Agitația termică. Difuzia.

👀 Experimentul 1: Mişcarea browniană

Materiale necesare:Pudră de curry, apă, microscop.
Descrierea experimentului:
 Șterge praful cu o lavetă, fără să folosești sprayul de mobilă, într-o cameră luminată
de Soare, cu draperiile trase, lăsând o mică porțiune unde să pătrundă lumina. Privește
particulele de praf din aer. Ce observi?
 Amestecă pulberea de curry cu o picătură de apă. Ai obținut o suspensie (suspensia
este un amestec eterogen format dintr-un solid care nu se dizolvă într-un fluid - gaz
sau lichid).
 Pune pe lamela microscopului o picătură din acest amestec și observă ce se întâmplă
cu particulele colorate.
 Ce observi?
Când ștergi praful vei putea observa mișcarea continuă și dezordonată a
particulelor de praf din aer.
Particulele pudrei colorate se mișcă continuu și dezordonat.

Această mișcare a particulelor a fost observată pentru prima oară de botanistul englez Robert
Brown în anul 1827. Preocupat cu studiul microscopic al polenului diverselor plante, a
preparat o suspensie coloidală din polen în apă. Brown a observat în câmpul microscopic că
polenul din suspensie manifestă o mișcare complet dezordonată și continuă. Fenomenul pus
în evidență de Brown a fost denumit mișcare browniană și se poate defini în felul următor:
Mișcare browniană reprezintă mișcarea continuă și complet dezordonată a unor particule
solide aflate în suspensie într-un fluid (lichid sau gaz).

Mișcarea browniană se intensifică odată cu creșterea temperaturii amestecului, cu cât

particulele solidului sunt mai mici și cu cât lichidul este mai puțin vâscos (curge ușor).
Mișcarea particulelor unui corp nu apare numai în cazul suspensiilor. Ea este prezentă în
orice substanță, astfel s-a definit agitația termică.
Agitația termică este mişcarea dezordonată şi continuă a particulelor unei substanţe (atomi
sau molecule).

Creșterea temperaturii conduce la o creștere a vitezei de mișcare a moleculelor și de aceea a

căpătat numele de agitație termică.
De la microcosmos (particulele cele mai mici ale substanțelor) până la macrocosmos
(mișcarea galaxiilor din Univers), totul este într-o continuă mișcare. Dacă această mișcare ar
înceta, ar însemna moartea întregului Univers.

Difuzia este fenomenul de pătrundere a moleculelor unui corp printre moleculele altui corp,
fără intervenţia unei forţe exterioare (de la sine).

Fenomenul de difuzie apare în toate stările de agregare ale corpurilor, fiind mai accentuată la
gaze și la lichide.
🔦 Observație
Difuzia și mișcarea browniană sunt dovezi ale agitației termice. Răspândirea mirosului de
parfum sau de acetonă într-o cameră când se scoate dopul sticluţei, se explică tot prin difuzia
moleculelor.

🔥 Atenție!

1
Experimentul 2: Difuzia depinde de temperatură se efectuează numai în prezența unui
adult!
Când lucrezi cu surse de foc ai grijă să ai părul strâns și să nu porți haine cu mâneci largi!
Atenție când lucrezi cu apă caldă să nu te arzi!

👀 Experimentul 2: Difuzia depinde de temperatură

Materiale necesare: Un pahar transparent, apă rece, cuburi de gheață, spirtieră, trepied cu
sită de azbest, cerneală.

Descrierea experimentului:
 Pune într-un pahar apă rece (dacă ai şi câteva cuburi de gheaţă, adaugă-le în apa rece)
şi picură o picătură de cerneală (acuarelă).
 Urmăreşte modul în care se împrăştie cerneala în apa rece.
 Pune paharul pe o sită de azbest și un trepied și încălzește amestecul, la flacăra
spirtierei. Observă cum se împrăștie cerneala în apa caldă.
Cerneala turnată în apă rece se împrăştie foarte lent în aceasta.
Cerneala picurată în apa caldă se amestecă foarte repede cu apa.

Concluzia experimentului: Viteza cu care două lichide difuzează (se amestecă de la sine)
creşte odată cu creşterea temperaturii lichidelor, datorită creşterii energiei interne a
moleculelor.
Viteza difuziei depinde și de stările de agregare ale corpurilor.
Gazele se amestecă foarte repede, lichidele ceva mai încet și solidele foarte greu (dacă punem
două plăcuțe de metale diferite în contact, de abia după câteva luni, ele se sudează).

Temperatura - mărime de stare.

Experiment
Echilibrul termic
Materiale necesare: vas metalic, sursă de încălzire, un borcan de 800g (mare), o sticluţă sau
un borcănel care să încapă în borcanul mare, două termometre (pot fi și de cameră),
cronometru.
Atenție
Acest experiment se efectuează numai în prezența unui adult!
Când lucrezi cu surse de foc ai grijă să ai părul strâns și să nu porți haine cu mâneci largi!
Atenție când lucrezi cu apă caldă să nu te arzi!
Descrierea experimentului:
 Pune apă rece de la robinet în borcanul mai mic şi măsoară-i temperatura inițială: t 1 = ..........
°C,
 Încălzeşte separat apă, apoi pune-o în borcanul mai mare și măsoară-i temperatura: t 2 = ……
°C
 Pune borcanul mic cu apa rece în borcanul mai mare cu apa caldă și în fiecare pune câte un
termometru. Pornește cronometrul.
 Urmăreşte indicaţiile termometrului până când acesta rămâne la aceeaşi temperatură, pe
care o notezi cu te = ......... °C. Trece temperaturile celor două ape în următorul tabel:

2
  Realizează graficul dependenței temperaturilor apei reci, respectiv calde în funcție de timp.

Observaţie
Apa rece își mărește temperatura, iar apa caldă își micșorează temperatura, până ajung la
aceeași temperatură.
Două corpuri cu temperaturi diferite, puse în contact termic, după un anumit timp, ajung să
aibă aceeași temperatură (numită temperatură de echilibru = Te), adică să fie în echilibru
termic.
important
Temperatura este o mărime fizică de stare măsurată cu termometru.
Fiecărei stări termice de echilibru i se asociază o anumită temperatură.
În 1848, fizicianul britanic William Thomson (lord Kelvin) a propus o scară de temperatură
care să nu depindă de nicio substanță, numită scară absolută, care a fost aleasă ca unitate de
măsură în Sistemul Internațional. Scara Kelvin nu are temperaturi negative.

La temperatura de zero absolut (0 Kelvin= - 273 °C), mișcarea termică încetează.

În 1742 fizicianul suedez Anders Celsius a propus o scară de temperatură pentru
termometrul cu mercur, numită scara Celsius care are două repere:
 Temperatura de topire a gheții de 0 °C, la presiune normală.
 Temperatura de fierbere a apei de 100 °C, la presiune normală.

Relația dintre scara Kelvin și scara Celsius:

Observaţie
Folosim simbolul T pentru temperatura exprimată în Kelvin și pentru temperatura în grade
Celsius folosim simbolul t.

3
Scara Fahrenheit a fost propusă în 1724 de către fizicianul Daniel Gabriel Fahrenheit.
Fahrenheit este o scară de temperatură utilizată în cadrul sistemului anglo-saxon de unități de
măsură. Gradul Fahrenheit, notat cu °F, este unitatea de măsură a temperaturii (tF).
Relația de transformare între scara Celsius t(°C) și Fahrenheit tF(°F):

Problemă rezolvată
1. Transformă o temperatură de 40 °C în Kelvin și grade Fahrenheit.
Rezolvare: