CUPRINS

Agument...................................................................................................2
Introducere:..........................................................................................................4
Capitolul I:Aspecte teoretice privind relaţiile economico-financiare cu furnizorii
şi clienţii la societăţile comerciale.......................................................................7
1.1.Creanţe şi datorii............................................................................7
1.2.Feluri de creanţe şi datorii. ............................................................9
1.3.Furnizori ......................................................................................10
1.4.Clienţi...........................................................................................12

Capitolul II:Reflectarea în contabilitate a decontărilor cu furnizorii şi clientii..14

2.1.Contabilitatea furnizorilor......................................................................14
2.1.1.Contabilitatea furnizorilor.........................................................14
2.1.2.Contabilitatea furnizorilor de imobilizări..................................16
2.1.3.Contabilitatea efectelor de plătit................................................16
2.1.4.Contabilitate furnizorilor-facturi nesosite.................................18
2.1.5.Contabilitatea furnizorilor debitori............................................18
2.2.Contabilitatea operaţiilor privind decontările cu clienţii.......................19
2.2.1.Contabilitatea clienţilor.............................................................20
2.2.2.Contabilitatea efectelor de primit..............................................21
2.2.3.Contabilitatea clienţilor incerţi..................................................21
2.2.4.Contabilitatea clienţilor-facturi de întocmit..............................22
2.2.5.Contabilitatea clienţilor creditori...............................................23
Prezentarea societăţii S.C.LUCAS S.R.L...........................................................25
Monografie contabilă .........................................................................................27
Bibliografie.........................................................................................................33
Anexe....................................................................................................................

1
 Contabilitatea este singura ştiinţa care poate oferi informaţii precise cu
privire la o întreprindere, la un moment dat,cu ajutorul înregistrărilor operaţiilor
economice. În orice moment cu ajutorul contabilităţii,putem avea imagine clară
asupra societăţii,întrucât toate operaţiile economice sunt înregistrate în momentul
înfăptuiri lor şi pot fi verificabile.
Contabilitatea este principalul instrument de cunoaştere,gestiune, control al
patrimoniului unei întreprinderi precum şi al rezultatelor obţinute Furnizarea
informaţiilor necesare stabilirii patrimoniului şi întocmirii balanţelor financiare şi
bilanţului contabil se bazează pe Legea contabilităţii /din 1991,articolul2.
Liceanul va constata că disciplina numită contabilitate cuprinde un
limbaj aproape particular,în care îşi fac loc termeni şi cunoştinţe de economie.
Tocmai aceşti termeni fac din contabilitate un domeniu al practicilor şi de gestiune
către care mulţi dintre noi se îndreaptă astăzi.
Lucrarea de faţă, este orientată către latura aplicativă şi este elaborată pe
baza prevederilor Legii contabilităţii numărul 82/1991.Cuprinde o arie largă de
operaţii contabile,aplicaţii practice pe clase de conturi şi studii de caz necesare
oricărei întreprinderi,indiferent de obiectul de activitate .
În lucrarea de faţă, am realizat o clasificare a veniturilor,după provenienţa
lor, şi am încercat să dau o definiţie a ceea ce înseamnă contabilitate,în măsura în
care am înţeles această disciplină. Această lucrare este adresată tuturor celor ce
doresc să-ţi însuşească contabilitatea,celor ce o studiază elevi,profesori, şi celor
interesaţi.
În speranţa că nu am folosit un limbaj străin şi că lucrarea acesta va fi
accesibilă tuturor şi folositoare celor care vor păşi în tainele acestei
discipline,recomand această lucrare ca fiind o notă informativă asupra a ceea ce este
contabilitatea.

2
Contabilitatea
Datoriilor
şi
Creanţelor
Comerciale

3
 Introducere

“Contabilitatea este un instrument, dar unul foarte special : este un

sistem de informaţii ce are ca obiectiv, în scopuri multiple şi puţin cunoscute de
contabilul însuşi, de a reprezenta (reflecta) întreprinderea.”1
Cultura economică nu este un lux, ci o necesitate. De problemele
economiei sunt legate, indestructibil, cele mai arzătoare probleme ale istoriei.
Cultura economică rămâne un bun social.
Între disciplinele fundamentale cu caracter instructiv-educativ se înscrie,
firesc, şi ştiinţa contabilităţii. Contabilitatea este ştiinţa care a contribuit pentru
prima oară la afirmarea organizării şi conducerii ştiinţifice.
„Contabilitatea a creat un curent , o mentalitate, aceea a ordinii; ea a
cimentat pe bolta vieţii economice domnia prevederii şi a echilibrului financiar.
Contabilitatea a facilitat tranziţia spre omul economic modern.” 2
Calculele contabile aduc lumină în labirintul vieţii sociale economice şi
acolo unde activităţile fac inaccesibilă ivirea acesteia.
Societatea comercială, pe baza datelor contabile, îşi analizează riscul
afacerilor cu partenerii, clienţi şi furnizori, riscul participaţiei la asociere sau la
investiţie în valori mobiliare, riscul pieţei valutare în cadrul relaţiilor cu
parteneri străini.
Asumarea riscului, comparativ cu profitul obţinut, îi relevă investitorului
tabloul real al afacerilor pe care îl compară cu afaceri de aceeaşi natura
efectuate de alţi investitori.
Ca formă principală a evidenţei economice, contabilitatea înregistrează,
urmăreşte şi controlează numai acele laturi ale activităţii care pot fi exprimate
valoric cu ajutorul etalonului bănesc. Ea se circumscrie unităţilor patrimoniale.
Pentru realizarea obiectivului ei de studiu, contabilitatea trebuie să
îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi evidenţa economică, deosebindu-se de
celelalte componente ale acestei evidenţe prin câteva particularităţi, cum ar fi
faptul că înregistrează numai acele operaţii economice efectuate şi numai pe
bază de documente justificative; foloseşte, în principal, etalonul bănesc şi
numai ca o completare utilizează etaloanele cantitative; are un obiect propriu de
cercetare, folosind totodată o metodă proprie de cercetare a acestui obiectiv.
Literatura de specialitate, de-a lungul timpului, a elaborat o serie de
interpretări şi variante de prezentare cu privire la obiectul de studiu al
contabilităţii. Principalele concepţii referitoare la acesta sunt:

1
Collase Bernard ,Contabilitate generală,Editura Moldova,ediţia a IV-a,Iaşi
2
Rusu T.,Teorii şi sisteme de conducere a contabilităţii pe plan mondial,Editura Rotaprint,IP Iaşi,1975, pag. 41

