde notwendig. Dieser Katalog enthălt die Vorstellung und
Klassifikation der Streitkolbenkopfe nach ihrer Form, wobei eine ganze Reihe von Varianten und
Nebenvarianten aufgezeigt werden.
Die Streitkolbenkopfe von Karlsburg wurden sowohl aus Bronze als auch aus Eisen gefertigt;
ihre Formen sind ăhnlich oder identisch.
Die chronologische und typologische Klassifikation konnte vor aliem aufgrund der
Analogien mit dem Raum ostlich des Pruth, mit dem Raum Ungarns sowie mit ăhnlichen Funden
auf dem Gebiet Rumăniens erfolgen.
Da diese Gegenstănde aus den „alten Sammlungen" des-Karlsburger Museums stammen,
konnen sie vom heutigen Forschungsstand aus nicht in einem groBeren Kontext, der die
Geschichte der Stadt Karlsburg und nicht nur diese in Betracht zieht, verfolgt werden.
Abbildungsverzeichnis
Abb. 1-4: Streitkolbenkopfe aus der Sammlung des Landesmuseums der Vereinigung
aus Karlsburg (Alba Iulia).
168
..
O ·. '
.· ·
. 'o·
. .·:.o
O . .
·. ·
. ·.
Fig. 1. Capete de buzdugan din colecţia Muzeului Naţional al Unirii, Alba Iulia.
169
.O .:
. .
·.
.. .. .' :...
Fig.3. Capete de buzdugan din colecţia Muzeului Naţional al Unirii, Alba Iulia.
170
.
I
- ------.I.,
--------r'I
I
.. ________ ......'\ \
Fig.2. Capete de buzdugan din colecţia Muzeului Naţional al Unirii, Alba Iulia.
=---- -=
~-----~
3 2
Fig.4 . Capete de buzdugan din colecţia Muzeului Naţional al Unirii, Alba Iulia.
171
172
Archăozoologische Forschungen in den

mittelalterlichen Siedlungen des Banats
GEORGETA EL SUSI
Die Entwicklung der Viehzucht in den mittelalterlichen Siediungen des Banats
Die lnformationen Gber die Viehzucht aus den mittealterlichen Siedlungen des Banats
sind zahlreich, insbesonders fGr den sGdlichen Teii der Provinz. Am besten ist in dieser Hinsicht
das Donautal vertreten. Die Daten Gber die Fauna decken eine Zeitspanne die im 8. Jh. beginnt
und die bis ins 13.- 14. Jh. dauert.
Die ălteste mittelalterliche Siedlung dieser Region ist die von Gornea-Căuniţa de Sus.
Von hier stammt eine wichtige osteologische Gruppe, die uns erlaubt hat einige
Schlu6folgerungen zu ziehen Gber die Wirtschaft dieser Siedlung.
Die faunistischen Funde stammen aus acht geschlossenen Komplexen (sieben
Wohnungen und eine Abfallgrube - G9 ). Aufgrund des archăologischen Materials, wurde der
Fund im 8. Jh. datiert (ŢE.ICU, LAZAROVICI, t 996). Das faunistische Material enthălt 735 Knochen,
von denen 6 t 4 Fragmente bestimmt wurden, so wie es aus den statistischen Daten hervorgeht.
Die wichtigste osteologische Akkumulation bemerkt man in 8 5 und 8 6 , die als die groBten
Wohnkomplexe der Siedlung betrachtet werden konnen, ebenfalls aus der Grube G9 . Die
Verteilung des Materials nach den Korperteilen zeigt eine gleiche Verteilung sowohl in den
Wohnungen, als auch in G9 . Der einzige Unterschied besteht in einer wichtigeren Ansammlung
der Rippen, Muscheln und Hundeknochen, die aus der Abfallgrube stammen.
Obwohl das faunistische Material, das im gr66ten Teii in den Wohnungen gefunden
wurde, quantitativ unzureichend ist, erscheint es uns wichtig , weil es ein Bild zeigt Gber die
Tierarten die in cier Siedlung gezGchtet wurden .
Das Prozentverhăltnis der Haus-/Wildsăugetiere ist gGnstig fGr die erste Kategorie
(76, t %/23,9%) und zeigt, daB es sich um eine stabile Siedlung handelt, wo eine cier wichtigsten
Beschăftigungen die Viehzucht war. Diese stellte die Nahrungquelle dar, war aber auch ein
sekundăres Element der hăuslichen und landwirtschaftlichen Aktivităten (Abb. 1).
Der grofite Teii der Fleischmenge die in der Siedlung verzehrt wurde, stammte vom
Rind (56,3%); bennenswert in dieser Hinsicht ist cier gr66ere Prozentsatz des bis ins vierte
Lebensjahrahr geschlachteten Viehs (53%). Das schlieBt aber nicht die anderen nGtzlichen Zwecke
aus. 47% der Tiere wurden bis ins hohe Alter gezGchtet. Sie gehorten dem Reproduktionsstock
an, wurden aber auch bei Transport und Traktion benGtzt (Abb. 9).
E.s folgen die Schafe/Ziegen die fGr ăhnliche Zwecken gezGchtet wurden, nur das der
Prozentsatz der fGrs Fletsch geopferten Viehs empflndlich groBer ist (70,8% im Vergleich zum
Rind). Das bedeutet aber keinesweges, daB eine gewisse Gruppe (29,2%) nicht fGr
Nebenprodukte (Wolle, Milch) gezGchtet wurde (Abb. 11 ).
173
Archăozoologische Forschungen in den mittelalterlichen Siedlungen des Banats
Die Reste des Hundes und des Pferdes haben eine geringere wirtschaftliche Bedeutung.
Neben cier Viehzucht, wurde auch GeHGgel gezGchtet, besonders das Huhn.
Wegen cier groBen Menge cier Knochen die von Wildsăugetieren stammen, kann man
behaupten, daB die Jagd eine wichtige Rolle in cier Wirtschaft cier Siedlung spielte. Sie verfGgte
liber gGnstige Bedingungen, und zwar handelt es sich um wildreiche Umgebungen. Der Hirsch,
das Wildschwein, weniger cier Rehbock und cier Urochse waren die meist gejagten Arten, die
sowohl als Fleischquelle dienten, aber auch zur Versorgung cier Gemeinschaft mit Rohstoffen
(Hăute, Homer) benGtzt wurden. Der Hirsch und cier Rehbock wurden das ganze Jahr gejagt.
Die Tiere wurden in die Siedlung gebracht, wo man sie transchierte. Diese Tatsache ist von
einer groBen Menge Kieferknochenreste bewiesen.
Fischfang und Muschelnsammeln hatten ebenfalls eine gewisse Rolle, denn die
Naturbedingungen eigneten sich dafGr.
Aus Gornea stammen noch zwei Gruppen die in den Punkte Zomoniţe und Ţărmuri
ausgegraben wurden. Weil die Knochenmenge gering ist, haben wir sie zusammengebracht
als wir die Frequenzdiagrammen hergestellt haben (Abb. S; 6). Sie wurden ins 8.-10. Jh., bzw
ins t 1.-13. Jh. datiert (UZUM, 1983, 282).
ln den Grenzen des Dorfes Gornea ist die Terrasse Zomoniţe eine cier wichtigsten
mittelalterlichen Forschungsobjekte. Der Toponymus Zomoniţe bezeigt die tiefe Ebene des
Cameniţa Tales. SGdlich und westlich benachbart sich die Terrasse mit den archăologischen
Punkten Căuniţa de Sus (eine neolithische und eine mittelalterliche Siedlung) und Tircheviste
(ein mittelalterliches Grăberfeld) (ŢEICU, LAZAROVICI, 1996, 91). Im Osten, jenseits des Baches
Cameniţa ist die niedrige Ebene von dem steilen Abhang des Berges Pazariste unterbrochen.
Auf dem Berg befindet sich die gleichnamige bronzezeitliche Fundstelle.
Die in Zomoniţe zwischen 1973-1974, t 976- t 077 unternommenen Grabungen haben
archăologische Materiale die dem 8.-9.Jh. und t 2.-13. Jh. angehoren zum Vorschein gebracht
(Ţeicu, LAZAROVICI, t 996, 51).
Die Reste von Fauna die wăhrend dieser Kampagnen gesammelt wurden stammen aus
den Niveaus des 8.-9. Jh. (B 7) und des t 2.-13. Jh. (B2). Obwohl man 12 Wohnungen und t 9
Abfallgruben gefunden hat, ist das osteologische Material gering und enthălt nur 225
bestimmbare Knochen. Zusammen mit den unbestimmbaren Splittern besitzt die Gruppe nicht
mehr als 300 StGcke.
Ţărmuri ist cier Name einer Terrasse die sich links vom Cameniţa Tale befindet, und
zwar zwischen cier StraBe und cier Donau. Die Grabungen fanden 1969 (eine
Untersuchungsgrabung), 1973, 1976- t 977 statt und haben zahlreiche Wohnkomplexe abgedeckt.
Drei davon stammen aus dem Ursprungsort cier frGhmittelalterlichen Siedlung, die spăter
stufenweise auf die Terrasse Ţărmuri versetzt wurde. Das archăologische Material datiert die
Siedlung ins 1 1.-13. Jh., so daB dieselbe Datierung auch fGr das osteologische Material gGltig
ist (ŢEICU, LAZAROVICI, t 996, 71 ). Bedauerlicherweise enthălt die Gruppe nicht mehr als 150
Knochen, von denen nur 121 bestimmbar sind.
Die Grundlage cier Ernăhrung ist vom Rind gesichert. Dessen Prozentsatz ist 36,8% und
wird vom Schaf/Ziege (2 t %) und Schwein (20,9% - von denen 2/3 vom Hausschwein dargestellt
sind) gefolgt. Von den gejagten Tierarten haben nur cier Hirsch und das Reh eine gewisse
Bedeutung. Das Wildschwein stellt weniger als 7% cier Tierreste dar. Ein Vergleich mit dem
faunistischen Material aus Gornea-Căuniţa de Sus zeigt einige Ăhnlichkeiten im Bereich
interspezifischen Verhăltnisse und cier Speziefrequenz. Diese Ăhnlichkeiten kann man gut auf
den Graphiken fi.ir die geschătzte Fleischmenge beobachten. Anhand cier erhaltenen Daten
(Abb.S; 6) sicherten die Rinder ziemlich die Hălfte des Notwendigen, cier Rest wurde vom
Schwein (25-27%), Hirsch (8-13%). Schaf/Ziege (6%) gedeckt. Man weis nicht in welchem Ma8 das
Pferd wăhrend dieser Epoche in cier Ernăhrung verwendet wurde, seine Reste sind im groBten Teii nur
174
fragmentarisch und mit den anderen Hausabfăllen gemischt.

Die Art wie sich in den folgenden Jahrhunderten die Viehzucht entwickelte, kann man
gut beobachten in dem Material das aus Moldova Veche-Rât stammt. Aufgrund dieses
osteologischen Materials, konnen wir einige Elemente der Lebensweise der Bewohner dieser
Siedlung skizzieren.
Der Fischfang hatte keine besondere Bedeutung im Leben der Gemenischaft. Fischgrăten
wurden beinahe in alle Wohnungen gefunden; sie stammen von Arten mit groBer Taille.
Eine wichtige Rolle hat die jagd gespielt. Der Prozentsatz ist t 9,05% filr die Fragmente
und 29,5% fGr die lndividuen. ln diesen Prozentsătzen wurden auch die Reste die vom Biber,
Marder und Dachs stammen, eingereiht. Die groBe Vielfalt cier gejagten Spezies, sowie die
wichtige Rolle die die jagd gespielt hatte verdankt sich cier Plazierung cier Siedlung an cier
Kreuzung von drei Okosystemen: das aquatische Medium, cier Wald und die offene Zone.
Diese Situation findet man auch in Dinogeţia und Piatra Frecăţei, die sich von Bucov und Dridu
(Zentrum Munteniens) grGndlich unterscheiden (UDRESCU, t 980, 58). Es wurden Gberwiegend
groBe Spezies gejagt: Hirsch, Wildschwein, Urochs, die eine groBe Menge Fleisch lieferten.
Die Reste des Huhnes sind gering, doch sie beweisen, daB die Bewohner cier Siedlung
sich auch mit Huhnerzucht befasst haben.
Die archăologische Fundstătte Moldova Veche-Rât befindet sich auf cier mittleren Terrasse
cier Donau, auf dem Ufer des Stromes, im Punkte Rât. Der archăologische Befund enthaltet eine
groBe Menge Keramik, sowie auch zahlreiches osteologisches Material, das von mehreren
Wohnkomplexen stammt die zwischen t 975- t 978 untersucht wurden und die man im t t .- t 3.
Jh. datiert (UZUM, t 979, 254).
Der gr6Bte Teii des Materials stammt aus den Wohnungen 2 und 3. ZahlenmăBig ist die
Probe gering, wenn wir die zahlreichen Komplexe und ihre lange Lebensperiode in Betracht
nehmen. Dieser Aspekt kennzeichnet auch die anderen Kategorien des archaologischen Materials.
Die analysierte Gruppe enthălt 473 Reste, von denen 375 bestimmt wurden. Die anderen
Fragmente sind Splitter und Rippen die von· Saugetieren stammen. t O Knochen wurden in cier
Wohnung 2 gefunden, in cier Zone des Feuerherdes. Sie sind vom Feuer befleckt, einige davon
sind sogar kalziniert. Andere Stl.icke zeigen Einritzungen oder Abnagespuren. Ali diese
Eigenschaften zeigen, daB es sich um Haushaltsabfălle handelt und die Mehrzahl davon sind
Hunde-, Pferde-, Marder-, Dachs- und Biberknochen.
ln beinahe allen Wohnungen hat man Fischknochen gefunden (12 StGck). Zwei Wirbeln
wurden einen:t Wels von groBer Taille zugewiesen, die anderen Knochen sind unbestimmbar.
Die wichtigste Beschăftigung cier Gemeinschaft aus Moldova Veche-Rât bleibt die
Viehzucht; die gr6Bte Anzahl des Materials stammt vom Rind, Schwein und Schaf/Ziege. Ein
Drittel cier osteologischen Gruppe stammt vom Rind. Die Spezie wurde fGr NGtzlichkeitszwecken
gezGchtet. Man muB hier das Phănomen cier Kastrierung erwahnen, obwohl im Material nur
ein StGck von einem solchen lndividuum existiert.
Das Schwein ist die zweitreprasentierte Spezie. Die Schweine wurden erstens rur Fleisch
(so wie es ihr Schlachtalter beweist) gezGchtet. Es folgen die Schaf/Ziegen, die von beiden
Gattungen dargestellt sind (Abb. t O; t t ).
Die Equidenreste sind ebenfalls im Material zu finden, sowie auch die Hundeknochen.
FGr die Zeitspanne zwischen dem t t. und t 3. Jh. Besitzen wir Proben die aus den Punkten
Sălişte, Funii und Obliţa (Dorf llidia) stammen.
Das Dorf llidia befindet sich 8 km sGd-6stlich von Oraviţa, in einer Senke in cier beim
Kontaktzone cier Caraş Ebene mit den Oraviţa Bergen und dem westliche Abhang des Anina
Gebirges.
Das osteologische Material zăhlt 68 t Knochen, von denen man nur 569 bestimmen
konnte. Die anderen t t 2 Fragmente gehoren zur Kategorie des unbestimmbaren Materials. Die
175
Splitterungsart, die Gegenwart einiger Schnittspuren und einiger Brandflecken zeigen daB es
sich um Abfălle handelt. Bei einem Vergleich des Materials aus Funii, Sălişte und Obliţa bemerkt
man Farbeunterschiede, die wahrscheinlich den verschiedenen Fossilisierungsbedingungen zu
verdanken sind. Beim Material aus Obliţa fehlt die Pigmentierung die fi.ir die anderen Knochen
kennzeichnend ist. Hier haben sie einen weiBen Aspekt.
Wir besitzen nur Teildaten, die aus den drei Punkten gesammelt wurden. Das Bild ist
nur generell, wegen dem Mangel an Material und dem identischen biogeographischen Kontext
in dem die Siedlungen sich befanden (TRÎNCĂ, 1983, 311-320).
Wenn man die Spezies- und lndividuenfrequenz verfolgt, bemerkt man, daB in den
drei Gruppen, die Verhăltnisse keine wichtige Ănderungen verzeichnen, die geschlachtenen
Spezies sind dieselben .
Die wenigen Reste die von eBbaren Schnecken stammen, sowie die Gegenwart cier
Fischknochen suggerieren, daB die Bewohner cier Siedlung diese Resourcen nutzten, ohne daB
es sich um eine systematische Nutzung dieser Spezies handelt.
Der Prozentsatz cier gejagten Spezies ist bemerkennswert (21 ,4%) und reprăsentiert
den Mittelwert der drei Siedlungen. Dieser Prozentsatz ist normal, denn alle drei Siedlungen
befanden sich beim Treffpunkt von drei Biotopen: die Caraş Ebene, die Oraviţa Berge und cier
westliche Abhang des Anina Gebirges. Es wurden Hirsch und Reh gejagt. Sie lieferten 15, 1%
(nach den geschătzten MNI), das Wildschwein stellt nur 8% dar.
Die GeflOgelzucht (das Huhn) hatte nur einen sekundăren Charakter, dafi.ir sicherten die
Rinder, das Schaf/die Ziegen und die Hausschweine die Nahrungsbasis der Gemeinschaft.
Die Rinder reprăsentieren nur 32,8% als MNI, aber sie sicherten Ober 60% vom
FleischbedOrfnis cier Bewohner (Abb. 9).
Die Schafe/Ziegen reprăsentieren 24, 7% vom ganzen Stock. FGr die Versorgung cier
Gemeinschaft mit Fleisch, hatten sie keine besondere Rolle gespielt, sie decl<te nur 6,8% cier
ganzen Fleischquantităt.
Die Hausschweine reprăsentieren 15% als MNI und fi.ir die Fleischnahrung lieferten sie
nur 10%.
Die vom Wild gelieferte Fleischmenge ist nicht gr6Ber als 20%.
Das Pferd wurde nicht in cier Ernăhrung benutzt, so daB sein Beitrag unwichtig ist.
Was die Zucht cier wichtigsten Haustiere betrifft kann man schluBfolgern, daB die Rinder
bis im Alter von 2 Jahren in einem Prozentsatz von 23% geschlachtet wurden. Zwischen 2-4
jahre wurden 40% geschlachtet, cier Rest besteht vom Vieh das bis in ein hohes F6rderungalter
gezOchtet wurden. Es wurden folglich fi.ir Fleisch 60% cier Tiere geschlachtet und 40% cier
lndividuen wurden fi.ir Nutzzwecke (Traktion, Transport, Reproduktion usw) gezOchtet.
Im Falie cier Schafe/Ziegen wurden keine Ober 4 jahre alten lndividuen festgestellt (Abb.
11 ). 30% wurden im Alter von bis zu einem jahr geschlachtet, beinahe 35% zwischen 1-2 jahre
und der Rest zwischen 2-4 jahre. ln diesem Fall fehlt es an bestimmbarem Material. Es ist
unlogisch, daB bei einer Frequenz von 24% keine Ober 4 Jahre alte Tiere existierten.Wir rechnen,
daB die Spezie fi.ir Fleisch und anderen Zwecken (Milch) gezOchtet wurde.
Die Schweine wurden in einem Prozentsatz von 25-30% im Alter von bis zu einem Jahr,
50% zwischen 1-2 Jahre geschlachtet. 20% wurden bis Ober 2 jahre, wahrscheinlich als Zuchttiere
gehalten (Abb. 10). ·
Man kann behaupten, daB die Gemeinschaften aus llidia insbesonders Rinder- und Schafe
zOchteten, um die notige Fleischmenge zu sichern. Es wurde auch das Schwein gezOchtet.
Eine gewisse Rolle spielte auch die Jagd, die den Nahrungszwecken und der Versorgung
mit Rohstoffen, als VergnOgung oder um die zerstorenden Effekte des Hirsches, Wildschweines
u.a. zu verhindern diente.
Die neuesten Daten Ober Fauna die Nahrung im Banater Bergland gesichert hatte, wurden
176
von der osteologische Analyse aus der Siedlung von Berzovia-Pătruieni geliefert (EL SUSI,
1990, 281-289).
Berzovia befindet sich auf dem mittleren Lauf des Bârzava FluBes, im Nord-Westen des
Kreises Caraş-Severin. Die ganze Gegend, von Şoşdea bis Bocşa, hat den Aspekt einer
Mikrosenke die gegen Osten und SGd-Osten von dem Dognecea Gebirge geschlossen ist. Im
Norden teilen lange und sanfte Gipfel den Bârzava Becken vom Pogăniş Becken. Das Bârzava
Tal ist hier breit und flach, im Nord-Osten ist es von einem lănglichen Gipfel begrenzt. Der
ursprungliche Lauf des FluBes hatte mehrere Arme und er befand sich nordlich vom aktuellen
Lauf. Der nordliche Teii cier tiefen Ebene streckt sich bis lersig und jenseits cier Grenze des
Dorfes Gherteniş; in cier ortlichen Toponimie ist sie als Pătruieni bekannt.
Die im jahre 1986 unternommenen archăologischen Grabungen haben am Rande des
Waldes Ciclău eine Saalkirche mit einem rechteckigen Heiligtum ans Tageslicht gebracht. ln
cier Năhe wurden die Reste des mittelalterlichen Adelshofs Remetea gefunden, cier der Familie
Himfy gehorte. Die Domăne dieser Familie schloB das Bârzava Tal von Bocşa bis Şoşdea und im
Norden den Pogăniş Becken, bis lersig und Vermeş ein. Die Untersuchungen haben zur teilweisen
Abdeckung einer Oberflăchewohnung beigetragen. Sie hat groBe Dimensionen, war aus Holz
gebaut und wurde im 14. Jh. datiert (ŢEICU, 1990, 267-279). Von hier stammt ein zahlreiches
archăologisches Material, sowie auch eine wichtige osteologische Probe die 584 Knochen enthălt,
von denen 480 bestimmt wurden. Die Knochen sind von einigen gemeinsamen Eigenschaften
kennzeichnet: die Mehrzahl von fragmentarischen Resten, Brandspuren, zerfressenen Stellen,
so daB sie zum Haushaltsabfall zugeschrieben wurden.
Das vorgestellte Material bietet lnformationen Gber die in cier Siedlung gezGchteten
Spezies. Das Problem des Verhăltnisses zwischen den Prozentsătzen der verschiedenen
Tiergruppen kann noch geăndert werden. Es ist noch zu frGh einen synthetisierenden Versuch
Gber die Viehzucht zu skizziere, obwohl die Gruppe relativ zahlreich an Knochen ist. Im jetzigen
Stadium der Forschung kann man nur die benGtzten Spezies nennen, mit einigen _Bemerkungen
Gber die korperliche Biometrie. Bemerkennswert ist die groBe Frequenz cier Schweinereste im
Vergleich zu den. anderen Săugetieren zu erwăhnen. Sie wurden nur fGr Fleisch gezGchtet,
denn die Mitglieder cier Gemeinschaft hatten eine auBergewohnliche Vorliebe fGr das
Schweinefleisch. Die Schweine wurden geschlachtet nachdem sie ihre sexuelle Reife erreicht
hatten und es wurden genug lndividuen behalten die in cier Reproduktion verwendet wurden.
Die Schweinezucht benotigte keine besondere Bedingungen. .
Es wurden auch Rinder gezGchtet, diese befinden sich auf dem zweiten Platz nach dem
prozentsătzlichen Kriterium. Sie wurden meist in den landwirtschaftlichen und hăuslichen
Arbeiten benutzt und wurden in einem hohen Alter geschlachtet (67%). Das Fehlen cier Jungtiere
berechtigt die Annahme, daB die Spezie weniger in der Nahrung benGtzt wurde (Abb. 4).
Der Prozentsatz der Schafe/Ziegen war kleiner und die Tiere wurden zur Ernăhrung benGtzt.
Eine wichtige Rolle spielte die GeflGgelzucht. Man bemerkt die groBe Frequenz des
Huhnes im Vergleich zu anderen mittelalterlichen Siedlungen des Banats und auch Rumăniens.
Die 16,9% placieren das Huhn gleich nach dem Schwein.
Die Menge der gejagten Tiere ist klein. Wenn man aus cier Statistik die Prozentsătze
des Dachses, Hases und Marders (die in cier Ernăhrung bevorzugt waren) beseitigt, vermindert
sich der Prozentsatz der gejagten Spezies (Hirsch, Reh, Wildschwein) bis auf 9,3% bei den
Resten und 12,2% bei den lndividuen. Die Jagd scheint eher eine gewisse Rolle in cier
Verminderung der landwirtschaftlichen Schăden die von dem Wild verursacht wurden zu
spielen. Sie wurde ebenfalls als Vergnugung praktiziert, Tatsache die auch von der Anordnung
des Adelshofes, sowie von den Umgebungen bestătigt ist.
Der Fischfang spielte keine wichtige Rolle und wurde nur gelegentlich praktiziert.
Weil fGr die besprochene Periode (14.-15. Jh.) urkundliche Beweise existieren, werden
177
wir einige davon vorstellen, die unsere preliminăre SchluBfolgerungen bestătigen. Eine Reihe
mittelalterlicher Urkunden, die auch Remetea einschlieBen, geben uns lnformationen Gber die
gezGchteten Tierarten, die eine wichtige Rolle in der lokalen Wirtschaft spielten.
Dokument Nr. 15 vom 18 Dezember 1343 (FRIGYES, 1882, 14):
"„. Bracan „.der Herrscher von Şoşdea, hatte zusammen mit seinen Sohnen Grigore
und Finta 94 Schweine von den Leibeigenen gestohlen".
Dokument Nr. 162 vom 25 Oktober 1404 (FRIGYES, 1882, 247-248):
" ... Andrei, Iacob und Nicolae, Sohne von Chep von Gherteniş sind mit Gewalt auf das
Gut des Stefan von Remetea-Şoşdea eingedrungen und haben alle Rinder und Schweine der
Leibeigenen geraubt".
Von den zitierten Dokumenten kann man sehen, daB in der Zone gute Bedingungen
existierten, die das ZGchten des Viehs erlaubten. Diese waren zahlreich und spielten eine groBe
Rolle im Konsum. Dieselbe Urkunde erwăhnt auch welche die Rinder benGtzt wurden.
Dokument Nr. 201 vom 7 November 1418 (FRIGYES, 1882, 289):
"„.sie nahmen vier Ochsen zum Ackern".
Dokument Nr. 180 von 26 Dezember 1410 (FRIGYES, 1882, 266):
" ... sie nahmen den Leibeigenen all ihr groBes Vieh und die Zugtiere".
Betreffs die Schafe/Ziegen, die zahlreich waren, so wie man es aus der folgenden Urkunde
sehen kann, wird dieselbe Quelle zitiert: ·
Dokument Nr. 174 vom 5 Februar 1407 (FRIGYES, 1882, 261 ):
"„. sie nahmen 40 Schafe, 2 Ki..ihe mit Kălber".
Hinsichtlich der Jagd, hebt eine andere Urkunde einen besonderen Aspekt hervor, und
zwar die Unterhaltungsjagd mit Falken: "Sie werden erfahren, daB ich den Falken den Sie uns
geschenkt haben , Stefan, Petrus von Remetea Sohn, versprochen hab" (FRIGYES, 1882, 328).
Die letzten faunistischen Beweise Liber die Viehzucht in den Banater Siedlungen stammen
aus dem mittelalterlichen Niveau des Tells von Parţa. Die Knochenzahl ist leider gering, zum
gr6Bten Teii stammen sie aus der Kulturschicht, ohne daB man Komplexe feststellen konnte
(Abfallgruben oder Wohnungen). Unsere Daten haben einen r;>reliminăren Charakter.
Die Rinder stellen einen Drittel von den geschătzten lndividuen, das Hausschwein, die
Schafe/Ziegen und das Pferd reprăsentieren ein anderes Drittel, der Rest sind gejagte Spezies:
Hirsch, Reh, Wildschwein.
Die Jagd lieferte einen groBen Prozentsatz der verbrauchten Tiere - 34,2%. Solche hohe
Werte begegnet man in der Siedlung von Gornea-Ţărmuri im Donautal - 37,5%. Von den
gejagten Spezies, stammen 1 7, 1% vom Hirsch ; das Wildschwein, das Reh und der Urochs
reprăsentieren weniger als 9%.
Doch hatte das Zi..ichten der Viehe fGr die Ernăhrung der Gemeinschaft Vorrang. Es
wurden Rinder (28,5%), Schafe/Ziegen ( 11,4%) und Schweine (17, 1%) gezGchtet. Das Fleisch
wurde in einen Prozentsatz von 51, 7% vom Rind gesichert; die Haus- und Wildschweine lieferten
2 7,7%, die Schaf/Ziegen nur 2, 7% und der Hirsch 11 % von der gesammten Fleischquantităt.
Die Rinder wurden nicht im Alter von unter einem Jahr geschlachtet, zwischen 1-2
jahre wurden 20% geschlachtet, zwischen 2-4 jahre 50% und 30% Liber dieses Alter.
Ăhnliche Prozentsătze bemerkt man bei den Schafen/Ziegen (Abb. 11 ). Die Mehrzahl
der Schweine wurden im Alter von 1-2 jahre geschlachtet (66,6%). bis zu einm jahr und Gber 2
jahren wurden je 16,6% geschlachtet.
Man kann folglich behaupten, daB die Wirtschaft der mittelalterliche Siedlung aus Parţa
sich auf die Rinder-, Schaf/Ziegen- und Schweinezucht konzentrierte um den Bedarf Fleisch,
Milch, Arbeitskraft, Hăute und Fett zu sichern.
Das Pferd wurde in den Utilităts- und Haushaltsaktivităten gefordert. Es ist moglich,
daB es auch in der Nahrung benGtzt wurde. Diese Tatsache ist nicht sicher, denn die gefundenen
178
Knochen sinf stark fragmentiert und mit den Knochen anderer Spezies gemischt. Sein Beitrag
zur Ernahrung Gberschritt nicht 7%.
Aufgrund cier gesammelten Daten, konnen wir einige SchluBfolgerungen ziehen:
• die sporadische Gegenwart cier Muscheln, Fische sowohl in den Siedlungen des Donautals
als auch in denen aus cier Banater Ebene (Parţa). aus dem Bârzava Tal (Berzovia) suggerieren
die kleinere Rolle des Fischfanges und des Muschelnsammelns. Die Reste cier Fische und
Muscheln aus den Siedlungen Gberschreiten nicht 3%; nur in Căuniţa de Sus erreichen sie 7%;
• die Geflugelzucht hatte in den untersuchten mittelalterlichen Siedlungen eine geringe
wirtschaftliche Bedeutung;
• die groBe Zahl cier Reste die von den gejagten Spezies stammen ( 19-24%) und ihre
groBe Verschiedenheit - Gberhaupt in den Siedlungen des Donautals - zeigen den gut definierten
Platz den die Jagd in den wirtschaftlichen Aktivitaten cier Gemeinschaften gespielt hatten;
• die Viehzucht, Gberhaupt die des Rindes, reprasentiert die wichtigste Komponente cier
nutzlichen Aktivitaten. ln alle Siedlungen (auBer jener aus Berzovia) reprasentieren die Rinder
einen Drittel des Tierstocks und sie sicherten cca 50% des Fleischbedarfs cier Gemeinschaften;
e die Bewirtschaftung cier Schafe/Ziegen, mit Prozentsatzen von 18-24%, und die cier
Schweine ( 16-18%) stellen den Hohepunkt cier haushaltigen Aktivitaten dar;
e die Pferde hatten keine groBe Rolle in cier Ernahrung gespielt; sie wurden mehr in
nutzlichen Aktivitaten benutzt;
e es wurden identische Zuchtmethoden cier Haustiere registriert; sie visierten in erster
Reihe die nutzlichen Aktivitaten: Milch, Traktion, Wolle, Haute (bei den Rinder, Schaf/Ziegen,
Pferde) und sekundar die Fleischlieferung (bei den Rinder, Schweine, Schafe/Ziegen); man
kann noch nicht von einer bewuBten Rassenverbesserung sprechen; die Haustiere gehorten
den ortlichen Rassen an, die eine kleine wirtschaftliche Rentabilitat hatten. Diese Rassen werden
spater in cier Neuzeit in dem dorflichen Milieu wiedergefunden (HAIMOVICI, 1983, 82, 211 ).
Unter diesen Bedingungen scheint die Viehzucht aus den mittelalterlichen Siedlungen
des Banats weniger entwickelt zu sein. Sie hatte eher einen Lebensunterhaltscharakter, wenn
man die Wichtigkeit cier Jagd und ihre Rolle in cier Ernahrung in Betracht nimmt.
Wenn wir unsere Siedlungen den gleichartigen von Rumanien anschlieBen, konnen wir
Gber einen einheitlichen Charakter der mittelalterlichen Viehzucht und Verwertung sprechen.
Ob es sich um den fruhen mittelalterlichen Siedlungen vom Suden, Osten und Westen
Rumaniens (und hier denken wir an jene von Davideni, Mâleşti, Vărărie, Lozna, Gara Branca,
Bârlaleşti, Bucov, Capidava, Piatra Frecaţei, Biharea, Sânnicolau Român) oder um den dorflichen
Siedlungen des 14.-17. Jh. aus Moldova oder aus Bârlad, Siret handelt, haben alle einen
einheitlichen Charakter: die Viehzucht hatte als Grundlage die Zucht zu nutzlichen Zwecken
(HAIMOVICI, 1987a; b; 1986; HAIMOVICI, COJOCARU, 1987).
Die gr6Bere oder kleinere Vielfalt cier gef6rderten Biotypen, nebst den historisch-sozialen
Faktoren wiederspiegeln sich im Tatigkeitsbereich jeder Siedlung und tragen zur Gliederung
der Viehzucht bei.
Der Oberblick uber Viehzucht wahrend des Mittelalters im Banat, in einer evolutiven
Perspektive, wurde exklusiv aufgrund cier faunistischen Daten hergestellt; diese haben nicht
alle Probleme cier Wirtschaft der Gemeinschaften erschopft und lassen die zukunftige Behandlung
cier Problematik offen.
Die Entwicklung der jagd im Mittelalter
Als ununterbrochener Bewohnungssektor im Mittelalter sind fUr das Donautal die

