ROMONAS NATALIA(PROFESOR)

Sistemul Nervos
si reflexul
AMG-101 Pumnea Vlad
 Sistemul nervos este o multitudine de
structuri nervoase diferite care
interacționează între ele și care, împreună
cu sistemul endocrin, asigură reglarea
coordonată a majorității sistemelor
organismului și răspund la schimbările
condițiilor de mediu externe și interne.

Reflex este un răspuns involuntar al unui

organism viu la un stimul extern.
 sistemul nervos

centrală periferică

creier măduvă spinării nervi motori nervi senzoriali

somatic vegetativ

parasimpatic
simpatic
 Arcul reflector

Reflexul este folosit pentru a răspândi excitația de-a

lungul arcurilor reflexe și procesul de inhibiție.

Arcul reflex, sau inelul reflex,

este traseul de-a lungul căruia
sunt conduse impulsurile
nervoase atunci când se
realizează un reflex.
 Arcul reflector

5 legături ale arcului reflex

Receptor - percepe iritarea și o transformă într-un impuls nervos.

Centrul nervos (secțiune a SNC) - excitația este comutată de la
neuronii senzoriali la neuronii motori (există un neuron de inserție în
arcul de trei neuroni).
Neuron senzorial (centripet) - transmite excitația către centru.
Neuron motor (centrifugal) - transportă excitația de la sistemul
nervos central la organul de lucru.
Organ de lucru - reacționează la stimulii primiți.
 memorie fiziologie activitate superioara a
sistemului nervos
Organizarea unei activități umane cu scop, adică a unui comportament, nu
este posibilă fără atât
învățarea, precum și stocarea în memorie a programelor de comportamente
dobândite în timpul învățării și cunoștințe.

MEMORIA este procesul de captare, stocare și recuperare a informațiilor.

Forme de memorie biologică:
- genetică,
- psihoanterioară.
Memoria psiho-nervoasă este legată de plasticitatea sistemului nervos, adică
de capacitatea de a schimba și de a păstra urme de influență.
Memoria se subîmpărțește în logico-semnificativă și senzorial-imagistică
(vizuală, auditivă, motorie etc.).
 Scoarta cerebrala

Cortexul cerebral sau Scoarta cerebral (latină: cortex cerebri) este o structură
a creierului, un strat de substanță cenușie cu grosimea de 1,3-4,5 mm situat la
periferia emisferelor cerebrale și care le acoperă. Este cel mai gros în părțile
superioare ale lobilor precentrali, ale girusului postcentral și ale lobilor
paracentrali.
Cortexul cerebral joacă un rol foarte important în activitatea nervoasă
superioară (mentală).
Cortexul uman reprezintă mai mult de 80% din masa creierului.
La om, cortexul reprezintă în medie 44 % din volumul emisferei în ansamblul ei.
Suprafața cortexului unei emisfere la un om adult este de 1200 cm² (de cele
mai multe ori între 1000 și 1400 cm²). Părțile superficiale reprezintă 1/3, iar cele
mai profunde dintre girusuri 2/3 din suprafața corticală totală.
 Memorie

MEMORIA PE TERMEN LUNG

Avem nevoie de ea pentru a reține informații pentru o perioadă lungă de timp.
Această capacitate de memorare este cea care îi ajută pe adulți să își
amintească fapte din trecutul lor.
Creierul stochează amintiri despre multe evenimente din viața noastră. Dar, din
cauza acestei cantități de date, avem uneori probleme în a ne aminti rapid
lucruri.

MEMORIA PE TERMEN SCURT

Toate informațiile care ajung la noi sunt mai întâi stocate în memoria de lucru.
Durata acesteia depinde de fiecare persoană în parte și durează de obicei între
cinci și șapte minute.
După ce a trecut acest timp de procesare inițială, fie uităm informația, fie
corpul nostru o reține pentru stocarea pe termen lung.
 MEMORIA DE LUCRU
Mulți oameni spun, în mod eronat, că este cea mai puțin consumatoare de
timp pentru a reține informații. De fapt, memoria de lucru este concepută
pentru a răspunde anumitor tipuri de acțiuni. Datele pot rămâne în creierul
uman zile întregi, dacă situația o cere.
Atunci când sunt repetate de mai multe ori, acțiunile înregistrate în memoria
de lucru sunt transferate și în memoria pe termen lung.
MEMORIA MOTORULUI
Acest mecanism permite unei persoane să memoreze, să rețină și să
reproducă diverse mișcări. În acest fel învățăm să mergem în copilărie sau să
efectuăm diverse acțiuni cu mâinile.
MEMORIE FIGURATIVĂ
Urmărește să rețină imagini, mirosuri, gusturi și sunete vii pe care le întâlnim în
viață. Există mai multe tipuri de memorie utilizate în memoria imaginativă:
Vizuale. Gust. Tactil. Auditiv. Olfactiv.
 Somnul veghe
Activitatea emisferelor cerebrale trece periodic prin doua stari functionale
distincte: starea de veghe si starea de somn.
Veghea reprezinta starea functionala cerebrala caracterizata prin cresterea
tonusului sistemului reticulat, activator ascendent, concomitenta cu orientarea
constiintei spre o anumita activitate. Veghea incepe o data cu stabilirea
contactului constient cu lumea inconjuratoare sau cu gandurile proprii si se
termina cand acest contact inceteaza. Alternativa starii de veghe este somnul.

Somnul reprezinta o stare de activitate cerebrala caracterizata prin

intreruperea temporara a contactului constient cu interiorul si cu exteriorul
nostru. Are caracter reversibil.
Trecerea de la veghe la somn si invers are loc cu usurinta, in cateva secunde.
Ritmul somn-veghe coincide cu ciclul noapte-zi; de aceea se mai numeste
ritm circadian sau victemeral. Bioritmul circadian s-a format in istoria
filogenetica a speciilor. El are mecanisme endogene de producere, dar este
puternic influentat de stimuli exogeni.