4
  concepţia juridică;
 concepţia economică;
 concepţia financiară.
Conform concepţiei juridice, în obiectul de studiu al contabilităţii este
inclus patrimoniul. Ca urmare, contabilitatea este ştiinţa care elaborează
procedeele de evidenţă, calcul, analiză şi control în expresie valorică a
existenţei şi stării, precum şi a mişcării şi transformării patrimoniului.
Autonomia subiecţilor participanţi la circuitul economic impune
separarea patrimoniului, a averii şi a rezultatelor, pe titulari de patrimoniu şi pe
perioade de gestiune.
Pentru ca un patrimoniu să existe sunt necesare două elemente
interdependente, şi anume: o persoană fizică sau juridică, ca subiect de drepturi
şi obligaţii, şi obiectele de drepturi şi obligaţii (bunurile economice evaluate pe
bani). Deci patrimoniul este format din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu
valoare economică, aparţinând unei persoane fizice sau juridice (unui subiect de
drept), precum şi din totalitatea bunurilor (obiectelor) la care se referă.
Concepţia economică consideră că obiectul contabilităţii îl constituie
elaborarea şi aplicarea procedeelor de evidenţă, calcul, analiză şi control, în
expresie valorică a existenţei şi stării şi a mişcării şi transformării capitalului.
Capitalul este studiat atât din punctul de vedere al modului concret în
care bunurile economice se investesc, se întrebuinţează, se consumă şi se
înlocuiesc, cât şi al modului de procurare şi dobândire al acestor bunuri.
Având în vedere primul aspect, capitalul se împarte în capital fix sau
active imobilizate şi capital circulant sau active circulante, iar în funcţie de
modul de procurare şi dobândire a bunurilor, avem capital propriu şi capital
străin, împrumutat sau atras.
Concepţia financiară consideră că obiectul de studiu al contabilităţii îl
constituie elaborarea şi aplicarea procedeelor de evidenţă, calcul, analiză şi
control în expresie valorică a existenţei şi stării, precum şi a mişcării şi
transformării resurselor economice.
Şi resursele sunt abordate din două puncte de vedere, şi anume: al
modului de utilizare sau întrebuinţare după care se deosebesc utilizări durabile
sau permanente şi utilizările ciclice sau temporare; după originea sau
provenienţa resurselor, contabilitatea delimitează resurse permanente sau
durabile şi resursele temporare.
Obiectivul fundamental al contabilităţii îl reprezintă furnizarea de
informaţii care să ofere o imagine fidelă asupra patrimoniului, asupra evoluţiei
şi performanţelor situaţiei financiare şi a rezultatelor, în scopul utilizării
acestora de către diferite categorii de utilizatori interni şi externi cu ocazia luării
unor decizii economice. Imaginea fidelă nu trebuie confundată cu o copie

5
exactă a realităţii economice, ci este reprezentată de imaginea în care se poate
avea încredere, căreia i se poate acorda credit.
„Confruntată cu mediul economic şi social în plină transformare,
contabilitatea se caută pe sine, se caută prin raportare la viitor, examinându-şi
trecutul şi prezentul. O asemenea mişcare are loc între empirism şi raţional,
între tehnici şi conceptualizări, între nevoia de universal şi nevoia de specific,
între internaţional şi naţional, între juridic şi economic, între pecuniar şi
social.”3
Lucrarea de faţă are ca temă „Contabilitatea datoriilor si creanţelor
comerciale şi este structurată pe două capitole:

 Aspecte teoretice privind relaţiile economico-financiare cu furnizorii şi

clienţii.
 Reflectarea în contabilitate a decontărilor cu furnizorii şi clienţii.

3
Oprea Călin, Ristea Mihai,Bazele contabilităţii,Editura Naţional,Colecţia Economică,2000, pag. 5

6
Capitolul I: Aspecte teoretice privind relaţiile
economico-financiare cu furnizorii şi clienţii la
societăţile comerciale

1.1.Creanţe şi datorii

În cadrul activităţii sale, unitatea patrimonială este angajată într-o

multitudine de relaţii juridice, de natură patrimonială cu persoane fizice şi cu
persoane juridice care intervin în derularea operaţiilor economice şi financiare.
După influenţa pe care această relaţie o transmite în patrimoniul
întreprinderii, se disting două categorii de relaţii cu terţii:
 relaţii de natura datoriilor;
 relaţii de natura drepturilor de creanţă.
Dicţonarul explicativ al limbii române defineşte noţiunea de „creanţă” ca
fiind „dreptul creditorului de a pretinde de la un debitor să dea, să facă sau să nu
facă ceva.”
O altă definiţie stabileşte pentru creanţă următoarea accepţiune:
„activitatea care stabileşte acest drept.”
Creanţele, numite şi valori în curs de decontare, reprezintă valorile
economice avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane fizice
sau juridice şi pentru care urmează să primească un echivalent valoric. Acest
echivalent poate reprezenta o sumă de bani, o lucrare sau un serviciu. Toate
persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de valoarea avansată şi care
urmează să dea echivalentul corespunzător sunt definite generic prin noţiunea
de debitori.
Deci, debitorul reprezintă persoana care, în cadrul unui raport
patrimonial, a primit o valoare şi urmează să dea un echivalent valoric sau o
contraprestaţie.
In „Planul de conturi general” al unităţii patrimoniale există o clasă a
conturilor de creanţe. Conturile din această clasă evidenţiază relaţiile de
decontare cu clienţii şi cu alte terţe persoane privind creanţele unităţii
patrimoniale.

7
 Preţul de evaluare şi înregistrare a creanţelor este egal cu suma de
lichidităţi încasată pentru valoarea de întrebuinţare a valorilor economice
avansate.
Conturile de creanţe au funcţia contabilă de activ. In debitul lor se
înregistrează apariţia creanţelor asupra terţilor privind creditele comerciale,
efecte de primit, avansurile şi aconturile acordate de titluri de participare
deţinute din operaţiile privind capitalul subscris şi nevărsat. Se creditează la
decontarea creanţelor.
Soldul conturilor este debitor şi reprezintă creanţele unităţii asupra
terţelor persoane.
A doua categorie de relaţii pe care o poate avea o întreprindere în timpul
desfăşurării activităţii o reprezintă cea de natura datoriilor.
Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte noţiunea de „datorii” ca
fiind „suma de bani sau orice alt bun datorat cuiva” sau „obligaţie legală sau
morală”.
Persoanele fizice şi juridice faţă de care unitatea are obligaţii băneşti sunt
denumite generic „creditori”. Definit astfel, creditorul reprezintă persoana care,
în cadrul unui raport patrimonial, a avansat o valoare economică şi urmează să
primească un echivalent valoric sau o contraprestaţie.
Datoriile reprezintă angajamente financiare ale debitorilor cu privire la
sume de bani cuvenite creditorilor pentru materiale, mărfuri, servicii, bani
primiţi. In„Planul de conturi general” al întreprinderii există o grupă a
conturilor care reflectă datoriile comerciale.
Conturile de datorii evidenţiază fondurile furnizate de terţi pentru care
unitatea trebuie să acorde o prestaţie sau echivalentul valoric. Preţul de evaluare
şi înregistrare a datoriilor este egal cu suma de lichidităţi (sau echivalent de
lichidităţi) plătite pentru valoarea de întrebuinţare a contra-prestaţiei acordată
de terţi.
Datoriile fiind elemente de pasiv, conturile au funcţie contabilă de pasiv.
Se creditează cu datoriile create faţă de terţi. Se debitează la decontarea
datoriilor.
Soldul este creditor şi reprezintă datorii în curs de decontare.