faunistischen Gruppen aus Gornea-Căuniţa de Sus, Gornea-Ţarmuri kennzeichnend. FUr die
Bewohner die die Umgebungen des Beckens Cameniţa nutzten, wo sich cier Siedlungskomplex
179
Archaozoologische Forschungen in den mittelalterlichen Siedlungen des Banats
aus Gornea befindet, war im 8. Jh. die Jagd eine wichtige Nahrungsquelle, denn hier existierten
gute Bedingungen fGr reiches und verschiedenes Wild. Wenn wir die Verminderung des
Prozensatzes des Hirschknochens in Betracht nehmen (9,5%), kann man mit der E.inschrenkung
seines Areals gegen Norden rechnen. Dafur steigt betrăchtlich der Prozentsatz des Wildschweines
( 17 ,6%) im Vergleich zu den fruheren E.pochen ( 10%) und konkurriet das Hirschverhăltnis. Die
beachtlichen Frequenzen der beide Spezies, als auch der noch kleine Prozentsatz des Rehs
(4,2%) beweisen die Gegenwart eines gut geformten Waldes im hugeligen Sektor der Cameniţa.
Auch der Urochs existierte in der lokalen Fauna (1,9%).
Die letzten Beweise fur die Gegenwart gewisser Spezies, sowie Bewertungen betreffs
ihrer Densitat im SGden des Banats stammen von der faunistischen Gruppe aus der Siedlung
von Moldova Veche-Rât, die im 9.- t 3. Jh. datiert wurde. Die Liste der wilden Spezies (deren
Reste noch 18,4% einnehmen) ist reichlich von der Varietat und Diversitat der genutzten
Okosysteme illustriert. Bestens reprasentiert ist der Hirsch (12,2%), sowie das Wildschwein
( t 0,2%). Diese Tatsache beweist die Gegenwart einiger gut bewaldeten Areale, die mehr
ausgedehnter als die heutigen waren. E.benfalls im t 3. Jh. werden auch die letzten faunistischen
Beweise fUr den Biber und den Urochs datiert. Weil systematische archaologische
Untersuchungen fur die năchsten Jahrhunderte im Donautal fehler:i, enden unsere archăologischen
lnformationen in diesem zeitlichen Raum.
FGr die Region der Caraş E.bene, besitzen wir Daten Gber die Fauna aus drei archăologischen
Punkte der Gemeinde llidia. Die Gemeinde befindet sich 8 km si..id-ostlich von Oraviţa, iri einer
Senke, beim Kontaktpunkt der Caraş E.bene mit den Oraviţa Hi..igeln und dem westlichen Abhang
der Anina Gebirge. ln der Zone durchdringen spezifische Elemente der E.bene, des Hi..igels und des
Gebirges, obwohl die faunistischen Funde diese Tatsache nicht bestătigen. Doch reprăsentiert die
Jagd einen wichtigen Prozentsatz (22%), auch wenn sie nicht die ho he Quote der vorgeschichtlichen
Siedlungen erreicht. Der Hirsch bleibt auch weiter die wichtigste gejagte Spezie und hat den
groBten Prozentsatz (1 t ,6%). Im Mittelalter war diese Spezie in den niedrigen Zonen Rumăniens
verbreitet, von wo sie sich stufenweise gegen die hohen Regionen zuri..ickgezogen hat, bis zum
E.nde dieser E.poche oder gar bis zum Beginn der Neuzeit. E.s ist sichtbar, daB in der Zone der
Siedlungen aus llidia die Densităt der Saugetiere kleiner war, in Vergleich zum Donautal; es ist
wahrscheinlich, daB seine Absonderung gegen das gebirgige Areal aus dem Zentrum des
Banats frGher stattfand als im Donaukorridor. E.s scheint, daB das Wildschwein auch nicht frequent in
der Zone war, obwohl das hydrographische System des Caraş FluBes gute Bedingungen sowohl rur
eine reichliche Vegetation, als auch fur weniger kompakte Waldschwarme bietet. ln der aktuellen
Phase der Untersuchung der mittelalterlichen Siedlungen des Banats ist llidia der letzte Ort
der konkrete Beweise fur die Gegenwart der Urs geliefert hat.
Betreff die palăo-faunistischen Daten, fur den nord-westlichen Teii des gebirgigen Banats
verfugen wir i..iber eine faunistische Gruppe die aus einer im 14. Jh. datierten Wohnung von
Berzovia-Patruieni stammt. Die lnformationen schlieBen nur die Spezies die eine Rolle in der
E.rnahrung der Familie gespielt hatten ein; doch kann man einige SchluBfolgerungen i..iber die
Wildsăugetiere formulieren. E.s scheint, daB der Hirsch in dieser Zeit eine rare E.rscheinung in
der Zone ist, obwohl die noch bewaldeten Regionen gute Bedingungen der E.ntwicklung der
Spezie bieten konnten. Den niedrigen Prozentsatz seiner Reste konnte man folgentlich
interpretieren: entweder hat sein Verbreitungsareal sich gegen den Nord-Osten des Banats
zuri..ickgezogen, oder war die Spezie nicht das Ziel einer intensiven Jagd gewesen. Dafur spricht
auch ~ie geringe osteologische Gruppe die aus der Wohnung stammt. Hier wurde auch ein
Bărenschădel gefunden, der wahrscheinlich als Trophăe aufbewahrt wurde. Das Tier wurde in einer
nicht sehr entfemten Zone gejagt. Wenn man das heutige Verbreitungsareal der Spezie in Betracht nimmt,
das sich weit entfemt von Berzovia befindet kann man rechnen, dal?i das besprochene E:xemplar in der Region
der Dognecea HGgeln gejagt wurde. Diese Region kănnte ein măglicher Fluchtsort der Spezie sein,
180
bevor sie sich in die gebirgigen Zonen des Banats zurGckzog.
Die Speziesbeschreibung
Die Hausrinder (Bos taurus l.). Man kann behaupten, daB in den vor- und
mittelalterlichen Siedlungen des Banats eine Hausrindepopulation bewirtschaftet wurde die
kleine, zierliche Viehe enthielten, dem Typus "brachyceros" angehărende Homer besaBen und
die auch in den anderen Siedlungen Rumaniens in dieser Epoche vorkommen.
Von den Siedlungen aus Gornea-Căuniţa de Sus und Gornea-Zomoniţe, die dem 8. Jh.
angehăren, stammen vier Metakarpen die eine Hăhe des Widderrists von t 07- t 08 cm fGr das
Weibchen und t 12- t 18 cm fi.ir die Mannchen aufweisen. Aus den Siedlungen in denen man
faunistische Untersuchungen unternommen hat: Gornea-Ţărmuri, Moldova Veche-Rât (TRÎNCĂ,
1986, 119-12 7), llidia (TRÎNCĂ, 1983, 312), Berzovia-Pătruieni (EL SUSI, 1990, 281-287) stammen
einige ganze StGcke, die folgende KărpergrăBen aufweisen: 112,6-113,5 cm fGr die Weibchen,
112-6 fGr die Mannchen und 123°,8- t 26,8 cm fGr die kastrierte lndividuen .. Eine gewisse Frequenz
cier kastrierten Tiere in den vor- und mittelalterlichen Siedlungen des Banats braucht nicht zu
Gberraschen, denn ihre Gegenwart ist mit cier NGtzung cier Tiere in den land- und
hauswirtschaftlichen Arbeiten verbunden. Das Phanomen ist gut im Material cier Rinderreste
aus Dinogeţia (GHEORGHIU, HAIMOVICI, 1968, 177), Bucov (HAIMOVICI, 1979a), Moreşti
(HAIMQVICI, 1979b), Bârlad (HAIMOVICI, 1980a), Gara Banca (HAIMOVICI, t 985-1986)
illustriert. Folglich wurde die Kastrierung in den mittelalterlichen rumanischen Siedlungen
weitgehend praktiziert.
SchluBfolgernd kann man sagen, daB sowohl im frGhen als auch im entwickelten
Mittelalter des Banats, genau wie in den vorherigen Epochen, die Hausrinderpopulationen
eine breite dimensionelle Vielfalt cier KărpergăBe kannten; die Werte schwanken zwischen
107, 9 und 126,8 cm, mit einem Mittelwert von 115,7 cm (in dem auch die kastrierte Tiere
einbezogen sind). Diese Werte sind etwas grăBer als die cier Rinder aus den ruralen Siedlungen
cier Moldau; die kleine Differenzen sind von cier Benutzung anderen Rechnungsfaktoren fGr die
KorpergroBe gegeben (HAIMOVICI, 1987b) und gleicht den Resultaten von Bucov. Im
allgemeinen reihen sich die metrischen Daten die durch cier Dimensionierung auf cier Breite
cier Knochen festgestellt wurden in den weiten Variabilitatsgrenzen cier mittelalterlichen Epoche
auf dem Gebiet Rumaniens ein (HAIMOVICI, 1987a, 2 76). Verglichen mit den Daten cier Rinder
die aus einer Reihe mittelalterlichen Siedlungen Europas stammen, sind die Mittelwerte aus
dem Banat hoher. Die Rinder aus den Siedlungen Hitzacker und Dannenberg haben eine mittlere
KorpergroBe von 102 cm fGr die Weibchen und 106 cm fi.ir die Mannchen (WALCHER, 1978,
201 ). Obwohl andere Faktoren benutzt wurden, existieren bemerkennswerte Differenzen cier
KorpergroBen: die aus den Siedlungen von Bayern, Kirchsheim und Kelheim (VON DEN DRIESCH,
SCHAFFER, 1983, 6) haben einen Mittelwert von 109 cm. Im Vergleich zu dem ahnlichen Mate-
rial aus cier Siedlung Zalavar (in cier Pannonischen Ebene) (BOKONYI, 1963), scheinen die aus
dem Banat etwas hoher zu sein. Daft.ir sind sie aber zierlicher, im Vergleich zu den Rinder aus
cier Siedlung des 9.-1 O. Jh. von Durankulak (Bulgarien (VASILIEV, 1989, 229-230).
Wenn wir die Daten cier Rinder aus dem Mittelalter des SGd-Westen Rumaniens in
Betracht nehmen, kann man schluBfolgern, daB diese Population robuster als die aus
Zentraleuropa war (die Differenzen sind ebenfalls im Vormittelalter sichtbar) (MILLER, 1967,
14 t ). Sie sind aber zierlicher als die Rinder aus Bulgarien und reihen sich den Parametern cier in
Rumanien bewirtschafteten Viehe an (HAIMOVICI, 1984, 314; 1986b, 88-95).
Die Ovicaprinen (Ovis aries l.; Capra hircus l.). Die Schafweibchen trugen im Mittelalter
noch Homer. Die cier Mannchen hatten verringerte Dimensionen. Die auf dem Hinterkopfskelett
hergestellte Dimensionierungen zeigen eine sichtbare Verminderung cier korperlichen Parametern,
t8 t
die K6rpergr6Be uberschreitet nicht 63-64 cm. Die Schafe die in den Banater Siedlungen
bewirtschaftet wurden gehorten zu einer zierlichen Population, ohne das sie so grazil wie die
Tiere des Neolithikums sind. Sie hatten wahrscheinlich dieselbe Gr6Be wie die Schafe aus
Zentraleuropa (VON DEN DRIESCH; SCHAFFER, 1983, 57-60), aus dem Sud-Osten Rumăniens
(HAIMOVICI, 1984, 191), mit Ausnahme von Dinogeţia und den Siedlungen aus der Balkanischen
Halbinsel (VASILIEV, 1989, 234).
Aus den mittelalterlichen Siedlungen des Banats stammen 5 Ziegenhorner vom Typus
"prisca". Ein Stl.ick davon ist groB und stark (das Stuck Nr. 50), nach auBen gebogen, gedreht
mit einem plan-konvexen Basisdurchschnitt; die anderen Stl.icke sind zierlicher und stammen
von Weibchen. Vom dimensionellen Standpunkt aus, reihen sie sich in den Variabilitătgrenzen
fi.irs rumănische Mittelalter ein. Die K6rpergr6Be betrăgt Werte von 66-70 cm. Es scheint, daB
nach der Domestizterung der Verminderungsprozess der Kprpergr6Be nichr mehr so betont
war, im Vergleich zum Schaf (BOKONYI, 1977, 76).
Das Hausschwein (Sus scrofa domesticus l.). FUr die Dentition der vor- und
mittelalterlichen Schweine besitzen wir nur uneinheitliche Daten die von verschiedenen
Regionen des Banats stammen. FUr die Siedlungen des fruhen Mittelalters ist eter Mittelwert
der M 1 von 29,4 (23,5-32) und fi.ir des Mittelalters von 28, 7 (26,4-30,5), die gemeinsamen
Werte fi.ir dieser Epoche sind. Man mutrbetonen, daB aus der Siedlung von Gornea-Căuniţa de
Sus, dem 8. jh. angehorend, zwei mandibulă.re Symphisen von 58,5 und 62 mm stammen,
Werte die ein relativ kurzes Maul beweisen; aus der mittelalterlichen Siedlung von Moldova
•
Veche-Rât stammen andere zwei Stl.icke, mit Lăngen von 65 und 68,5 mm. Im Vergleich zu den
Populationen aus dem Donautal (Moldova Veche-Rât) und aus llidia ist eine gewisse
Verminderung einiger Teile des Hinterkopfskeletts (uberhaupt Kieferreste) der Schweine die
in der Gemeinschaft des 14. Jh. aus Berzovia-Pătruieni gezuchtet wurden, zu bemerken.
Die s'chweine die in den Siedlungen des 14. Jh. gezuchtet wurden gehorten zu einem
primitiven Typus, zu einer unverbesserte Rasse die sich spontan mit dem Wildschwein gekreuzt
hatte (in Moldova Veche), Tatsache die einer gewisse Vergr6Berung der Taille der Tiere verliehen
hatte.
FUr das Schwein der vormittelalterlichen Epoche besitzen wir folgende lnformationen
uber ihre Taille: fi.ir Gornea-Căuniţa de Sus ei ne Variation von 64,4-74,2, mit einen Mittelwert
von 69,6 cm; fi.ir Gornea-Zomoniţe eine Oszillation von 61,6-77,3, mit einen Mittelwert von
68,5 cm. Diese Daten sind etwas kleiner als der Mittelwert fi.ir die romische Epoche und die
Differenzen sind unbedeutend. Die Tiere die in diesen Siedlungen gezuchtet wurden ăhneln
dimensionell mit denen aus Capidava (URECHE, HAIMOVICI, 1979, 164), Bucov (HAIMOVICI,
1979a), Zalavar (BOKONYI, 1963) und sind kleiner als die aus Dinogeţia (GHEORGHIU,
HAIMOVICI, 1965, 179) oder aus der Balkanhalbinsel.
Das mittelalterliche Banat ist faunistisch von den osteologischen Resten aus llidia,
Berzovia-Pătruieni, Moldova Veche-Rât und den Niveaus aus Parţa reprăsentiert. ln der Region
war dieselbe primitive Rasse, mit hohem Widderrist und kleine Produktivităt verbreitet. Es
existierte noch keine Beschăftigung fi.ir eine systematische Rassenverbesserung. Die relativ
hohe Taille verdankt sich eher einer spontanen Kreuzung mit dem Wildschwein, das im Banat
schon von der vorgeschichtlichen Zeit her sehr verbreitet war. Die hoheste Gr6Be gehorte
dem Schwein aus der Siedlung Moldova Veche-Rât, wo die Daten mit den Werten des
Wildschweines ăhneln. Solche lndividuen wurden in Rumănien nur noch in Dinogeţia festgestellt
(GHEORGHIU, HAIMOVICI, 1965, 165).
Leicier encien ciie faunistischen Daten im 14. Jh., so das man cias Problem nicht weiter
':'.'erfolgen kann. Es existieren nur einige Dokumente in cienen man unbecieutencie Daten uber
ciiese Tiere fincien kann. Das ist cier Fall einer Urkuncie die am 18. Dezember 1343 ciatiert ist
(FRIGYES, 1882, 14) unci wo errinnert wirci, ciaB "Bracan, cier Herrscher aus Şoşciea, zusammen
182
mit seinen Sohnen Grigore und Finta, 94 Schweine von den Leibeigenen gestohlen hat". Man
kann sehen, daB in der Zone (Berzovia-Pătruieni) gute Bedingungen fur die Schweinezucht
existierten. Man bemerkt ihren OberfluB und die groBe Rolle die sie in der Ernahrung spielten.
Es werden aber nicht nicht ihre GroBe und ihre Konformation errinnert.
Das Pferd (Equus cabal/us l.). Das osteologische Material das aus den mittelalterlichen
Siedlungen stammt ist relativ gering und liefert uns nur wenige Daten Gber die Widderristhohe
und die korperliche Konformation. Zwei ganze Metapodien aus llidia (ein Metatarsus mit einer Lănge
von 269 mm und ein anderes von 262 mm) haben zwei Widderristhohen von 139,6 bzw 133,8 cm
geliefert. Das erste Srud( hat einen Knochenschaftindex von t 2,3 und das zweite Srud( einen von t 2,9.
Man kann sagen, daB in den Siedlungen des Banats wahrend dem Mittelalter mHtelgroBe
und kleine Pferde existierten; einige davon besaBen feine Extremitaten und wurden
wahrscheinlich als Reitpferde benutzt; andere Tiere hatten dickere Extremitaten und man
benutzte sie als Zugtiere. Es handelt sich um einem Pferd das gleichzeitig auch în anderen
rumanischen mittelalterlichen Siedlungen (HAIMOVICI, t 984b, 3 t 7-3 t 8), sowie in Bulgarien
(VASILIEV, t 989, 239) lebte.
Der Hirsch (Cervus elaphus l.). Der im Mittelalter genutzte Hirsch prasentiert im Banat
eine groBe dimensionelle Variabilitat, die erstens dem sexuellen Dimorphysmus zu verdanken
ist. Doch sind die oberen Variationgrenzen mancher Korperparametern etwas niedriger als în
den vorherigen Epochen. Die Situation ist gultig nur fur den Suden Banats. ln Parţa existiert ein
reiches bestimmbares Material fur alle Epochen und man kann behaupten, daB wahrend des
Holozii.ns keine wichtige Ănderungen in cier Taille und im Korperbau cier Tiere stattfanden. Im
Mittelalter lebte im Banat eine Hirschart die robuster als die lndividuen aus ahnlichen Siedlungen
Zentraleuropas (WALCHER, t 978) war. Sie waren hier keineswegs zierlicher als die Tiere aus
den mittelalterlichen Siedlungen cier Moldau (HAIMOVICI, t 980, 89; t 985, t 79) oder aus
Muntenien (HAIMOVICI, 1979a, 204).
Das Wildschwein (Sus scrofa ferrus l.). Seine Reste findet man in allen mittelalt~rlichen
osteologischen Funde. Sie zăhlen an die 200 Knochen.
Es scheint, daB man nach cier romischen Zeit, im fruhen und danach im entwickelten
Mittelalter, gewisse Verringerungen einiger metrischer. Daten feststellen kann. Vorlaufig wurde
diese Tatsache nur bei folgenden dimensionellen Serien bemerkt: die Lange der M 3 vermindert
sich von 48,5 (das Neolithikum aus Gornea-Căuniţa de Sus) auf 4 t ,6 (Gornea-Căuniţa de Sus, im
8. Jh.); distale Brei te des Humerus von 55,2 (im Neolithikum aus Liubcova-Orniţa) auf 54, 7 (în
Moldova Veche-Rât); distale Breite cier Tibia von 42,2 (in Moldova Veche-Ostrov) auf 36,8 (in
Moldova Veche Rât, das 12.-13. Jh.). Es existieren nichr genug metrische Daten um einen
Vergleich mit der Populationen aus cier Banater Ebene herzustellen.
Der Ur (Bos primigenius Boj.). ln cier mittelalterlichen Siedlung von llidia wurde ein
BruchstGck eines Metacarpus mit einer distalen Breite von 81 mm gefunden. Spater
verschwinden die Reste des Urs. Es werden nur noch Zehenknochen und Sprungbeine gefunden,
auf deren Basis es schwierig ist genaue Bestimmungen cier Widderristhohe und des Korperbaus
auszufuhren.
ln cier Banater Region wurden im Holozăn zwei Urpopulationen festgestellt: eine mit
einer mittleren GroBe , die sich în den sudlichen Zonen aufhaltet und eine andere, von groBerer
Taille die man in der Banater Ebene findet. Im Verhaltnis zu diesen, hatten auch die in den
vorgeschichtlichen Siedlungen geforderten Tiere dieselbe Verteilung, und zwar Tiere mit einer
kleineren KorpergroBe, die man în den hugeligen Regionen begegnet und die Tiere mit einer
groBeren Taille, die fur die Ebene kennzeichnend sind. Das Verhaltnis ist kein zufalliges, denn
die Urpopulationen waren die Basis der in den· verschiedenen neo-aneolithischen Phasen
gezuchteten Rinder.
Der Bar (Ursus arctos l.) stellt eine konstante Prasenz in den vorgeschichtlichen
183
Gemeinschaften aus dem Banat dar. ln den mittelalterlichen Siedlungen ist er von wenigen
Knochenresten dargestellt.
Der letzte Beweis seiner Existenz in einer relativ weitentfernten Region ist von der
osteologische Gruppe von Berzovia-Pâtruieni gegeben. Von hier stammt ein Schădel der leider
unbestimmbar ist. Seine Gegenwart in der Wohnung sollte man als Trophăe deuten.
Das Reh (Capreolus c.apreo/us L.) ist von wenigen Knochen (unter 50) reprăsentiert.
Obwohl die faunistischen Gruppen dieser Epoche nicht genugend Daten Gber die korperliche
Biometrie enthalten, ~ann man als Vermutung vorschlagen, daB keine Beweise fGr eine
Verminderung der Taille bis im 14. Jh. festzustellen sind.
Das Haushuhn (Ca/fus domestica l.). Aus den mittelalterlichen Siedlungen stammt
uneinheitliches Material, eine groBere Frequenz findet man in Berzovia-Pâtruieni. Eine besondere
dimensionelle Variation bemerkt man bei der Lănge des Hur:nerus, mit Werte die zwischen
63,5 und 80 schwanken, mit einem Mittelwert von 69; bei der Lănge des Femurs. - 65-72,5,
Mittelwert=70, 1; bei der lănge des Tarsus-Metatarsus - 60,8, 87, Mittelwert=67,8 mm. Das in
den mittelalterlichen Siedlungen begegnete Huhn hat eine kleine Taille und reiht sich den
Werten der Populationen aus Zentraleuropa und Rumănien an. Es gehort zu einem primitiven
Typus, mit einer kleinen Produktivităt, das dem europăischen Millieu gemeinsam ist (TEICHERT,
1980, 108; VON DEN DRIESCH, SCHAFFER, 1983).
184
BIBLIOGRAPHIE.
BOKONYI SANDOR - 1963 - Die Wirbeltierfauna aus den Ausgrabungen in Zalavar, Acta
Archaeologica hungarica, 41 .
BOKONYI SANDOR - 1977 - lntroduction of Sheepbreeding to Europe, Les debuts de
/'elevage du mouton. Ethozootechnie, 21 , Alfort.
DRIESCH VON DEN ANGELA, SCHĂFFER JOHANN - 1983 - Tierknochenfunde aus
fruhmittelalterlichen Siedlungen Altbayerns, Documenta Naturae, 15.
EL SUSI GEORGETA - 1986 - Analiza materialului faunistic provenit din aşezarea feudală
timpurie de la Moldova Veche-Rât, Tibiscum, 6.
EL SUSI GEORGETA - 1989 - Materialul faunistic din aşezarea de secol VIII e.n. de la Gornea-
Căuniţa de Sus, judeţul Caraş-Severin, SC/VA, T. 40.
EL SUSI GEORGETA - 1990 - Consideraţii preliminare privind materialul faunistic din aşezarea
medievală de la Berzovia-Pătruieni, Banatica, 1O.
PESTY FRJGYES - 1882 - Krass6 Varmegye Tortenete, III, Budapest.
GHEORGHIU GEANINA, HAIMOVICI SERGIU - 1965 - Caracteristicile mamiferelor
domestice descoperite în aşezarea feudală timpurie de la Garvăn (Dinogeţia). Analele Ştiinp!ke
ale Universităpi Al.I.Cuza laşi, s li, f.1, T. 11.
HAIMOVICI SERGIU - 1979a - Caracteristicile paleofaunei din aşezările perioadei de tranziţie
de la eneoliticul la epoca bronzului în Moldova, SC/VA, T. 30.
HAIMOVICI SERGIU - t 979b - Die Tierknochenfunde, in HOREDT KURT, Moreşti. Cabungen
in einer vor- und fruhgeschichtliche Siedlung in Siebenburgen, Bucureşti, Editura Kriterion.
HAIMOVICI SERGIU - t 980 - Resturile faunistice din aşezarea de la Bârlad, sec. XIII-XIV,
Arheologia Moldovei, 9.
HAIMOVICI SERGIU - t 983- t 984 - Studiul materialului paleofaunistic din aşezarea datând
din secolul X-XI e.n. de la Bîrlăleşti (jud. Vaslui), Acta Moldaviae Meridionalis, 5-6.
HAIMOVICI SERGIU - 1984a - Studiul resturilor de faună descoperite în aşezarea dacică de
la Lunca Ciurei, Thraco-Dacica, T. 7, f. Z.
HAIMOVICI SERGIU - 1984b - Studiul resturilor mamiferelor domestice descoperite în aşezări
din secol. IX-XII, situate în sud-estul României, SC/VA, T. 35, 4.
HAIMOVICI SERGIU - 1986- t 987 - Studiul arheozoologiei al resturilor provenind din aşezarea
de secol VIII-IX de la Gara Banca,.jud. Vaslui, Acta Moldaviae Meridionalis, 7-8.
HAIMOVICI SERGIU - 1986 - Studiul resturilor paleofaunistice de la Lozna-Străteni datând
din sec. VII-VIII e.n., Hierasus, 6.
HAIMOVICI SERGIU - 1987a - Studiul materialului paleofaunistic descoperit în aşezările de
la Măleşti şi Vărărie (sat Borniş, corn Dragomireşti, jud. Neamţ), secol VI-IX e.n., Memoria
Antiquitatis, 15-1 7 (t 983- t 985), Piatra Neamţ.
HAIMOVICI SERGIU - t 987b - Studiul materialului osteologic descoperit în două aşezări
subcarpatice datând din sec. V-VII e.n. Davideni (jud. Neamţ) şi Ştefan cel Mare (jud. Bacău).
Carpica, 18- 19.
HAIMOVICI SERGIU, COJOCARU ION - 1987 - Studiul materialelor paleofaunistice din
unele aşezări feudale rurale din Moldova, Arheologia Moldovei, 11.
MULLER HANS HERMANN - 196 7 - Dessau-Mossigkau. Ein fruhslawischen Siedlungsplatz
im mittleren Elbegebiet, in KRUGEN B., Schriften der Sektion fUr Vor- und Fruhgeschichte,
Deutsche Akademie cler Wissenschaften, Berlin, 22.
TEICHERT M. - t 980 - Tierknochenfunde aus dem mittelalterlichen Haus von Neuglobsow-
Dagow, Kr. Grausse, Ausgrabungen und Funde, T. 25, Z.
ŢEICU DUMITRU - t 987 - Cercetări arheologice în Depresiunea Oraviţa, Banatica, 9.
185
ŢEICU DUMITRU - 1990 - Cercetări de arheologie medievala la Berzovia, BanatiCd, 1O.

ŢEICU DUMITRU - 1992 - Documentaţia arheologica cu privire la banatul de Sud în sec. V-X
d.Ch., Symposia ThracologiCd, 9, Bucureşti.
ŢEICU DUMITRU, LAZAROVICI GHEORGHE - 1996 - Gornea. Din arheologia unui sat
medieval din Clisura Dunării, Reşiţa.
TRÂNCĂ (EL SUSI) GEORGETA - 1983 - Observaţii pe marginea materialului faunistic din
aşezarea medievala de la llidia, jud. Caraş-Severin, BanatiCd, 7.
UDRESCU ŞTEFAN MIRCEA - 1980 - Vânătoarea şi creşterea animalelor în sec. VII-IX e.n.,
Revista Muzeelor, 9. ·
URECHE R.A., HAIMOVICI SERGIU - 1976 - Studiul preliminar al materialului faunistic din
aşezarea hallstattiana de la Rasova-Malu Roşu, Pontica, 9, Constanţa.
UZUM ILIE - 1979 - Aşezarea feudala timpurie de la Moldova Veche-Rât (jud. Caraş-Severin},
Banatica, 5.
VASILIEV VASIL - 1989 - Viehzucht und Jagd in cier Verzugung cier Bevolkerung cier
fruhmittelalterlichen Siedlung bei Durankulak, Durankulak, T. 1, Sofia.
WALCHER GERHARD FRIEDERIK - 1978 - Die Tierknochenfunde aus cier Burg auf dem
Weinberg Hitzacker Elbe und Dannenberg (Mittelalter). li. Die Wiederkăuer, Dissertation,
Munchen.
186
40
35
30 mBos taurus
• bvis/Capra
25 osus s . dom
ocan îs fam.
20
• Equus cab.
GCervus elap.
15
•Sus s . ferrus
10 O Capreolus c.
•Bos primig .
5
o
fragmente NMI
Abb. 1 - Die Speziesfrequenz in cier Siedlung aus Gornea-Căuniţa de Sus.
100
90
80 I@Bos ta ur us
I
70 - j• Sus s . d o m .
60
I O Ovis/Capra
O Eq uu s cab .
1
50 • Canis fam.
OFelis do m .
40
•Sus s . fe rrus
30 l oce rvus elap .
• Cap r eolu s c.
20
El Bos primi g.
10
o
Frag me nte NM I
Abb. 2 - Die Speziesfrequenz in cier mittelalterlichen Siedlung aus llidia.
187
O Castor fiber
O IVeles m.
· • Martes m.
• Bos primig .
O capreolus c.
• Cervus elaph .
81 Sus s. ferrus
• Canis fam.
O Equus cab.
O Ovis/Capra
• Sus s. dorn.
CEJ Bos taurus
o 1o 20 30 40 50 60 70 80 90 100
Abb. 3 - Die Speziesfrequenz in der mittelalterlichen Siedlung aus Moldova Veche-Rât.
100
90
80 o Bos taurus
•sus s . dom .
70
OOvis/Capra
60 O~uus cab.
•canis fam.
50
O Sus s. ferrus
40 • Cervus e laph .
O Capreolus c .
30
• Ma rt es m.
20 Eil Ursus arcto s

o Le pu s sp.
10
o
Fragmente NMI .
Abb. 4 - Die Speziesfrequenz in der mittelalterlichen Siedlung aus Berzovia-Pătruieni.
188
50
45
40
35
El Bos taurus
30
•Sus s. dom .
25 O Ovls/Capra
DCerus elaph.
20
•Sus s . ferrus
15 G Capreolus c.
10
o
Fragmente NMI
Abb. 5 - Die Speziesfrequenz in cier mittelalterlichen Siecilung aus Gornea-Zomoniţe.
o Bos taurus
•Sus s. dom .
O Ovls
O Equus cab.
• Cervus elaph .
GSus s . ferrus
• Capreolus c.
O Bos primig .
Fragmente NMI
Abb. 6 - Die Speziesfrequenz in cier mittelalterlichen Siecilung aus Gornea-Ţârmuri.
189
Archăozoologische Forschungen în den mittelalterlichen Siedlungen des Banats
100
90
80
70
60
·50
40 •Wildtiere
DHaustiere
30
20
10
o
19 2. Q,
·c:
::l
·c:o .c
oQ)
I/)
o•Ctl, cn::l E >-
o •"1
ro Q)
Q)
N ~ cr
o
c -o
o
('.)
'°
Q)
E
o
-o
o
::::?
(.'.)
Abb. 7 - Das Verhăltnis der Haus-/Wildtiere (als MNI) in mittelalterlichen Siedlungen aus
dem Banat.
Abb. 8 - Die Karte des Banats mit der Anordnung der

mittelalterlichen Siedlungen die faunistische Reste erhalten:
t. Gornea-Căuniţa de Sus, Zomoniţe , Ţărmuri; 2. Moldova
Veche-Rât; 3. llidia; 4. Berzovia-PătruienL
190
li id ia
8 Ober 4 Jahre
Moldova Veche- Rât 0 2-4 Jahre
. • 1-2 Jahre
Gornea-Zomoniţe
· C0-1 Jahr
Gornea-Ţărmuri
Gornea-Căuniţa de
Sus
0% 20% 40% 60% 80% 100%
Abb. 9 - Das Schlachtalter beim Rind.
Iii dia
D Ober 3 Jahre
02-3 Jahre
• 1-2 Jahre
Gemea-Ţărmuri C 0-1 Jat1r
Gornea - Păzărişte
Gornea - Căuniţa
Sus
de „ ----
-
--~·
' ~
0% 20% 40% 60% 80% 100%
Abb. 1O - Das Schlachtalter beim Hausschwein.
191
llidia
Gornea -Zomoniţe
• Ober 3 Jahre
0 2-3 Jahre
Moldova Veche-Rât
• 1-2 Jahre
C 0-1 Jahr
G ornea -Ţ ă r muri
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
Abb. 11 - Das Schlachtalter beim Schaf/Ziege.
192
Biserica Sfântul Gheorghe

