Ramses al II-lea – Cel mai mare 

faraon

A trăit 96 de ani, dintre care 67 i-a petrecut pe tronul Egiptului. A purtat

nenumărate războaie, a ridicat clădiri colosale şi a avut nenumărate femei. El a fost Ramses II – cel mai
mare faraon al Egiptului Antic.

Ramses II a urcat pe tronul Egiptului în anul 1279 î.Hr., imediat după moartea tatălui său, Seti I. Era
deja un bărbat de 29 de ani, îndeajuns de înţelept ca să ştie că „pentru a ajunge un mare faraon, trebuie să
fii un războinic curajos, un constructor măreţ, un scrib educat şi un preot pios”, cum nota el însuşi pe un
papirus. Până să devină un astfel de conducător, Ramses avea însă de rezolvat o gravă problemă de
legitimitate: mama sa, Tuya, nu avea sânge regal, fiind o simplă concubină din harem. (Mai târziu,
Ramses o va descrie, denaturând adevărul, drept soţie a lui Seti şi regină). Pentru a compensa acest
neajuns, tânărul şi-a construit reputaţia unei fiinţe extraordinare, care urma să aibă un destin divin. Acest
deziderat existenţial şi dragostea obsedantă pentru soţia sa, Nefertari, au fost cele două coordonate
majore care i-au marcat lunga viaţă.

Imediat după accederea la tron, Ramses II a întemeiat o nouă capitală – lângă Avaris, palatul de vara al
tatălui său -, pe care a numit-o Pi Ramesse Aa-nakhtu (Casa lui Ramses, cel prea iubit de Amun şi
copleşit de victorii).