8
1.2.Feluri de creanţe şi datorii

In contextul desfăşurării activităţii, un agent economic intra în relaţii cu

alţi agenţi economici, atât interni, cât şi externi. Aceste relaţii generează
rapoarte de drepturi şi obligaţii. Aceste rapoarte diferă, după natura lor fiind
rapoarte comerciale, financiare, sociale. Aceste rapoarte se soluţionează pe
calea decontărilor.
Decontările, din punctul de vedere al patrimoniului reflectat în
contabilitate, îmbracă două forme:
 creanţe;
 datorii.

Creanţele

Creanţele sau drepturile unei unităţi patrimoniale pot fi grupate după mai
multe criterii4:
a) după natura lor pot fi:
-creanţe comerciale;
-creanţe financiare.
b) după timpul în care trebuie soluţionată decontarea:
-creanţe pe termen scurt;
-creanţe pe termen lung.
c) după conţinutul economic:
-creanţe asupra clienţilor;
-creanţe asupra furnizorilor;
-creanţe generate de utilizarea şi deţinerea unor efecte de comerţ;

-creanţe asupra unor debitori diverşi.

4
Voica V.,Contabilitatea-principii şi aplicaţii practice privind noul sistem contabil modern, Editura Euronion,
Oradea

9
 Datoriile

Datoriile sau obligaţiile reprezintă angajamente financiare ale debitorilor

cu privire la sume de bani cuvenite creditorilor pentru materiale, mărfuri,
servicii, bani primiţi5.

Datoriile se clasifică astfel:

a) după natura lor:
-datorii comerciale;
-datorii financiare;
-datorii fiscale;
-datorii salariale;
-datorii sociale;
-alte datorii.
b)după perioada de timp în care se stinge datoria:
-datorii pe termen scurt;
-datorii pe termen lung.
c)după conţinutul economic:
-datorii faţă de furnizori;
-datorii faţă de clienţi;
-datorii faţă de bugetul statului;
-datorii faţă de salariaţi;
-alte datorii.

1.3.Furnizori

Furnizorii societăţilor comerciale sunt persoane fizice sau juridice care

vând bunuri materiale, efectuează lucrări sau prestează servicii acestora în
schimbul unor plăţi sau contraprestaţii.
In contabilitate, furnizorii reprezintă datorii faţă de terţi rezultate în urma
cumpărării pe credit a bunurilor, lucrărilor sau serviciilor necesare desfăşurării

5
Idem

10
activităţii întreprinderii. In cazul acestei forme de cumpărare, decontarea între
furnizor şi unitatea patrimonială cumpărătoare intervine ulterior.
Pentru evidenţa in contabilitate a datoriilor comerciale pe care
întreprinderea şi le creează în calitatea sa de beneficiar de bunuri materiale
(materii prime, materiale consumabile, mărfuri), lucrări şi servicii, se folosesc,
după caz, conturile: 401 „Furnizori”
404 „Furnizori de imobilizări”
408 „Furnizori-facturi nesosite”.
Datoriile se înregistrează în contabilitatea societăţilor comerciale pe baza
documentelor de livrare emise de furnizori, pe baza facturilor şi avizelor de
însoţire a mărfii.

Decontarea datoriilor faţă de furnizori se poate face astfel:

a) prin achitarea imediată a facturilor în numerar şi cu instrumente de plată

corespunzătoare formelor de decontare (achitare) aplicate;
b) pe baza creditului comercial acordat de furnizor, în care scop
„beneficiarul” emite furnizorului un bilet la ordin sau acesta acceptă cambia
emisă de furnizor.
Aceste înscrisuri, numite efecte comerciale, sunt titluri negociabile care
reprezintă creanţe la vedere sau pe termen scurt, în beneficiul persoanelor care
le posedă.
Operaţiunile privind cumpărările de bunuri, executările de lucrări şi
prestările de servicii efectuate pe baza efectelor de comerţ se înregistrează în
contabilitate în conturile: 403 „Efecte de plătit”
405 „Efecte de plătit pentru imobilizări”.
Efectele comerciale de plată reprezintă titluri de valoare care atestă
obligaţia de plată a întreprinderii în cadrul relaţiilor de decontare cu furnizorii.
Avansurile acordate furnizorilor şi creanţele din ambalaje şi alte
bunuri de primit de la aceştia se înregistrează în contabilitate cu ajutorul
contului ;
409 „Furnizori debitori”.
„Regulamentul privind aplicarea Legii Contabilităţii” precizează referitor
la contabilitatea furnizorilor următoarele:
„Efectele comerciale scontate neajuns la scadenţă se înregistrează
într-un cont în afara bilanţului şi se menţionează în anexa la bilanţ.
Efectele de comerţ trebuie să îndeplinească condiţii de formă şi
fond prevăzute de reglementările în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi
anulată sau contestată.

11
 Datoriile unităţii patrimoniale se înregistrează în contabilitate la
valoarea lor nominală. Datoriile în devize se înregistrează în contabilitate în lei,
la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operaţiilor.
Diferenţele de curs valutar, între data înregistrării datoriilor în
devize şi data plăţii lor, se înregistrează ca o cheltuială sau un venit financiar,
după caz.
Contabilitatea furnizorilor se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare
persoană fizică sau juridică. In acest sens, în contabilitatea analitică, furnizorii
se grupează în interni şi externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată:

 termen lung – peste 5 ani;

 termen mediu – de la 1 la 5 ani;
 termen scurt – sub 1 an.

In cadrul conturilor de furnizori se grupează distinct datoriile din

tranzacţiile cu clauză de rezervă de proprietate. De asemenea, în contabilitatea
analitică se grupează distinct furnizorii şi clienţii la care unitatea patrimonială
deţine titluri de participare.”

1.4.Clienţi

Clienţii societăţilor comerciale sunt persoane fizice sau juridice care

cumpără bunuri materiale, lucrări sau servicii care fac obiectul activităţii
societăţii comerciale vânzătoare.
In contabilitate, clienţii reprezintă creanţele faţă de terţi determinate de
vânzarea bunurilor, lucrările sau serviciile care fac obiectul activităţii
întreprinderii In cadrul acestei forme de vânzare, decontarea între întreprindere
şi client intervine ulterior.
Evidenţa creanţelor unităţii patrimoniale izvorâte din livrări de produse
şi mărfuri, din executări de lucrări şi din prestaţii de servicii se ţine cu
ajutorul conturilor: 4111 „Clienţi”,
4118 „Clienţi incerţi sau în litigiu”,
418 „Clienţi-facturi de întocmit”.