de la Lupşa (Jud. Alba)
DANIELA MARCU
Biserica Sfântul Gheorghe din Lupşa este amplasată la extremitatea vestică a unui platou
înalt, care domină întreaga localitate, fiind vizibil din orice punct al acesteia. Cea mai mare parte
a platoului este ocupată de cimitirul actual al comunităţii, care se întinde până în imediata apropiere
a bisericii la nord, est şi parţial la sud de aceasta, incluzând şi fosta casă parohială aflată la sud-est,
astăzi transformată în grădiniţă. Drumul de acces urca dinspre sud, iar spre vest platoul se încheie
cu o ruptură aproape verticală, care, înainte de ultimele consolidări, era principala cauza a
instabilităţii terenului.
Clădirea actuală, construită în principal din piatră de râu de dimensiuni medii, este
alcătuită dintr-un pronaos adosat (dimensiuni interioare 6, to x 6,62 m) deasupra căruia se ridică
o clopotniţă din lemn, un naos (8,40 x 6,41 m) şi un altar decroşat poligonal, a cărui adâncime
în ax este de 4 m. Altarul şi naosul sunt separate de iconostas, uşile diaconeşti şi împărăteşti
fiind marcate de doi stâlpi cu secţiune dreptunghiulară (0,60 x 0,40 m); atât iconostasul, cât şi
arcul de triumf sunt construite la începutul secolului al XIX-iea, când, foarte probabil, a fost
refăcută şi masa altarului, acestei etape fiindu-i specifică zidăria din cărămidă. În interiorul altarului
se regăsesc trei nişe: două pe latura de nord, aflate în dreptul arcului de triumf (0,35 x 0,25 m).
respectiv pe mijlocul laturii (1,20 x 0,46 m), şi una pe latura de sud (1,70 x 0,76 m).
Atât în naos, cât şi în pronaos, se află câte o tribună din lemn alipită laturii vestice: cea din
naos a fost realizată în anul 1897, conform inscripţiei păstrate pe scara de acces, foarte probabil
pe locul unei tribune mai vechi, de dimensiuni apropiate - după cum indică cercetările de parament.
Circulaţia între aceste două compartimente e5te realizată printr-o deschidere simplă, boltită în
semicerc, cu lăţimea de 1,20 m. Pronaosul este tăvănit, naosul este acoperit cu o boltă semicilindr.ică
realizată din scânduri, iar altarul cu o boltă semicilindrică cu penetraţii, realizată de asemenea
la începutul secolului al XIX-iea. În naos se păstrează fragmente din prima pictură a bisericii, o
frescă realizată în secolul al XV-lea 1 ; aceeaşi pictură a fost identificată de Andrei Kovacs şi pe
latura de sud a arcului de triumfl. Repictări masive s-au realizat în 1750, şi apoi în 18103 .
În exterior, biserica este prevăzută cu contraforturi în faţada de vest şi la intersecţiile
laturilor altarului. Pe faţadele de nord şi sud se observă cu uşurinţă cezura verticală dintre naos şi
pronaos, indicând faptul că acesta din urmă a fost adosat unei construcţii deja existente. Accesul
' M.Porumb. Pictura româneasG:f din Transilvania. Sec. X/V-XVII. I. Cluj-Napoca, 1981, p. 32.
2
A. Kovacs, Biserica Sf Gheorghe din localitatea Lupşa, jude.ful Alba. Studiu preliminar de istoria artei. 1994,
mss .. p.4.
3 Idem, p.5.
193
Biserica Sfântul Gheorghe de la Lupşa (jud. Alba)
se realizează dinspre sud, prin două portaluri cu ancadramente din piatră încheiate în arc frânt,
unul amplasat la mijlocul laturii pronaosului, având o lăţime de 0,96 m în exterior, iar cel de-al
doilea aproximativ la mijlocul laturii naosului, cu lăţimea de 0,86 m. Acesta din urmă este încadrat
într-un portic de plan dreptunghiular, construit din cărămidă, iar ca poziţie, deplasat spre vest faţă
de axul intrării.
Pe faţada sudică a naosului, între portic şi decroşul altarului, se păstrează urmele unei alte
deschideri, încheiată în semicerc, a cărei latură vestică a fost suprapusă de portic; golul a avut o
lăţime probabilă de 0,85 m. Aproximativ la mijlocul distanţei dintre acesta şi umărul navei, se
poate citi urma unei mici nişe încheiată tot cu arc semicircular. La extremitatea estică a peretelui
naosului, paramentul păstrează urma unei zidării demolate, care susţinea o boltă semicilindrică, a
cărei amprentă. este, de asemenea, vizibilă. pe tot traseul ei, până. la portic.
O situaţie similară. se constată. pe faţada nordică a naosului: şi aici a funcţionat un gol de
uşa încheiat în semicerc, cu laţimea de numai 0,65 m, deasupra căruia se remarcă o amprentă.
semicirculară.. Din cercetă.rile de parament rezultă. că cele două. goluri înzidite au avut spre interior
ancadramente gotice târzii, cu muchii teşite. Ambele intrări păstrează canaturile cu feroneria
originală., datată. de către Andrei Kovacs în a doua jumătate a secolului al XIV-iea.
Forma actuală. a bisericii este în mod evident rezultatul mai multor etape de intervenţie.
Partea cea mai veche o constituie naosul şi altarul; pronaosul a fost construit ulterior, iar la începutul
secolului al XIX-iea se înregistrează. o altă. serie de intervenţii, căreia i se datorează. porticul sudic
şi intervenţiile substanţiale din zona altarului.
Cercetă.rile arheologice la biserica Sfântul Gheorghe din Lupşa au fost prilejuite de iniţierea
procedurii de restaurare a monumentului, în anul 19944 . În exterior s-au realizat următoarele
secţiuni: S 6 {9,50 x 1,50 m), S 7 (4,50 x 1,50 m - cu un martor nesăpat de 1,30 m), S 8 ( 4,50 x
1,50 m), S 8b {3,50 x 1 m) şi S 9 ( 5,50 x 2,50 m) - pe latura de sud; S 10 (5 x 2 m), S 11 ( 4 x 2
m), S 12 ( 2 x 1,50 m) şi S 13 ( 2 x 1 m) - pe latura de nord. În partea de vest a fost executat un
singur sondaj (S 14 - 2 x 2 m), iar la est a fost prelungită. secţiunea principală. din interior, trasându-
se S 1d, cu dimensiunile 12,50 x 2 m (pi. 1). Să.păturile s-au adâncit până. la solul viu, epuizându-
se astfel depunerile arheologice, cu următoarele excepţii: S 12, 13 şi 14, care au avut drept
scop doar investigarea fundaţiilor, s-au oprit puţin mai jos decât limita inferioară. a acestora; S
1d s-a oprit la adâncimea medie de - 1,30 m: până. la această. cotă. nu au fost înregistrate decât
gropi de morminte, cercetarea acestora fiind considerată. nesemnificativă.. ·
În interior au fost prevăzute iniţial doar trei secţiuni, să.pătura extinzându-se apoi aproape
pe întreaga suprafaţă. a naosului şi altarului. S-au executat: S ta (2 x 1,50 m), S 1b (8,50 x 1 m),
S 1c {1,50 x 1 m), S 2 (2,50 x 2,50 ), S 3 (6 x 2 m), S 3a ( 1, 75 x 2,50 m), S 4 ( 4 x 2 m), S Sa ( 1,25
x 1,50 m) şi S 5 b {1,25 x 1,50 m).
Biserica veche, alcătuită. din naosul şi altarul bisericii actuale, este o construcţie unitară.
realizată. din piatră. de râu legată. cu mortar de var, ce conţine într-un procent scăzut pigment de
cărămidă.. Zidurile au o lăţime medie de 1 m (0,95 - 1, 10 m), în general egală. în fundaţie şi
elevaţie - cu mici decroşuri de până. la O, 1O m surprinse pe segmente restrânse, în interior sau în
exterior. Pe latura de sud a naosului, între bârna care susţine stâlpii tribunei şi peretele vestic,
fundaţia prezintă. un decroş lat de 0,30 m (S 2), şi aceeaşi situaţie o constatăm şi pe latura de sud
4
Proiectul general de restaurare a fost întocmit de SC Utilitas SRL din Cluj Napoca, având ca şef de proiect pe
arh. F.Tarkany; cercetarea de parament şi studiul de istoria artei au fost realizate de dr. Kovâcs Andras, căruia îi mulţumim
şi pe această cale pentru permisiunea de a folosi manuscrisul lucrării sale. Săpăturile s-au desfăşurat în iunie 1994,
planul iniţial al acestora fiind stabilit împreună cu echipa de proiectare, şi ulterior extins în funcţie de necesităţi. Amplasarea
şi dimensiunile secţiunilor au fost esenţial determinate în exterior d_e amplasamentul mormintelor contemporane, iar în
interiorul pronaosului de mobilierul care nu a fost demontat.
194
a altarului (S 5b). Având în vedere regularitatea generală a fundaţiilor, presupunem ca aceste lăţiri
nu sunt simple accidente, ci au fost făcute cu un scop bine determinat: dacă în primul caz
putem doar sugera o posibilă scară de acces spre pod prevazută în colţul sud-vestic al navei,
sprijinită parţial pe fundaţia acesteia, în al doilea caz este evident că îngroşarea fundaţiei (care
atinge aici maximul de 1.45 m) a fost determinată de foarte adânca nişă a diaconiconului
rezervată din construcţie.
Talpa fundaţiilor se afla în medie la - 1 m, cu excepţia laturii vestice a naosului, unde, în
zona centrală, înregistrăm - 1,25 m. Având în vedere faptul că nivelul de construcţie se afla la -
0.40/-0,50 m, rezultă ca iniţial fundaţiile bisericii au avut o adâncime de numai 0.50/0,60 m.
Terenul de fundare este în general un lut rosu; pe latura de sud a apărut, în mai multe puncte, o
stâncă destul de dură (în care s-au săpat şi gropile unor morminte), în vreme ce pe latura nordică
solul are aspectul unui steril 5 •
Fundaţiile naosului şi altarului sunt ţesute: latura de est a naosului, văzută din interiorul
acestuia, prezintă o fundaţie continuă, uşor decroşată pe toată lăţimea arcului de triumf, având în
zona centrală (în dreptul actualelor uşi împărăteşti) o lăţire de 0,30 m. Privită din interiorul altarului,
limita dintre cele_ două compartimente apare ceva mai complicată: lângă laturile de nord şi sud,
şi ţesuţi cu fundaţia acestora, înregistrăm doi piloni de zidărie cu lăţimea de 0.45 m spre nord,
respectiv O, 25 m (0,55m dacă luăm în considerare decroşul fundaţiei altarului) spre sud; acesta
din urmă este deplasat cu 0,20 m spre est faţă de pandantul său. Între piloni se afla o zidărie de
umplutură, toate acestea constituind suportul unor plăci de piatră pe care este aşezat iconostasul
actual - ceea ce a împiedicat extinderea săpăturii în această zonă. În momentul de faţă fundaţia
dintre naos şi altar are deci o lăţime de 1,60 m măsurată în ax ( 1,30 m medie), care a fost
realizată în două etape. Fiind evident că latura estică a naosului este continuă, aceasta nu putea
avea o lăţime mai mare de 0,75 m (excluzând decroşurile) - respectiv până la limita atinsă de
săpătura din interiorul altarului; trebuie să acceptăm deci o fundaţie continuă, având o treaptă
spre naos şi doi piloni avansaţi spre altar, care desigur au susţinut primul arc de triumf. Cum va fi
fost amenajat interiorul arcului, respectiv dacă în prima fază a existat sau nu o tâmplă, rămâne o
problemă pe care probabil nici demolarea actualului iconostas nu ar putea-o rezolva. Îngroşarea
fundaţiei în partea de mijloc şi, mai ales, nivelul acesteia (vezi mai jos evoluţia nivelelor de călcare),
sugerează mai degrabă un singur acces în altar, şi nu două sau trei; în această variantă se pare mai
plauzibil să admitem că proiectul de construcţie nu a prevăzut decât un simplu arc de triumf,
după modelul catolic.
Realizarea umpluturii dintre cei doi piloni pare să preceadă în mod direct amenajarea
actualului iconostas şi arc de triumf, dar având în vedere dimensiunile reduse ale acestora, motivul
pentru care fundaţia a fost astfel consolidată rămâne greu de descifrat.
La începerea săpăturilor în cele trei compartimente ale bisericii se găsea o duşumea din
scânduri de brad fixate longitudinal pe grinzi de stejar transversale; în naos nivelul acesteia era cu
0,20 - 0,22 m mai coborât decât în altar. După desfacerea duşumelei din naos s-a îndepărtat, pe
toată suprafaţa, o umplutură de pământ şi nisip ce conţinea multe fragmente ceramice şi o serie
de monede din intervalul 1890- 1949, având o grosime de O, 1O - 0,20 m, mai consistentă în
părţile marginale unde ajunge la 0.40 m. Prin evacuarea umpluturii s-a curăţat o pardoseala din
lespezi de piatră de dimensiuni diferite, aflată în general la - 0,35 - 0.40 m în zona centrală şi în
faţa intrării sudice, unde s-a păstrat foarte bine; a fost aşezată pe un pat de lut de grosime variabilă,
bine tasat, sub care se găseşte o umplutură afânată. Marginal şi, în special sub ţribună, lespezile
5 Toate adâncimile indicate în text sunt raportate la cota+ OOO. care a fost considerata pragul intrării actuale în
altar; în catalog sunt indicate adâncimile în funcţie de nivelul de calc.are în punctul respectiv, cu excepţia mormintelor
din interior. raportate de asemenea la cota O.
195
erau dislocate, lipsind complet patul de lut; ulterior s-a constatat că în aceste zone a fost deranjatâ
de morminte, iar în partea unde se pâstreazâ intactâ nu au fost efectuate decât douâ înmormântâri,
respectiv M 21 şi M 22. În altar, dupâ îndepârtarea duşumelei şi a unui strat foarte subţire de
umpluturâ, a fost curâţatâ aceeaşi pardoseala din lespezi aşezate în pat de lut, deranjatâ în partea
centralâ la refacerea mesei altarului. Lespezile se aflau la - 0, 1O - O, 15 m, iar pânâ la - 0,25 m a
fost curăţată o placă de mortar foarte dur în care erau prinse pietre de dimensiuni foarte mici -
întinsâ pe toatâ suprafaţa disponibilâ pentru cercetare.
Însumând toate informaţiile obţinute în cursul sâpâturii, evoluţia nivelului de călcare în
biserica veche se contureazâ astfel:
- primul nivel în naos aproximativ la - 0,45/0,50 m, probabil fârâ o pardoseală anume
(indicat de: nivelul de construcţie la - 0,50 m; urme de tencuialâ pe peretele de sud pânâ la - 0,45
m şi pragul intrării sudice la - 0,40 m.). În altar probabil la - 0,43 m (nivel de construcţie şi urme
de tencuială până la această cotâ). Având în vedere mica diferenţă pe care o indică cotele de
nivel, se pare că în această etapă nivelul de câlcare în cele două compartimente nu era decât prea
puţin diferenţiat.
- creşterea nivelului de călcare în altar până la - 0,25 m prin şapa de mortar
- pardoseala din lespezi de piatră, mai ridicatâ în altar cu 0,25 m; pe fundaţia decroşatâ
dintre naos şi altar au fost aşezate de asemenea două lespezi de piatră legate între ele cu mortar,
aceasta funcţionând deci ca o treaptă la - 0,22 m.
Pardoseala din piatră trebuie să fi fost amenajată după mijlocul secolului al XIV-iea, de
când dateazâ M 21 şi M 22, căpăcuite de patul de lut pe care sunt aşezate lespezile, şi în perioada
în care intrările, astăzi înzidite, de pe nord şi sud, erau în funcţiune. Pragul celei sudice se afla
aproximativ la nivelul acesteia, dar cel nordic este cu 0,20 m mai sus, şi probabil era ajutat printr-
o treaptă. Această diferenţă de nivel considerăm că a fost determinată exclusiv de nivelul de
călcare exterior, mai ridicat pe partea de nord a bisericii.
Din punct de vedere cronologic, pardoseala din lespezi trebuie să fi ieşit din uz în jurul
anului 1750, când au avut loc repictări masive, atât în naos, cât şi în altar, deoarece în umplutura
aflată deasupra găsim numeroase fragmente de tencuială cu urme de pictură. Nivelul de călcare
a fost crescut, în ambele compartimente, se pare până la cel găsit de noi la începutul săpăturilor,
păstrându-se o diferenţă de nivel de 0,20 - 0,22 m. Foarte probabil că în această etapă a fost
realizată o pardoseală din scânduri, care trebuie să fi suferit ulterior mai multe modificări, iar la
192 7 a fost refăcută în cea mai mare parte. În partea de vest a naosului o intervenţie masivâ a
avut loc odată cu amenajarea tribunei actuale, ale cărei tălpi se adâncesc în umplutură. În dreptul
iconostasului pardoselile au fost deranjate la construirea acestuia, când direct peste fundaţii au
fost aşezate plăci masive din piatră.
În ceea ce priveşte organizarea interioară a altarului, cercetarea de parament, ca şi
configuraţia fundaţiilor, indica faptul ca iniţial nu a existat nici o nişă pe partea de nord: cea mică
este în mod evident o intervenţie ulterioară, iar actuala nişă a proscomidiei a fost realizată după
pictura din 1750, probabil în 18106 . Aşa cum s-a mai spus, nişa de pe latura de sud a fost
rezervată în grosimea peretelui din construcţie. Prima masă a altarului trebuie sâ fi avut o fundaţie
din zidărie de piatrâ, aflată aproximativ la aceeaşi adâncime ca şi fundaţia altarului, iar ca
amplasament se afla puţin mai spre est decât cea actuală; a fost demolată complet, astfel încât pe
locul ei nu s-a găsit decât o groapâ umplută cu moloz.
Despre Of$anizarea spaţiului din naos nu avem prea multe informaţii. Cercetarea de istoria
artei avanseazâ ipoteza existenţei, la un moment dat, a unui pronaos, format prin crearea unui
6
A.Kovacs, op.cit., p.8.
196
compartiment în partea de vest a naosului, aproximativ în limitele actualei tribune. În sapătură

nu apar urmele unei astfel de amenajări, dar dispunerea mormintelor în această zonă (ţinând
cont şi de suprapunerile respective) ar putea sugera o anumită separare a spaţiului, care în
acest caz, trebuie să se fi realizat printr-o structură din lemn avansată cu cel puţin 0,50 m spre
est faţă de cea actuală (a se vedea amplasarea M 49 şi M 55). În stadiul actual al cercetărilor
optăm mai degrabă pentru o primă tribună, amenajată însă nu mai devreme decât sfârşitul
secolului al XVII-iea sau începutul veacului următor (a se vedea poziţia M 47); în legătură cu
aceasta trebuie menţionat şi faptul că pictura din 1750 se opreşte în apropierea tribunei actuale 7 •
În colţul nord-vestic al naosului a fost descoperită o vatră de formă dreptunghiulară, cu
dimensiunile 1,50 x 0,75 m, latura lungă fiind alipită peretelui de vest; stratul de arsură, gros de
O, 15 - 0,20 m, indică o folosire destul de îndelungată. Vatra, aparţinând desigur unei sobe, a fost
amenajată pe un pat de lut a cărui limită inferioară se afla la - 0,65 m, uşor adâncită faţă de
pardoseala din lespezi de piatră cu care a fost contemporană; atât vatra, cât şi pardoseala, sunt
acoperite de acelaşi strat de umplutură, ceea ce indică o ieşire din uz concomitentă. Mormintele
din imediata apropiere, datate în secolul al XVII-iea (dar nu este exclus ca unul dintre ele sa fle
mai vechi) ocolesc vatra; pe această bază se poate afirma ca soba exista deja în secolul al XVII-iea
sau chiar puţin mai înainte, fiind demontată în jur de 17508 . Existenţa sobei constituie un puternic
contraargument pentru un pronaos provizoriu (cel puţin înainte de anul 1750), fiind puţin probabil
că s-au depus eforturi pentru încălzirea unui spaţiu atât de mic, în timp ce restul bisericii nu
beneficia de un asemenea avantaj.
În forma iniţială, naosul a avut două intrări pe latura de sud şi una pe latura de nord. Uşa
actuală a fost prevăzută din construcţie, ancadramentul ei este încastrat în zidărie şi nu se pare că
ar fi suferit o modificare semnificativă până în prezent. A doua uşa, dinspre sud, a deservit o
capelă, iar cea nordică comunica direct cu exteriorul, fiind protejată de o construcţie superficială.
În ceea ce priveşte golul de intrare dinspre vest, prin care se circulă astăzi între naos şi
pronaos, acesta aparţine unei etape ulterioare, şi credem că nu greşim când îl punem în relaţie
directă cu construirea pronaosului. În dreptul intrării, după demontarea unui prag din lemn şi
eliminarea umpluturii de pământ purtat, zidăria a fost găsită spartă neregulat până la - 0,52/-0.60
m, ceea ce corespunde, în linii mari, cu nivelul de construcţie a pronaosului; nivelul de construcţie
a naosului se afla la - 0,45/0,50 m, iar nivelul de călcare nu a coborât niciodată sub această cotă,
ci dimpotrivă, a urcat. Celelalte trei praguri pe care am avut ocazia să le observăm, la care putem
adăuga şi treapta dinspre altar, sunt realizate îngrijit, cu lespezi de piatră prinse în mortar, astfel că
nu vedem motivul pentru care pragul de vest ar fi fost spart sub nivelul de construcţie - în cazul
în care a fost prevăzut iniţial. Pe de altă parte, ipoteza potrivit căreia ancadramentul aflat pe latura
de sud a pronaosului ar fi aparţinut iniţial acestui gol, trebuie de asemenea revizuită: deschiderea
în care este fixat ancadramentul are o lăţime de 1 ,30 m, iar cea dintre naos şi pronaos 1,23 m,
rezultată însă în urmă unei intervenţii ulterioare picturii din 1750. după cum demonstrează
cercetarea de istoria artei. Oricât de infimă putea să fle această intervenţie, este evident că
ancadramentul sudic nu avea loc aici, şi din acest motiv presupunem că post 1750 golul nu a fost
lărgit, ci pur şi simplu creat prin spargerea zidului de vest al naosului. Un alt termen post quem
pentru aceasta, şi concomitent pentru construirea pronaosului ne oferă M 24, amplasat în faţa
pragului intrării şi datat cu monedă emisă în intervalul 1748-17659 .
7
Idem, p.6; se indica însă o distanţă de numai I O cm până la tribuna actuală.
8
În umplutura de pe latura de sud a bisericii, în exterior, au apărut mai multe fragmente de cahle micasate,
decorate cu motive florale de tip infinit, care se pot data larg în secolele XVI-XVII şi care puteau să fie răspândite pe
suprafaţă după demolarea acestui complex.
9
A.Kovâcs (op.cit., p.8) propune pentru construirea pronaosului anul 1789, pe baza uneia din cele două
inscrip[ii aflate pe clopotul bisericii, ceea ce, în linii mari, corespunde cu ipoteza noastră.
197
În vreme ce în altar nu au fost gasite urme de schelete, în naos au fost efectuate 19

