Biofizica si Fizica Medicala

Curs # 1

Conf. univ. dr. Adina Mincic

 Apa (H2O) si rolul său in organism

Dipol electric
 Clasificarea apei in organismele vii

• A) dupa locul in care se afla in raport cu celulele

- intracelulara (70%)
- extracelulara (30%) – interstitiala (extravasculara) 23%
- circulanta (vasculara) 7%
• Dupa distributia in tesuturi – tisulara si extratisulara (cavitara
– ex. umori, lichid cefalorahidian, sange)
• Dpv al interactiei cu moleculele biologice – apa libera si apa
legata (structurata) interactiuni cu grupari hidrofile ale
proteinelor, acizilor nucleici, glucidelor, lipidelor
• Dupa provenienta in organism – exogena (din exterior) si
endogene (din reactii biochimice – e.g. oxidare ananeroba)
 Distributia apei in tesuturi

• Depinde de raportul dintre cantitatea de colesterol

(hidrofil) si acizi grasi (hidrofobi) – coeficient
lipocitic
• Cantitatea de apa dintr-un organ depinde de
intensitatea proceselor metabolice din acel organ
• Exemple:
• par – 4%, dentina – 9%, tesut adipos – 30%,
substanta alba – 70%, muschi 75%, inima 77%,
substanta cenusie – 85%, plasma 93%, tesut
embrionar 97%
 Apa si rolul său in organism
• Organismul uman ~ 75 % apa (citoplasma celulara, fluidele
din organism – solutii apoase)
• Rolul apei in procesele din organism
- mediu pentru reactii metabolice
- mediu de transport al compusilor spre/dinspre celule
- faciliteaza digestia
- contribuie la eliminarea deseurilor din organism prin
urina (mecanism – rinichi, senzatia de sete)
• Asigura protectia unor sisteme (e.g. sistemul nervos
central, embrion, fat) la socuri mecanice
• Mediu de transport al moleculelor, ionilor,
macromoleculelor si celulelor de la un organ la altul (prin
fluidele circulante)
• Constituie mediul de flotatie al celulelor libere (hematii,
celulele albe ale sangelui)
 Apa si rolul său in organism
• Intervine in termoreglare (mentinerea T~constant,
homeostaza), datorita caldurii specifice, c, mari.
Caldura schimbata cu mediul extern organismului:
Q=m·c·∆
∆t
- termoliza (scaderea temperaturii) transpiratie, respiratie,
vasodilatatie termica, conductibilitate termica
- termogeneza (cresterea temperaturii) vasoconstrictie
periferica, contractii musculare (voluntare – exercitii fizice,
involuntare – tremuraturi)
-Termoreglarea bazata pe “inertia” termica a apei din
organism
- Sangele transporta caldura dintr-o regiune a organismului in
tot corpul.
 Biofizica celulara

• Celulele – unitati structurale si functionale ale organismelor vii

• Structura celulara:
- membrana
- citoplasma (fluid gelatinos in care se gasesc organitele)
- nucleul (forma sferica, contine cromozomii);

• Celulele vii – sisteme deschise: schimb de masa si energie cu

mediul

• Membrana celulara – structura specializata cu rol principal in

schimbul de substante intre celula si mediul extracelular.
 Fenomene de transport prin membrane
• Clasificare – pasive - fara consum de energie
- active - necesita absorbtie de energie

• Transportul pasiv este determinat de:

- gradienti chimici de concentratie
- gradienti de potential electric

• Transportul pasiv are loc pana cand se atinge un echilibru

dinamic chimic / al sarcinii electrice.
• Trei procese implicate in transportul pasiv de substanta prin
membrane:
a) difuzia simpla – transport al moleculelor mici
b) osmoza – responsabila pentru transportul apei
c) difuzia facilitata (prin intermediul moleculelor carrier)
 Difuzia
• Proces de patrundere a moleculelor, sau ionilor unei substante
dintr-o zona cu o concentratie (c1) mai mare, spre o zona cu o
concentratie (c2) mai mica, pana cand c1-c2=0.
• Mai pronuntata in gaze si lichide, mult mai lenta in solide.
• Determinata de miscarea termica (Browniana) a particulelor.
 Difuzia
Legile difuziei
Prima lege a lui Fick
Cantitatea de substanta ∆M difuzata in intervalul de timp ∆t este direct
proportionala cu suprafata S prin care se produce difuzia si cu
gradientul de concentratie in directia difuziei

∆M ∆c dM dc
= − DS = − DS
∆t ∆x dt dx
Membranele biologice - semi-permeabile – permit trecerea apei sau a unor
atomi/ molecule

∆M ∆c
= − DS
∆t ∆x
P = -D/∆
∆x, permeabilitatea membranei
D S = suprafata sa; ∆t=interval de timp.
− =P
∆x
 Legile difuziei
Legea a doua a lui Fick
Variatia in timp a concentratiei, c, in orice punct al solutiei, este
proportionala cu variatia spatiala a gradientului de concentratie
(dc/dx).

•Coeficientul de difuzie - cantitatea de substanta care traverseaza

unitatea de suprafata in unitatea de timp, cand gradientul de
concentratie este egal cu unitatea.

Variatia concentratiei de oxigen din eritrocite in urma difuziei O2

α-coefient de solubilitate
Aparenta
 Legile difuziei
Difuziunea – consecinta a agitatiei termice

2
mv 3 3kT
ε= = kT v=
2 2 m
k-constanta lui Boltzmann (1.38 ·10-23 J/grad)

Miscarea de difuzie nu este rectilinie; particulele se

ciocnesc intre ele;

x=distanta medie parcursa de o particula

t = timpul mediu dintre doua ciocniri
 Legile difuziei
• Forta de frecare care se opune miscarilor particulelor
F=6· π· η· r· v
η = coeficientul de vascozitate, r = raza particulei, v = viteza
particulei
• Pentru particule coloidale, D este dat de formula lui Einstein
D = (k · T)/ (6 · π · η · r)
Coeficientul de difuzie
Pentru solutii micromoleculare D~m-1/2
Pentru solutii macromoleculare D~m-1/3
D = f (T, 1/(vol. particula vol.), forma)
D – descreste in mediu vascos
2
x
Timpul necesar difuzarii moleculelor de O2, glucoza in t=
celule trebuie sa fie mic 2D