12
 Cu ajutorul contului 4111 „Clienţi” se ţine evidenţa decontărilor cu
clienţii interni sau externi pentru bunurile materiale vândute, lucrările
executate şi serviciile prestate pe bază de facturi.

„Creanţele unităţii patrimoniale se înregistrează în contabilitate la

valoarea nominală. Creanţele în devize se înregistrează în lei, la cursul de
schimb în vigoare la data efectuării operaţiilor.
In cazul apariţiei de diferenţe de curs valutar între data înregistrării
creanţelor în devize şi data încasării, se înregistrează ca o cheltuială sau venit
financiar, după caz.
In cazul conturilor de clienţi, se grupează distinct creanţele izvorâte din
tranzacţiile cu clauze de rezervă de proprietate.”6
Pentru evidenţa creditului comercial acordat clienţilor se foloseşte
contul - 413 „Efecte de primit”. Efectele de primit se folosesc pentru evidenţa
drepturilor de creanţa stabilite pe bază de efecte comerciale rezultate din
relaţiile cu clienţii.
Aşadar, în conturile de efecte de primit se înregistrează, în contabilitatea
unităţii patrimoniale, operaţii privind vânzările de bunuri, executările de lucrări
şi prestările de servicii efectuate pe baza efectelor de comerţ.
Pentru reflectarea creanţelor faţă de clienţii a căror solvabilitate nu
este certă sau cu care întreprinderea este în litigiu, se utilizează un cont
distinct 4118 „Clienţi incerţi sau în litigiu”.
„Creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate.”7
In cazul produselor, lucrărilor şi serviciilor, livrate, executate şi prestate,
pentru care factura se va întocmi ulterior, acestea se vor înregistra în contul 418
„Clienţi-facturi de întocmit”.
Evidenţa în contabilitatea a avansurilor primite de la clienţi şi a
datoriilor pentru ambalaje şi alte bunuri de livrat acestora, se ţine în conturi
distincte. Deci, în situaţiile în care clienţii efectuează plata în avans pentru
comenzi de bunuri, lucrări şi servicii şi pentru datoriile pentru ambalaje,
acestea se înregistrează în contul 419 „Clienţi creditori”.
Inregistrările în conturile de clienţi se fac pe baza facturii, ca document
justificativ şi sunt justificate de faptul că plata efectivă a contravalorii bunurilor,
lucrărilor şi serviciilor are loc de multe ori ulterior întocmirii facturii.

6
Regulamentul privind aplicarea Legii Contabilităţii
7
Idem

13
Capitolul II. Reflectarea în contabilitate a
decontărilor cu furnizorii si clienţii

2.1.Contabilitatea operaţiilor privind decontările cu

furnizorii

In calitatea sa de beneficiar de bunuri materiale (materii prime, materiale

consumabile, mărfuri) , de lucrări şi de servicii, întreprinderea îşi creează în
relaţiile cu alţi agenţi economici, datorii şi în anumite cazuri creanţe comerciale.
Pentru evidenţa acestor datorii, şi uneori creanţe, se folosesc, după caz,
conturile din grupa 40 „Furnizori şi conturi asimilate”.
Astfel, conturile 401 „Furnizori”,
403 „Efecte de plătit”,
404 „Furnizori de imobilizări”,
405 „Efecte de plătit pentru imobilizări”,
408„Furnizori-facturi nesosite”, reflectă datoriile
comerciale,
iar contul 409 „ Furnizori-debitori” reflectă creanţe comerciale.
Primele cinci conturi sunt conturi de pasiv şi evidenţiază în creditul lor
datoriile comerciale create, iar în debit stingerea acestora, odată cu plata lor,
soldul lor reflectând datoriile existente la un moment dat. Ultimul cont este un
cont de activ şi evidenţiază în debitul lui creanţele comerciale apărute, iar în
credit stingerea acestora, odată cu încasarea lor, soldul acestui cont reflectând
creanţele la un moment dat.
Principalul document pe baza căruia se înregistrează în contabilitate
obligaţia faţă de furnizori este factura. Valoarea de înregistrare va fi cea înscrisă
în factură, diminuată cu eventualele reduceri acordate de furnizori (reduceri
comerciale). Pentru plata imediată sau în termen foarte scurt, există posibilitatea
ca furnizorul să acorde o reducere cu caracter financiar, care va reprezenta
pentru cumpărător un venit.

2.1.1.Contabilitatea furnizorilor
Evidenţa decontărilor cu furnizorii se ţine cu ajutorul contului 401
„Furnizori”, pentru aprovizionările de bunuri, lucrări executate sau servicii
prestate.

14
 Contul 401 „Furnizori” este un cont de pasiv.
In creditul contului 401 „Furnizori” se înregistrează:
 valoarea la preţ de cumpărare sau prestabilit a materiilor prime şi
materialelor consumabile, obiectelor de inventar, animalelor tinere şi la
îngrăşat, a mărfurilor şi ambalajelor intrate în patrimoniu, achiziţionate
cu titlu oneros de la terţi pe bază de factură, precum şi diferenţele de preţ
nefavorabile aferente, în cazul în care evidenţa acestora se ţine la preţuri
prestabilite ;
 diferenţele nefavorabile de curs valutar, aferente furnizorilor neachitaţi
la închiderea exerciţiului;
 reluarea diferenţelor favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea
exerciţiului precedent ;
 valoarea materialelor nestocate aprovizionate, incluse direct pe cheltuieli,
consumul de energie şi apă ;
 valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate la
furnizori ;
 valoarea lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de terţi ;
 valoarea facturilor primite în cazul în care acestea au fost evidenţiate
anterior ca facturi nesosite ;
 taxa pe valoarea adăugată înscrisă în facturile furnizorilor ;
 valoarea timbrelor fiscale şi poştale, biletelor de tratament şi călătorie şi a
altor valori achiziţionate.
In debitul contului 401 „Furnizori” se înregistrează:
 plăţile efectuate către furnizori ;
 reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar înregistrate la
închiderea exerciţiului ;
 valoarea biletelor la ordin sau cambiilor subscrise acceptate de furnizori ;
 diferenţe valutare de curs valutar aferente datoriilor către furnizori externi
 valoarea avansurilor virate furnizorilor cu ocazia regularizării plăţilor cu
aceştia ;
 diferenţele favorabile de curs valutar aferente facturilor neachitate la
închiderea exerciţiului ;
 sumele nete achitate colaboratorilor şi impozitul reţinut ;
 valoarea sconturilor obţinute de la furnizori ;
 valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire predate
furnizorului.
Soldul creditor reprezintă obligaţia de plată faţă de furnizori.