înmormântâri, în intervalul 1358/ 1361-1 705; în spaţiul pronaosului existâ de asemenea mai
multe morminte, dintre care a fost cercetat unul singur - M 24 (pl.2).
Din cele 19 morminte aflate în naos, trei sunt independente: M 45, aflat imediat în stânga
intrârii actuale, alipit peretelui de sud, şi M 21 şi 22, amplasate aproximativ central; celelalte 16
se aglomereazâ în jumâtatea de nord şi vest. M 21 şi M 22 sunt singurele morminte de copii din
interior, iar primul se dateazâ cu un gros de la Ludovic I, emis în intervalul 1358-1361; între ele
trebuie sâ existe o relaţie de contemporaneitate, fiind singurele câpâcuite de patul din lut care
susţine lespezile din piatrâ ale primei pardoseli. Aceste morminte ne permit sâ plasâm construirea
bisericii de la Lupşa imediat dupâ mijlocul secolului al XIV-iea.
Urmâtoarele monede descoperite în interior dateazâ de la mijlocul veacului al XVI-iea: M
61 - 1550, M 63 - 1552, şi o monedâ din 1554 în umplutura din zona mormintelor 23 şi 4 7. M
61 şi 63 suprapun, distrugând aproape complet, M 60, pe care trebuie sâ îl plasâm deci mai spre
începutul veacului; paralel cu acesta din urmă se afla M 62, pe care îl considerâm aproximativ
contemporan, şi în orice caz anterior lui M 63, având în vedere poziţia în raport cu intrarea de
nord. Pentru M 5 7 propunem o datare apropiată de aceea a lui M 61: sunt amplasate paralel,
suprapun acelaşi M 60 şi, din grupa mormintelor mai târzii, sunt singurele între care nu există o
relaţie de suprapunere. În plus, M 57 intersecteazâ partea superioarâ a gropii lui M 62. Moneda
din 1554 trebuie să fi aparţinut lui M 23, deoarece M 47 nu a fost deranjat la nivel inferior, ci doar
umplutura gropii a fost răscolită parţial, la amenajarea tribunei.
Mormintele din partea de vest a naosului sunt mai târzii; o monedă din 1697 găsită în
umplutura gropii lui M 49, trebuie să provină de la unul din mormintele pe care aceasta le-a
deranjat, respectiv 48, 51 sau 52; deoarece monedele se află invariabil în jumătatea superioară a
scheletelor, aceasta a aparţinut cel mai probabil de M 48. În acest caz M 51 este anterior, probabil
pe la mijlocul secolului, iar M 52 poate fi aproximativ contemporan. M 49 a fost înhumat deja în
secolul al XVIII-iea. Am subliniat deja faptul că aceste morminte ocolesc zona vetrei, care în
această perioadă, trebuie să fi fost funcţionabilă. Cea mai mare densitate se înregistreazâ în colţul
de sud-vest: cele 5 morminte sunt mai mult sau mai puţin suprapuse, şi doar două dintre acestea
( M 50 a şi M 56) pot fi într-o relaţie de oarecare contemporaneitate; M 50, 50a, 53 şi 56 se
eşalonează în cursul secolului al XVII-iea, iar M 55 se dateazâ cu monedă în 1705. M 45 dateazâ
de asemenea din secolul al XVII-iea.
Din analiza mormintelor rezultă faptul că după mijlocul secolului al XIV-iea înhumările au
fost întrerupte până la începutul secolului al XVI-iea, când a fost preferată partea de nord a naosului,
cu excepţia M 23 şi M 47 amplasate la vest, aproximativ în ax. În secolul al XVII-iea zona de
înmormântări se deplasează la vest - cu excepţia M 45; alinierea mormintelor pare să sugereze
existenţa, la această dată, a unei delimitări în spaţiul interior al naosului, eventual tribuna menţionată
mai sus. În altă ordine de idei, se observă faptul câ mormintele sunt astfel distribuite pe suprafaţă
încât lasă liber un culoar de circulaţie între actuala intrare sudicâ şi altar, inclusiv zona din faţa
altarului. Această topografie nu poate fi desigur întâmplătoare, ci materializarea unei intenţii bine
determinate de a proteja suprafaţa de circulaţie mai intensâ, respectiv accesul public principal şi
imediata apropiere a altarului. În caz contrar, cele 19 morminte dispuneau de spaţiu suficient în
naos, nefiind necesară o concentrare atât de exclusivistă. Aceastâ situaţie este extrem de importantă
pentru descifrarea evoluţiei monumentului: dacă intrarea sudică actualâ în naos, a fost totdeauna
protejată, această mentalitate trebuie să fi funcţionat în egală măsură şi pentru celelalte goluri
de acces. Altfel spus, trebuie să admitem câ mormintele aflate în faţa acestora din urmâ sunt fie
ulterioare, fie anterioare. Rezultă de aici câ intrarea de nord nu mai funcţiona la 1552, cea de
sud, pe la mijlocul secolului al XVII-iea, iar cea de vest, încă ~u exista la mijlocul secolului al XVIII-iea.
Iniţial, pe latura de sud a bisericii, a funcţionat o încâpere de plan aproximativ pâtrat
(numită mai jos capela), cu dimensiunile interioare 2,90/3 m x 3 m; în săpătură au fost descoperite
198
fragmente din laturile de est şi sud, precum şi coltul sud-vestic, din care s-a păstrat fundaţia şi un
fragment de O, t O - O, t 5 m din elevaţie. Latura de est este ţesută cu zidăria naosului şi se află în
prelungirea umărului acestuia; latura vestică se află la 2,90/3 m spre sud, iar colţul de sud-vest
a fost surprins în zona porticului, suprapus aproape complet de latura sudică acestuia.
Caracteristicile tehnice ale zidăriei - lăţime, mod de construcţie, adâncime, inclusiv decroşul
care se poate observa pe latura de est - sunt identice cu cele descrise pentru naos şi altar.
Din latura de est se păstrează două segmente la extremităţi, lungi fiecare de câte t m;
partea mediană, cu o lungime de t ,90 m, lipseşte complet, fiind demolată până la talpă. În
această zonă s-a săpat într-o umplutură alcătuită din lentile diverse, care începe imediat sub
nivelul de călcare şi coboară, cu cel puţin 0,50 m, sub talpa fundaţiei; deoarece nu există morminte,
această intervenţie masivă nu poate fi pusă în legatură decât cu demolarea zidului - rămânând
desigur neclar motivul pentru care s-a depus un asemenea efort. Aproximativ la nivelul tălpii
fundaţiei, pe cea mai mare parte a suprafeţei, se află o lentilă de moloz cu grosimea de 0,6 - O, 7
m. Fără să ajungă peste tot la o adâncime atât de mare, umplutura amintită, conţinând destul de
numeroase fragmente de cărămidă, se găseşte în tot interiorul încăperii, ca şi cum aceasta ar fi
fost la un moment dat excavată; spre portic este tăiată de groapa de fundare a acestuia, de
dimensiuni neobişnuit de mari.
În ceea ce priveste latura de vest, aceasta nu a fost urmărită pe toată lungimea, deoarece
în interiorul porticului nu s-au efectuat săpături, la data respectivă fiind turnată aici o placă din
beton; traseul se poate reconstitui însă cu destulă exactitate.
În colţul sud-vestic al încăperii, suprapusă de asemenea de fundaţia pridvorului, a fost
cercetată o masa de zidărie cu dimensiunile t ,50 x 0,70 m, din care s-au păstrat doar câteva asize
din piatră; se afla la O, t O - O, t 5 m distanţă de latura sudică a capelei şi sub limita inferioară a
fundaţiei acesteia, faţă de care se adânceşte cu încă 0,40 m - astfel încât nu se poate stabili o
relaţie directă între cele două structuri. Mortarul identic cu acela al bisericii vechi, ca dealtfel şi
amplasarea, ne determină să o atribuim aceleiaşi perioade, fiind probabil o fundaţie care trebuia
să suporte o descărcare considerabilă.
În interiorul încăperii sudice au fost identificate 5 morminte: M 44 şi 46, suprapuse; M 6
şi M 35, de asemenea perfect suprapuse; M 4 t aflat în dreptul intrării în naos, suprapus parţial de
fundaţia porticului şi datat cu monedă din 15 78. Primele patru înmormântări sunt făcute în
umplutură, deci nici unul dintre acestea nu poate fi contemporan capelei; în ceea ce priveste M
4 t, groapa acestuia este parţial săpată în stâncă şi la o adâncime foarte mare (0, 90 m sub talpa
fundaţiei naosului), umplutura oprindu-se 0,40 m deasupra scheletului. Din punct de vedere
stratigrafic, aceasta ar putea fi deci o înmormântare în capelă, dar două argumente pledează
totuşi împotriva acestei situaţii: în primul rând scheletul nu prezintă nici una dintre caracteristicile
mormintelor de interior (vezi mai jos, morminte), în al doilea rând avem în vedere poziţia, exact
în faţa intrării. I inând seama de cele constatate în naos, este puţin probabil că·unica înmormântare
din capela să se fi efectuat în faţa intrării, în condiţiile în care exista spaţiu suficient pentru un
amplasament mai protejat. În concluzie, M 41 trebuie să fie înhumat după demolarea acestei
construcţii, dar înainte de construirea porticului.
Dacă, în mod excepţional, admitem totuşi această înmormântare ca fiind făcută într-un
interior, în orice caz demolarea capelei s-a realizat ante t 622: groapa săpată pentru M 64, datat
cu monedă, a deranjat vizibil zidăria laturii de sud a capelei - ceea ce nu era posibil decât în
condiţiile în care aceasta era deja sub formă de ruină. Pe această bază se poate afirma că încaperea
de pe latura de sud a naosului a fost demolată spre sfârşitul secolului al XVI-iea, cel mai târziu la
începutul secolului al XVII-iea.
Pe latura de norcj, în prelungirea umărului navei şi ţesut cu aceasta, s-a curăţat un frag-
ment de zid cu dimensiunile t x 0,85 m, realizat din piatră de râu legată cu mortar de var, ce
conţine pigment de caramidă; zidăria poartă urmele unei demolari neglijente, iar după amprentă
199
lasată pe grund, apreciem o lungime reală de cel puţin 1,90 m. În ceea ce priveşte adâncimea,
comparativ cu cele constatate mai sus, pentru biserica veche, .ii.Cest zid este superflcial: talpa
fundaţiei este cu aproximativ 0,50 m mai sus decât aceea a altarului şi naosului, faţă de nivelul de
construcţie contemporan fiind adâncită cu O, 1O m; practic se poate afirma că nu a avut o fundaţie
propriu-zisă, ci doar prima asiză a fost uşor adâncită în sol.
Umpluturile secţionate în această zonă conţin neobişnuit de multă piatră şi mortar, fără a
se delimita însă în mod clar urmele unei construcţii comparabilă cu cea de pe latura de sud a
naosului. Constatând că fundaţiile bisericii au caracteristici absolut identice şi raportând la aceasta
datele de pe latura de nord, rezultă că aici a fost prevazută doar o structură superficială, cu rolul
exclusiv de a proteja accesul nordic. Paramentul naosului pledează în acelaşi sens, deoarece se
prezintă unitar în elevatie, neexistând amprentele unui (sau unor) ziduri perpendiculare (aşa cum
apare pe sud) - ci doar o amprentă semicirculară deasupra intrării. În consecinţă, presupunem fie
doi piloni de zidărie care susţineau o arcadă deasupra intrării, fie o structură puţin mai dezvoltată,
în genul unui pridvor, care, în esenţă, avea acelaşi rost. Având în vedere superficialitatea zidăriei
faţă de nivelul de călcare, şi de asemenea, densitatea înmormântărilor, pilonul dinspre vest a
dispărut, probabil fără un efort prea mare, în decursul timpului.
În cursul săpăturilor au fost cercetate 65 de morminte, dintre care 20 în interior 10 (vezi
pl.2). Precizăm faptul că nu s-a urmărit o investigare a cimitirului, deci multe schelete au fost
cercetate doar parţial, în limitele în care au fost surprinse în secţiuni.
Catalogul mormintelor este dat mai jos. Mormintele au fost descrise după următoarele
repere: 1. stare de conservare; 2. deranjat de intervenţii ulterioare; 3. orientare; 4. poziţie; 5.
inventar; 6. relaţii stratigrafice; 7. alte observaţii.
M 1: copil, - 0,50 m; 1. Proastă; 2. Parţial; 3. N-S; 4. Întins pe spate, braţele încrucişate pe piept.
M 2: matur, - 0,82 m; 1. Proastă; 2. Parţial distrus la construirea pridvorului; 3. N-S; 4. Întins pe spate; 5.
fragmente dintr-o bentiţă împletită cu fir aurit în zona craniului.
M 3: matur, -0, 70 m; 1. Relativ bună; 3. Parţial atins de groapa lui M 4; 3. V-E; 4. Întins pe spate, braţele probabil
întinse pe lângă corp; 5. Potcoave de încălţăminte la ambele picioare; 6. Suprapune M 14, deci este post 1708.
M 4: matur, - 0,70 m; 1. Proastă; 2. Parţial; 3. V-E; 4. Întins pe spate, antebraţul drept oblic peste abdomen,
stângul pe lângă corp, cu palma pe bazin; 5. Monedă în mâna dreaptă - fragmente indescifrabile; 6. Suprapune M 3, deci
aparţine secolului al XVIII-iea.
M 5: matur, - 0,70 m; 1. Proastă; 2. Parţial ; 3. V-E; 4. Întins pe spate, antebraţul drept întins pe lângă corp, cu
palma pe bazin, stângul în unghi drept, cu palma pe antebraţul drept; 5. Monedă pe bazin, foarte probabil din palma
dreapta - Sigismund al III-iea, 1625.
M 6: copil, - 1,40 m; 1. Proastă; 2. Aproape complet; 3. N-S; 4. Întins pe spate, probabil cu braţele de asemenea
întinse, iar palmele pe sau lângă bazin; 5. Craniul aproape complet înverzit - nu s-a recuperat nici un obiect; probabil o
bentiţă cu fir aurit? 6. Taie umplutura gropii M 41, datat 1578; 7. Înmormântare în umplutura întinsă pe suprafaţă după
demolarea capelei, trebuie să aparţină secolului al XVII-iea.
M 7: matur, -0,85 cm; 1. foarte proastă: 2. Parţial; poziţia oaselor indică şi o deplasare de teren; 3. V-E; 4. Întins
pe spate, antebraţele alăturate peste abdomen: 5. Monedă de la Mathias al II-iea, 1611: 6. a tăiat pe M 8.
M 8: matur, - 0,90 m: 1. Bună: 2. Se păstrează doar câteva fragmente de oase, restul distrus de alte morminte,
în principal de M 7; 3. V-E; 6. Ante 1611.
M 9: copil, - O, 70 m: 1. Bună: 2. Distrus în proporţie de 50% de M 1O şi M 11; 3. V-E; 4. Întins pe spate, braţele
probabil alăturate peste abdomen.
M 10: matur, - 0,75 m; 1. Se păstrează fragmnetar; 2. Distrus de M 36; 3. V-E: 6. A deranjat M 9.
M 11: matur, - 0,85; 2. Distrus aproape complet, se păstrează doar câteva fragmente de oase: 3. V-E.
M 12: matur, - 1. 14 m; 1. Bună: 2. Parţial: 3. V-E: 4. Întins pe spate, braţele încrucişate peste abdomen, palma
dreaptă pe braţul stâng. spre umăr; palma stânga pe acelaşi umăr; 5. Moneda de la Leopold I, 1698.
M 13: matur, - 1, 14 m; 1. foarte proastă - oasele complet măcinate; 2. Nu; 3. V-E; întins pe spate cu braţele
îndoite şi palmele suprapuse la limita dintre bazin şi abdomen.
10
Precizăm faptul că nu s-a urmărit o investigare a cimitirului, deci multe schelete au fost cercetate doar
parţial, în limitele în care au fost surprinse în secţiuni.
200
M 14: matur, - 0,80 m; I. Bună; 2. Parţial; 3. V-E; 4. Întins pe spate, braţele îndoite cu palmele pe umăr; 5.
Monedă din intervalul 1702-1 708. Emitent neprecizat; 6. Suprapus de M 3.
M 15: matur. - O, 72 m. 1. Bună; 2. Parţial de M 29; 3. V-E; 4. Întins pe spate, braţul drept cu palma pe umăr,
stângul probabil întins pe lângă corp.
M 16: matur. - 1. 1Om. 1. Bună; 2. Parţial de M 27; 3. V-E; 4. Întins pe spate, braţele încrucişate peste abdomen.
palmele pe umeri; 5. Două coaste verzi. dar nu s-a recuperat nici un obiect.
M 17: matur, - 1,05 m; 1. Bună; 2. Parţial la construirea pridvorului; 3. V-E; 4. Întins pe spate. braţul stâng cu
palma pe bazin.
M 18: matur. - 1,02 m; 1. Bună; 2. Aproape complet la construirea pridvorului; 3. V-E; 5. Între oase. o potcoavă
de încălţăminte;
M 19: matur, - 1.25 m; 1. Relativ bună; 2. Parţial; 3. V-E; 4. Întins pe spate cu capul uşor ridicat; braţul drept întins
cu palma pe capătul femurului, stângul uşor îndoit din cot, cu palma pe bazin; 5. Monedă de la Leopold I. 1696.
M 20: matur. - 1,30; 1. Bună; 2. Nu; 3.V-E; 4. Întins pe spate cu braţele pe lângă corp; 6. Suprapus de M 12. deci
este ante 1698;
M 21: copil, - 0,55 m; 1. Foarte proastă, scheletul transformat în praf; 2. Nu; 3. V-E; 4. Întins pe spate, braţele
probabil încrucişate în zona bazinului; 5. Monedă de la Ludovic I. 1358-1361.
M 22: copil. - 0,40 m; 1. Foarte proastă; 2. Nu; 3. V-E; 6. Probabil contemporan cu M 21.
M 23: matur. - 1, 12 m; 1. Foarte proastă; 2. Aproape complet de M 47; 3. V-E; 5. Monedă 1554 descoperită
în umplutura gropii M 4 7.
M 24: matur, - I ,SO m; 1. Foarte proastă, se păstrează doar câteva fragmente de oase; 2. Nu; 3. N-S; 5.
Fragmente de piele în jurul craniului; fragmente dintr-un vas pictat în exterior cu roşu; monedă de la Maria Theresia, 1748-
1765. în zona umărului drept; o potcoavă de încălţăminte.
M 25: copil, - o,65; 2. Aproape complet: se păstrează doar craniul. cu câteva resturi de oase sub el. 5. Două
potcoave de încălţăminte. amestecate printre oase.
M 26: matur. - 1. 1Om; 1. Bună; 2. Nu; 3. V-E; 4. Întins pe spate. braţele întinse pe lângă corp.
M 27: matur, - 1,00 m; I. Relativ bună; 2. În cea mai mare parte, deşi nu este suprapus de un alt mormânt; 3. V-
E; 4. Întins pe spate, braţul drept lipseşte, stângul îndoit peste abdomen în 90. 6. Suprapune parţial M 16.
M 28: matur. - 1,01 m: I. Bună; 2. Parţial; 3. V-E; 4. Întins pe spate, braţul drept oblic peste abdomen, cu palma
pe umărul stâng; braţul stâng în unghi drept, cu palma pe abdomen.
M 29: copil, - 0,80 m; 1. Proastă; 2. Parţial; 3. V-E; 4. Întins pe spate, cu braţele pe lângă corp.
M 30: matur, - O, 70 m; 1. Bună; 2. Aproape complet de M 15; se păstrează doar câteva fragmente de oase; 3.
V-E; 6. Probabil a doua jumătate a secolului al XVII-iea.
M 31: matur, - 0,82 m; 2. Aproape complet de M 29 şi M 30; se păstrează doar câteva fragmente de oase; 3.
V - E; 6. Probabil mijlocul secolului al XVII-iea.
M 32: matur, - 1,30 m; 1. Bună; 2. Nu; a fost cercetat doar parţial; 3. V-E; 6. Suprapus de M 12 şi M 20; probabil
mijlocul secolului al XVII-iea.
M 33: matur, - 1,20 m; 1. Relativ bună; 2. Nu; 3. N-S; 4. Întins pe spate, braţele îndoite şi alăturate la limita dintre
bazin şi abdomen; 5. Piatră lângă craniu - semn de mormânt; 6. Având în vedere că groapa mormântului a distrus parţial
pilonul de est al intrării nordice în naos, datează probabil din secolul al XVII-iea.
M 34: matur, - 1, 1Om; 2. cercetat doar parţial; 3. V-E.
M 35: copil, - 1.47 m; I. Foarte proastă; 2. Parţial de M 6; 3. N-S; 4. Întins pe spate, braţele pe lângă corp;
picioarele uşor îndoite din genunchi spre stânga. 6. Tctie umplutura gropii M 41, datat 1578; 7. Înmormântare în
umplutura întinsă pe suprafaţă după demolarea capelei, trebuie să aparţină secolului al XVII-iea.
M 36: matur, - 0,90 m: 1. Foarte proastă; 2. Parţial; 3. V-E; 4. Întins pe spate, braţul drept cu palma pe abdomen,
stângul cu palma pe umăr.
M 37: matur, - 1, 1Om: 1. Foarte proastă; 2. Parţial; 3. V-E; 4. Întins pe spate, braţele îndoite în unghi drept, cu
antebraţele alăturate peste abdomen.
M 38: matur, - 0,81 ·m; 1. Bună: 2. Aproape complet; 3. V-E; 4. Întins pe spate, antebraţele încrucişate pe
abdomen.
M 39: matur, - 1, 15; 2. Aproape complet, se păstrează doar câteva fragmente de oase.
M 40: matur, - 1, 15; 2. Aproape complet, se păstreaza doar câteva fragmente de oase.
M 41: matur, - 1, 70 m; I. Bună; 2. Parţial; 3. V-E; 4. Întins pe spate, braţul drept îndoit cu antebraţul peste
abdomen, stângul cu palma pe umăr; 5. Monedă de la Maximilian al Ii-lea, 1578 - în palma dreaptă.
M 42: matur, - 0,98 m ; 1. Bună; 2. 9V-E; 6. Înmormântare în umplutura întinsă pe suprafaţă după demolarea
capelei, trebuie să aparţină secolului al XVII-iea.
M 45: matur, - 1, 1Om; 1. Proastă- se păstrează doar câteva fragmente de oase; 2. Nu; 3. V-E; 4. Întins pe spate,
braţele probabil alăturate la partea superioară a bazinului; 5. Urme verzi pe oasele degetelor de la mâna dreaptă, pe
câteva coaste şi pe craniu, dar nu s-a recuperat nici un obiect de metal; cizme înalte din piele şi potcoave; fragmente
dintr-o haină de blană şi fragmente de ţesătură realizată cu fir aurit; gentuţă din piele cu închizătoare metalică agăţată la
201
Biserica Sf.1ntul Gheorghe de la Lupşa (jud. Alba)
brâu; fragmente dintr-o ţesăturâ grosierâ care împacheta scheletul; 7. În groapa săpatâ lângă peretele sudic al naosului
a fost construit un sarcofag din grinzi de stejar, cu lungimea de 2,25 m şi lăţimea de 1, 17 m; capacul. realizat din patru
dulapi fixaţi între ei din interior cu scoabe din fier, a fost acoperit cu o ţesăturâ din fir de metal, fixată cu numeroase ţinte
din bronz. Acestea au partea superioarâ uşor convexă, decoratâ cu striaţii radiale, şi un picior cu vârf ascuţit; înâlţimea
totalâ nu depâşeşte 2 cm, iar diametrul pârţii superioare este în general de 1 cm. Datoritâ presiunii pâmântului şi
degradârii naturale, capacul s-a prâbuşit, şi o mare parte dintre ţinte s-au dislocat, amestecându-se cu pământul. O altâ
parte s-a distrus complet, lemnul pâstrând doar o vagâ amprentă. Fragmentele recuperate indică faptul că ţintele erau
astfel bâtute încât alcătuiau o bordurâ marginalâ - cel puţin pe partea de nord - cu o lâţime de aproximativ 0,20 m, în
interiorul căreia formau o inscripţie din care s-a mai putut citi doar anul 16 ... foarte probabil aceasta trebuie să fi cuprins
şi numele defunctului, şi eventual calitatea acestuia - având în vedere poziţia privilegiatâ pe care o ocupa mormântul. În
zona centralâ ţintele erau dispuse regulat, tapetând întreaga suprafaţâ.
M 46: matur, - 1,30 m; 1. Relativ bunâ; 2. Parţial de M 44; cercetat parţial; 3. V-E. 6. Aparţine secolului al XVII-
lea.
M 47: matur, - 1,20 m; 1. Proastâ, se pâstreazâ doar câteva fragmente de oase; 2. Nu; 3. V-E; 6. Înmormântare
post 1554.
M 48: matur, - 1,58 m; 2. Cercetat parţial; 3. V - E; 5. Monedâ de la Leopold I, 1697.
M 49: matur, - 1, 73 m; 3. N - S; 5. Fragmente dintr-o hainâ din piele şi un şnur împletit din lânâ; potcoavâ de
încălţâminte - fragmente; 6. Suprapune M 48, deci aparţine secolului al XVIII-iea.
M 50 a: matur, - 1,27 m; 1. Proastă, se pâstreazâ doar câteva fragmente de oase; 2. Aproape complet de M 50
şi M 55; 3. V-E; 6. Înmormântare ante 1705, probabil mijlocul secolului al XVII-iea, având în vedere că este suprapus de
M 50, suprapus la rândul lui de M 55, datat cu monedă 1705.
M 50: matur, - 1,42 m; 1. Foarte proastâ, se pâstreazâ doar câteva fragmente de oase; 2. Aproape complet de
M 55. 3. V-E; 4. Întins pe spate, antebraţele alâturate la partea superioarâ a bazinului; 5. Bentiţâ cusutâ cu fir aurit în jurul
capului, coborând pânâ spre jumâtatea abdomenului; 7. Înmormântare ante 1705.
M 51: matur, - 1,35 m; 1. Foarte proastâ, oasele complet transformate în praf; 2. Partea inferioarâ de M 49, şi
partea de nord de M 48; 3. V-E; 6. Relaţiile stratigrafice ii plaseazâ spre mijlocul secolului al XVII-iea.
M 52: matur, - 1,59 m; 1. Foarte proastâ, oasele complet transformate în praf; 2. Partea inferioarâ de M 49; 3.
V-E; 6. Probabil sfârşitul secolului al XVII-iea.
M 53: matur, - l ,45 m; 1. Foarte proastă, se pâstreaza doar câteva fragmente din oasele mari; 2. Aproape
complet de M 50 a şi M 55; 3. V-E; 6. Suprapus şi de M 56 fără a fi deranjat; acesta este parţial distrus de M 55. 7.
Înmormântare din prima jumâtate a secolului al XVII-iea; până la l 705 a fost afectat de trei înmormântâri.
M 54: matur, - 0,65 m; 2. Se pâstreazâ doar craniul şi câteva fragmente de oase din partea superioarâ; 3. V-E.
M 55: matur, - 1,57 m; 1. Proastă, se pâstreaza doar câteva fragmente de oase; 2. Nu; 3. N-S; 5. Urme de
încălţăminte din piele şi două potcoave; monedă de la Francisc Râk6czi al II-iea, 1705. 6. Suprapune direct M 50, M 53
şi M 56. 7. Sicriu masiv din du Iapi de stejar, 2, 1O x 0,65 m.

M 56: matur, - 1,32 m; 1. Proastă, se pâstreaza doar câteva fragmente de oase; 2. Partea inferioară distrusă de
M 55; 3. V-E; 4. Întins pe spate, braţele încrucişate peste abdomen, cu ambele palme pe umărul stâng; 6. A deranjat M 53;
7. Înmormântare spre mijlocul secolului al XVII-iea.
M 5 7: matur, - 1,40 m; 1. Proastâ, se pâstreazâ doar urme de oase; 2. Nu 3. V-E; 4. Întins pe spate, braţul drept
îndoit din cot cu antebraţul la partea superioară a bazinului; braţul stâng uşor pliat, cu palma pe capâtul femurului; 5.
Urme de încâlţăminte d_in piele pe care au fost fixate ţinte circulare, şi inel pe inelarul braţului drept. 7. Sicriu din scânduri
cu dimensiunile 2.35 x 0,65/0, 75 m; capacul prins în cuie. Datat în secolul al XVI-iea.
M 58: matur, - 0,90 m; 1. Bună; 2. Aproape complet- se pâstreazâ doar craniul; 3. N-S ?; 5. monedă din 1705,
c:â.zută în craniu.
M 59: matur, - 0,82 m; 1. Bunâ; 2. Aproape complet; 3. N-S; 4. Întins pe spate, braţele încrucişate peste
abdomen; 5. O monedă la gât, o monedâ în palma dreapta şi a treia sub omoplatul drept - toate din intervalul 1690-
1697.
M 60: matur, - 1, 19 m; 1. Proastâ, se pâstreazâ doar câteva fragmente din oasele picioarelor; 2. Aproape
complet de M 57 şi M 61; 3. V-E 7. Se poate data ante 1550.
M 61: matur, - 1,49 m; 1. Proastâ, se pâstreazâ doar câteva fragmente de oase; 2. Nu; 3. V-E; 4. Întins pe spate,
antebraţul drept oblic peste abdomen, stângul întins este lângâ corp; 5. Urme dintr-o hainâ de blanâ păstrate în jumătatea
superioarâ a corpului; fragmente de încâlţâminte din piele; monedâ de la Ferdinand I, 1550- în jurul bazinului; 7. Sicriu din
scânduri fixate cu scoabe din fier.
M 62: matur, - 129; 1. Foarte proastâ, se pâstreazâ doar un praf alb; 2. Nu; 3. V-E; 4. Întins pe spate, braţul drept
cu palma pe umârul stâng, braţul stâng uşor pliat, cu palma pe bazin; 5. Inel cu coşuleţ; 6. Secolul al XVI-iea.
M 63: matur, - 1,45 m; 1. Foarte proastâ, se pâstreazâ doar urme de oase; 2. Nu; 3. V-E; 4. Întins pe spate,
braţele întinse cu palmele pe bazin; 5. Monedă de la Ferdinand I, 1552 - palma dreaptă; urme de piele în zona craniului.
M 64: matur, - l ,20 m; 1. Bunâ; 2. Nu; 3. V-E; 4. Întins pe spate, braţele pe lângă corp 5. Monedâ de la Sigismund al 111-
lea, 1622.
202
Majoritatea mormintelor se suprapun, astfel că cele mai vechi au fost găsite în stare
fragmentară. Mormintele din interior se caracterizează prin distrugerea completă a sicrielor şi
scheletor, care s-au transformat într-un praf gălbui, maroniu; pe partea de sud sicriele se păstrează
în stare ceva mai bună - datorită probabil faptului că în exterior gradul de umiditate a solului este
extrem de ridicat Cimitirul este unitar, aparţinând în întregime bisericii: nu există morminte deranjate
de fundaţiile naosului, altarului sau capelei, iar în umplutură gropilor apar frecvent granule de
mortar şi mici fragmente de piatră.
. Forma gropilor nu s-a putut stabili decât în interior şi în exterior, pe partea de sud, unde se
găsesc câteva morminte săpate în stâncă; în general aceasta este dreptunghiulară, cu colţuri
uşor rotunjite. Înhumările s-au făcut în sicrie din scânduri bătute în cuie ţigăneşti, din care se
păstrează urme destul de vagi, atât în exterior, cât şi în interior. Fac excepţie de la aceasta M
45, pentru care s-a realizat un adevărat sarcofag, M 55, cu un sicriu masiv din dulapi, şi M 61, cu
un sicriu din scânduri fixate cu scoabe din fier. M 45 s-a inspirat din construcţia cavourilor
construite din piatră ori cărămidă, cavouri care erau frecvente peste tot în Transilvania. La
mormintele din interior, pe capacele sicrielor, erau bătute adesea câteva ţinte decorative din
bronz; M 45 excelează printr-un capac învelit în pânză metalică şi bogat ornamentat. Şi această
descoperire nu este neobişnuită. Am găsit-o semnalată, de pildă, la biserica din Galaţi (Haţeg) 11 •
Orientarea s-a stabilit în 61 de cazuri: 51 de schelete sunt orientate vest~est, iar 1O nord-
sud; acestea din urmă aparţin majoritatea secolului al XVIII-iea.
Scheletele sunt, fără excepţie, întinse pe spate; poziţia braţelor a fost stabilită în 33 de
cazuri 12 şi se caracterizează printr-o mare varietate; cele mai frecvente sunt braţele întinse pe
lângă corp (9 morminte) şi braţele îndoite cu una sau ambele palme pe umeri (9 morminte - 6
variante); urmează braţele îndoite din coate, în unghi de 90 şi alăturate peste abdomen sau la
partea superioară a bazinului (7 morminte), un braţ întins şi celălalt aşezat peste abdomen (3
morminte - 2 variante), una sau ambele palme pe bazin (2 morminte) şi antebraţele încrucişate
pe piept (3 morminte).
Mormintele de la Lupşa se caracterizează printr-un inventar relativ sărac, în care ponderea
cea mai importantă o au monedele; s-au descoperit 25 de monede. 20 la morminte (din intervalul
1349/1361-1789) şi 5 în umplutură (din intervalul 1479/1485-1698) 13 .
Cele mai importante obiecte descoperite sunt un inel de sigiliu (M 57) şi un inel cu
coşuleţ şi piatră transparentă, probabil cuarţ (M 62) (pl.4/2), ambele de argint, primul însă
aurit, datate în secolul al XVI-iea. Inelul sigilar are figurat un motiv heraldic dificil de înţeles în
întregime. În partea superioară există gruparea lună-stea. Mai jos, reprezentările sunt imposibil
de stabilit cu precizie (pl.4/1 ). Destul de frecvent apar potcoave de încălţăminte, iar din interiorul
bisericii s-au recuperat mai multe fragmente de ţesături şi încălţăminte sau haine din piele 14 •
17 morminte se datează cu monede, iar alte 2 7 pot fi încadrate cronologic pe baza relaţiilor
stratigrafice. Cimitirul se dezvoltă începând de la mijlocul secolului al XIV-iea (2 morminte în
interior), în secolele al XVI-iea (9 morminte din care 8 în interior). al XVII-iea (25 de morminte din
care 8 în interior) şi al XVIII-iea (8 morminte, din care 3 în interior). ultima moneda fiind din 1781.
Din secolul al XV-iea s-a găsit o singura moneda (Matia Corvin, 1479-1485), în umplutura din
interiorul capelei, dar în această zonă nu s-a identificat nici un mormânt căruia ar fi putut să îi
aparţină. În schimb, o monedă de secol XVI, descoperită în exteriorul capelei (Ferdinand I, 1549),
a aparţinut foarte probabil unui mormânt distrus de M 64; din aceeaşi zona provine şi o monedă
11
Adrian A.Rusu. Biserica medievală de la Gala.fi (jud.Hunedoara). în E.N. li. 1992, p.240 şi fig.5/g-j.
12
Poziţia a fost greu de stabilit în special în interior, datoritâ stârii de conservare a osemintelor.
13
Monedele au fost identificate de cercetâtorul Adrian Popescu de la Institutul de Arheologie "V.Pârvan" din
Bucureşti, şi au râmas în custodia acestei instituţii.
14
Acest inventar a fost predat pentru restaurare la Muzeul Naţional de Istorie, Bucureşti.
203
de secol XVII (Leopold I, t 698). Alte două monede din aceeaşi perioadă au apărut în S 6 (Matia
li, t 6 t 9 şi Ferdinand li, 1629), fără a fi posibilă identificarea cu precizie a mormintelor cărora le-au
aparţinut 15 •
În literatura de specialitate, localitatea Lupşa este considerată ca antecedând semnificativ
primele menţiuni documentare 16 ; Andrei Kovacs, care a analizat documentele vremii într-un
context mai larg, este de parere că Lupşa s-a înfiinţat în prima parte a secolului al XIV-iea, fiind "o
aşezare relativ recentă, în hotarele oraşului minier Baia de Arieş, născută în urmă reformelor
miniere ale regelui Carol Robert, pe vastele întinderi împădurite ale cursului superior al Arieşului" 17 •
Lupşa este menţionată pentru prima dată la 24 aprilie t 366, când Ludovic I răsplăteşte
serviciile aduse regatului de Nicolae şi Ioan, fiii lui Cândea, precum şi de Nicolae, vărul primilor,
şi fiul lui Roman, dăruindu-le acestora, "în chip de danie nouă a sa( ... ) pomenitul său sat Lupşa"
"în chip de veşnica moştenire", şi "primindu-i pe ei, împreună cu moşia dată lor de el, în vechea
ceată şi în rândul vechilor nobili ai regatului său"; din document reiese că la data respectivă
familia Cândea avea deja anumite drepturi asupra moşiei dăruite, deoarece Nicolae "ţinea cnezatul
satului său numit Lupşa" 18 • Dania va fi reconfirmată la 22 februarie 1367 19 , şi până la începutul
secolului al XVI-iea va constitui obiectul unui lung şir de procese, fiind revendicată atât de orăşenii
din Baia de Arieş, cât şi de capitlul din Alba Iulia şi familia Torockai 20 • În anul t 486 este menţionat
şi un conac al familiei de Lupşa 21 , care, teoretic, a fost localizat undeva în apropierea bisericii 22 •
La sfârşitul secolului al XVI-iea, moşia Lupşa nu se mai aHa în posesia Cândeştilor, decăzuţi
probabil ca o consecinţă a nesfâşitelor procese cărora trebuiseră să le facă faţă, ci aparţinea
nobilului Paul Gyulai din lara de Sus 23 •
Biserica cu hramul Sfântul Gheorghe (probabil nu întâmplător corespunzând sărbătorii din
ziua în care, pentru prima dată, s-a certificat dania) nu este menţionată în mod expres în
documentele vremii; monumentul se bucură însă de o literatură relativ bogată24 , fiind considerat
"singura construcţie românească din veacul al XV-iea care să se poată compara ca proporţii cu
bisericile contemporane ale naţionalităţilor conlocuitoare" 25 . Pe baza unei inscripţii murale aflate
pe peretele sudic al altarului, aparţinând stratului de pictură din t 750, biserica a fost datată în
142 t; Marius Porumb considera că această informaţie a fost preluată în secolul al XVIII-iea dintr-o
inscripţie anterioară, şi trebuie să indice data reală a construcţiei, mai ales că nu este o cifră rotundă 26 •
Cercetările desfăşurate în vara anului t 994, şi decapările masive care au permis, pentru
prima dată, investigarea amănunţită a paramentului, ne oferă o serie de informaţii noi, în baza
cărora, atât planimetria, cât şi cronologia monumentului pot fi reconsiderate. Astfel, este cert
15
Mormintele au câte o singură monedă, depusă de obicei în jumătatea superioară a scheletului, cu excepţia
mormântului 59, care a avut trei.
16
1. Minea, op.cit., p.57-59.
17
A.Kovâcs, op. cit„ p.6.
18
DRH. C XIV, voi.XIII, 33.
19
Idem, 205.
20
I.Mi nea, Din istoria unui cnezat ardelean, în CI, X-XII, 1934-1936, p. 45-61 şi 184.
21
Idem, p.49.
22
M.Porumb, Două ctitorii româneşti din secolul al XV-iea: Biserica Sfântul Gheorghe şi Mănăstirea Lupşa. în
ActaMN, XVI, 1979, p. 621.
23
A.Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării Româneşti. III, Bucuresti, 1931, p. 291.
24
M.Porumb, Două ctitorii... , p. 621-625, sintetizează această literatură şi este primul care analizează, în mod
detaliat, biserica de la Lupşa.
25
Eugenia Greceanu, Influenta gotică in arhitectura bisericilor româneşti de zid din Transilvania, în SC/A, 18, nr. 1,
1971, p. 53.
26
M.Porumb, Două ctitorii„ „ p.622-623.
204
ca edificarea bisericii se poate plasa în cel de-al doilea deceniu de după mijlocul secolului al
XIV-iea, probabil la puţină vreme după dania din t 366. Prima biserica era alcatuită din naosul şi
altarul actual, iar pe partea de sud, în prelungirea umărului navei, avea o încăpere de plan
pătrat, boltită, care comunica direct cu naosul printr-o deschidere îngustă, încheiată spre capelă
în arc de cerc, iar spre naos prevăzută cu ancadrament din piatră cu muchii teşite. În peretele
de nord al acestei încaperi a fost prevăzută din construcţie o nişă semicirculară, iar în colţul de
sud-vest se afla un picior de zidărie despre a carui suprastructură nu putem face precizări; de
asemenea nu este clar dac.a exista şi o comunicare directă cu exteriorul. Accesul în naos se
realiza printr-un portal aflat pe latura de sud, prevăzut cu ancadrament din piatră încheiat în arc
frânt, iar dinspre nord printr-o deschidere îngustă, amplasată aproape de umărul naosului,
încheiată în exterior în arc semicircular, iar în interior cu ancadrament din piatră cu muchii
teşite. Această deschidere era protejată în exterior de o construcţie superficială, constând
probabil dintr-o mică boltă descărcată pe doi piloni avansaţi. După părerea noastră nu a existat
şi un acces vestic în naos; faţa apuseană a bisericii pare să fi fost deci foarte simplă, iar din
varianta propusă de Eugenia Grecianu 27 trebuie să eliminăm nu numai intrarea, ci şi cele două
contraforturi, ale caror urme nu au apărut în săpătura.
Distribuţia intrărilor, respectiv absenţa nu prea obişnuită a celei vestice şi existenţa celor
laterale, este posibil să fi fost determinată de configuraţia terenului, care nu a permis niciodată un
acces dinspre vest; drumul principal a fost probabil totdeauna cel actual, dinspre sud.
Ferestrele primei biserici erau închise cu ochiuri de sticlă. Despre organizarea spaţiului
interior cunoaştem prea puţine detalii; în ambele încăperi, prima pardoseală, cu o lungă perioadă
de funcţionare, a fost din lespezi de piatră; altarul a fost iniţial prevăzut cu o singură nişa, iar masa
era amplasată puţin mai la est decât cea actuală. După Marius Porumb, care s-a ocupat mai
detaliat de decorul mural, fără să aibă însă posibilitatea de a cerceta amănunţit stratigrafia acestuia,
cea mai veche pictură păstrată datează din secolul al XV-lea 28 •
Cu toate că în literatura de specialitate biserica este, de obicei, pusă în legatură cu
arhitectura dezvoltată în mediul religios ortodox din Haţeg şi Hunedoara, trebuie să constatăm
faptul că planul ei nu îşi găseşte nici o analogie în aceste regiuni, şi de altfel, nicăieri în Transilvania.
Tipul de biserică sală cu altar poligonal, se regăseşte uşor în arhitectura catolica, dar nu şi încăperea
de pe latura de sud sau modul în care sunt amplasate golurile de acces. În legătură cu încăperea
sudică, singura ipoteza pe care o putem avansa este că a fost concepută ca o capelă rezervată
familiei ctitorilor, ştiut fiind faptul ca încă de la început biserica a deservit comunitatea în ansamblul
său. Vom menţiona doar că în mediul ortodox transilvan, doar la Densuş, o clădire adosată la
sud de altar, a fost considerată ca un diaconicon. În bisericile catolice, sacristiile, care însoţeau,
de obicei, altarele, sunt plasate mai ales spre nord. Această delimitare a unui spaţiu privat nu
credem că trebuie interpretată neaparat în sensul unei diferenţe de religie între sat şi ctitori,
chiar dac.a este posibil ca familia Lupşa să fi trecut la catolicism deja la sfârşitul secolului al XIV-
iea. Pe de altă parte, nu este exclus ca această încăpere să fi funcţionat şi, sau numai, ca un fel
de turn clopotniţă, amplasarea sa neobişnuită fiind de asemenea determinată de configuraţia
specială a terenului. O astfel de funcţiune ar oferi o explicaţie şi pentru fundaţia masivă din
colţul de sud-vest, mai adâncă decât fundaţiile întregii biserici, care putea constitui fundamentul
pentru scara de acces la clopot, sau chiar pentru acesta din urmă. Oricum, seria tipologică în
care se poate înscrie construcţia (cu observaţiile de mai sus), şi mai ales modul în care este
27
Op.cit„ p.53, fig.15 a. În acest context se pune desigur problema provenienţei ancadramentului şi mai ales a
canatului uşii actuale de pe latura de. sud a pronaosului. contemporan cu cel aflat pe acelaşi latură a naosului. Pentru
moment nu putem decăt să presupunem că primul a deservit iniţial fie capela, fie eventual reşedinţa ctitorilor.
28
M.Porumb. Pictura„„ p.31.
205
rezolvată delimitarea dintre sală şi altar, indică fără îndoială meşteri proveniţi din mediul catolic,
unde erau obişnuiţi cu un arc de triumf simplu şi cu rezolvarea diferenţei de nivel între cele două
compartimente printr-o treaptă amplasată central; în acelaşi sens pledează şi nişele din altar:
singura prevăzută din construcţie, pe latura de sud, seamănă mai degrabă cu o nişă de şedere.
Din analiza mormintelor rezultă faptul ca în secolul al XIV-iea nu s-au efectuat decât două
înhumări, respectiv cele două morminte de copii amplasate aproximativ în mijlocul naosului.
După toate criteriile care au stat la baza analizei, acestea par să fi avut un caracter privilegiat, fiind
desigur vorba despre două personaje din familia care patrona biserica.
Particularităţile constructive, ca şi cezura din şirul de înmormântări, din secolul al XIV-iea,
până în secolul al XVI-iea, mai face posibilă avansarea unei alte ipoteze: anume aceea a transferării
unui monument de cult iniţial catolic, dar păstrat o vreme oarecare nefolosit, în patrimoniul unor noi
stăpâni. Lucrurile devin însă cu totul complicate dacă avem în vedere şi prezenţa unui alt monu-
ment istoric din Lupşa (Mănăstirea), necercetat arheologic, dar considerat de exegeza istorică ca
aparţinând şi el evului mediu.
Atât în interior, cât şi în exterior - cel puţin în imediata apropiere a bisericii - înmormântările
reîncep în secolul al XVI-iea, ceea ce, în linii mari, corespunde cu realitatea constatată şi în alte medii
româneşti 29 • Spre sfârşitul acestui secol, capela pare să fi fost demolată, iar deschiderea spre naos
înzidită; aproximativ în aceeaşi perioadă s-a renunţat şi la accesul nordic30 . Aceste modificări se afla
probabil iarăşi într-o legătură directă cu dispariţia Cândeştilor şi atribuirea întregului teritoriu al
Lupşei unor noi proprietari. În contextul acestor evenimente se poate avansa şi ipoteza că abia în
cursul secolului al XVI-iea biserica a fost cedată comunităţii. ceea ce ar explica dezvoltarea târzie a
cimitirului 31 •
Forma actuală a monumentului se datorează intevenţiilor de la sfârşitul secolului al XVIII-iea
şi începutul secolului al XIX-iea.
The St. George church from Lupşa (Alba county)

(Abstract)
The village of Lupşa is to be found in the valley of the river Aries in the western part of
the Transylvania (Mounts Apuseni - today Alba county); the earliest mention of the village is in
1366, when the King Ludovic I confirm the possession of Lupşa to Nicolae and his brothers,
from the Cândea family, who even before was the holder of this village.
The church was built in the second half of the 14'h century, in gothic style, from a builders
team of catholic medium; the original church was made of three parts: a rectangular nave, a polygo-
nal apse and a little rectangular chapel on the southern part of the nave. The access was possible
both from the south (a stane gothic doarway) and from the north (a little doar framed by a superfi-
cial structure, like a porch); the chapel was connected with the nave through an alsa narrow doar.
This type of plan is original: we cannot found a similar example in the area of Transylvania. At the
moment it is thought that the chapel was reserved for the nobility family of Cândea, while the nave
served the peasant community of Lupşa.
The chapel was puii down around the end of the 16'h century, at the !atest in the first part of
the 17tti century - mast likely in connection with the decline of the Lupşa family; concomitantly was
walling up the northern doar of the nave.
The next important period in the history of the church was in the second half of the l 8'h
century, when in the Western part was added a narthex, and the whole interior was repainting. ln
the beginning of the t 9tti century was built a portico on the southern part of the nave, and alsa was
reorganized the sanctuary area.
ln the course of archeological investigation were found alsa 65 graves from the medieval
and modern cemetery, developed around the church.
206
Explanation of the plans and figures

1. The plan of archeological sections.
2. The general plan with the results of investigations.
3. 1. The eastern profile of S 6.
3.2. The southern profile of S 4.
3.3. The plane of the grave 45.
3.4. The eastern profile of S 1O.
4. Rings from the t 6'h century.
5. The church of the 14'h century.
Fig.I. - 1. The St. George church from Lupşa - N-E. Wiew.

