Colegiul de Ecologie din Chisinau

Eseu
Umanizarea muncii

Elaborat de: Miron Lidia,SA-031

Verificat de: Golban Aurelia

Chisinau 2023
1
 Umanizarea muncii
Munca este principalul tip istoric principal de activitate umană. Munca face
obiectul studiului în diferite științe sociale. Deci, din punct de vedere economia
munca este privită ca o activitate planificată, conștientă, cu scopul de a prelucra
ceea ce natura dă în bunuri de consum. Economia studiază forța de muncă ca unul
dintre factorii de producție, examinează mecanismul de acțiune al legilor
economice în lumea muncii, costurile forței de muncă în toate etapele ciclului de
producție, raportul remunerării forței de muncă la rezultatele sale.

Munca este principala formă de viață în societate iar în aceasta, activitatea de

lucru diferă de activitatea educațională, care vizează dobândirea de cunoștințe și
stăpânirea abilităților, și activitatea de joacă, în care nu atât rezultatul este
important, cât procesul de joacă în sine. Efectuând funcții de muncă, oamenii
interacționează, intră în relații între ei, iar munca este categoria principală în care
este conținută toată varietatea fenomenelor și relațiilor sociale specifice. Munca
socială schimbă poziția diferitelor grupuri de lucrători, calitățile lor sociale, care
este esența muncii ca una de bază. proces social...

Rolul muncii în dezvoltarea omului și a societății se manifestă prin faptul că în

procesul muncii sunt create nu numai valori materiale și spirituale, concepute
pentru a satisface nevoile oamenilor, ci și dezvoltarea lucrătorilor înșiși, care
dobândesc noi abilități, își dezvăluie abilitățile, completează și îmbogățește
cunoștințele. Natura creativă a muncii își găsește expresia în nașterea de idei noi,
apariția tehnologiilor progresive, instrumente mai perfecte și extrem de productive
ale muncii, noi tipuri de produse, materiale, energie, care, la rândul lor, duc la
dezvoltarea nevoilor .

Umanizarea muncii este un concept care se referă la procesul prin care

activitatea de muncă este reorganizată și restructurată într-un mod care să ofere mai
multă satisfacție și mai multă umanitate lucrătorilor.

Unul dintre principalele obiective ale umanizării muncii este acela de a

îmbunătăți calitatea vieții lucrătorilor și a reduce impactul negativ al muncii
repetitive și plictisitoare asupra acestora. În plus, umanizarea muncii își propune să
crească eficiența și productivitatea prin îmbunătățirea condițiilor și a mediului de
muncă.
2
 Printre principalele metode utilizate pentru a umaniza munca se numără:

1. Dezvoltarea unor metode de lucru mai flexibile și mai personalizate,

care să permită lucrătorilor să-și adapteze munca la nevoile și preferințele lor.
2. Ofertarea unor programe de formare și dezvoltare profesională, care să
permită lucrătorilor să-și îmbunătățească abilitățile și să-și dezvolte competențele.
3. Promovarea unor relații de muncă bazate pe încredere, respect și
colaborare, care să încurajeze implicarea și angajamentul lucrătorilor.
4. Îmbunătățirea condițiilor de muncă, prin furnizarea unor echipamente
și unui mediu de lucru sigur și confortabil.
5. Reducerea numărului de ore de lucru și îmbunătățirea programului de
muncă, astfel încât lucrătorii să aibă timp liber și să poată avea o viață echilibrată
între muncă și viața personală.
6. Promovarea diversității și incluziunii, prin respectarea și valorizarea
diferențelor culturale, de gen, de rasă sau de orientare sexuală.

Odată cu dezvoltarea producției industriale, o persoană s-a eliberat de multe

eforturi fizice atunci când efectuează operațiuni de muncă. Mai mult, dacă un
meșter a creat un lucru terminat care a fost întruchiparea abilității sale personale,
așa cum ar fi reprezentat calitățile sale personale, lucrătorul muncii industriale,
împreună cu mijloacele muncii, este considerat doar ca un factor de producție.
Acest lucru încalcă armonia muncii cu trăsăturile biologice și psihologice de bază
inerente dezvoltării vieții umane. Acestea. în procesul de dezvoltare industrială,
omul s-a transformat într-un apendice al unei mașini - a avut loc o transformare a
omului într-un „factor de producție”. Acest rezultat al producției industriale se
numește dezumanizarea muncii.

Sunt de mare importanță conditii de lucru... Acestea includ gradul de pericol

sau siguranță al obiectului și al mijloacelor de muncă, impactul lor asupra sănătății,
dispoziției și performanței umane. Se disting următoarele grupuri elemente ale
condițiilor de muncă:

1. Elemente sanitare și igienice (iluminare, zgomot, vibrații, ultrasunete, radiații

diverse etc.).

2. Elemente psihofiziologice (activitate fizică, stres neuropsihic, monotonie a

muncii, postură de lucru etc.).
3
 3. Elemente socio-psihologice (climatul psihologic al procesului de muncă,
unele dintre caracteristicile sale sociale).

4. Elemente estetice (calități artistice și de design ale locului de muncă, calități

arhitecturale și artistice ale interiorului etc.).

In concluzie pot afirma cu efermitate ca: munca - activitate umană intenționată

pentru a-și satisface nevoile culturale și socio-economice. ÎN structura muncii
aloca:

1) stabilite în mod deliberat obiective - producția anumitor produse, prelucrarea

materialelor naturale, crearea de mașini și mecanisme etc .;

2) obiecte de muncă - acele materiale (metal, argilă, piatră, plastic etc.), a căror
transformare vizează activitățile oamenilor;

3) mijloace de muncă - toate dispozitivele, dispozitivele, mecanismele,

dispozitivele, sistemele energetice etc., cu ajutorul cărora se transformă obiectele
de muncă;

4) tehnologii utilizate - tehnici și metode utilizate în procesul de producție.

Pentru caracteristicile postului utiliza parametrii:

1) productivitatea muncii - cantitatea de produse produse pe unitate de timp;

2) eficiența forței de muncă - raportul dintre costurile materiale și forța de

muncă, pe de o parte, și rezultatele obținute, pe de altă parte;

3) nivelul diviziunii muncii - distribuirea funcțiilor specifice de producție între

participanții la procesul muncii (la scara societății și la procesele specifice muncii).

O conținutul muncii o persoană poate fi judecată după aceia funcții, pe care îl

realizează, în funcție de gradul de diversitate și complexitate al acestora, în funcție
de nivelul de independență și creativitate al angajatului. Conținutul muncii depinde
de caracteristicile unui anumit tip de muncă. O modificare a compoziției
operațiunilor necesare și a raportului funcțiilor muncii înseamnă o modificare a
conținutului muncii. Principalul factor din spatele acestei schimbări este progresul
științific și tehnic.
4
 Natura cerințelor pentru un participant la activitatea de muncă depinde de
conținutul specific al muncii și de locul în sistemul de diviziune a muncii Natura
muncii este relația dintre participanții la procesul muncii, care afectează atitudinea
lucrătorilor față de muncă și productivitatea acestuia:

1) angajatul trebuie să dețină toate tehnicile și metodele de producție care

alcătuiesc procesul tehnologic ( cerință de profesionalism);

2) calificările angajatului nu pot fi mai mici decât nivelul care este determinat
de natura muncii. Cu cât munca este mai dificilă, cu atât sunt mai mari cerințele (
cerință de calificare);

3) angajatului i se cere să respecte necondiționat legislația muncii și

reglementările interne ale muncii, respectarea parametrilor specificați ai procesului
de producție, îndeplinirea obligațiilor ( cerințele disciplinei).