15
2.1.2.Contabilitatea furnizorilor de imobilizări

Evidenţa decontărilor cu furnizorii de imobilizări se ţine cu ajutorul

contului 404 „Furnizori de imobilizări”.
Documentele pe baza cărora se înregistrează în contabilitate obligaţiile
faţă de furnizorii de imobilizări sunt: factura, contractul de vânzare-cumpărare,
procesul verbal de recepţie a mijlocului fix.
Contul 404 „Furnizori de imobilizări” ţine evidenţa obligaţiilor de plată
faţă de furnizorii de imobilizări corporale sau necorporale.
Contul 404 „Furnizori de imobilizări” este un cont de pasiv.
In creditul contului se înregistrează:
 diferenţele nefavorabile de curs valutar, înregistrate la închiderea
exerciţiului, aferente datoriilor către furnizorii de imobilizări ;
 reluarea diferenţelor favorabile aferente furnizorilor de imobilizări
înregistrate la închiderea exerciţiului ;
 valoarea imobilizărilor facturate de furnizori, a serviciilor prestate sau a
lucrărilor executate de terţi pentru realizarea unor imobilizări ;
 taxa pe valoarea adăugată înscrisă în factura furnizorilor de imobilizări.
In debitul contului se înregistrează:
 diferenţe favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizorii de
imobilizări ;
 diferenţe favorabile de curs valutar aferente furnizorilor de imobilizări
neachitate la închide-rea exerciţiului ;
 sumele achitate furnizorilor de imobilizări ;
 valoarea efectelor comerciale subscrise, acceptate de furnizorii de
imobilizări ;
 reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar, înregistrate la
închiderea exerciţiului, aferente datoriilor către furnizorii de imobilizări.
Soldul contului reprezintă sumele datorate furnizorilor de imobilizări.

2.1.3.Contabilitatea efectelor de plătit

Evidenţa obligaţiilor de plată faţă de furnizori şi faţă de furnizorii de
imobilizări, stabilite pe bază de efecte comerciale (cambie, bilet la ordin) se ţine
cu ajutorul conturilor 403 „Efecte de plătit”
405 „Efecte de plătit pentru imobilizări”
Contul 403 „Efecte de plătit” este un cont de pasiv.

16
 In creditul contului se înregistrează:
 valoarea acceptată a biletelor la ordin sau a cambiilor subscrise ;
 diferenţele nefavorabile de curs valutar la închiderea exerciţiului,
aferente datoriilor faţă de furnizorii externi, exprimate în devize, ce
urmează a se deconta pe bază de efecte comerciale;
 reluarea diferenţelor favorabile de curs valutar aferente efectelor de plată
exprimate în devize, înregistrate la închiderea exerciţiului.

In debitul contului se înregistrează:

 diferenţele favorabile de curs valutar constatate la lichidarea efectelor de

plată în devize ;
 diferenţele de curs valutar aferente efectelor de plată neachitate la
închiderea exerciţiului ;
 plăţile efectuate la scadenţă pe bază de efecte comerciale ;
 reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar înregistrate la
închiderea exerciţiului, aferente datoriilor către furnizori, ce se
decontează pe bază de efecte comerciale.
Soldul creditor al contului reprezintă valoarea efectelor de primit.

Contul 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări” este un cont de pasiv.

In creditul contului se înregistrează:
 reluarea diferenţelor favorabile de curs valutar aferente efectelor de plată
pentru imobilizări neachitate la închiderea exerciţiului ;
 valoarea acceptată de către furnizorii de imobilizări a cambiilor sau
biletelor la ordin subscrise ;
 diferenţele nefavorabile de curs valutar înregistrate la închiderea
exerciţiului, aferente datoriilor către furnizorii de imobilizări, ce se
decontează pe baza efectelor comerciale.
In debitul contului se înregistrează:
 diferenţele favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizorii de
imobilizări ;
 diferenţele favorabile de curs valutar aferente efectelor de plată pentru
imobilizări, exprimate în devize, la închiderea exerciţiului ;
 plăţile efectuate către furnizorii de imobilizări pe bază de efecte
comerciale, la scadenţa acestora ;
 reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar înregistrate la
închiderea exerciţiului, aferente datoriilor către furnizorii de imobilizări
ce se decontează pe bază de efecte comerci-ale.

17
 Soldul contului reprezintă valoarea efectelor de plătit pentru
imobilizările achiziţionate.

2.1.4.Contabilitatea furnizorilor-facturi nesosite

Evidenţa decontărilor cu furnizorii pentru aprovizionările de bunuri,

lucrările executate şi prestările de servicii, pentru care nu s-au primit facturi, se
ţine cu ajutorul contului 408 „Furnizori-facturi nesosite”.
Contul 408 „Furnizori-facturi nesosite” este un cont de pasiv.
In creditul contului se înregistrează:
 reluarea diferenţelor favorabile de curs valutar aferente datoriilor către
furnizori ;
 valoarea bunurilor aprovizionate, a lucrărilor executate sau a serviciilor
prestate de către furnizori ;
 diferenţele nefavorabile de curs de curs valutar înregistrate la închiderea
exerciţiului, aferente datoriilor către furnizori, pentru care nu s-au primit
facturile.
In debitul contului se înregistrează:
 valoarea facturilor sosite ;
 diferenţele favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea
exerciţiului, aferente datoriilor către furnizori, pentru care nu s-au primit
facturile ;
 reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar, înregistrate la
închiderea exerciţiului anterior, aferente datoriilor către furnizori, pentru
care nu s-au primit facturile.
Soldul contului reprezintă sumele datorate furnizorilor pentru care nu s-
au primit facturi.

2.1.5.Contabilitatea furnizorilor debitori

In relaţiile societăţii cu furnizorii, apar situaţii în care se trimit în avans

sume de bani către aceştia, reprezentând bunuri, lucrări şi servicii ce urmează a
fi livrate, executate sau prestate.

18
 Evidenţa avansurilor acordate furnizorilor pentru livrări de bunuri,
executări de lucrări şi prestări de servicii se ţine cu ajutorul contului 409
„Furnizori debitori”, cont care este detaliat pe două conturi sintetice de
gradul II în funcţie de natura operaţiei astfel: 4091 „Furnizori-debitori pentru
cumpărări de bunuri de natura stocurilor” şi 4092 „Furnizori-debitori pentru
prestări de servicii şi executări de lucrări”.
Contul 409 „Furnizori debitori” este un cont de activ.
In debitul contului se înregistrează:
 valoarea avansurilor achitate în contul unor livrări de bunuri, prestări de
servicii sau executări de lucrări;
 diferenţele favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea
exerciţiului, aferente avansurilor în devize ;
 reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în
valută existente la finele exerciţiului ;
 valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate la
furnizori .
In creditul contului se înregistrează:
 diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în devize
acordate furnizorilor ;
 diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în devize
acordate furnizorilor la închiderea exerciţiului ;
 valoarea avansurilor regularizate cu furnizorii la primirea bunurilor,
lucrărilor sau serviciilor;
 reducerea diferenţelor favorabile de curs valutar aferente avansurilor în
devize existente la finele exerciţiului ;
 valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire înapoiate
furnizorilor, precum şi înregistrarea degradărilor de ambalaje ;
 valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, nerestituite
furnizorilor, reţinute în stoc.
Soldul contului reprezintă avansuri acordate furnizorilor, nedecontate.