2. Southern part of the nave - imprints of chapel.
3. Northern part of the nave - niche in wall.
4. Northern part of the nave - detail during excavations.
Fig.li. - 1. Northern part of the altar and the superficial pillar of the northern entrance.
2. The 9rh section - fragments of easthern part of chapel.
3. Detail of the interior - Hoor of stone slabs.
207
S ld J
•
-=-
ElăJB
3.-
I.
1. 11111
Pl.1 . Plan general de săpătură. Legenda: t. Secolul al XIV-iea; 2. Secolul al XVIII-iea;

3. Secolul al XIX-iea.
~
I
PI. 2. Plan general - rezultatele săpăturilor. Legenda: 1. Secolul al XIV-iea; 2. Secolul al

XVIII-iea - zidărie de umplutură între pilonii arcului de triumf; 3. Secolul al XIX-iea - fundaţie
superficială pentru portic; 4 . Vatra sobei ; 5. Bârne care susţin tribuna actuală .
208
- - -
~
8
1
.
~
2
l ~t< ~ I
9
3
~$:;!
10
~
4
6§
11
~
5
!90~
12
6
fZZJ
13
7
§9
~
14
Pl.3.
1. Secţiunea 6 - profilul de est
2 . Secţiunea 4 - profilul de sud
3 . Secţiunea 4 - planul M 45
4 . Secţiunea 1O - profilul de est.
Legenda: 1. Sol viu - lut; 2. Sarcofag din lemn - M 45; 3. Umplutură afânată, cu pigment de
mortar şi rare fragmente de piatră; 4 . Zi dărie de secol XIV - latura de sud a naosului ; 5. Zidărie
de secol XIV - altar; 6. Tencuială veche sub nivelul actual de călcare ; 7. Pragul golului de acces
între naos şi capelă ; 8. Sol vegetal; 9 . Umplutură de pământ cu bulgări de mortar şi bolovani de
piatră; 1O. Stâncă; 11 . Umplutura gropilor de morminte - pământ negru amestecat cu lut, pig-
ment de mortar şi fragmente de piatră ; 12. Umplutură cu mult pigment de mortar; 13. Lut cu
rare fragmente de piatră ; 14. Piatră de mormânt.
209
~i.~·\
im~!/
I
.
'
.
1
PI. 4. 1. Inelul descoperit în M 57, secolul al XVI-iea;

2. Inelul descoperit în M 62, secolul al XVI-iea.
D
PI. 5. Biserica veche, secolul al XJV-lea.
210
Fig.I. - t . Biserica Sfântul Gheorghe de la Lupşa - vedere dinspre nord-est;

2. Latura de sud a naosului - amprentele capelei.
3 4
Fig.1.-3. Latura de nord a naosului - golul înzidit;

4 . Latura de nord a naosului - detaliu în cursul săpăturilor.
211
1 2
Fig ... li - 1. Latura de nord a altarului şi pilonul superficial al intrării nordice;

2. Secţiunea 9 - fragmente din latura de est a capelei.
Fig. li - 3 . Detaliu din interior - pardoseala din lespezi de piatră.
212
Altarul bisericii din citadela

de la Cetatea Albă si "ipoteza otomană"
'
privind ridicarea cetătii
'
IONEL CÂNDEA
În baza unui protocol de colaborare încheiat recent între Institutul Român de Tracologie
din Bucureşti şi Institutul de Arheologie al Academiei de Ştiinţe a Ucrainei 1 • am participat în
vara anului 1997 (4 august - 30 septembrie}, la o primă campanie de cercetări arheologice la
Cetatea Albă (Belgorod Dnestrovski} 2 •
Indiferent de rezultatele acestei campanii, de stadiul documentării în vederea extinderii
şi îmbunătăţirii investigaţiilor sub acest unghi, vom prezenta în rândurile următoare câteva
observaţii personale prilejuite de contactul direct cu monumentul.
Ceea ce denumim în mod curent Cetatea Albă, reprezintă în fapt un complex de fortificaţii
ridicat în câteva etape, în general cunoscute şi acceptate mai mult sau mai puţin, graţie şi unor
inscripţii publicate la începutul secolului nostru de către Ioan Bogdan 3 . Unele precizări şi rectificări
cu privire la aceste preţioase izvoare ale cronologiei construcţiilor de la Cetatea Albă au făcut
Z.Arbure, l.Tanoviceanu, N.lorga, precum şi cercetătorul rus A.Cociubinski 4 .
Cercetări arheologice s-au întreprins aici la începutul veacului, de către Ernst von Stern 5 ,
tocmai când apărea la noi monografia, în felul ei nedepăşită nici astăzi, datorată lui N. lorga. 6
În 1929, Grigore Avakian a întreprins prima şi ultima campanie românească de cercetări
arheologice din perioada interbelică la cetate, publicând rezultatele în maniera epocii7.
Fără a stărui, fie şi succint, asupra altor contribuţii româneşti sau străine, privind descifrarea
necunoscutelor ce învăluie încă fabulosul monument, ne vom opri la una dintre cele mai recente.
' Muzeul Brăilei a fost cooptat în acest program sub egida Institutului Român de Tracologie din Bucureşti.
2 Raportul asupra cercetărilor de la Belgorod Dnestrovski va fi tipărit într-un volum comun cu partea ucraineană.
El va cuprinde un istoric al acestora precum şi datele investigaţiilor de la Tyras. - aflat în imediata vecinătate a Cetăţii
Albe, de care este suprapus.
3 Vezi I.Bogdan. lnscrip,fiile de la Cetatea Albă şi stăpânirea Moldovei asupra ei, în AARMSI. a li-a. XXX. 1907-
1908. p. 311-360 +VI pi.

4
Cf. N.Stoicescu. Repertoriul bibliografic al localită,filor şi monumente/or medievale din Moldova. Bucureşti,
1974, p.175-176.
5 Vezi E. von Stern. Oposeldnih rascopkah v Akkermane. Odesa, 1901 şi Rirskopki v Akkermaneletom 1912
goda, Odesa, 1913.

6
N. Iorga. Studii istorice asupra Chiliei şi Cetcf,tii Albe. Bucureşti. 1900, 418 p.
1
Gr. Avakian, Săpăturile de la Cetatea Albă fn Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice, Basarabia, III. 1931.
p. 115-1 75 (şi extras, 60 p.)
213
Altarul bisericii din citadela de la Cetatea Alba
Este vorba de articolul arhitectei Mariana Şlapac, din Republica Moldova. publicat în periodicul
Arta '96, aparut la Chişinau 8 .
De la început doresc sa subliniez aportul autoarei la menţinerea subiectului în actualitate,
la încercarea de a clarifica unele aspecte esenţiale privitoare la geneza citadelei, fortificaţia cu cea
mai mare vechime din ansamblul medieval pâ.strat la Cetatea Alba.
Contactul direct cu monumentul (fig. t) ne-a oferit însa posibilitatea sa observam câ.
ceea ce autoarea articolului mai sus citat numeşte "ipoteza turceascâ." 9 a construirii citadelei,
nu se poate susţine. Mai mult, precizarea pe care Mariana Şlapac o face, în nota, citam: "Aceasta
ipoteza poate fi acceptata doar ca o refacere integrala. de la temelie, a citadelei dupa 1484" 10 •
este greşita.
Chiar dacâ. A. Bertier-Delagarde, în t 900, şi mai târziu, N. Veselovski, au lansat aceasta
ipoteza, trebuie sa ne marturisim nedumerirea faţa de o astfel de interpretare a realitaţilor asupra
parţii celei mai vechi a Cetaţii Albe. În t 929, Grigore Avakian a atras atenţia asupra elementului
cheie care, dupa parerea noastra. înlatura cu desâ.vârşire aşa numita ipoteza turca (de fapt otomana)
a construirii citadelei. Este vorba de sesizarea existenţei unui altar dintr-un fost paraclis, construit
(ţesut) în zidul de est al citadelei la patru metri înalţime faţa de actualul nivel de calcare. Prin
urmare, la aceasta înalţime a funcţionat un paraclis, un lacaş de rugaciune creştin, care nu mai
tasa nici un dubiu asupra confesiunii constructorului. lata în aceasta privinţa spusele lui Grigore
Avakian: " ... ceva spre sud de zidul nr. 7 (un zid parazitar, identificat de noi în decursul sapaturilor
din t 997, n.n.) o absida lucrata foarte frumos, având la mijloc fereastra spre râ.sarit, iar în stânga
şi dreapta câte o nişa de aceeaşi marime. Aici, pe un loc mai înalţat, a existat prin urmare un
paraclis" 11 • Mai mult, Grigore Avakian considera ca acest paraclis a fost darâmat dupa 1484 (caderea
cetaţii în mâinile turcilor), aceştia construind apoi o geamie în curtea mare a cetaţii 12 •
lata dar ca zidul de est al incintei conţine dovada construirii sale de catre creştini fie ca
este vorba de genovezi, de moldoveni sau de bizantini. Pe baza stilului acestei construcţii se mai
pot face însa înca câteva precizari foarte importante.
Pentru noi este limpede ca absida, atât de bine lucrata, ale carei dimensiuni le avem,
conţine nişa diaconiconului, spre sud, şi a proscomidiei, spre nord (fig.4/b şi c). Cele doua nişe
sacrale (pastoforiilor) sunt tipice bisericii rasaritene. Pe lânga aceste elemente, exista înca unul
foarte important. nu foarte greu de observat. Cele doua nişe sunt integrate în ceea ce am putea
considera a fi un fel de arc dublou, realizat, spre deosebire de restul zidariei. din pietre alese şi
profilate fara prea mare grija, arc care nu iese în evidenţa decât prin grija cu care au fost alese
pietrele care îl compun. Nişele de care vorbeam au fost executate prin cioplirea unor blocuri
speciale. Mai sus, pe direcţia verticala a aceluiaşi arc, întâlnim însa o pereche de console (fig.3,
5, 6). Ele se disting foarte bine în ambele parţi, cu deosebirea ca cea din stânga s-a pastrat ceva
mai bine. Forma lor pare a fi fost, de la început, fara pretenţii: 6 simpla teşitura oblica care
uneşte o abaca cu paramentul peretelui. Consolele indica clar intenţia constructorului de a
realiza un arc triumfal. Astfel, nu poate exista nici un dubiu asupra destinaţiei şi funcţiunii ei ca
altar al paraclisului, care, eventual. se putea rezuma numai la aceasta absida. În ea se intra
printr-un drum de straja situat la cota amintita (astâ.zi la circa patru metri faţa de nivelul de
calcare din curtea citadelei) (fig.2). Arcul uşor frânt al acestei abside pare sa contrazica o eventuala
origine bizantina, pe care n-o putem totuşi exclude cu totul în actualul stadiu al cercetarilor.
8
Mariana Şlapac, Cetatea Albă, în /oe. cit,, p.56-71 .
9
Ibidem, p.60.
10
Ibidem
11
Gr. Avakian, op. cit„ p.5.
12
fbidem, p.6.
214
Descrierea pe care am dat-o mai sus, cu interpretarea primară a elementelor arhitectonice,

va trebui, în viitor, aşezată între analogii posibile, din arhitectura militară a Moldovei medievale,
în primul rând, apoi şi în alte contexte. Prezenţa unor paradise sau capele, în cetăţi, este o
problemă de interes mult mai larg, ea implicînd parcurgerea unor importante şi multiple pagini
de istoria arhitecturii militare medievale.
În concluzie, "ipoteza turcească sau otomană" a construirii sau reconstruirii citadelei nu
se mai poate susţine cu nici un chip. Nu putem fi de acord nici cu sugestia unor eventuali
constructori cumani sau slavi 13 , pentru că, ar trebui, întâi de toate, să avem o arhitectură măcar
asemănătoare, creată de aceştia. Formele arhitectonice creştine, tipice pentru o sinteză cu
elemente orientale şi occidentale, este doar punctul de plecare pentru o încadrare definitivă.
În acest context, trebuie avută în vedere şi o ipoteză bizantină privind edificarea paraclisului şi.
implicit, a citadelei, la care, nu este exclus, să fi fost folosiţi ingineri genovezi.
L' autel de I' eglise dans la Citadelle de Cetatea Albă

(la Cite Blanche) et "l'hypothese ottomane" sur
I' elevation de la cite
(Resume)
La note ci-presente discute la soi-disante "hypothese ottomane" sur l'edification de la

citadelle de Cetatea Albă ou bien une eventuelle reparation capitale de celle-ci faite par Ies
Tures. Aucune des deux situations n'est a soutenir, car le mur de I' est contient, des son origine,
l'autel d'une chapelle. En voila un temoignage clair du fait que ce sont Ies chretiens qui ont bâti
la citadelle.
Explication des figures

Fig.1. Cetatea Albă - vue de l'ouest (a); la citadelle, vue du sud-ouest (b)
Fig.2. Cetatea Albă - vue de la cour interieure de mur est avec !'abside de la chapelle et la tour
du sud-est.
Fig.3. Cetatea Albă - la Citadelle - !'abside de la chapelle, vue du mur meridional.
Fig.4. Cetatea Albă - la Citadelle - !'abside de la chapelle, vue du niveau actuel du sol dans la
cour interieure (a); la niche (b); diaconicon (c).
Fig.5. Cetatea Albă - la Citadelle - vue du mur est avec !'abside de la chapelle. On observe Ies
deux niches, aussi bien que la fenetre de l'est.
Fig.6. Cetatea Albă - la Citadelle - vue du mur est avec !'abside de la chapelle. On observe Ies
deux niches, aussi bien que la fenetre de l'est. Esquisse.
215
Altarul bisericii din citadela de la Cetatea Albă
~
..,, ' .
..,,.__
r ' •·.r· i
Fig. 1 - Cetatea Albă-vedere dinspre vest(a); Citadela-vedere dinspre sud-vest(b) .
216
Fig. 2 - Cetatea Albâ. Citadela -vedere din curtea interioarâ a zidului de est cu absida
paraclisului şi turnul de sud-est.
217
.„
„.,~ ~·->
:., „. ~ -.,·
.„(
Fig. 3 - Cetatea Albă. Citadela -vedere a absidei paraclisului de pe zidul sudic.
218
.„.,
'„...,,.,..,
. ·.''
•j
•„ r ţ_ .-- <~~~'
,{,
. ~„ .,,..
Fig. 4 - Cetatea Albă.Citadela -vedere a absidei paraclisului de la nive!ul actual de cădere

din curtea interioară(a); proscomidia(b); diaconiconul(c) .
219
fig . 5 - Cetatea Albă. Citadela -vedere a zidului de est cu absida paraclisului. Se observă cele
două nişe-proscomidia şi diaconiconul precum şi fereastra dinspre est.
fig. 6 - Cetatea Albă. Citadela :-vedere a absidei paraclisului. Se observă cele două nişe-
. proscomidia şi diaconiconul precum şi fereastra dinspre est.
220
Cronică
Emil Ioan Emandi

( 1948-1996)
La 2 decembrie 19% a dispărut din viaţă, fulgerător şimult prea devreme, colegul şi prietenul
nostru Emil Ioan Emandi. Întreaga obşte a istoricilor şi arheologilor medievişti a fost surprinsă de
această tragică întâmplare care l-a răpit tocmai în momentul când atinsese deplina maturitate ştiinţifică,
când activitatea lui tindea spre domenii mai puţin cercetate ale istoriei şi geografiei.
Emil Ioan Emandi s-a născut în 1948, în Rădăuţi, unde a absolvit studiile liceale, apoi a urmat
cursurile Facultăţii de istorie din laşi şi la cea de Geografie din Bucureşti. A funcţionat vreme de mai
mulţi ani, ca muzeograf şi ca director-adjunct al Muzeului Naţional al Bucovinei din Suceava,
desfăşurând o susţinută activitate în sl1:1jba instituţiei , îmbogăţind colecţiile muzeului , atât prin
descoperirile din săpăturile proprii sau cele efectuate în colabbrare, din zonele oraşelor Suceava şi
Siret, cât şi prin achiziţii şi atragerea de donaţii deosebit de valoroase. La acestea se adaugă activitatea
susţinută pentru editarea "Anuarului " Muzeului din Suceava, la care a colaborat cu studii valoroase,
privind istoria medievală a Moldovei. Reţine atenţia faptul că Emil Ioan Emandi rămâne istoricul
Muzeului de Istorie din Suceava {Bucureşti , 1985), iar, în 1988, cel care, în colaborare, a tipărit Cetatea
de scaun şi curtea domnească din Suceava. Tot în aceeaşi perioadă a fost elaborată, în colaborare,
monografia Habitatu! medieval !Ural din Valea Moldovei şi din bazjnul Şomuzului Mare. Secolele X/'-
XVll (Bucureşti , 1982), lucrare pentru care a fost distins cu premiul Academiei Române.
În anul 1990, Emil Ioan Emandi s-a transferat la Filiala Iaşi a Academiei Române, lucrând
iniţial la Institutul de Arheologie, iar apoi la Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană. A fost,
incontestabil, perioada cea mai rodnică şi plină de satisfacţii şi recunoaşteri , din activitatea sa ştiinţifică .
S-a marcat aceasta prin apariţii de mai multe volume prestigioase, de proclamarea sa ca doctor în
geografie al Universităţii din Bucureşti , de promovarea sa pe post de cercetător ştiinţific principal şi
de obţiunea pentru postul de profesor al Universităţii din Târgovişte . În această perioadă a publicat,
în colaborare, amplul volum intitulat Să nu dătfmi dacă nu ştii să construieşti(laşi , 1991 ), cu contribuţii
de morfologie urbană, privind istoria Sucevei de la 1388 la 1988. A urmat teza de doctorat, publicată
la sfârşitul anului 19%, într-un masiv şi elegant volum Habitatu! urban şi cultura spa,tiu!ui. Studii de
geografie istorică. Suceava fn secolele XIV-XX (laşi , 1996). În ultimii ani , beneficiind de dubla sa
specializare, s-a dedicat studiului fenomenului geopolitic, coordonând şi lansând lucrarea Cieopo!itica,
apariţia volumului I (volumul li se află sub tipar) constituind un veritabil eveniment editorial. A îmbinat
cu succes activitatea ştiinţifică cu aceea de editor, fondând şi conducând Editura "Glasul Bucovinei",
sub egida căreia a tipărit, între 1991 şi 1996, peste 30 de volume.
Emil Ioan Emandi ne-a lăsat nu numai o operă. Deosebit de valoroasă ne este amintirea
omului, aşa cum a fost.
Sit tibi terra levis !
STELA CHEPTEA
221
Cronică
Lucrări ştiinţifice publicate

I. Volume
1. Habitatul medieval rural din Valea Moldovei şi bazinul Şomuzului Mare (secolele X/-
XVII). 1-11. Bucureşti, 1982 (în colab. cu M.D.Matei)
2. Muzeul de istorie Suceava. Bucureşti, 1985, 272 p + 107 pi. (varianta în I.franceză în 1986)
3. Aspecte ale civiliz.apei româneşti În secolele XI/I-XVII. Suceava, 1986, 175 p. + 47 pi
(redactor coordonator şi coautor)
4. Cetatea de scaun şi curtea domneasc.a din Suceava (monografie). Bucureşti, 1988,
226 + 75 pi. (în colab. cu M.D.Matei)
5. Suceava - ghidul de oraş. Bucureşti, 1988, 175 p + 62 pi (în colab. cu V.Cucu,
M.Şt.Ceauşu)
6. Să
nu dărâmi, dacă nu ştii să construieşti" (Contribu,fii de morfologie urbană la
cunoaşterea istoriei oraşului Suceava). laşi, 1991, 340 p. + 45 pi. + 3 h (în colab. cu M.Şt.Ceauşu)
7. Geopolitica. I. laşi, 1994, 572 p + 34 pi. (în colab. cu V.Cucu şi Gh.Buzatu)
8. Habitatul urban şi cultura spa,fiului. Iaşi. 1997. 584 p.
9. Geopolitica. li. Iaşi, 1997. 515 p. + 52 pi. (în colab. cu V.Cucu şi Gh.Buzatu) (sub tipar)
li. Studii şi articole

1. Noipunctearheologicepehartajude,tuluiSuceava, în SC/VA, 27, nr.1, 1976, p.97-101
(în colab. cu M.D.Matei)
2. Descoperiri arheologice din secolele IV-V e.n. În bazinul superior al Şomuzului Mare,
în SC/VA, 27, nr.3, 1976, p.379-392
3. O casă de orăşean din secolul al XV-iea de la Suceava, în SC/VA, 28, nr.4, 1977, p. 553-
576 (în colab. cu M.D.Matei)
4. Observa.fii asupra stratigrafiei Curţii Domneşti de la Suceava, în Suceava, IV, 1977.
p.105-118 (în colab. cu M.D.Matei)
5. Observapi geografice istorice privind ocolul oraşului Suceava, în Suceava, IV, 1977,
p.119-130
6. Considerapi geografice privind dinamica aşdz.ărilor dispărute din nordul Moldovei În
evul mediu (sec.XIV-XVIII), în Hierasus, 1978, p.265-288
7. Participarea lui Ştefan Răzvan la luptele din anul 1595, purtate de Mihai Viteazul
contra turcilor, în Muzeul Naponal, IV, 1978, p. t t 3-1 17
8. Raport preliminar privind săpăturile arheologice de la Liteni - 1976 (comuna Moara,
jud.Suceava), în Suceava, V, t 978, p.225-235 (în colab. cu M.D.Matei)
9. Cercetările arheologice de la Dragoieşti (Suceava), în Suceava, V, 1978, p. 197-203 (în
colab. cu A.Bătrâna) ·
t O. Unele aspecte ale reia.fiilor comerciale dintre Bistr~ta şi pnutul Sucevei În evul mediu,
în Suceava, V, t 978, p.253-267
t 1. Valorificarea elementelor de istorie locală Într-un muzeu sătesc (Liteni-Moara), în
Suceava, V, t 978, p.553-559
12. Elemente tehnice şi metodologice necesare Întocmirii fişei de topografie arheologică,
în Peuce, VII, t 979, p.108-114
222
13. Depozitul de unelte descoperit la Zahareşti Oud.Suceava), în SC/VA, 30, nr.2, 1979,
p.261-269
14. Considera,tii istorico-georgrafice asupra aşezărilor medievale din depresiunea
piemontană Rădăup (sec.XIV-XVIII), în SC/VA, 30, nr.3, 1979, p.377-392
15. Aspecte ale economiei agricole medievale În aşezarile din podişul Sucevei (sec.XIV-
XVI), în Suceava, VI-VII, 1979- 1980, p. 77-114
16. Unele aspecte privind prelucrarea datelor paleodemografice şi reprezentarea lor În
muzee, în Suceava, VI-VII, 1979-1980, p.583-626
17. Cultura plantelor În nordul Moldovei (sec.IX-XV) În lumina cercetări/or paleobotanice,
în Hierasus, 1979, p.51-84
18. Necropola feudal-timpurie de la Vornicenii Mari Oud.Suceava), în SCJIO'I, 31 , nr.4,
1980, p.585-597 (în colab. cu M.D.Matei)
19. Cercetările din bazinul superior al Şomuzului Mare. săpăturile arheologice de la
Vornicenii Mari (Tu/ova), în Materiale, Tulcea, 1980, p.449-557 (în colab. cu M.D.Matei)
20. Cercetări istorico-geografice privind transformarea şi modificarea peisajului din zona
depresionară Liteni (sec.XVI-XVII), în ActaMM, li, 1980, p. 177-196
2 1. Unele considerapi cu privire la cercetările din nordul Moldovei pentru perioada
feudalismului timpuriu şi semnificapa lor istoriccf, în RM.MM, 1981 , nr. 1, p.65-83
22. Economia agricolă medievală din zona Podişului Sucevei În secolele XIV-XVI, în
Terra Nostra, IV, 1981 , p. 133- 149
23. Cercetări privind uneltele de tăiat de pe teritoriul României În perioada secolelor
IX-XVII, în Studii şi comunicări de istorie şi civi/izape. Sibiu. li, 1981, p. 19-65
24. Valori numismatice În colecpi sucevene, în RM.MM., 1981, nr.4, p.74-79
25. Topoare de fier - tip bardă, cu tub de Înmănuşare, din Europa Centrală, În perioada
evului mediu dezvoltat, în Memoria Antiquitatis, VI-VIII, 198 t, p. 163- 194
26. Aspecte demoeconomice privind zona de nord a Moldovei Între secolele al X-lea şi
prima jumătate a secolului al XIV-iea, în Muzeul Naponal, V, 1981 , p. 147- 158
27. Geografia istorică a nordului Moldovei În lumina izvoarelor cartografice (secolul al
XVIII-iea), în RM.MM., 1981, nr.10, p.61-76 (în colab. cu V.Cucu)
28. Contributions historiques aux techniques et aux technologies d'usinage pour Ies
pieces de fer (Ies IX-XVII" siecles), în voi. Proceedings. A. Scientific Section. Bucharest, 1981 ,
p.48-55 (în colab. cu N.Băncescu)
29. Aspecte demoeconomice privind zona de nord a Moldovei (din secolul IX până În
prima jumătate a secolului XIV}, În lumina cercetărilor istorice, arheologice, paleobotanice şi
antropogeografice, în Suceava, VIII, 1981 , p. 199-242
30. Cercetări arheologice privind locuirea rurală În evul mediu din bazinul superior al
Somuzului Mare, în Suceava, IX, 1982, p.71-243 (în colab. cu M.D.Matei si O.Monoranu)
~ '
31 . Date noi şi sublinieri privind habitatul din nord-vestul Moldovei la sfarşitul secolului
al XVIII-iea, în Hie,rasus, V, 1983, p. 163-204
32. Contributions historiques aux techniques et aux technologies des pieces de fer du
Moyen Âge decouvertes dans la zone septentrionale de la Moldavie, în Dacia, XXVII, 1983,
p. 145-175
33. Contribupi de geografie istoric.J la cunoaşterea fenomenului demografic din nord-
vestul Moldovei la sfârşitul secolului al XVIII-iea, în Suceava, X, 1983, p.471-531
34. Date noi privind evolupa ansamblului urban Suceava (secolele XIV-~). în Arhitectura,
nr.5, 1984, p.25-32 (în colab. cu E.Latiş, Şt.Ceauşu, C.Rabiniuc)
35. O ctitorie din secolul al XIV-iea a vornicului Oană de la Tu/ova, în SC/VA, 32, nr.1,
223
Cronică
1985, p.3- 14 (în colab. cu M.D.Matei)

36. l 'acheologie a l'appui de l'investigation demographique: methodes et techniques,
în Dacia, XXIX, 1985, p. 99- 1 13
3 7. Metode şi tehnici de investigare a mărimii popula,fiei şi a aşe.Lirilor pe bilz.il datelor
arheologice, în Suceava, XI-XII, 1984- 1985, p. 1 15- 122
38. Oteva aspecte de geografie istorică privind repart~tia resurselor agro-si/vice În
Bucovina (secolul XVIII), în Suceava, XIII-XIV, 1986-1987, p.225-245
39. Aspecte de evolupe economico-socială şi urbana a oraşului Suceava În anii 1774-
1786, în Al/A laşi, XXV/ 1, 1988, p. 76-96 (în colab. cu Şt.Ceauşu)
40. Contribu,fii la cunoaşterea demografiei oraşului Suceava În evul mediu şi epoca mod-
erna, în Rdel, nr. 12, 1988, p. 1230- 1232
41 . Contribu,fii la cunoaşterea evolu,fiei urbi111istice a oraşului Suceava În secolele XIV-
XV. în RM.MM., nr. 1, 1988, p. 76- 107
42. Contribupi de morfologie urbana la cunoaşterea urbanisticii oraşului Suceava (sec.XIV-
XV/11), în Suceava, XV, 1988, p. 1 1-215
43. Via,ta de curte În vremea lui Ştefill1 cel Mare, la Suceava, în Academica, li, aug.
1992, p. 16-18
44. Aspecte din evolupa economico-socială şi urbana a oraşului Suceava. Perioada 1786-
1815 (li), în Al/ laşi. XXIX, t 992, p. t 19- t 35 (în colab.)
45. Premisele dezvoltarii agriculturii moderne În Bucovina I 775- I 9 I 8: contribupi privind
produc.fia animaliera (I), în Revista Bistr~tei, VII, 1993, p. t 15-t41
46. Imaginea capitalei Moldovei În izvoarele uî/atorilor straini, în Europa XXI, 1-11, t 993,
p.77-89
47. Ion I.Nistor - bibliografie, în Europa XXI, 1-11, 1993, p. 115- 166
48. Contribu,fii de geografie istorica cu privire specia/a la "Ocolul Cimpulung
Moldovenesc", în Terra, 3-4, 1993, p.62-76
49. Bucovina şi spapul demografic românesc. Studiul geopolitic şi statistic, în Hierasus,
IX, t 994, p.397-45 7
50. Urbanism şi demografie istorică (Suceava În secolele XV-XlX), în Hierasus, IX, 1994,
p.3 t 3-363
5 t . Civiliza.fie medievala urbană. Un depozit de marfa din secolul al XV-iea descoperit
la Suceava, în Hierasus, IX, 1994, p.235-295
52. Noul spa,fiu statal-teritorial al Europei la Începuturile evului mediu: posibile
semnifica.fii geopolitice, în Geopolitica, t , 1994, p.505-54 t
53. A avut mitropolitul Iosif un palat În Suceava, În secolul al XIV-iea ? în RMI, nr. t -2,
1994, p. t 02- 109 (în colab.)
54. Imaginea Bucovinei şi a spapului sau geografic reflectata ln jurnalele de că/citarie
ale "despoplor lumina.fi" din Imperiul habsburgic, în Europa XXI, lll-IV, 1994- 1995, p. 194-218
55. Fazele de urbanizare şi evolupa spapa!a a oraşului Radaup (sec.XV-XX}, în Terra,
XXVI-XXVII, 1994- 1995, p. 13-22 (în colab. cu V.Cucu)
224
Adunarea generală şi sesiunea ştiinţifică

anuală a AAMR
Între 23-25 septembrie, a avut loc la Giurgiu, Adunarea generală şi Sesiunea ştiinţifică
anuală a AAMR. Cu prilejul celei dintâi, a fost prezentat raportul de activitate, bilanţul de venituri
şi cheltuieli, a fost distribuit volumul I din Arheologia Medievală. Apariţia volumului a fost
considerată ca evenimentul cel mai important din viaţa Asociaţiei. Ecourile stîrnite au fost
toate favorabile. Conform statutului, s-au făcut alegeri, în urma cărora, cu majoritate de voturi,
a fost ales preşedinte al AAMR, dr.Adrian A.Rusu, cercetător ştiinţific la Institutul de Arheologie
şi Istoria Artei din Cluj-Napoca. A fost discutată activitatea viitoare, cu o schiţare de program
precum şi locul viitoarei sesiuni ştiinţifice a Asociaţiei (octombrie 1998).
În cadrul Sesiunii de comunicări au fost prezentate şi discutate următoarele lucrări: Anca
Păuneascu, Elena Renţa, Aşezarea medieval-timpurie de la Bucu (jud.lalom~ta); Petre Munteanu-
Beşliu, Monumente medievale din Sibiu - fişe de cercetare arheologiecf-, Dan Drăguş, Considerapi
asupra restaurării Mănăstirii Comana, În lumina unor sondaje arheologice fortuite; Eugen S. Teodor,
Volumetria ceramicii din secolul al Vl-lea, descoperită În zona "munteană" a regiunii sud-
Glrpatice; Silviu Oţa, Morminte bogomile cfin sudul Banatului; Nicolae S.Simina, Buzdugane
din secolele X/I-XIII de la Alba Iulia; Doru Marta, Considerapi asupra ceramicii de factură bizantină
din cetatea Oradea; Dan Căpăţînă, Emil Păunescu, Raport preliminar asupra cercetărilor
arheologice şi istorice de la Turnul Ceasornicului din Giurgiu; Ioan Crişan, O locuin,tă din secolul
al XVI-iea din aşezarea feudală Radvani (jud.Bihor); Venera Rădulescu, Cahle cu G1valeri din
colec,tiile Muzeului Naponal de Istorie; Adrian Ioniţă, Observapi asupra sarcofagului lui Mircea
cel Bătrân; Dumitru Burlacu, CeramiGI smă~tuită descoperită pe teritoriul satului Bălănoaia. Au
fost vizitate Turnul cu ceas, cetatea medievală şi cea premodernă, din Giurgiu, Mănăstirea
Comana.
ADRIAN ANDREI RUSU
225
Cronică
226
Recenzii
Spa,tiul nord-est-carpatic În mileniul Întunecat.