2.2.Contabilitatea operaţiilor privind decontările cu

clienţii

19
 Prin această categorie se delimitează toate operaţiile privind decontările
sub forma angajamentelor şi creanţelor faţă de clienţi. In majoritatea cazurilor
contabilitatea se va derula în două etape: înregistrarea angajamentelor şi
creanţelor pe de o parte, şi plata sau încasarea pe de altă parte.
Pentru evidenţa creanţelor şi angajamentelor unităţii patrimoniale
izvorâte din livrări de bunuri, executări de lucrări şi prestări de servicii, şi
respectiv încasarea în avans a sumei pentru aceste bunuri, lucrări şi servicii, se
folosesc conturile din grupa 41 „Clienţi şi conturi asimilate”.

2.2.1.Contabilitatea clienţilor

Contabilitatea clienţilor se ţine cu ajutorul contului 4111 „Clienţi”.

Cu ajutorul lui se ţine evidenţa decontărilor cu clienţii interni şi externi
pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri vândute, lucrări executate şi
servicii prestate pe bază de facturi.
Contul 4111 „Clienţi” este un cont de activ.
In debitul contului se înregistrează:
 valoarea la preţ de vânzare a mărfurilor, produselor, semifabricatelor
livrate, lucrărilor efectuate şi serviciilor prestate, precum şi TVA
colectată aferentă ;
 valoarea bunurilor livrate sau serviciilor evidenţiate anterior în contul
„Clienţi-facturi de întocmit” ;
 diferenţele favorabile de curs valutar aferente creanţelor exprimate în
devize, la închiderea exerciţiului financiar ;
 reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar aferente clienţilor,
exprimate în devize, la închiderea exerciţiului ;
 valoarea creanţelor reactivate ;
 valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate
clienţilor .
In creditul contului se înregistrează:
 sumele încasate de la clienţi, în conturile de disponibilităţi bancare sau în
numerar ;
 diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor în devize la
închiderea exerciţiu-lui ;
 diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor exprimate în
devize ;

20
  valoarea cecurilor şi efectelor comerciale acceptate ;
 valoarea sconturilor acordate clienţilor ;
 sumele datorate de clienţi incerţi, dubioşi, rău platnici sau aflaţi în litigiu
 reluarea diferenţelor favorabile de curs valutar aferente creanţelor în
devize existente la închiderea exerciţiului ;
 valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, primite de la
clienţi ;
 decontarea avansurilor încasate de la clienţi.
Soldul contului reprezintă sumele datorate de clienţi.

2.2.2.Contabilitatea efectelor de primit

Contabilitatea efectelor de primit se ţine cu ajutorul contului 413 „Efecte

de primit”.
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa drepturilor de creanţă stabilite pe
bază de efecte comerciale.
Contul 413 „Efecte de primit” este un cont de activ.
In debitul contului se înregistrează:
 sumele datorate de clienţi reprezentând valoarea efectelor comerciale,
acceptate ;
 diferenţele favorabile de curs valutar aferente creanţelor datorate de
clienţi externi a căror decontare se face pe bază de efecte comerciale, la
închiderea exerciţiului ;
 reluarea diferenţelor de curs nefavorabile, aferente creanţelor din
conturile de clienţi, înregistrate la închiderea exerciţiului .
In creditul contului se înregistrează:
 efectele comerciale primite de la terţi ;
 reluarea diferenţelor favorabile de curs valutar, aferente creanţelor în
devize, a căror decontare se face pe bază de efecte comerciale ;
 diferenţele nefavorabile de curs valutar, la închiderea efectelor de primit
în devize ;
 diferenţele nefavorabile de curs valutar, aferente creanţelor datorate de
clienţii externi, a căror decontare se face pe bază de efecte comerciale, la
închiderea exerciţiului ;
 sumele încasate de la clienţi prin conturile curente.
Soldul contului reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit.

2.2.3.Contabilitatea clienţilor incerţi

21
 Contabilitatea clienţilor incerţi se ţine cu ajutorul contului 4118 „Clienţi
incerţi sau în litigiu”.
Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa clienţilor incerţi, rău platnici,
dubioşi sau aflaţi în litigiu.
Contul 4118 „Clienţi incerţi sau în litigiu” este un cont de activ.
In debitul contului se înregistrează:
 reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar, aferente clienţilor
incerţi, la închiderea exerciţiului ;
 valoarea bunurilor livrate, prestaţiilor efectuate sau a lucrărilor executate
clienţilor care se dovedesc rău platnici, dubioşi sau aflaţi în litigiu ;
 diferenţe favorabile de curs valutar aferente clienţilor incerţi sau în
litigiu, la închiderea exerciţiului.
In creditul contului se înregistrează:
 diferenţele nefavorabile de curs valutar, aferente clienţilor incerţi sau în
litigiu ;
 diferenţele nefavorabile de curs valutar, aferente clienţilor incerţi la
închiderea exerciţiului ;
 sumele încasate în conturile de disponibilităţi sau în numerar de la clienţii
incerţi sau în litigiu ;
 reluarea diferenţelor favorabile de curs valutar, aferente creanţelor
datorate de clienţii incerţi sau în litigiu, înregistrate la închiderea
exerciţiului ;
 sumele trecute pe pierderi cu prilejul scăderii din evidenţă a clienţilor
incerţi sau în litigiu, inclusiv TVA aferentă.
Soldul contului reprezintă sumele datorate de clienţii incerţi sau în
litigiu.

2.2.4.Contabilitatea clienţilor-facturi de întocmit

22
 Evidenţa livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii sau executărilor de
lucrări, inclusiv TVA, pentru care nu s-au întocmit facturi se ţine cu ajutorul
contului 418 „Clienţi-facturi de întocmit”.
Contul 418 „Clienţi-facturi de întocmit” este un cont de activ.
In debitul contului se înregistrează:
 reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar, aferente creanţelor în
devize, pentru care nu s-au întocmit facturi la închiderea exerciţiului ;
 valoarea livrării de bunuri, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate
către clienţi, aferente exerciţiului în curs, pentru care nu s-au întocmit
facturi, inclusiv TVA aferentă ;
 diferenţele favorabile de curs valutar,aferente creanţelor în devize,
înregistrate la închiderea exerciţiului, pentru care nu s-au întocmit
facturi .
In creditul contului se înregistrează:
 valoarea facturilor întocmite către clienţi ;
 diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente clienţilor-facturi de
întocmit ;
 diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor în devize,
nefacturate la închide-rea exerciţiului ;
 reluarea diferenţelor favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea
exerciţiului.
Soldul contului reprezintă valoarea bunurilor livrate, a serviciilor
prestate şi a lucrărilor executate pentru care nu s-au întocmit facturi.

2.2.5.Contabilitatea clienţilor creditori

In relaţiile întreprinderii cu clienţii apar situaţii în care aceştia acordă

avansuri pentru bunuri, lucrări sau servicii livrate, executate sau prestate
ulterior.
Evidenţa clienţilor creditori, reprezentând avansurile încasate de la
clienţi, se ţine cu ajutorul contului 419 „Clienţi creditori”.
Contul 419 „Clienţi creditori” este un cont de pasiv.
In creditul contului se înregistrează:
 sumele încasate de la clienţi reprezentând avansuri pentru livrări de
bunuri, prestări de servicii sau executări de lucrări ;
 valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate
clienţilor ;

23
 diferenţe nefavorabile de curs valutar, aferente avansurilor în devize
primite de la clienţi, la închiderea exerciţiului ;
 reluarea diferenţelor favorabile de curs valutar, aferente avansurilor
primite de la clienţi în devize, înregistrate la închiderea exerciţiului .
In debitul contului se înregistrează:
 diferenţele favorabile de curs valutar aferente avansurilor în devize de la
clienţi ;
 diferenţele favorabile de curs valutar aferente datoriilor în devize către
clienţi, constatate la închiderea exerciţiului ;
 valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, primite de la
clienţi ;
 decontarea avansurilor de la clienţi ;
 reluarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în
devize, primite de la clienţi, la închiderea exerciţiului ;
 valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, nerestituite de
clienţi.
Soldul contului reprezintă sumele datorate clienţilor.

24
 S.C. LUCAS S.R.L
Denumirea societăţii este S.C. LUCAS S.R.L. cu sediul în localitatea
Tg.Neamţ..
Societatea se înfiinţează de asociatul unic, Luca Iulian,domiciliat
în localitatea Tg.Neamţ, , judeţul Neamţ, de cetăţenie română şi naţionalitate
română. În toate documentele, anunţurile, publicaţiile şi alte acte emanând de la
societate, denumirea acesteia va fi precedată sau urmată de cuvintele ,,Societate
cu răspundere limitată’|sau S.R.L. de capital social şi de numărul de
înregistrare.
Această societate îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu
Legile Române.
Sediul societăţii este în România, localitatea Tg.Neamţ, judeţul
Neamţ. El poate fi schimbat în oricare alt loc din România prin decizia
acţionarului unic. Societatea poate avea sucursale, filiale, magazine de
desfacere reprezentanţe, agenţii, etc., situate în alte localităţi ale ţării.
Societatea are ca obiect de activitate următoarele: servicii
financiare şi comerţ.
Durata societăţii este nelimitată, începând de la data înregistrării la
Camea de Comerţ şi Industrie a Judeţului Neamţ.
Capitalul subscris este în valoare de 10.000 RON vărsat până la data
autentificării prezentului statut.
Conducerea şi administrarea societăţii se exercită de către asociatul unic,
acesta având potrivit legii, următoarele drepturi şi obligaţii:
 stabileşte structura organizatorică a societăţii, numărul de posturi
necesare activităţii şi concediază personalul angajat;
 stabileşte drepturile şi obligaţiile personalului;
 stabileşte salarizarea personalului angajat, cu respectarea limitei
minime de salarizare prevăzute de lege; stabileşte bugetul de
venituri şi cheltuieli;
 examinează şi aprobă bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere
şi repartizarea beneficiilor;
 hotărăşte cu privire la mărirea sau reducerea capitalului social;

25
  hotărăşte cu privire la modificarea statutului precum si la
transformarea formei juridice a societăţii;
 hotărăşte cu privire la comasarea, divizarea şi lichidarea societăţii.

Societatea îşi va modifica forma juridică prin hotărârea acţionarului unic

şi după obţinerea aprobării legale. Pentru constituirea sa, noua societate va
îndeplini formalităţile legale de înregistrare şi publicare cerute de înfiinţarea
unei societăţi.
Situaţii care duc la dizolvarea societăţii:
 imposibilitatea realizării obiectului societăţii;
 falimentul;
 retragerea din activitate sau moartea asociatului.
Dizolvarea societăţii trebuie să fie înscrisă în Registrul Comerţului
şi publicată în Monitorul Oficial.
În caz de dizolvare societatea va fi lichidată.
Lichidarea societăţii şi repartizarea patrimoniului se fac în condiţiile şi cu
respectarea procedurilor prevăzute de lege.

26
 Monografie contabilă
La începutul lunii martie, S.C. LUCAS S.R.L. cu sediul în
Tg.Neamţ, având ca obiect de activitate comercializarea mărfurilor în sistem
en-gross , prezintă următorul bilanţ iniţial:

Simbol Denumire Suma Suma

cont Debit Credit
1012 Capital social vărsat 47.700
117 Rezultatul reportat 1.500
121 Profit şi pierdere 4.100
162 Credite bancare pe termen lung 16 000
201 Cheltuieli de constituire 1.200
212 Construcţii 10.000
214 Mobilier si aparatura birotica 4.000
303 Materiale de natura obiectelor de 5000
inventar
371 Mărfuri 35.000
401 Furnizori 23.000
404 Furnizori de imobilizări 12.000
411 Clienţi 11.000
421 Personal-salarii datorate 12.400
444 Impozit pe salarii 2 600
5121 Conturi la bănci 27.000
5311 Casa în lei 4.500
TOTAL 99.200 99 200

Pe parcursul lunii martie au loc urmele operaţiuni economico-financiare:

27
1. 02.03.2011 Se înregistrează încasarea creanţei de la clientul SC EURO
POWER SRL conform chitanţei nr. 35 în valoare de 4.500 lei prin casierie.

5311 = 411 4.500

2. 02.03.2011 Asociatul hotărăşte majorarea capitalului social prin aportul

acestuia in valoare de 10.000 lei, conform Hotărârea AGA:

456 = 1011 10.000

3. 03.03.2011 Se efectuează vărsământul in contul bancar pe baza foii de

vărsământ

5121 = 456 10.000

4. 03.03.2011 Concomitent cu efectuarea vărsământului, se efectuează

trecerea de la capital social subscris nevărsat la capital social vărsat,
conform notei contabile

1011=1012 10.000

5. 06.03.2011 Se înregistrează aprovizionare cu mărfuri conform avizului nr.