Coordonator Victor Spinei.
laşi, Editura Universităţii "Al.I.Cuza", 1997, 25 7 p.
Beneficiind de colaborarea a 1 1 specialişti recunoscuţi în domeniu, volumul are în atenţie
problematica spaţiului nord-est-carpatic în perioada secolelor li-XIV, numită impropriu "mileniul
întunecat". Studiile cuprinse în volum folosesc toate tipurile de izvoare, însă datorită specificului
epocii abordate, cercetătorii au folosit mai ales informaţiile oferite de arheologie. Spaţiul avut
în vedere este cel al Bucovinei, fără a pierde din vedere, inevitabil, restul Moldovei, inclusiv
Basarabia de astăzi.
Volumul se deschide cu o notă preliminară ce aparţine coordonatorului său, Victor Spinei,
care explică motivele apariţiei şi modul în care s-a făcut cuprinderea studiilor. Astfel, la 7-8
noiembrie 1992, a avut loc la Universitatea din Suceava, din iniţiativa Secţiei de Ştiinţe Istorice
şi Arheologie a Academiei Române Şi prin organizarea Institutului de Arheologie din laşi. o
sesiune ştiinţifică intitulată "Populaţii şi civilizaţii la est de Carpaţi în secolele li-XIV". Am amintit
acest eveniment al vieţii ştiinţifice pentru că el stă la obârşia apariţiei acestui volum. Consistenţa
comunicărilor de la Suceava a condus la sugestia valorificării lor, lucru care s-a făcut cu unele
modificări inerente. Volumul a apărut la Editura Universităţii din laşi, deşi anterior se făcuseră
demersuri pentru publicarea la Editura Academiei Române. Tergiversarea tipăririi lucrării a
impus soluţia de faţă, aceasta fiind şi explicaţia pentru apariţia târzie faţă de data dezbaterilor
propriu-zise. lată că încă o dată se întârzl~ nepermis de mult valorificarea unor cercetaări utile
specialiştilor din ţară şi nu numai, din ca..:za lipsei resurselor financiare, situaţia prezentă nefiind,
din păcate, unică.
Pentru început, volumul conţine alocuţiunea rostită de Mircea Petrescu-Dîmboviţa la
sesiunea ştiinţifică de la Suceava, în care se subliniază valoarea cercetărilor efectuate în Bucovina
şi se susţine continuarea acestor eforturi pentru a cunoaşte cât mai bine stadiul de dezvoltare
social, economic, cultural şi politic a populaţiei autohtone, a romanizării ei, precum şi a
contactelor cu neamurile în migraţie.
Volumul cuprinde, în continuare, într-o ordine oarecum cronologică, cele 1 1 studii care
au în vedere o largă tematică, începând cu aspectele culturii dacilor liberi şi încheind cu chestiuni
legate de întemeierea statului medieval Moldova, aşa cum reiese din opera lui Dimitrie Onciul.
În studiul său dedicat dacilor liberi, Gheorghe Bichir face o analiză din punct de vedere
arheologic a două culturi ale acestei populaţii: Lipiţa, ai cărei purtători sunt costobocii şi cultura
Tumulilor carpatici, ce aparţine dacilor. Precizări cronologice şi teritoriale referitoare la cele
două culturi, precum şi la cultura Poieneşti, sunt prezente şi în articolul lui Mircea Ignat. La
rândul său, Constantin C.Petolescu aduce noi interpretări privind prezenţa carpilor în izvoarele
narative şi epigrafice. O altă categorie de izvoare, numismatice, stau în atenţia lui Viorel
M.Butnariu, care, în studiul cuprins în acest volum, prezintă selectiv câteva din observaţiile
sale asupra descoperirilor monetare romano-bizantine provenite din zona carpato-dunăreano
pontică (studiul reprezintă o sinteză a observaţiilor autorului, cuprinse în ultimele sale articole
din ArhMoldovei, XI, 1987, XJI, 1988, XIV, 1991 şi din BSNR. LXXVII-LXXIX, 1983-·1985 (1987).
Originea anţilor, prezenţa lor în izvoarele narative, precum şi urmele lăsate de aceştia în spaţiul
227
Recenzii
est-nistrian, reprezintă problema avută în vedere în studiul lui Igor Corman. În continuare, reputatul
cercetător Dan Gh.Teodor realizează o adevărată sinteză a realităţilor etno-culturale din perioada
secolelor V-X. din acest spaţiu. Autorul analizează aspectele culturii materiale ale populaţiei locale,
punând în evidenţă constituirea, începând încă din secolul V, a unor "romanii populare", nudee de
viaţă şi cultură materială romanică, cu o structură social-economică aparte, deosebindu-se clar de
populaţiile alogene venite aici temporar. De asemenea, sunt cercetate contactele dintre autohtoni
şi slavi care pătrund în Moldova de la mijlocul şi a doua jumătate a secolului VI. Dan Gh.Teodor
scoate în evidenţă faptul că, începând din secolul VIII, se constată în acest spaţiu o tot mai evidentă
uniformitate a culturii materiale (civilizaţia de tip Dridu), care înlocuieşte vechile aspecte regionale.
Studiul ce urmează, aparţinând lui Gheorghe Pastică, urmăreşte infirmarea teoriilor emise
de istoriografia oficială din fosta URSS, care contestă autohtonia românilor de la răsărit de Prut şi din
Bucovina. susţinând vechimea mai mare a slavilor pe aceste pământuri. Autorul prezintă şi combate
cercetările publicate de arheologii sovietici Boris limoscuk, Irina Rusanova. Vladimir Baran şi alţii.
cerând revizuirea concluziilor acestora în ceea ce priveşte interpretarea etnică a monumentelor
arheologice bucovinene, care aparţin în principal elementului autohton şi nu grupurilor de slavi
aflate în trecere. O identificarea mai explicită a monumentelor arheologice păstrate de la triburile
triverţilor şi ulidlor, din spaţiul carpato-nistrian. încearcă Ion Hîncu, într-o contribuţie specială dedicată
acestor aspecte.
În continuare, volumul cuprinde un nou studiu cu caracter de sinteză consacrat Bucovinei,
care aparţine unui alt mare specialist în domeniu, Victor Spinei. Pe lângă prezentarea aspectelor
culturale ale populaţiei autohtone, dar şi ale slavilor veniţi aici ulterior, autorul infirmă, la rândul său,
teoriile ţariste şi sovietice bazate pe acte false (precum diploma "bârlădeană" din 1134, falsificată în
secolul al XIX-iea) sau pe informaţiile vagi oferite de cronicile vechi ruseşti, acestea neputând
demonstra faptul că această zonă a fost indusă în aria dominaţiei politice a cnezatului Halici-Wolhynia.
Populaţia ruteană din Bucovina de azi, mult diminuată în urma migraţiilor, a revenit aici abia spre
sfârşitul Evului Mediu şi, mai ales. după 1775, fără să fie predominantă din punct de vedere nu-
meric.
Legat de problema hotarelor meridionale ale statului halician, este şi articolul lui Ştefan
Purici, care vine cu noi interpretări ale izvoarelor narative, susţinând netemeinicia dovezilor aduse
de partizanii teoriei amintite.
Ultimul studiu aparţine lui Ştefan Ştefănescu, care prezintă modul în care este percepută în
opera lui Dimitrie Onciul întemeierea statului moldovenesc. Chiar dacă astăzi o parte din concluziile
lui Onciul au fost infirmate sau corectate, totuşi valoarea acestora este incontestabilă, în multe privinţe
el fiind un deschizător de drumuri. Interpretările date de Onciul în problema bolohovenilor sau a
brodnicilor, analiza tendinţelor de extindere a dominaţiei maghiare la est de Carpaţi, a problemei
episcopatului Cumaniei, nu pot fi ignorate de nici un cercetător care îşi îndreaptă atenţia spre
începuturile statului românesc dintre Carpaţi şi Nistru.
Volumul cuprinde şi o postfaţă, semnată de Dan Gh.Teodor, care reliefează importanţa .
contribuţiilor arheologice la cunoaşterea spaţiului carpato-nistrian, subliniindu-se necesitatea
continuării acestor investigaţii pentru elucidarea problemelor necunoscute sau insuficient aprofundate.
Pentru a fi cât mai util, din volum nu lipsesc rezumatele în limba franceză, o listă a abrevierilor,
precum şi un indice. Acesta din urmă, conţine mici greşeli, datorate, credem, unor erori tipografice,
precum şi câteva omisiuni.
Studiile cuprinse în lucrare sunt diverse în ceea ce priveşte conţinutul, unele reprezentând
sinteze, altele concentrându-se pe clarificarea anumitor aspecte. Valoarea lor este remarcabilă şi
putem spune că volumul reuneşte, într-un întreg. o largă problematică privind istoria spaţiului
nord-est-carpatic.
LAURENŢIU RĂZVAN
228
ŞTEFAN OLTEANU, Societatea carpato-danubiano-

ponticâ În secolele IV-XI. Structuri demo-economice
şi social-politice,
Bucureşti, 1997, 22 7 p. + 4 anexe + 44 planşe integrate în text.
Cunoscut specialiştilor prin sinteza sa anterioară, intitulată Societatea românească la
cumpănă de milenii (secolele VIII-XI). Bucureşti. t 983, Ştefan Olteanu revine cu acest volum.
Chiar şi o comparaţie este deja utilă pentru a înţelege progresele, stăruinţele conceptuale ori
modificările care s-au produs într-un interval de l,!n deceniu şi jumătate.
Scopul lucrării mai noi, redactate de Şt. Olteanu, reliefat în Prefa,tă şi în Introducere,
este de a evidenţia structurile fundamentale demo-economice şi social-politice, existente în
spaţiul carpato-danubiano-pontic în secolele IV-XI, aspecte care în opinia autorului, sunt esenţiale
în a surprinde, pe de o parte, "caracterul statornic, sedentar al comunităţilor de viaţă din aceea
vreme, incompatibil cu nomadismul'', iar pe de altă parte, prin analiza structurilor respective
dorindu-se a se pune în "lumină caracterul unitar al dezvoltării societăţii noastre, în ciuda unor
diferenţieri zonale provocate de dominaţia politică temporară a unor popoare şi populaţii în
migraţie, care s-au perindat pe teritoriul vechii Dacii în secolele IV-XI". P~ecum se ştie, afirmaţia
din urmă a fost extrem de vehiculată în anumite conjuncturi politice, fără a se vedea, cu suficientă
amănunţime, cât din ea este real ori nu. Revenirea, la ea, în spirit declarativ şi concluziv, la
începutul volumului, ne provoacă o primă rezervă.
Capitolul I al lucrării, Evolu,fia demografică pe teritoriul carpato-danubiano-pontic in
secolele IV-Xl(p. t 7-57), tratează, în mod t~oretic, importanţa factorului demografic în "afirmarea
economică şi socială, raporturile de interdependeqţă între fenomenele demografice şi
dezvoltarea economică şi socială".
Sporul demografic mai lent sau mai accentuat, dispariţia, continuarea, sau apariţia unor
noi aşezări umane, sunt explicate în funcţie de evenimentele politico-militare petrecute în spaţiul
central-est european, oferindu-ni-se un termen de comparaţie pentru problematica respectivă,
atât cu zone învecinate României, cât şi teritoriul Europei vestice.
Realizează o cartare a aşezărilor din spaţiul românesc. Remarcă inegalitatea descoperirilor,
iar numărul redus al obiectivelor arheologice din Transilvania, de exemplu, în comparaţie cu cel
înregistrat în Moldova, este pus pe seama stadiului redus al cercetărilor din primul teritoriu.
Cronologic, din perspectiva sporului demografic, împarte perioada în trei etape: secolele
IV-V, VI-VII, VIII-XI. Observă că unele aşezări îşi încheie activitatea la finele primei etape cronologice,
şi de asemenea important în viziunea autorului, este faptul că unele aşezări îşi continuă existenţa
pe parcursul întregii perioade de timp studiate. Sincopele care există în unele obiective sunt
puse pe seama năvălirii populaţiilor migratoare şi în special ale hunilor, afirmînd că după trecerea
acestui pericol aşezările distruse au fost repopulate de vechile comunităţi, oferind în acest caz şi
câteva exemple.
Constată că cea mai bine reprezentată, din punct de vedere al sporului demografic,
este ultima etapă, cea a secolelor VIII-XI, perioadă în care pe întreg teritoriul României, aşezările
umane se înmulţesc cu aproximativ 100 %, în comparaţie cu etapele anterioare. Vede în
dispunerea pe hartă a aşezărilor, grupări teritoriale mai mari sau mai mici, corespunzătoare
unor uniuni teritoriale, fenomen care trebuie privit, mai ales pentru ultima etapă, ca o evoluţie
către o anumită stuctură politică, către un anumit stadiu de organizare statală. Susţine punctul
de vedere prin prezentarea primelor formaţiuni politice de pe teritoriul României, de la finele
primului mileniu al erei creştine, care apar amintite în izvoarele epocii.
229
Recenzii
Desigur, sporul demografic nu poate fi pus la îndoială, dar datorită faptului că nu se realizează.
o analiză critică a repertoriului descoperirilor, există riscul ca unele dintre aşezările cartate să fie
înregistrate de mai multe ori pe hartă. Fenomenul se datorează. cauzei că în literatura de specialitate,
persistă încă carenţe în ceea ce priveşte încadrarea cronologică a obiectivelor, unele dintre aceste
încadrări fiind doar rodul perieghezelor, şi în special a analizei ceramicii rezultate din ele. Aceasta
din urmă este materialul arheologic de referinţă din cadrul aşezărilor, fiind datată în multe cazuri
foarte larg, în secolele VIII-X. Astfel se ridică problema duratei unei aşezări, în epoca respectivă,
fiind greu de crezut în fiinţarea unei astfel de aşezări pe parcursul a trei-patru secole, după cum
reiese din repertoriul şi discuţiile din carte, cu atât mai mult cu cât însuşi autorul este conştient de
mobilitatea comunităţilor umane din epoca respectivă, aflate în permanentă pendulare.
În finalul capitolului, realizează o tipologie a aşezărilor, discutând pe larg termenul de
aşezare deschisă, nefortificată, considerentele de amplasare geografică a acestora. În acelaş cadru,
prezintă punctele fortificate întâlnite în secolele IV-VI pe linia Dunării şi în Dobrogea, şi de asemenea
abordează, din punct de vedere tipologic, problema fortificaţiilor din spaţiul românesc în secolele
VIII-XI, văzând în acestea un nucleu al cristalizării urbane.
Structura economică a societâ,tii În secolele IV-XI (p.58-204), constituie cel de-al doilea
capitol al lucrării. Problematica este abordată separat, din perspectiva diferitelor aspecte ale acesteia:
Cultura plantelor, Creşterea animalelor, Valorificarea bogâ,tiilor miniere ale solului şi subsolului
,tării, Practicii meşteşugăreşti, Schimburi economice, Spre Începuturi de cristalizare urbană,
creionând de fapt mici subcapitole. La începutul fiecăruia dintre acestea, problematica respectivă
este tratată din punct de vedere teoretic, fiind expusă foarte pe larg importanţa fiecărei ramuri
economice, diversele probleme pe care le ridică studierea acestora. Astfel sunt prezentate
aspecte referitoare la complementaritatea existentă între cultura plantelor şi creştera animalelor,
diferitele tehnici agrare, probleme referitoare la tehnicile de extragere şi prelucrare a metalelor,
a lutului, a pietrei, a osului, inovaţiile din domeniul practicilor meşteşugăreşti şi agricole.
Întocmeşte un repertoriu al complexelor şi materialului arheologic descoperit pe teritoriul
României, care aduc dovada desfăşurării activităţilor respective, realizând o tipologie a acestora.
Oferă câteva concluzii, acestea concretizându-se în faptul că în spaţiul şi în perioada avută
în vedere, întâlnim o activitate economică intensă, o adevărată dezvoltare ascendentă a "forţelor
de producţie", cu mici sincope cauzate de şocurile produse de populaţiile alogene, această
activitate fiind realizată de populaţia autohtonă, sedentară, daco-romană şi apoi românească, singura
în măsură să desfăşoare astfel de activităţii, după structura economică comparabilă cu a altor
popoare ale Europei timpului.
Dacă teoretic, desfăşurarea activităţilor economice în spaţiul românesc, nu poate fi pusă
la îndoială, practic acestea nu îşi găsesc întodeauna un suport în descoperirile arheologice, care
să permită concluzii de maximă generalizare, ca cele emise de autor, atât pentru fiecare domeniu
în parte, şi în acelaş timp pentru întreg spaţiului României, cel puţin în actualul stadiu de cercetare
din istoriografia românească.
Afirmarea activităţilor economice trebuieşte a fi studiată ţinându-se cont de diversitatea
de relief pe care o prezintă teritoriul României, luarea în calcul a condiţiilor pedo-climatice a
diferitelor zone geografice, şi. pe cât posibil, a situaţiei existente, din această perspectivă,
anterior, în secolele IV-XI, aspecte importante în reliefarea existenţei sau inexistenţei, întîietatea
uneia sau alteia dintre ramurile economice în întreg spaţiului românesc, considerente care ar
putea produce o explicaţie şi în ceea ce priveşte lipsa dovezilor arheologice din anumite zone
ale României. Astfel nord-vestul României, nu poate fi încadrat în aceiaşi categorie cu teritoriul
Dunării de jos, două zone geografice, diferite din punct de vedere pedo-climatic, în afirmarea
întregii palete de activităţi economice, surprinse într-o mai mare sau mai mică măsură în acest
ultim spaţiu.
Problematica structurii economice, trebuie abordată şi din perspectiva aportului, a
230
influenţelor survenite în edificarea acesteia, din partea popoarelor alogene, prezente în spaţiul
românesc în secolele IV-XI. Din această optică, problema atribuirilor etnice trebuie privită cu
mult spirit critic, deoarece foarte multe dintre obiectele finite, prezentate de autor nu pot fi
atribuite etnic cu certitudine, ele putând fi rodul unor meşteri ambulanţi, sau în multe cazuri,
prezenţa acestora în spaţiul românesc datorându-se comerţului, sau datorită faptului că sunt
aduse şi purtate de către populaţiile alogene.
În capitolul III, Organizarea socială a comunităplor săteşti din spapul carpato-danubiano-
pontic În secolele IV-XI (p. 205-263), sunt expuse teoretic problemele pe care le ridică subiectul,
realizându-se şi o trecere în revistă a principalelor forme de organizare a populaţiilor Europei
timpului, într-o încercare de comparaţie cu teritoriul României.
Din punct de vedere al evoluţiei organizării sociale al comunităţilor umane din spaţiul
românesc, autorul propune două etape cronologice, secolele IV-VII şi VIII-XI. Prima etapă este
aceea în care se fundamentează organizarea socială, concretizată în obştea sătească teritorială,
caracterizată de familia pereche, deosebită de cea a populaţiilor alogene, care pentru perioada
respectivă coabitează cu cele autohtone, organizate în obşti gentilice, familia patriarhală fiind
nucleul acestora.
Stadiul de organizare al celor băştinaşe, din prima etapă cronologică, este un proces de
lungă durată, care începe din perioada dacică clasică, suferind influenţe importante în timpul
stăpânirii romane în Dacia. În sprijinul afirmaţiilor, sunt prezentate situaţiile arheologice surprinse
în diferitele aşezări cercetate, referitoare la dispunerea şi mărimea locuinţelor în cadrul acestora,
şi de asemenea numărul şi dispunerea mormintelor în cadrul necropolelor valorificate ştiinţific.
Organizarea socială prezentată, este în opinia autorului extrem de bine relevată în
documentul referitor la martiriul Sfântului Sava, căruia i se dedică o analiză critică. Deşi conştient
că realităţile surprinse în cuprinsul izvorului "Pătimirea Sfântului Sava Gotul" se referă doar la
comunităţile săteşti din jurul Buzăului, concluziile desprinse (existenţa celor două forme de
organizare socială, cea autohtonă şi cea alogenă, apariţia în sânul comunităţilor a câtorva instituţii
sociale, care se vor afirma pregnant pe parcursul evului mediu românesc), sunt generalizate
pentru întreg spaţiul românesc, fapt care trebuie privit cu rezerve, afirmaţia fiind, de altfel,
lipsită de argumente veridice.
A doua perioadă, cea a secolelor VIII-XI, este în opinia autorului, etapa cristalizării depline
a structurii sociale, începută în secolele anterioare, constituind în acelaşi timp şi momentul a~rmării
unor noi structuri social-economice, şi anume diferenţierea socială şi economică în cadrul obştilor
săteşti teritoriale, ca o premisă a apariţiei societăţii medievale propriu-zise. Susţinerea afirmaţiilor
sunt, pe de o parte de ordin arheologic, şi anume tipurile de locuinţe, mărimea şi dispunerea
acestora în cadrul aşezărilor, apariţia fortificaţiilor. Aceste realităţii, ele singure, nu oferă dovezi
suficiente pentru atestarea stratificării sociale, sau a procesului de aservire economică a unor
membrii ai societăţii, la scara superlativă la care este prezentată de autor. Pe de altă parte
argumentele teoretice, prezentate, îşi găsesc expresia mult mai târziu, din punct de vedere
cronologic, în spaţiul românesc. De asemenea, nu găsim în cuprinsul capitolului, o discuţie amplă
privind tipul de organizare în obşti vicinale, care, cel pentru anumite spaţii geografice ale României,
cum ar fi cele de deal sau de munte, credem că se pretează mai bine organizării comunităţilor
umane din zonele respective.
Organizarea politico-statală a spaţiului românesc în secole IV-XI, problematică prezentată
în capitolul IV Evolupa procesului de organizare politico-statală (p. 264-286), este rodul unui
proces evolutiv pe care îl parcurg comunităţile umane în perioada respectivă, sesizabile în
concentrările de aşezări umane în diferite zone geografice.
Fără a oferi prea multe detalii referitoare la această organizare, pentru perioada secolelor
IV-VII, capitolul se constituie de fapt într-o enumerare şi prezentare succintă a formaţiunilor politice
din secolele "VIII-XI", de pe teritoriul României, reliefate deja în literatura de specialitate. Vede în
231
Recenzii
fortificaţiile din spaţiul românesc, adevărate centre politico-administrative, ale unor formaţiuni
statale, în curs de maturizare, în interiorul cărora iau naştere şi unele dintre principalele instituţii
ale statului medieval. Urmează ca aceste afirmaţii să fie verificate de cercetările viitoare, deoarece
până în prezent numărul obiectivelor de acest tip, investigate arheologic, este extrem de mic,
. . .
iar rezultatele obtinute nu sunt concludente în a sustine afirmatiile de mai sus.
Uneia dintre aceste instituţii, şi anume "oastei", i se dedică o amplă prezentare în finalul
capitolului. În opinia autorului, aceasta este pe deplin constituită în perioada respectivă. Afirmaţia
este argumentată cu câteva date extrase din izvoarele vremii. În acela.şi cadru încearcă şi o
discuţie referitoare la armamentul folosit de către această "oaste". Descrie principale tipuri de
armament, folosite în secolele VIII-XI în Europa. Păstrând anumite rezerve, autorul afirmă că
"oastea formaţiunilor statale româneşti era dotată cu echipament de luptă şi cu armament
asemănător, în general, cu cel folosit şi de alte oşti medievale contemporane". Deşi ne sunt
prezentate câteva piese de armament, descoperite în spaţiul Dunării de Jos, modul lor de
utilizare, ele nu pot modifica impresia că afirmaţiile de mai sus sunt extrem de hazardate.
Numărul pieselor de armament de pe teritoriul României, este mic, multe dintre acestea
încadrându-se cronologic doar la sfârşitul perioadei anvizajate de autor. În unele zone, astfel de
obiecte, până în prezent cel puţin, lipsesc aproape cu desăvârşire, pentru perioada secolelor
VIII-X, chiar şi din interiorul fortificaţiilor, acolo unde ar fi trebuit să se găsească cu preponderenţă.
În acelaş timp, multe dintre piesele de armament descoperite în România nu se pretează la o
atribuire etnică certă, care să permită concluzii peremptorii.
În ultimul capitol al lucrării, Aspecte ale modului de via,tă materială şi spirituală: Concluzii
(p. 288-306). se încearcă o prezentare succintă a unor aspecte ale modului de viaţă materială şi
spirituală, surprinse în cadrul comunităţilor umane, oferind date privind locuinţa şi interiorul acesteia,
vestimentaţia, alimentaţia, dovezi privind practicarea medicinei, a metrologiei, a scrierii, precum
şi câteva aspecte ale vieţii religioase. Concluziile lucrării, sunt de fapt o sinteză a afirmaţiilor şi
punctelor de vedere exprimate de autor în cadrul fiecărui capitol.
Volumul se încheie cu un rezumat în limba franceză, şi de asemenea cu anexele care
constau din listele aşezărilor, pe diferite etape cronologice.
Considerăm în final, că o viziune de ansamblu asupra diverselor probleme pe care le
ridică studiul secolelor IV-XI, pe teritoriul României, poate fi obţinută doar printr-o înregistrare
corectă şi o analiză critică a tuturor obiectivelor şi a materialului arheologic descoperit. De asemenea
se impune necesitatea restrângerii cronologiei unor complexe şi artefacte, precum şi o abordare
etnică obiectivă. În acelaşi timp, nu trebuie uitat faptul că sursele arheologice îşi au limitele lor
şi nu permit întodeauna formularea unor concluzii certe, cu valoare generală. Am constatat, de
asemenea, tendinţa de a pune în lumină societatea secolelor analizate. prezentând-o ca mereu în
progres ori mereu conexă cu Europa. Poate că nuanţările se cer mai apăsat a fi făcute şi în
această direcţie, căci, în fond, "dark age-ul" românesc (cum se exprimă autorul), rămâne, întâi
de toate, o perioadă care nu poate fi detaşată de caracteristici şi culori mai ales sumbre. Lectura
volumului pledează foarte bine pentru o cercetare see:torizată, mai detaliată, fără prejudecăţi
sau obligatorii forţări etnice (care nu vor "justifica" niciodată nimic în plan politic actual), care
să scoată din impas cel mai neglijat compartiment cronologic al arheologiei medievale din România.
CĂLIN COSMA
232
ION GH.HÎNCU, Strâvechi monumente din Republica