176 de la SC EUROFINA SRL în valoare de 12.000 lei, TVA 24%, adaos
20%

% = 408 14.880
371 12.000
4428 2.880
6. Recepţia marfurilor, conform NRCD

371 = 378 2.400

7. 08.03.2011 Se înregistrează plata datoriei către furnizorul de imobilizări in

valoare de 60.000 lei conform ordinului de plata nr. 78

404 = 5121 6.000

28
 8. 12.03.2011 .Se înregistrează sosirea facturii nr. 946, aferentă aprovizionării
cu marfă în valoare de 12.000 lei, TVA 24%

408 = 401 14.880

4426 = 4428 2.880

9. 15.03.2011 Se înregistrează vânzarea de mărfuri în valoare de 15.000 lei,

TVA 24%, către SC EURO POWER SRL conform facturii nr.96

411 = % 17.856
707 14.400
4427 3456

Concomitent, se înregistrează descărcarea gestiunii aferenta mărfii vândute

% = 371 14.400
607 12.000
378 2.400

10.16.03.2011 Se achita 6.000 lei datorie faţă de un furnizor prin emiterea

unui bilet la ordin

401 = 403 6.000

11.16.03.2011 Se cumpăra un mijloc de transport, conform facturii fiscale nr.
143, in valoare de 25.000 lei, TVA 24 %

% = 404 31 000
2133 25 000
4426 6 000

12.18.03.2011 Se înregistrează si se plăteşte cu chitanţa nr. 37 factura de

energie nr. 85079865 în valoare de 1.000 lei, TVA 24%

% = 401 1.240
605 1.000
4426 240
13.Plata facturii
401 = 5311 1.240

29
 14.20.03.2011 Se vinde un calculator la preţul de 2.000 lei, amortizare
calculată 250 lei, preţ de intrare 1.500 lei, TVA 24 %, conform facturii nr.
26:

461 = % 2.480
7583 2.000
4427 480

15.20.03.2011 Se scoate din gestiune mijlocul fix vândut, conform notei

contabile

% = 214 1.500
2814 250
6583 1.250

16.20.03.2011 Încasarea contravalorii calculatorului în contul de disponibil

5121 = 461 2.480

17.23.03.2011 Se înregistrează statul de salarii în valoare de 2.700 lei,

conform Statului de plată pe luna martie

641 = 421 2.700

- Telegescu Mircea, salariu de încadrare 1.200 lei, 1 persoană în întreţinere

CAS: 10,5%*1.200 = 126
CASS: 5,5%*1.200 = 66
FS: 0,5%*1.200 = 6
Deducere de bază =250
Deducere suplimentară =100
Venit impozabil = V.brut- (CAS+CASS+FS+Db+Ds)
= 1.200-(126+66+6+250+100)
= 652

Impozit = 16% * 652 = 104

Rest de plată = V brut – (CAS+CASS+FS+Imp)
= 1.200 – (126+66+6+104) = 898

- Popa Adrian, salariu de încadrare 1.500 lei

CAS: 10,5%*1.500 = 158

30
 CASS: 5,5%*1.500 = 83
FS: 0,5%*1.500 = 8
Deducere de bază = 250

Venit impozabil = V.brut- (CAS+CASS+FS+Db)

= 1.500-(158+83+8+250)
= 1.001

Impozit = 16% * 1.001 = 175

Rest de plată = V brut – (CAS+CASS+FS+Imp)
= 1.500 – (158+83+8+175) = 1.076

18.se înregistrează obligaţiile personalului

421 = % 726
4312 284
4314 149
4372 14
444 279

19.Obligaţiile angajatorului:
CAS: 20,8 % *2.700 = 562
CASS: 5,2 % *2.700 = 140
Fond de Somaj: 0,5 % *2.700 = 14
ITM: 0,75% *2.700 = 20

6451 = 4311 562

6453 = 4374 140
6452 = 4371 14
6458 = 4381 20

20.23.03.2011 Se virează pe rând salariile aferente lunii precedente prin ordin

de plata, conform statului de salarii

421 = 5121 12.400

21.31.03.2011 Se înregistrează amortizarea imobilizărilor corporale si a

cheltuielilor de constituire aferente lunii, conform balanţei mijloacelor fixe

31
- birotica 6811 = 2814 250
- chelt. constituire 6811 = 2801 100

22.31.03.2011 Regularizarea TVA conform Decontului de TVA

4426 2.880 + 6 000 + 240 = 9120

4427 3 456 + 480 = 3936
4427 < 4426 => 4424

% = 4426 9 120
4427 3936
4424 5184

23.31.03.2011 Se înregistrează închiderea conturilor de venituri si cheltuieli

121 = % 18.070
605 1.000
607 12.000
641 2.700
6451 562
6452 14
6453 140
6455 4
6456 23
6457 7
6583 1.250
6811 350

% = 121 16.400
707 14.400
7583 2.000

32
 Bibliografie

1. Drăgan C.M., Noua contabilitate managerială, Editura Hercules, 1992

2. Epuran M., Băbăiţă V., Grosu C., Contabilitatea financiară în noul sistem contabil, vol I şi
II, Editura de Vest, Timişoara, 1994, 1995
3. Feleagă N., Ionaşcu I., Contabilitate financiară, vol. III, Editura Economică, Bucureşti,
1993
4. Gh. Mihai Imireanu A., Instrumente şi modalităţi de plată în schimburile economice
internaţionale, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1982
5. Neagu T., Paraschivescu M.D., Prelucrarea electronică a informaţiei financiar-contabile,
partea a III-a, Iaşi, 1985
6. Negruş Mariana, Mijloace şi modaliăţti de plată internaţionale, Editura Academiei,
Bucureşti, 1997
7. Oprea Călin, Ristea Mihai, Bazele contabilităţii, Editura Naţional, 2000
8. Oprea Dumitru, Premisele şi consecinţele informatizării contabilităţii, Editura Graphix,
Iaşi, 1995
9. Paraschivescu M.D., Păvăloaia W., Modele de contabilitate şi analiză financiară, Editura
Vrantop, Focşani, 1997
10. Pătruţ V., Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Fundaţiei CHEMAREA,
Iaşi, 1994
11. Ristea Mihai, Contabilitatea societăţilor comerciale, vol. II, editată de Corpul Experţilor
Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, Bucureşti, 1995
12Rusu D., Teorii şi sisteme de introducere pe plan mondial, Editura Rotoprint, IP Iaşi, 1975
13. Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial roman, Editura ALL, Bucureşti, 1995
14. Stănescu C., Işfănescu A., Băicuşi A., Analiza economico-financiară, Editura
Economică, Bucureşti, 1996
15. Voica V., Contabilitatea-principii şi aplicaţii practice privind noul sistem contabil
modern, Editura Euronion, Oradea
16. * * * , Bazele contabilităţii ageţtilor economici din România, Editura Intelcredo, Deva,
1996
17. * * * , Legea asupra cambiei şi biletului la ordin
18. * * * , Legea asupra cecului
19. Legea contabilitatii
20. * * *, Nomenclatorul formularelor tipizate privind activitatea financiară şi contabilă,
editat de Ministerul Finanţelor
21. * * * , Regulamentul pentru aplicarea Legii contabilităţii
22. * * *, Sistemul contabil al agenţilor economici , Editura Economică, Bucureşti, 1993
23. Monitorul Oficial nr. 85 din 20.02.2001

33