Moldova. Chişinău, Edit. ARC, 1996, 143 p.
Publicarea monumentelor istorice reprezintă un mijloc de a face cunoscute publicului larg
valori ale creaţiei umane, fiind totodată o modalitate de propagandă pentru salvarea şi ocrotirea
acestora. Din această perspectivă, cunoscutul istoric din Basarabia, Ion Gh.Hîncu, a adunat într-un
volum, cele mai importante descoperiri arheologice de pe teritoriul Republicii Moldova, avcind
convingerea că rezultatul va contribui la o mai bună cunoaştere a istoriei ţinuturilor basarabene.
În cele zece capitole ale volumului, istoricul basarabean ne prezintă mai multe tipuri de
monumente arheologice dintre Prut şi Nistru, începând cu cele mai des întâlnite, anume saţiunile
şi aşezările arheologice. Se cunosc câteva mii de astfel de monumente, dintre care unele prezintă
o importanţă deosebită, cum ar fi staţiunea paleolitică din peştera Duruitoarea, de unde provine
cea mai veche mărturie antropologică din Basarabia. Pentru ca aceste mărturii să dobândească o
audienţă sporită, autorul oferă publicului nespecialist câteva repere, după care acestea pot fi mai
uşor identificate pe teren.
În capitolul al doilea sunt prezentate fortificaţiile descoperite pe teritoriul republicii.
Apărute din nevoia de apărate, acestea folosesc ingenios mediul înconjurător (pantele abrupte
al teraselor şi dealurilor), fortificarea cu şanţ şi val de pământ ca palisadă realizându-se în
porţiunile de teren accesibile. S-au descoperit cetăţi ridicate pe boturi de dealuri, prin bararea
căii de acces, cetăţi construite pe malurile râurilor şi prăpăstiilor, de formă semiovală, şi cetăţi
inelare şi patrulatere, în construcţia cărora re.lieful joacă un rol secundar sau nu e folosit deloc ca
element de fortificare. Din păcate, multe din aceste cetăţui au fost distruse de lucrările agricole,
drept care autorul propune împădurirea celor folosite astăzi ca terenuri agricole, pentru a salva
aceste monumente de o deosebită valoare.
Capitolul următor aduce în atenţia noastră cele mai vechi oraşe din Basarabia. Despre
unele avem ştiri doar din sursele narative; se aşteaptă încă descoperirea anticului Clepidava,
pomenit de Ptolemeu, sau a oraşului Cern, cunoscut din Letopise,tul rus de la Voskresenk. Cel
mai vechi oraş identificat pe teren, prin cercetări arheologice, este centrul Hoardei de Aur,
numit Şehr-al Djedid, întemeiat la sfârşitul secolului al XIII sau la începutul secolului următor,
pe valea Răutului. În scurt timp,· acela a devenit un bogat oraş de tip oriental, cu moschei de
piatră, clădiri publice, băi şi ateliere. Un alt oraş ridicat de Hoarda de Aur a fost descoperit
lângă Coşteşti (raionul laloveni), pe valea Botnei. Au mai fost descoperite două târguri din
perioada de început a statului moldovenesc, cunoscute ca puncte vamale, anume Tighina şi
Lăpuşna, care vor cunoaşte o dezvoltare sporită în epoca ştefaniană.
În capitolul al patrulea autorul se opreşte asupra aşa-numitelor Valuri ale lui Traian, dintre
Prut şi Nistru, fortificaţii datând, după unele opinii, din secolul al IV-iea d.H. Construcţii puse pe
seama romanilor (sigur cel din sud, dintre Vadul lui Isac şi Tatarbunar), acestea ar fi putut fi ridicate
şi de autohtoni, în calea migratorilor din prima jumătate a mileniului I d.H. De asemenea, ele
trebuie puse în legătură cu valurile dintre Carpaţi şi Prut.
În următoarele două capitole, Ion Hîncu face o scurtă prezentare a monumentelor funerare,
mai întâi a cimitirelor (de inhumaţie, incineraţie şi birituale), apoi a movilelor funerare. Dintre
acestea amintim doar cimitirul tripolian de la Ofatinţi, cimitirul creştin de la Hansca şi movilele
funerare scitice de lângă Balaban (raionul Taraclia). Cu toată importanţa pentru reconstituirea
vieţii spirituale a unei comunităţi, multe din aceste monumente istorice, îndeosebi movilele
funerare, au fost şi mai sunt distruse inconştient de către oameni. De reţinut este însă faptul că
prin "Legea privind ocrotirea monumentelor", toate siturile arheologice, inclusiv movilele
funerare, au fost incluse în patrimoniul Republicii Moldova şi se aftă sub protecţia statului.
Sunt prezentate apoi, în capitolul al şaptelea, câteva din cele mai deosebite statui
233
Recenzii
antropomorfe din piatră; cunoscute în popor sub numele de "pietre de la turci", în fapt mult
mai vechi, datând din perioada de tranziţie spre epoca bronzului şi din epoca bronzului sau din
mileniul I î.H. Se fac referiri şi asupra unor pietre de hotar medievale, pentru ca, în capitolul
următor, istoricul basarabean să prezinte câteva din descoperirile izolate de tezaure monetare
sau de obiecte, numite îndeobşte "comori" (tezaurul cucutenian de la Cărbuna, tezaurul cu
piese greceşti de la Olăneşti, tezaurul cu monede greceşti de la Doroţcaia sau tezaurul cu
monede şi bijuterii din argint din secolul al XV-iea, descoperit la Cuhureştii de Sus).
În capitolul al noulea sunt prezentate cele mai valoroase monumente arheologice din
evul mediu timpuriu: cetăţuia de lângă Lucaşeuca, ridicată de către ulici (populaţie veche
rusească) în secolul al X-lea, cetatea de la Alcedar, ridicată tot de ulici, şi aşezarea de la Hansca,
cu o lungă locuire din secolul al V-lea, până în secolul al XJV-lea.
Ultimul capitol este rezervat prezentării complexului muzeal de la Orheiul vechi, compus
din cetatea dacică de la Butuceni, mănăstirile rupestre de la Butuceni şi Bosie şi oraşul cetate
Orhei.
Lucrarea cunoscutului şi apreciatului istoric basarabean se vrea, prin monumentele
arheologice prezentate, o carte de istorie deschisă oricărui iubitor de adevăr şi de istorie. Într-o
vreme în care nimic nu pare a mai rezista atitudinilor destructive antropice, Ion Hîncu încearcă
să oprească sacrificarea pe altarul progresului, a monumentelor, care, prin rădăcinile lor, leagă
pe oameni de trecutul acelor ţinuturi. Istoricul rămâne conştient că nici o lege de ocrotire a
monumentelor (prezentată în anexă), nu poate împiedica distrugerea lor, de aceea încearcă,
prin cuvântul scris, să arate importanţa acestora, să educe conştiinţele întru salvarea lor. După
cum se observă, lucrarea are şi un deliberat caracter de popularizare. Specialiştii români pot
întâlni însă în ea informaţii istorico-arheologice care au fost publicate numai în limba rusă ori au
rămas inedite.
VASILE COTIUGĂ
ALEXANDRU MADGEARU, Continuitate si ?
discontinuitate culturală la Dunărea de jos În

secolele VII-VIII. Bucureşti. Editura Universităţii, 1997, 255 p.
Secolele VII şi VIII contituie, fără îndoială, un segment cronologic în care devenirea
istorică a populaţiei romanizate se mai află într-un con de umbră, dat fiind penuria şi ambiguitatea
izvoarelor scrise şi stadiul încă precar al cercetărilor arheologice. Acest fapt nu a fost de natură
să descumpănească însă lumea specialiştilor, care i-a consacrat întreaga atenţie, materializată
prin lucrări ce au contribuit mult la clarificarea a numeroase probleme litigioase, îndeosebi prin
extinderea şi valorificarea săpăturilor arheologice în ultimul sfert de veac.
Pe lângă câştigurile epistemologice reale înregistrate, în investigarea perioadei în
discuţie, au rămas însă aspecte ce necesită o reabordare atentă şi necontaminată de prejudecăţi.
Pe de o parte, anumite enunţuri concluzive, impuse în ultimele decenii în istoriografia
românească, au căpătat o tentă axiomatică, dar ele se află în dezacord tranşant cu opiniile
specialiştilor din alte ţări. Avem în vedere îndeosebi formulările care sugerează o evoluţie
triumfalistă a comunităţilor daco-romane şi străromâneşti într-o epocă bulversată de dinamica
migraţiilor, formulări care acrediteaz.i o diminuare drastică a rolului alogenilor în turnura
234
evenimentelor de la Dunărea de Jos, în vadita neconcordanţa cu informaţiile extrase din izvoarele

narative. La polul opus al acestor orientări se plasează concepţiile adesea tendenţio_ase, potrivit
cărora populaţia locala ar fi fost complet exterminata de valurile migratoare pătrunse succesiv.
Deplin conştient de carenţele stadiului actual al cercetărilor, Alexandru Madgearu nu a
pregetat sa se consacre unui subiect realmente dificil de tratat. Câteva din lucrările sale antt~rioare
î1 recomandau însa drept un cercetător meticulos şi inventiv, cu cunoştinţe aprofundate asupra
problematicii celei de-a doua jumataţi a mileniului I, dupa Iisus Christos. Aceste cunoştinţe sunt
probate cu prisosinţa şi în cadrul lucrării căreia dorim sa-i facem o succinta prezentare, unde
dovedeşte deplina familiarizare atât cu izvoarele scrise, cât şi cu cele arheologice. Forma primara
a volumului a constituit-o teza de doctorat întocmita sub îndrumarea reputatului profesor Stelian
Brezeanu, susţinuta la Universitatea din Bucureşti, la 26 martie 1997. Beneficiind de înţelegerea şi
concursul Editurii "Alma mater'', din capitala, teza a putut fi tipărita cu operativitate, în ceva mai mult
de jumătate de an, ceea ce, în condiţiile de astăzi, înca incongruente cu normalitatea, este, fara îndoiala,
remarcabil. Ar fi de dorit ca respectiva editura sa dea dovada de aceeaşi solicitudine şi în cazul valorificării
unei alte lucrări a lui Al.Madgearu, Rolul creştinismului În Întirirea romanita,tii nord-duncfrene. Secolele
N-V/11, - o versiune "adusa la zi a tezei de licenţa" (p.93, nota 23) -, într-un fel complementara volumului
apărut în toamna anului 1997. Cum datorita anumitor circumstanţe, am avut posibilito.tea sa iau cunoştinţa
şi de conţinutul tezei de doctorat, sunt în măsura sa constat cu satisfacţie ca, în actuala forma a lucrării,
autorul, în pofida timpului foarte scrurt avut la dispoziţie, a eliminat cu promtitudine câteva mici erori
ce i s-au semnalat în cadrul şedinţei publice de susţinere, facând dovada ca este receptiv la schimburile
de opinii şi ca accede constant spre perfecţicmare, atribute primordiale pentru un autentic savant.
Dupa un "Cuvânt înainte", datorat lui Stelian Brezeanu, şi o parte introductiva, cu rostul
de a întreprinde o prospectare istoriografica, într-un prim capitol se prezintă istoria politica a
bazinului inferior al Dunării de Jos între 559 şi 804, apoi urmează patru capitole cu caracter compozit,
intitulate "Continuitate şi discontinuitate culturala" (li), "Habitatul şi modul de viaţa" (III), "De la
Romania la Romaniile populare. Dezagregarea unei societăţi" (IV) şi "Sinteza etnica" (V), lucrarea
încheindu-se cu şase excursuri (I - "Informaţiile lui lordanes despre teritoriul locuit de sclavini"; li
- "Cronologia războaielor avaro-bizantine din anii '90 ai secolului al Vl-lea"; III - "Despre localizarea
Onglos-ului şi despre sistemul de fortificaţii"; IV - "Ipoteza originii romanice a unor aristocraţi din
khaganatul bulgar"; V - "Despre "·refugiaţii" din Maurikios, Strategikon, Xl.4.31 ";VI - "Vlahorinhinil'),
un segment concluziv, o lista bibliografica, un rezumat în limba engleza şi un indice.
Chiar din titlul monografiei se releva anumite tendinţe iconoclaste ale autorului ei, în raport
cu teoriile referitoare la un moment esenţial din procesul de formare a poporului român. Practic sunt
abordate toate problemele importante legate de specificul perioadei, unghiul predilect de
prospectare a ei ţintind - precum se indica în titlu - continuitatea şi discontinuitatea culturala şi, în
mare parte, cea etnica, în esenţa un aspect prioritar al registrului cronologic studiat. Pe baza informaţiilor
bogate culese din izvoare, analizate cu discernământ, şi ţinând cont de câştigurile dobândite de cei
ce l-au precedat în preocupări, Alexandru Madgearu creionează un tablou viu şi interesant al bazinului
Dunării de Jos în secolele VII-VIII.
În excursul bibliografic preliminar sunt menţionate principalele contribuţii la studierea temei
alese, fiind meritoriu faptul ca s-au avut în vedere şi autori care pâna în prezent nu au intrat în sfera
de interes a istoriografiei româneşti. În anumite cazuri, însa, nu s-a apelat direct - cum ar fi fost de
dorit - la unele lucrări mai vechi, ci s-au utilizat prezentările lor preluate din sintezele datorate lui
Alexandru Philippide, Nicolae Stoicescu sau Stelian Brezeanu. În lipsa cvasitotala a unor tentative
anterioare, găsim binevenita preocuparea de definire terminologica a noţiunii de continuitate,
"devenit un fel de clişeu al propagandei şi folclorului istoric" (p. 7). Pe buna dreptate, autorul face o
disjuncţie între "continuitatea culturala" şi cea "etnica" şi "de locuire", adesea "confundate şi
contopite". În concepţia sa, "continuitatea nu poate însemna păstrarea nealterata, neschimbata
de nici o schimbare, a elementelor de cultura, a fondului etnic ori a habitatului" (p. 7). Evident
235
Recenzii
că această perspectivă asupra realităţilor etnico-demografke de la Dunărea Inferioară se află în

vădită contradicţie cu cea impusă persuasiv în epoca de extaz naţionalist, posterioară "Declaraţiei
din aprilie", din 1964, obsedată să statueze manifestarea fenomenului continuităţii în întregul
spaţiu carpato-dunărean cuprins în hotarele româneşti nu numai la nivel zonal, ci şi pentru
fiecare sat sau hectar. .
Capitolul I constituie o sugestivă evocare a principalelor evenimente politice şi militare
din bazinul inferior al Dunării, în care sunt de reţinut argumentele referitoare la etapizarea părăsirii
limesului de pe cursul marelui fluviu de către autorităţile bizantine şi la fixarea unei date mai târzii
pentru acest moment, decât cea acceptată până nu demult în literatura de specialitate.
În cel de-al doilea capitol, care are o factură mai mozaicată, se supun unei detaliate analize
câteva segmente ale culturii materiale (ceramica, obiectele de metal şi circulaţia monetară), făcându
se o riguroasă tipologie şi cartare a cataramelor, cerceilor, fibulelor şi monedelor de bronz şi din
metal preţios, descoperite izolat sau în depozite. După aceste subcapitole, urmează, în mod
destul de ciudat, altele dedicate aspectelor confesionale şi toponimiei. În ceea ce priveşte
controversa privind originea ceramicii cenuşii din cadrul culturii Dridu, se apreciază cu justeţe că
atât timp cât nu se va dovedi, în mod cert, existenţa sa şi în perioada de după dispariţia culturii
Sîntana de Mureş-Cerneahov, "problema rămâne deschisă" (p.37). Autorul pare a înclina să dea
credibilitate tezei potrivit căreia majoritatea prototipurilor vaselor specifice orizontului cultural
Dridu s-ar afla în ceramica romano-bizantină de la Dunărea de jos. În sprijinul acestei aserţiuni se
evocă, între altele, lipsa ulcioarelor amforoidale în cultura Saltovo-Maiaţk (p.38), ceea ce nu este
tocmai exact. Cf. S.A.Pletneva, Keramika 5arkela-Beloj Vezi, în Materialy i issledovanija po
arkheologii 555R, 75, Moscova-Lengrad, 1959, p.213-215 şi fig. 1/1 1;2;3b; eadem, Ot kocevij k
gorodam. 5altovo-Majatzkaja ku/'tura, în Materialy i issledovanija .... 142, Moscova, 1967, p. 115
şi fig. 28/4 (Pentru ulcioarele din tipul menţionat, descoperite "în zona sud-caucaziană, cf.
V.B.Kovalevskaja, în 5tep' Evrazii v epokhu srednevekov'ja. Red.S.A.Pletneva. Moscova, 1981,
fig.67 /8 (Arkheologija 555/?J.
Capitolul următor prezintă, de asemenea, subdiviziuni dispuse într-o succesiune nu
întotdeauna firească: se începe prin prezentarea ultimului nivel de viaţă urbană, se continuă prin
expunerea unor consideraţii - de altfel foarte judicioase - privind fenomenul ruralizării, spre a se
reveni la examinarea presupuselor supravieţuiri ale unor ansambluri citadine, pentru ca ulterior să
fie analizate, din nou, aşezările şi necropolele din mediul rural (cultura Ciurel şi etapa incipientă a
culturii Dridu), după care urmează conotaţii vizând mutaţiile de ordin demografic. În legătură cu
avatarurile vieţii urbane, după degringolada ce a cuprins provinciile balcanice ale Imperiului bizantin
în urma răscoalei ce a dus la detronarea lui Maurikios, ne întrebăm dacă, în anumite cazuri,
prezenţa unor monede ulterioare fatidicului an 602, în complexe de locuire din unele aşezări de
pe malul drept al Dunării, este de natură să le indice păstrarea specificului citadin şi, totodată, să
ateste menţinerea în funcţie a limesului dunărean (p.23-24, 105-107, 142-143). Erau în măsură
oare să-şi conserve atributele de oraş şi să rămână sub administraţia imperială, evident la adăpostul
unor fortificaţii impozante, în condiţiile în care zonele din jur, ce le asigurau subzistenţa, se aflau sub
controlul hoardelor avare şi slave ? De altfel. chiar cercetătorul bucureştean precizează că "nici o
fortificaţie de mărime medie de pe limes nu şi-a menţinut' caracterul urban până în 614", adăugând,
probabil îndreptăţit, că "viaţa urbană s-a putut păstra mai mult timp în special pe litoral" (p. 107).
Capitolul al IV-iea este dedicat aproape în întregime, la fel ca şi cel dintâi, istoriei po-
litico-militare, reluându-se cu mai multe detalii prezentarea evenimentelor asupra cărora s-au
făcut şi referiri anterioare .
.Dacă avem să-i facem autorului un reproş major, acesta se referă la distribuirea unor
capitole şi subcapitole. În ceea ce ne priveşte, după o expunere unitară a ansamblului raporturilor
politice, am fi trecut la prospectarea aşezărilor şi cimitirelor, după care am fi analizat aspectele
de cultură materială (ceramica, piesele de metal etc.), pentru ca apoi să avem în veaere situaţia
236
centrelor urbane, organizarea ecleziastică, toponimia etc.

Celelalte observaţii pe care ne permitem sa le inseram mai jos vizează numai chestiuni
de amănunt, ce nu influenţează percepţia ansamblului: consideraţiile privind circulaţia monetara
de la Dunărea de Jos (p.68 şi urm.) ar fi trebuit să aibâ în vedere şi descoperirile din sudul
Barasabiei (Cf.A.A.Nudelman, Ocerki istorii monetnogo obrascenija v Dnestrovko-Prutskom
regione. Chişinău, 1985; E.S.Stoliarik, Ocerki monetnogo obrascenija severo-zapadnogo
Pricernomor"ja v pozdnerimskoe i vizantijskoe vremja (konetz 111-nac:alo XIII v). Kiev, 1992);
identificarea Mousaios-ului cu Buzăul (p.100-101), deşi are o acceptare cvasigeneralizata, este
cu totul nesigură, hidronimele şi toponimele terminate în -ău, din regiunile extracarpatice
având o cu totul altă origine (Cf. R.Rosetti, Despre unguri şi episcopiile Cdtolice din Moldova, în
AAR.MSI. Ser.li, XXVII, 1904-1905, p.251 ); pentru atribuirea gropilor lungi, ovale, de la Sărata
Monteoru localnicilor (p.121 ), nu exista argumente convingătoare; chiar dacă se admite o rata
înaltă a mortalităţii, fixarea duratei de utilizare a necropolei de la Sărata Monteoru la numai 55-
60 de ani (p. 12 1-122). ni se pare exag~rat de scurta în raport cu numărul mare de morminte
( 1536 !); aprecierea că bulgarii nu îşi orientau mormintele vest-est (p.12~) va trebui reconsiderată,
prin prisma numeroaselor descoperiri din estul Europei, atât din aria culturii Saltovo-Maiaţk (cf.
1.1.Ljapuskin, Pamajatniki saltovo-majatzkoj ku/'tury c bassejne r.Dona, în Marerialy i
issledovanija.... 62, Moscova-Leningrad, 1958, p.106-107, 147-148; S.Pletneva. Ot kocevij k
gorodam ... , p.92 şi urm.), cât şi din zona Volga-Kama (cf. E.A.Khalikova, Biljarskie nekropoli, în
lssledovanija Velikogo goroda. Red.V.".'.Sedow, Moscova, 1976, p.124-125; L.T.lablonoskij,
Nekropoli Bolgara, în Corod Bolgar. Ocerki istorii i ku/'tury. Red.G.A.Fedorov-Davydov. Moscova,
1987, p.124 şi urm.); denumirile de arme de origine latină nu probeau1 "forme de organizare
militara autohtonă" (p.163); ipoteza privind existenţa a trei "centre de putere" în Oltenia şi pe
malul sârbesc al Porţilor de Fier, susţinuta numai pe baza unor obiecte de podoabă şi de uz
vestimentar şi a câtorva monede de bronz şi de tezaure monetare (p.164), răspândite aleatoriu,
ni se pare insuficient argumentata; pasajul din cronica lui Mihail Sirianul despre migraţia
bulgarilor în Balcani (p.184-185), reprezinta, dupâ câte se pare, o preluare de la Ioan din Efes
(cf. V.Spinei, Realită,ti etnico-politice de la Dunărea de jos În secolele XI-XII, În croniCd lui Mihail
Sirianul (li), în Rdel, 37, nr.l, 1984, p.142); supoziţia originii romanice a vârfurilor ierarhiei
chaganatului bulgar (p. 186-188), sugerată de analiza antroponomiei, rămâne cu totul neplauzibilă
dacă ţinem seama de practicile tradiţionale din societăţile nomade şi seminomade (cf.
S.A.Pletneva, Kocevniki srednevekovja. Moscova, 1982, passim); etc.
Micile inadvertenţe semnalate în cuprinsul unui text amplu, cu o ţesătura densa de
amănunte şi cu o largă extensie de orizont, ca cel elaborat de Alexandru Madgearu, nu îi diminuează
meritele. Domnia sa dispune de o frumoasa cultură istorică, necantonată numai în perimetrul
trecutului daco-roman şi românesc, ci face dovada că este îndeaproape familiarizat cu istoria
întregului sud-est al Europei, pe baza prospectării analitice a unei literaturi extrem de bogate şi
atent selectata. Neincluzându-se în categoria aderenţilor muzei Clio obsedaţi de criza de idei,
tânărul istoric din capitală nu a ţinut să epateze - deşi nu i-ar fi fost deloc greu - prin excese de
zel în citate bibliografice stufoase. Spre deosebire de marea majoritate a confraţilor săi, care,
atunci când evocă concluziile unor savanţi de pe alte meridiane ale lumii, cu concepţii
contravenind celor acceptate în istoriografia româneasca - precum Gottfried Schramm, Uwe
Fiedler etc. -, le cotează ab initio drept eronate sau tendenţioase, fărâ nici mâcar a le discuta
argumentările, Al.Madgearu adopta, în mod firesc, cu totul altă atitudine, fiind dispus să
prospecteze cu atenţie şi obiectivitate opiniile de factura evocata mai sus. mai cu seama pe
.:.ele ce se configurează în urma unor stăruitoare analize.
Intuind fragilitatea câtorva puncte de vedere larg proliferate. autorul şi-a manifestat cu
curaj dezacordul faţa de ele, nu înainte de a le supune examinării detaliate. Prin faptul că le-a
semnalat lipsa de viabiliate, chiar atunci când documentaţia existentă. nu i-a permis adoptarea de
237
Recenzii
noi soluţii interpretative revelatoare, Alexandru Madgearu a repus în discuţie teze care dădeau
impresia iluzorie că oferă rezolvări credibile pentru anumite probleme. Un alt merit al său este
acela că nu s-a ferit de abordarea chestiunilor controversate puţin convenabile din unghiul
medievisticii convenţionale, ceea ce îl plasează noul val al istoriografiei noastre, descătuşată în
mare parte de tabuuri şi complexe. În deplină congruenţă cu cunoştinţele sale din sfera istoriei
româneşti şi universale, se află apetenţa spre un stil ales, cu formulări limpezi şi elegante, ce
reflectă un autentic spirit intelectual.
Dincolo de inerente disfuncţionalităţi, lucrarea monografică a lui Alexandru Madgearu -
doctă, echilibrată, dar şi provocatoare - reprezintă o realizare meritorie, ea conturând un medievist
de vocaţie, cu un frumos viitor.
VICTOR SPINEI
ION TENTIUC, Popula,tia din Moldova centralâ În

secolele Xl-Xlll laşi, Editura Helios, 1996, 280 p. + 36 fig.
Cercetarea exhaustivă a civilizaţiei din Moldova Centrală a secolelor XI-XIII, de către
istoricul basarabean Ion Tentiuc are, după părerea noastră, cel puţin două semnificaţii: pe de-o
parte, această analiză arată că populaţia autohtonă a creat o cultură materială şi spirituală de
sinteză, de iniţiative, de receptare şi adaptare a spiritului românesc la acest context istoric dat
de spaţialitatea de interferenţă culturală; pe de altă parte, monografia arheologului Ion Tentiuc
are menirea de a deconcerta teoriile desuete aservite cândva sloganelor politice ale Moscovei
sovietice şi aceasta cu atât mai merituos cu cât cercetătorul în cauză provine din "zbuciumata
Basarabie românească".
Aşezându-se în continuitatea şi sinteza studiilor unor precursori ca Victor Spinei şi Gheorghe
Postică, - ambii fii ai Basarabiei, - lucrarea de faţă nu se vrea o totalitate care să acopere golurile
istoriografice, ci, după cum se precizează chiar în cuvântul introductiv, să invite la perspectiva
cercetării (p. 9).
Autorul a adus în discuţie noi interpretări ale aspectelor etnice şi demografice din spaţiul
Moldovei Centrale, utilizând metoda analizei comparative a complexelor arheologice şi mergând
pe principiul desprinderii din suma tuturor materialelor a acelor trăsături care alcătuiesc specificul
cultural al zonei în perioada prestatală. Este vorba de renunţarea la ideea "păstorismului" tran-
shumant exclusivist al vlahilor şi de aducerea în prim plan a rolului românilor în zonă, dar fără a
neglija şi contribuţia reală a slavilor.
Valoarea lucrării constă în faptul că materialul cu care operează autorul este extrem de
vast, fiind rezultatul unor cercetări de teren efectuate de un grup mai larg de arheologi din dreapta
şi din stânga Prutului, la care se adaugă şi valorificarea unor colecţii istorice din instituţiile de profil.
Limitele unei recenzii nu ne îngăduie să ne referim pe larg la toate aspectele cuprinse,
dar putem puncta unele din ideile care ni se par mai importante, atât prin modul în care sunt
ele formulate, cât şi prin perspectiva pe care o deschid pentru cercetările viitoare.
În capitolul I. dedicat studiului aşezărilor şi locuinţelor din Moldova centrală, Ion Tentiuc
accentuează caracterul stabil al acestora şi sugerează astfel sede_ntarismul populaţiei. Reţine
atenţia faptul că fiecare aşezare îşi avea teritoriul bine determinat, iar în cazul invaziilor migratorilor,
avea loc regruparea acestor aşezări, dinspre zona de stepă, spre cea de silvostepă. Autorul
demonstrează clar un anumit spor demografic în zonă, spor ce a continuat după încheierea culturilor
Dridu şi Răducăneni. Acest spor demografic este considerat a fi primordial natural şi nu din surplusul
de populaţii migratoare. La nivelul locuinţelor se constată tehnicile de construcţie în lemn: aceea cu
238
cununi de bârne orizontale (Blockbau) şi aceea a scheletului portant de lemn, umplut cu materiale
diverse (Fachwerl(J. Vetrele sunt dublate de cuptoare cotlonite şi cele de lut.
Capitolul al II-iea include sistematizarea materialului arheologic care permite
reconstituirea principalelor ocupaţii de bază (agricultura şi creşterea animalelor, meşteşugurile
şi îndeletnicirile casnice, prelucrarea metalelor, a lemnului şi a materialelor de construcţie).
Este de menţionat faptul că agricultura prevalează asupra creşterii animalelor. Autorul susţine,
destul de convingâtor, apartenenţa căldârilor de lut din zonă şi la etnicul românesc, împotriva
ideii obsesive că acestea aparţinuseră doar turanicilor, slavilor şi, am adăuga noi, în alte regiuni,
ungurilor. Piesele apar şi în culturile Dridu şi Răducăneni, apoi în cultura Saltovo-Majatzk, fiind
aduse probabil spre vest de către cabarii, chazarii şi bulgarii din statul chazar. În plus, Ion Tentiuc
araţâ ca aceste căldări din lut puteau fi făcute de către olar!i migratori sedentarizaţi.
Ion Tentiuc semnalează importuri de ceramică din Bizanţ, din centrele de la Dunărea de
Jos şi din spaţiul nord-pontic, iar pe de alta parte, prezenţa monedelor bizantine. Unele monede
s-au adus de către turanici, în urma prăzilor sau subsidiilor, altele oglindesc însa relaţii comerciale.
În capitolul al III-iea, legat de viaţa spirituala şi de ritul funerar din Moldova prestatala,
sunt prezentate cruciuliţele pectorale, cruciuliţele relicvare ruseşti (sec.XII-XIII) şi unele lăcaşuri
rupestre. Sunt folosite informaţiile diplomei papale din t 234, în legâturâ cu extinderea ritului
ortodox şi formele sale de organizare în teritoriul episcopiei cumanilor. Este interesanta ideea
autorului care susţine ca, în urma expediţiilor turanice întreprinse la sud de Dunăre, s-ar fi
produs o izolare a comunităţilor bisericeşti din Moldova, faţa de centrele ecleziastice bizantine
din Dobrogea ori alte regiuni imperiale, fapt ce a determinat abateri de la preceptele şi dogmele
ortodoxe. În aceste condiţii, credincioşii din zona s-ar fi orientat spre episcopatul de la Vreanoti,
care era subordonat arhiepiscopiei de Ohrida. O alta ipoteza este aceea a dependenţei credincioşilor
din zona Moldovei la scaunul arhiepiscopal de la Axiopolis. Dispariţia celei din urma, a fost cauza
pentru care au apărut autonomii bisericeşti, clasificate de latini drept "pseudoepiscopii".
Aprecierile lui Ion Tentiuc, legate de ritul şi ritualul ortodox din Moldova prestatala sunt
făcute într-o manieră personala, relevându-se că înhumaţia ar putea fi înţeleasa "ca manifestare
creştina de umanitate şi ca simbol al învierii lui Iisus Hristos". În cadrul creştinismului ortodox
era evidenta consubstanţialitatea sacrului păgân cu cel creştin, iar purificările dogmatice s-au
făcut foarte greu. Mai mult, "dovedirea existenţei în zona a mormintelor deranjate ritual, a
practicii reînhumării oaselor (pentru dezlegarea de blestem) şi a ritualurilor legate de destrigoire,
arata clar că sacrul păgân nu a fost eliminat, dar a şi imprimat forme specifice creştinismului
ortodox. Ritualurile funerare nu se deosebesc de cele de la Dunărea de Jos sau din Dobrogea.
Exista elemente păgâne care aparţin şi populaţiilor locale necreştinate încâ sau migratorilor.
Capitolul al IV-iea se referă la organizarea social-politică a zonei şi relaţiile ei cu Bizanţul,
slavii ori turanicii. Se constata mai întâi uniformizarea relativa a nivelului material al locuitorilor,
care trâdeazâ o ierarhie sociala incipienta. În politica Bizanţului, spaţiul geografic aflat în discuţie
a fost adesea folosit ca tampon pentru nâvâlirile migratorilor. În legătură cu slavii, Ion Tentiuc
demonstrează că ceramica cu mică în compoziţie nu provine de la ei, iar teza supremaţiei în zona
a Rusiei Kievene sau a cnezatului de Halici i se opune teza legata de supremaţia relativa a cumanilor.
În concluzie, lucrarea lui Ion Tentiuc este un pas înainte în cunoaşterea istorică a unor
segmente cronologice obscure, ale unor regiuni cu izvoare scrise aproape inexistente.
LAURENŢIU CHIRIAC
239
Recenzii
DUMITRU TEICU, GHEORGHE LAZAROVICI, Cornea.

'
Din arheologia unui sat medieval din Clisura Dunarii.
Reşiţa, Editura Banatica, 1996, 153 p. + 32 pi.
În mod cert, pâna în acest moment, Banatul este singurul, din partea de vest a României,
care se poate lauda cu mici monografii arheologice medievale apărute în volume. Sapaturi mai
vechi, care s-au desfăşurat pe parcursul deceniilor şapte-opt, vad lumina tiparului în volumul de
care ne ocupam. Despre Gornea s-a auzit înca şi înainte, dar mai ales pentru alte epoci istorice.
Din strădania aceluiaşi foarte harnic arheolog care este Dumitru Ţeicu, apare acum o monografie
arheologica a satului medieval. Foarte repede trebuie sa adaugăm faptul ca nici implicarea
celui de-al doilea autor, Gheorghe Lazarovici, nu este de trecut cu vederea. Deşi preistoricean,
el a adus o metodologie de lucru specifica, - dar foarte utila şi pentru evul mediu, - pe care a
exersat-o cu mulţi ani înainte ca primul autor sa-şi înceapă implicarea ştiinţifica. Deci, "mariajul"
trebuie sa-I socotim fericit. Lectura scoate înca la iveala practici neconforme cu deontologia
profesionala, care au fost posibile datorita concepţiilor de "patronaj" ştiinţific aplicate de fostul
director al muzeului din Reşiţa, Ilie Uzum. Nu trecem cu vederea acest fapt pentru ca el este un
avertisment pentru alte cazuri trecute ori prezente, care, mai devreme ori mai târziu, vor ieşi la
lumina, cu toate consencinţele morale pe care le implica. ,
Cu excepţia aşezării de la Cauniţa de Sus, datata în secolul al Vlll-lea, majoritatea
complexelor tratate datează din secolele XI-XV. Este vorba despre o aşezare medievala care se
dezvolta într-un areal geografic relativ limitat, cu locuinţe şi cimitire deplasate în diferite puncte.
Cultura materiala prezenta este una de interferenţa: ceramica smălţuita cu decoruri circulare
angobate, braţari de sticla de origine sud-dunăreana, cerceii cu astragali, de provenienţa
asemanatoare, alături de un inel sigilar cu inscipţie latina şi o ştanţa monetara pentru monede
maghiare. Pentru a defini aceasta aşezare este prematur sa avansam în ipoteze. Nici chiar prezenţa
unor tipuri de case specifice zonei ori mormintele de tradiţie bogomilica, nu îndreptăţesc
hazardul. Căci, autorii, împreuna cu noi, ştim foarte bine ca ar trebui sa dispunem de serii lungi de aşez.iii
şi cimitire cercetate arheologic, pentru a îndrăzni, mai pe urma, sa conturam tablouri istorice reale.
În legătura cu locuinţele, autorii fac extrem de bine ca menţionează termenul de
"semibordei" (p.53). termen corectat, printre alţii, de catre Vasile Neamţu, pentru a descuraja
folosirea lui în continuare. Un alt aspect este acela al "locuinţelor fara vetre". amenajări care ar
trebui sa dobândească, în timp, nuanţări noi (ex.: locuinţe de vara, coteţe etc.).
Accentul cade, destul de evident, pe secolul al XII-iea. Nu ştim daca precizia din urma a
colegilor noştri este fara fisura. Când este vorba despre datările cu ceramica, lucrul este, aşa
precum se ştie, un risc. Chiar autorii invoca, de altfel analogii care "sunt cu precădere" din
secolul al XII-iea (p.99).
Tratatea "singurului cuptor de redus minereul, descoperit din Banat" (poate iarăşi prea ferm
aşezat în secolul al XII-iea !) este situaţia, destul de neplăcuta, de abordare a unei realităţi arheologice
noi, fara alte puncte de sprijin în zona sau macar într-un areal geografic asemanator. Este foarte bine ca
el a fost prezentat, şi nu s-a aşteptat momentul în care alţi arheologi sa înceapă primii.
Rezumatul german al volumul este foarte amplu; dovada cea mai buna a faptului ca se
înţelege, în sfârşit, cât de important este ca cercetările noastre sa strabata dincolo de România.
Notele, aşezate la sfârşit, le-am judecat incomode şi depăşite de practicile tipografice moderne.
Tiparul este înca curat, în aşa fel încât permite buna percepţie a ilustraţiei grafice. Cea fotografica,
deşi destul de buna, nu trebuie sa mulţumească.
ADRIAN ANDREI RUSU
240
BENKO ELEK, DEMETER ISTVAN, SZEKELY ATIILA,

Kozepkori mezovâros a Szekelyfoldon
(Targul medieval din Secuime),
Cluj, ed. de Societatea Muzeului Ardelean, 1997, 156 p.+51 pi.
Volumul de faţă este o continuare fericită a topografiei arheologice, referitoare la scaunul me-
dieval Cristur (Benkă Elek: A k6zepkori Keresztur-szek regeszeti topografiaja, Budapesta, 1992).
Imaginea oferită de acea lucrare mai veche este întregită acum cu rezultatele unor săpături de salvare
întreprinse în perimetrul târgului medieval Cristuru Secuiesc, din perioada anilor 1991-1995, adică
după apariţia volumului amintit.
Rezultatele unor săpături de salvare, efectuate în numai patru ani, şi care au putut să fie subiectul
unei monografii, constituie o situaţie "norocoasă" în contextul arheologiei medievale transilvănene.
Nu însăşi existenţa unor obiective arheologice este un noroc, cum spune autorul "Cuvântului introductiv"
(Benkă Elek), ci faptul că lucrările de construcţie de pe raza vechiului tărg au fost urmărite de ochii
specialiştilor, au fost înregistrate toate complexele găsite şi au fost documentate materialele ivite (p.
5.). Într-adevăr, din anii '90 asistăm la un val de construcţii în perimetrul tuturor oraşelor medievale
care, din păcate, nu sunt urmărite de arheologi decât în cazuri excepţionale. Acest neajuns este în
primul rând rezultatul lipsei acute de arheologi medievişti, dar şi lipsei de interes al
instituţiilor muzeale sau culturale, abilitate cu autorizarea lucrărilor care afectează zone cu
vestigii arheologice. Oraşele mai mici duc lipsă cu desăvârşire de arheologi în general.
astfel că este o situaţie cu totul fericită că la Cristuru Secuiesc există o echipă de cunoscători
ai tehnicilor de săpătură, care a înfruntat dificultăţile financiare şi administrative, întreprind
lucrările necesare salvării datului arheologic. Săpăturile au fost efectuate de Szekely Attila
şi Demeter lstvân, urmărite şi sprijinite de Benkă Elek, care la rândul lui a căutat analogiile
obiectelor arheologice şi a redactat monografia.
Problema târgurilor din Secuime este o temă destul de marginalizată a istoriografiei,
cauza acestui fapt fiind sărăcia izvoarelor scrise şi a materialului arheologic, provenit în
majoritatea cazurilor din descoperiri răzleţe. O nouă abordare a problemei este îngreunată
şi de opinia dominantă în istoriografia maghiară, care defineşte fenomenul urbanizării ca un
proces străin de Secuime şi cercetarea lui nu ajută prea mult rezolvarea chestiunilor legate
de originea sau organizarea acestei populaţii din estul Transilvaniei. Din acest motiv, în
primele capitole, autorul (Benkă Elek) încearcă să sintetizeze datele referitoare la târgurile
secuieşti aflate în izvoarele scrise. În mare majoritate însă, izvoarele folosite de Benkă Elek
au fost editate la sfârşitul secolului trecut, astfel încât contribuţia lui adusă istoriei acestor
aşezări nu depăşeşte semnificativ imaginea oferită de monografia lui Szâdeczky din anul
192 7 ( Szâdeczky Kardoss Lajos: A szekely nemzet tortenete es alkotmanya, Budapesta,
1927). Acest fapt însă nu este vina autorului, deoarece nu este rolul unui arheolog să
completeze lacunele unei istoriografii care a tratat această problemă în termenii şi la nivelul
istoriei locale, cercetările limitându-se mai mult la aspecte culturale şi la meşteşuguri.
În primul capitol, autorul se ocupă de primele menţiuni din izvoarele scrise ale aşezărilor
cum ar fi Tirgu Mureş. Miercurea Nirajului, Odorheiu Secuiesc. Cristuru Secuiesc, Tirgu Secuiesc,
Sfântu Gheorghe, Breţcu, Miercurea Ciuc, Unirea (scaunul Arieş). În următorul capitol sunt
analizate problemele speciale ale târgurilor din secolele XVI-XVII, privind impozitarea,
contradicţiile dintre nobilii din împrejurimi şi târgoveţi, sistemul juridic, veniturile şi taxele
·vamale, dreptul de cârciumărit, bresle şi meşteşuguri, contopirea satelor cu târgurile, precum
şi formarea noilor târguri. Un capitol separat este consacrat evoluţiei oraşului Tirgu Mureş, fiind
singura aşezare din Secuime care a dobândit statutul de oraş liber regesc.
241
Recenzii
În capitolul intitulat "Târgul Cristuru Secuiesc în evul mediu şi în epoca premodernă"

autorul prezintă datele istorice privind aşezarea şi le coroborează cu rezultatele săpăturilor
arheologice. Cea mai importantă noutate adusă de obiectele descoperite este faptul că formarea
aşezării poate fi plasată în secolul al XIII-iea. Este relevant că prima menţiune referitoare la
Cristuru Secuiesc provine din secolul al XIV-iea, iar ca târg este amintit numai în t 459. Rezultatul
săpăturilor demonstrează, după opinia autorului, că aşezarea este fondată de un grup de colonişti
care pot fi legaţi de saşii transilvăneni (p. 4 t ). Deja la începutul secolului al XIV-iea se poate
observa, pe baza obiectelor găsite, evoluţia aşezării spre stadiul de târg: are un perimetru mai
extins ca satele din împrejurimi, descoperindu-se şi urmele unei activităţi meşteşugăreşti lo-
cale (fierărie, olărit, un atelier de prelucrarea osului) (p. 42).
Evoluţia târgului în secolele XV-XVII este tratată separat, întrucât izvoarele scrise, precum
şi descoperirile arheologice sunt atât de numeroase, încât a fost posibilă o reconstituire
spectaculoasă. Este analizată istoria oraşului, loturile medievale, construirea caselor şi pivniţelor,
precum şi evoluţia vaselor de ceramică, a sobelor şi a cahlelor.
În privinţa loturilor, autorul ajunge la concluzia că cea mai veche hartă a oraşului Cristuru
Secuiesc, din anul t 896, reflectă, cu mici modificări, loturile din secolele XV-XVII. Au fost săpate
două case vecine, între care limita de lot corespunde cu hotarul actual. Situarea altor case medievale
reflectă faptul că loturile s-au modjficat foarte puţin. Totuşi, autorul ţine să ne avertizeze că până
la extinderea săpăturilor la mai multe complexe, precum şi până la săparea a cel puţin trei case
vecine, această afirmaţie nu are valoare de generalitate (p. 45).
În secolul al XIII-iea sunt folosite locuinţe de tip bordei, cu un plan mai mare şi încălzite
cu cuptoare. Prima locuinţă construită la suprafaţă apare la sfârşitul secolului al XIV-iea, începutul
secolului al XV-iea şi are două încăperi. Aspectul locuinţei, întrucât săpăturile arheologice au
scos la lumină numai pivniţe, este reconstituit în mare măsură pe baza izvoarelor scrise (este
folosită seria de documente Szekely Okleveltar I-VIII, Cluj-Budapesta, t 872- t 934 şi Szekely
Ok/eve/tJr 1-111, seria nouă, Bucureşti-Budapesta, t 983-1994) (p.45-49).
Analiza mai amănunţită a ceramicii de uz gospodăresc a fost posibilă datorită faptului că
au fost descoperite loturi închise de materiale, în complexe care, în mod fericit, se grupează astfel
încât toată perioada de la fondarea aşezării, până la sfârşitul secolului al XVII-iea, este acoperită.
Astfel se poate studia evoluţia locală a ceramicii, se pot stabili principalele tipuri·de vase folosite
în anumite perioade şi se poate face o cronologie pe baza obiectelor databile şi pe baza
suprapunerii unor complexe (p.50-56). Singurul mare impediment de lucru este lipsa analogiilor
transilvănene a acestor şiruri tipologice, întrucât bogăţia descoperirilor din Cristuru Secuiesc
este singulară. Descoperirile mai sărace din comitatele învecinate şi scaunele săseşti, arată totuşi că
materialele fac parte dintr-un orizont mai larg din sudul şi estul Transilvaniei, care la rândul lui influenţează
şi cultura materială din Moldova şi I ara Românească, mai bine cunoscută la ora actuală (p. 6).
Merită atenţie analiza cahlelor descoperite, care întregesc monografia din domeniu
scrisă tot de Benko Elek (Benko Elek-Ughy Istvan, SzekelykereszttJri kalyhacsempek, Bucureşti,
1984). Este tratată evoluţia sobelor, precum şi tipologia cahlelor descoperite. Cahlele din secolul
al XVI-iea sunt foarte bine datate cu un şir de monede din perioada 1490- t 577. Sunt studiate
motivele folosite şi influenţele care au contribuit la crearea lor. Nu sunt neglijate nici izvoarele scrise,
cu ajutorul cărora au fost identificaţi meşteri-olari locali care au activat în aşezare (p.56-60).
Lucrarea este însoţită de un repertoriu de materiale, aranjat topografic, adică pe baza
locului unde au fost efectate săpăturile de salvare. La fiecare punct săpat este prezentat
contextul descoperirii, complexul şi materialele găsite, însoţit de planuri, profile, desene şi
fotografii de obiecte.
În încheiere, ţinem să precizăm că titlul lucrării ni s-a părut destul de generos, problematica
tratată în volum referindu-se în esentă doar la Cristuru Secuiesc. Este o idee bună asezarea
' '
rezultatelor noilor săpături într-un context mai larg al târgurilor secuieşti, dar tocmai lacunele din
242
acest domeniu nu permit acest lucru, încercarea autorului eşuând datorită numărului
mic de izvoare publicate şi de lipsa lucrărilor de specialitate pe această temă. Pe de altă parte,
volumul conţine mai mult decât oferă titlul, respectiv un vast material de documentare
arheologică. O altă reţinere avem faţă de aranjarea materialului arheologic, adică faptul că la o
monografie de aşezare, după opinia noastră, ar fi meritat ca materialul prezentat să fie aranjat
cronologic, putând să se facă comparaţii între complexe aparţinătoare aceluiaşi orizont. Altfel
este foarte greu pentru cei interesaţi de o anumită perioadă să găsească problemele care îi
interesează, în absenţa unor indice. Totuşi acceptăm metoda autorului, deoarece modul de
publicare adoptat de el face posibil redarea mai exactă a contextului de descoperire.
Credem că volumul de faţă este o contribuţie extrem de preţioasă la cunoaşterea culturii
materiale transilvănene. Prin constituirea unor şiruri tipologice ale veselei, prin publicarea unor
cahle, datate cu monede, prin săparea unor complexe întregi de locuinţe, lucrarea este, din
păcate, unicat în istorigrafia arheologică transilvăneană.Sperăm totuşi că în curând va fi urmată
de alte lucrări similare, având acelaşi nivel ridicat de profesionalism tehnic şi metodic.
SZOCS PETER LEVENTE
ALEXANDRU ARTIMON, IOAN MITREA, Bacău.

Resedintă
, , voievodală. Bacău, Ministerul Culturii, 1996,
100 p.+51 pi.
Considerat ca rezultat a 30 de ani de cercetări arheologice, volumul este într-adevăr o
mică monografie arheologică a Bacăului; nu numai a aşezării medievale, ci de la cele mai vechi
urme materiale. Autorii şi-au împărţit sumarul, fiecare cu partea la care este specialist. Partea de
început, în care atrage atenţia aşezarea din sec.VI-VII, aparţine lui Ioan Mitrea. Bănuim că perioada
medievală clasică, a fost tratată de Alexandru Artimon. Consideraţiile istorice sunt copioase. Nu
vom insista asupra lor, nu pentru că nu ar fi interesante şi utile, ci din simplul motiv că acesta nu este
terenul în care am putea să ne interferăm cu propriile noastre opinii. Poate un singur lucru mai
trebuie comentat: anume acela al vechii probleme a oraşelor transcarpatice. După cum se ştie, pe
subiect s-a vărsat multă cerneală, iar obstinaţia cu care s-a tot revenit asupra sa pare să provină,
probabil, şi din neliniştea celor care s-au ocupat de aceste tipuri de aşezări, în legătură cu greutatea
şi forţa de convingere a propriei lor demonstraţii, potrivit căreia nu este vorba despre simple
târguri, ci de oraşe adevărate.
Partea cea mai consistentă a cărţii este cea privitoare la principalele componente ale curţii
domneşti de la Bacău. Publicaţiile mai vechi sunt reluate aici, împreună cu documentaţia esenţială
şi reconstituirile grafice.
Dacă distrugerea curţii domneşti a Băcaului s-a petrecut cândva în deceniile doi-patru ale
secolului al XVI-iea, atunci trebuie să facem o corecţie importantă, care ţine de materialul arheologic
descoperit la ruine. Ei bine, cel puţin o parte. dintre cahle indică foarte limpede că acolo se găsesc
materiale de secol XVII (cahle cu vaze italiene, pl.36/4, 37 /3, cahle cu mascheron, p. 75, pl.35/5, 36/2
etc). La fel de târzie este şi cupa de sticlă cu' picior (p. 73, pl.32/4). Date fiind demolările pe care curtea
le-a suferit imediat după dezafectare, presupunem că materialele la care ne referim trebuie să fi ajuns
acolo doar din clipa în care ruina curţii a ajuns şiloc de aruncare a gunoaielor pentru târgoveţii Bacăului.
Turnul-locuinţă, în forma în care el apare la Bacău, nu are analogii în Transilvania (cum se
acreditează la p. 72), din acest motiv ne exprimăm rezerva asupra posibilei sale origini în forme
arhitecturale diferite şi mai vechi (până în secolul al XIV-iea). În schimb, tipul de construcţie
243
Recenzii
(turnul-locuinţă.), mai era folosit încă. în ambianţa oraşelor transilvane. Am fi bă.nuit apoi că.
interpretarea unor cahle ca "piă.ci de perete" (p.75-76), este o etapă. de cercetare depăşită..
Majoritatea par a fi numai componente de sobă.
ADRIAN ANDREI RUSU
GHEORGHE POSTICĂ, NICOLAE CONSTANTINESCU,

Căpriana. Repere istorico-arheologice.
Chişinău, Ştiinţa, 1996, 111 p.
O seamă. întreagă. de instituţii româneşti, din România şi Moldova, au colaborat pentru
realizarea acestui volum. Semnatarii să.i aparţin, deopotrivă., celor două. state. Dacă. prezenţa lui
Nicolae Constantinescu nu este surprinzătoare, date fiind realiză.rile domniei sale în arheologia
monumentelor, pe primul autor, Gheorghe Pastică., l-am întâlnit preocupat mai mult de sectoare
cronologice care aparţin sfârşitului mileniului I, unde a cercetat mai cu seamă. aşeză.ri rurale.
Precizarea din urmă. pare să. fie esenţială., deoarece, aparţia volumului în Moldova de peste Prut,
ca şi numeroasele stângacii, indică. o implicare majoră. a primului dintre autori (aşa cum este
scris pe copertă. !).
Lectura compartimentului arheologic, care ne interesează. aici, lasă. impresia unei presiuni
sub care cercetarea din teren s-a derulat şi a unei grabe cu care volumul a trebuit să. fle publicat.
Autorii pomenesc despre "circumstanţe nebănuite şi oprelişti de tot felul" (p.34), care le-a adus
întreprinderea şi concluziile într-o formă. pe care nu şi-ar fi dorit-o. Dat fiind faptul că. mănăstirea
este locuită. de că.lugă.ri, ar fi nedrept să. insistam asupra strategiei care a fost urmată. în dispunerea
secţiunilor şi, mai ales, a casetelor.
Prezentarea cercetării este foarte sistematizată. şi, am adă.uga, tehnicizată. Modalitatea
din urmă. este prea puţin exersată. în arheologia noastră. medievală., deşi ar fi meritat extinsă.. În
acest fel se relevă., de fapt, corect, izvorul arheologic. Dar, dincolo de acest aspect, încep
observaţiile. Stratigrafia, deşi detaliată. tehnic, este numai câteodată. explicată.. În dreptul fiecărei
secţiuni sunt indicate rezultatele. Este foarte limpede că. adesea nu se cunoaşte proprietatea
termenilor româneşti ori necesitatea nuanţelor. Numai astfel rezultă. "cinci construcţii vechi" în
secţiunea A-III (p.47) ori "şapte construcţii mai vechi" plus "alte şapte mai noi sau contemporane".
în A-IV (p.50). Tot aşa citim despre "rotiţă. de ceramică." fig„20/2 (fusaiolă. ?), "chilie gospodărească."
(p.68), "cutie" (= cute) (p. 72). Felul telegrafic în care apar prezentate materialele arheologice,
dă. dreptul la suspiciunea că. ele vor fi tratate mai departe, undeva într-un compartiment separat.
Aşa cum ele arată. în acest sector, sunt de un schematism total inutilizabil. lată. câteva din multele
exemple: "ceramică. cenuşie zgrunţuroasă. - 30 fragmente" (p.42), "şapte cuie de fier" (p.44),
"23 fragmente de ceramică. medievală. târzie sau modernă." (p.62), "300 grame de zgură. de
fier" (p.68), "100 fragmente tuburi de ceramică." (p. 74). Din pă.cate, aşteptarea cititorului este
înşelată., că.ci concluziile asupra materialului arheologic indică. "25 obiective individuale, 654
obiecte cu răspândire de masă. /!? /, 3 monede şi 903 fragmente de ceramică.". apoi acestea
sunt detaliate, tot contabil, pe categorii greu sau imposibil de folosit (p.100). Prezenţa ilustraţiei
îndreaptă., întru-câtva lucrurile. Dar este departe de ceea ce am fi dorit să. aflam, că.ci există.
menţionate piese care stârnesc interesul, dar pe care nu le mai regă.sim nicăieri. Pentru
exemplificare să. citam că.ră.mida de sobă. de la p.96, fig.83, apoi între cele 131 de fragmente de
cahle nu sunt desenate decât mai puţin de zece, fă.ră. nici un fel de descriere, la fel, sticlăria de
geamuri, cu 35 de fragmente, nu apare niciodată. mai amănunţit redată. etc.
244
Câştigul investigaţiei rămâne cert: prima biserică a mănăstirii a fost demonstrată, în

fundaţii, spre nordul celei actuale, chiar dacă ea a fost demolată de Petru Rareş (sunt evidente
greşeli de tipar datările care însoţesc unele planşe).
Considerăm că este vorba despre încă una dintre "experienţele" editoriale ale românilor
moldoveni din Basarabia. Realizatorii trebuie să afle însă că nu este una dintre cele mai reuşite.
Suntem convinşi că dacă (a.şa cum bănuim că s-a întâmplat) nu s-ar fi temut de un "imperialism
ştiinţific" venit dinspre România, şi ar fi profitat mai mult de marea experienţă profesională şi
editorială a lui Nicolae Constantinescu, calitatea ar fi crescut, adăugându-se la frumuseţea
exterioară a volumului.
ADRIAN ANDREI RUSU
IONEL CÂNDEA, Mânăstirea Mâxineni. Brăila, Editura

lstros şi Editura Episcopiei Dunării de jos, 1996, 280 p.
Istoria zonei Dunării de Jos s-a îmbogăţit recent cu o nouă monografie, dedicată, de
această dată, unei mănăstiri. Autorul, Ionel Cândea, actualmente director al Muzeului Brăilei,
după ce şi-a îndreptat atenţia până acum asupra trecutului istoric al acestui vechi centru urban
(vezi l.Cândea, V.Sîrbu, Istoria oraşului Braila din cele mai vechi timpuri pina la 1540. Brăila,
1993 şi l.Cândea, Brăila. Origini şi evolupe pină la jumătatea secolului al XVI-iea. Brăila, 1995)
îşi continuă şi valorifică cercetările privind unicul monument medieval conservat (azi în stare
de ruină) de pe teritoriul judeţului Brăila - Mănăştirea Mâxineni. Deşi aceasta este una dintre
ctitoririile importante ale lui Matei Basarab, până în prezent nu a beneficiat de un studiu istoric
amănunţit. Prezenta lucrare, apărută în condiţii grafice deosebite, strânge rodul cercetărilor
arheologice şi istorice de peste două decenii ale autorului.
. .
În deschidere întâlnim scurte aprecieri, de . o deosebită elocventă, ale preasfintitului
Casian Crăciun, episcop al Dunării de Jos, care patronează această lucrare.
Monografia este structurată pe patru capitole precedate de un cuvânt înainte, în care se
face o rapidă trecere în revistă a evoluţiei cercetărilor arheologice de la Mânăstirea Mâxineni.
Debutul acestora a avut loc în condiţiile dificile din timpul dictaturii comuniste. În primul capitol,
reprezentat de introducere, autorul face o tipologie a izvoarelor şi ale istoriografiei referitoare la
satul, respectiv mănăstirea. Mâxineni. Un acc-=nt deosebit a fost pus pe izvoarele diplomatice şi
narative, alături de o contribuţie esenţială, pe care au adus-o izvoarele arheologice. În ceea ce
priveşte istoriografia problemei, sunt trecute în revistă diversele studii ce fac referire directă la
mănăstire, însă ne facem datoria să subliniem, încă o dată, ceea ce autorul nu a spus cu tărie:
faptul că mănăstirea Mâxineni, deşi ctitorie destul de importantă a lui Matei Basarab, acest
"Ştefan cel Mare al Munteniei", - cum bine îl numeşte episcopul Casian, în cuvântul său, - nu a
beneficiat de o atenţie meritată din partea istoricilor. Probabil că distrugerea acestui lăcaş în
timpul primului râzoi mondial ( 191 7) a contribuit la această stare de lucruri.
În deschiderea celui de-al doilea capitol ni se oferă date despre cadrul fizico-geografic
al mănăstirii, aflată în imediata vecinătate a râului Siret, aproape de confluenţa acestuia cu râul
Buzău. Urmează o prezentare pe scurt a evenimentelor politice şi militare care au avut legătură
cu zona Brăilei şi a luncii Siretului, pentru perioada cuprinsă între 1500 (data aproximativă a
începutului existenţei satului Mâxineni, conform cercetărilor arheologice) şi 1636/1637, când
se ridică lăcaşul de cult al mănăstirii cu acel\:\şi nume. Se insistă pe acţiunile militare întreprinse
de Ioan Vodă şi Mihai Vitezul la Brăila, datorită creşterii importanţei strategice a acestui ora.ş, după
245
Recenzii
transformarea sa în raia turcească. (în timpul lui Radu Paisie). Urmeaza o prezentare a situaţiei
economice a zonei, pentru perioada de până la începutul domniei lui Matei Basarab, autorul
descriind relaţiile comerciale ale satului Măxineni, cu centre importante de negoţ din Transilvania
(Braşov), precum şi relaţiile dintre diferiţi proprietari din acest spaţiu. Se pune, de asemenea,
problema identifică.rii corecte a unor localităţi (în cazul de faţă Voileşti cu Voineşti), aceasta în
condiţiile în care se ştie că. s-au făcut ori se pot face în continuare, numeroase confuzii. Credem
că. informaţii clarificatoare ne pot oferi doar cercetările arheologice de la faţă locului, fapt însă
aproape imposibil de realizat dacă. ne amintim numărul destul de ridicat al aşezărilor medievale
neidentificate sau identificate parţial.
Capitolul al treilea este consacrat efectiv mănăstirii. Pentru început, autorul încearcă. să
clarifice controversa iscată de data zidirii mănăstirii, în condiţiile în care pisania aşezată de ctitor,
aflată azi la Muzeul Naţional de Istorie al României, nu mai păstreaza finalul care, cu siguranţă,
continuse si informatii în acest sens. Coroborând datele oferite de documentele interne si de
' ' ' t
cronicile ţării, autorul corecteaza afirmaţiile făcute pe această temă de cercetători (C.C.Giurescu,
T.G.Bulat), restrângând perioada zidirii mănăstirii la intervalul aprilie 1636-septembrie 163 7. Con-
sider interpretarea dată de Ionel Cândea ca fiind pertinentă, deoarece se poate lua în considerare
o expediţie a lui Matei Basarab în zona luncii Siretului în vara lui 1636, împotriva lui Vasile Lupu
(vezi Hurmuzaki, VIII, p.452). În continuare, autorul prezintă domeniul mănăstirii, cu proprietăţile
componente, insistând, cu ajutorul documentelor, pe evoluţia după 1637, a acestor proprietăţi şi
pe veniturile pe care le aduceau. Cea mai mare parte a acestui capitol este rezervată
investigaţiilor arheologice. Sunt prezentate amănunţit cele 29 de intervenţii făcute, sub forma
unor secţiuni, cu datele aferente (dimensiuni, stratigrafia generală şi locală, obiective descoperite:
morminte, monede, ceramică etc.). Aceste săpături au vizat atât interiorul. cât şi exteriorul
complexului. S-au descoperit urmele primei construcţii de cult de aici ("biserică. din nuiele
lipite cu lut", demolată de meşterii lui Matei Basarab când au început noua construcţie de la
1~6/1637), precum s-au putut distinge şi celelalte două etape constructive, reprezentate de
biserica, stăreţia şi clopotniţa ridicate în timpul domniei amintite, alături de care s-au evidenţiat
şi noile construcţii făcute la 1858/ 1859 pe cheltuiala egumenului Chiprian Măxineanul. Capitolul
se încheie cu prezentarea aspectelor culturale, fiind descrisă pisania pusă de Matei Basarab,
considerată ca fiind una dintre cele mai valoroase sub aspect artistic, din această epocă.. De
asemenea, autorul prezintă şi că.rţile mănăstirii, aşa cum apar ele încă din primul catastih al
mănăstirii, datând de la 1742.
În ultimul capitol, reprezentat de concluzii, făcând o sinteză a cercetărilor sale, Ionel Cândea
încearcă. să dea răspuns celor zece întrebări puse cu două decenii înainte ( 1976) de Proiectul de
cercetare al fostei Direcţii a Patrimoniului Cultural Naţional, care pusese problema restaurării
acestui lăcaş. Aceste răspunsuri, împreună cu întregul demers ştiinţific al autorului, vine să
întregească imaginea despre singura mănăstire de pe teritoriul judeţului Brăila, aflată azi în
pericol de a dispărea cu totul.
Studiul este completat de un indice bine realizat, pentru lucrarea prorpiu-zisă, însă nu
vizeaza şi cele 103 documente anexate, referitoare la satul Măxineni şi la mănăstire. Sunt prezente
aici multe documente originale, culese din Arhivele Naţionale de la Bucureşti, printre care
amintim catastihul de la 1742 şi catagrafiile de la 1848, respectiv 185 7. Ar fi fost bine ca indicele
să fi fost realizat şi pentru aceste documente. Sunt prezentate, de asemenea, şi fotocopiile
color, precum şi transcrierile pisaniilor mănăstirii din 1636/ 1637 şi 1859. În fine, lucrarea conţine
şi o altă ilustraţie, destul de bogată, privitoare la biserica mănăstirii, planul acesteia, săpăturile'
arheologice, precum şi o prezentare a necropolei de aici, cu cele 117 morminte descoperite.
Nu lipseşte un rezumat şi lista ilustraţiilor în limba franceză. Nu în ultimul rând, amintim fotocopia
fidelă, color, a documentelor de întărire, pentru mănăstirile zidite de Matei Basarab, din 2 7
noiembrie 1640.
246
Subliniem înca o data importanţa acestei monografii, realizata cu rigurozitate de catre

un cercetător ce şi-a consacrat mulţi ani din viaţa acestui obiectiv istoric. Lucrarea se remarca
printr-o potrivita îmbinare între partea istorica şi cea arheologica, parţi care se completează.
Am dori ca şi alte manastiri importante din ţara sa beneficieze de astfel de monografii bazate
pe cercetare istorica, completata cu sapaturi arheologice, ce dezvăluie uneori secrete pe care
documentele nu le reliefează. Speram ca acest demers va fi urmat şi de alţi cercetători. În
încheiere, nu putem sa nu ne raliem şi noi dorinţei autorului legata de restaurarea completa a
acestui monument care, acum, în noile condiţii politice, ar putea fi realizata.
LAURENŢIU RĂZVAN
247
Lista abrevierilor
Abrevations bibliographique
Abkurzungen
AAH - Acta Archaeologica Academiae ScientiarumHungariae, Budapesta
AAR.MSI - Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice, Bucureşti
ActaMM - Acta Musei Moldaviae Meridionalis, Vaslui
ActaMN - Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca
AE - Archaeologiai Ertesito, Budapesta
Ali Iaşi - Anuarul Institutului de Istorie "A.D.Xenopol", Iaşi
AHA Cluj-Napoca - Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca
AHA Iaşi - Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie "A.D.Xenopol", Iaşi
AllNaţ.Cluj - Anuarul Institutului de Istorie Naţionala, Cluj
Anuar.lnst.Cercet.
Socio-Umane - Anuarul Institutului de Cercetari Socio-Umane, Sibiu
Arh .Moldovei - Arheologia Moldovei, Iaşi
BCMI - Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Bucureşti
BMI - Buletinul Monumentelor Istorice, Bucureşti
BSMR - Buletinul Societaţii Numismatice Române, Bucureşti
BSNR - Buletinul Societaţii Numismatice Române Bucureşti
CA - Cercetari Arheologice, Bucureşti
CI - Cercetari Istorice, Iaşi
DIR.C - Documente privind istoria României. C.Transilvania. sec.XI-III. I-li;
sec.XIV. I-IV. Bucureşti
DRH.C - Documenta Romaniae Historica. C.Transilvania. sec.XIV. Bucureşti.
EN - Epfemeris Napocensis, Cluj Napoca
FVL - Forschungen zur Volks- und Landeskunde, Sibiu
GZM-A - Glasnik Zentis Muzeu
Kozlemenyek - Kozlemenyek az Erdelyi Nemzeti Muzeum Erem- es Regisegtarab61,
Cluj
Materiale - Materiale şi Cercetari Arheologice, Bucureşti.
MB - Mitropolia Banatului, Timişoara
Rdel - Revista de Istorie, Bucureşti
RI - Revista istorica
RM. Ml - Revista Muzeelor. Monumente Istorice, Bucureşti
RM.MM - Revista Muzeelor. Monumente şi Muzee, Bucureşti
RMI - Revista Monumentelor Istorice, Bucureşti
RMM.MIA - Revista Muzeelor si Monumentelor. Monumente Istorice si de Arta
' '
SCIA - Studii şi Cercetari de Istoria Artei, Bucureşti
SCIV(A) - Studii şi Cercetari de Istorie Veche (şi Arheologie), Bucureşti
SCN - Studii şi cercetari numismatice
SMIM - Studii şi Materiale de Istorie Medie.
Slov.Arch. - Slovenska Archeologia, Nitra
248
ISSN 1224-8304
Tehnoredactare: S.C. lnterGraf SRL Resita

Tiraj: 400 exemplare Apărut: 1998
..
Tiparul executat la S.C. InterGraf SRL Reşiţa
România

02 Arheologia Medievala II 1998 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

02 Arheologia Medievala II 1998 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

Asociaţia Arheologilor Medievişti din

Pentru orice corespondenţă legată de Pentru orice corespondenţă legată de

ADRIAN ANDREI RUSU, Arheologia cetăţilor medievale ale Transilvaniei ..................... „. 5

EUGEN S.TEODOR, Introducere în volumetria ceramicii secolului VI la nordul

ANCA PĂUNESCU, ELENA RENŢA, Aşezarea medieval timpurie de la Bucu, judeţul

ZENO-KARL PINTER, Im Miereschtal entdeckte Bewaffungsstucke und Teile militari-

Spa,fiul nord-est-c,arpatic În mileniul Întunec,at. Coordonator Victor Spinei. laşi,

Arheologia cetăţilor medievale

ADRIAN ANDREI RUSU

/. Necesitatea. De la romantism încoace, castelologia transilvană

înaintea arheologului, în cetate au operat, cu rezultate distructive incalculabile, căutătorii de

şi nici nu au fost făcute consolidări ori restaurări.

respectiv Arad-Vladimirescu, Biharia, Cluj-Mănăşturul, Dăbîca, Moldoveneştiul, Şirioara, nu au

Banat. Reşiţa, 1996, p. 77-82.

,„. Vezi voi. Castrum Bene. Gdansk. V, 1996, passim.

RMM.1\il/A. 50, nr. 1. 1981. p.34-44.

Un mare capitol, rămas extrem de deficitar, este şi acela al fortificaţiilor de pământ

sensibilizat pentru protecţia patrimoniului îngropat. Nu trebuie să ne mire faptul că întrega

Die Archaologie der mittelalterlichen Festungen

wurde. Die bemerkenswertesten archăologischen Forschungen wurden nach 1948 gemacht.

Menschen gGltigen Elemente sammeln sollen.

PI. I. Cetati mentionate în text

Introducere în volumetria ceramicii secolului VI

,, Enciclopedia civiliza,tfei romane. Bucureşti, 1992, titlul măsurile penrru volum.

reprezentând jumătate de amphora, echivalentul a t 3,098 I; amphora - echivalentul a 26, t 98

Gruparea complexelor de la Ciurel în două serii - numite de aici seria A (compatibilă cu

Volume totale deduse (Dâmbovita

Volumele superioare pe vase întregi şi pe cele fragmentare nu corespund întru totul, pe

Volume totale deduse (Arealul Vedea, ceramică lucrată cu mâna).

recipiente întregi toate recipientele cuv .s.

Comentând factorii de multiplicare. ar fi de spus în primul rând că ceea ce am numit dasă de

clase pe vase volum total

se susţin,cu minime corecţii.

30 Dulceanca li (Suzana Dolinescu-Ferche, Contribution archeologique sur la continuite daco-romaine. DulceanCil,

împrumut al unor forme tipice altor clase de volum.

Volume totale deduse (Korceak VII). Tabel sinoptic.

recipiente întregi (fig. l 7) toate recipientele cu v .s. (fig. 19)

1) [0,28, O, 76] 0,437 1, 143 0,382 0,515 1,347

Tabel comparativ asupra frecvenţei şi mărimii

KORCEAK VII DÂMBOVfŢ A (seria A) VEDEA

1 29,8 1,347 32,8 0,640 19,7 0,336

Tabelul şi graficele de la figura 20 nu aveau alt scop decât de a sintetiza datele

Introduction in the pottery's volume from VJth

Figura 2. Procedura de mediere a suprafeţei

"':-- --- - ----- -- ---------- -

Figu ra 3 . Schema de calcul al volumului

0.5 1 1.5 2 2.5 3

Figura 4 . Repartiţia grupelor morfologice pe

Figura 5. Repartiţia grupelor morfologice

+ Gr.1 'Figura 6. Grupe morfologice

0.5 1.5 2 2.5 3

Figura 7. Dulceanca IV:

Figura 8 . Clasele volumetrice nu pot fi intuite integral din dimensiuni.

1 +--,~~--+------+-1 6. SOLDAT GHIVAN

Figura 1O. Comparaţia

90 100 110 120 130 140 150 160

---- 1/10 diametru

Figura 16. Diagrama volumelor superioare şi a diametrelor la gură în arealul Vedea.

Figura 19. Diagrama volumelor superioare şi a diametrelor I.a gură

Figura 23 . Diamet re diferite - volume diferite.

Aşezarea medieval timpurie de la Bucu,

' D/R.B. XVI, IV, p.463, nr. 456.