1.

Preagonia: constienta si reflexele aproape lipsesc, frecventa respiratorie

crescuta, respiratia superificiala, zgomote cardiace estompate, puls filiform,

valori scazute TA.

1. Preagonia: constienta si reflexele aproape lipsesc, frecventa respiratorie

crescuta, respiratia superificiala, zgomote cardiace estompate, puls filiform,

valori scazute TA.

2. Agonia: respiratie terminala, tahicardie, crestere usoara a volorilor TA;exista

posibilitatea restabilirii reflexelor si chiar a starii de constienta.

3. Moartea clinica: constienta, reflexele, respiratia si activitatea cardiaca sunt

abolite, cu pastrarea posibilitatii de reanimare a functiilor vitale.

4. Moartea biologica: petrurbari ireversibile structurale si functionale cerebrale;

reanimarea este inutila.

Moartea fara agonie sau cu agonie de foarte scurta durata reprezinta o

categorie aparte de cazuri supuse expertizei, fiind una dintre preocupari ale

medicinii legale.

Insa, in mare parte, moartea este precedata de o perioada de agonie cu

durata mai mult sau mai putin lunga, reprezentata de multitudinea proceselor

fiziopatologice, reflectand perturbarea coordonarii sistemelor de homeostaza ale

organismului. Manifestarile mai evidente ale dereglarii sistemelor organismului in

agonie sunt cele respiratorii si hemodinamice, cu tulburari de ritm, intensitate si

frecventa.In aceasta faza scade si reactivitatea organismului, reflectata prin

insuficienta barierelor histofiziologice. Astfel, in agonie de lunga durata in cadrul

unor afectiuni sau traumatisme grave, flora microbiana intestinala partunde in

fluxul sangvin, cu proliferarea consecutiva in perioada postmortem a

microorganismelor de putrefactie in spatiile perivasculare, care comunica direct

sau indirect cu mediul extern (de exemplu, la nivel hepatic prin fluxul sangvin

portal de la intestin). Leziunile produse in aceasta faza se deosebesc de leziunile

antemortem prin reactivitate redusa din partea organismului: durata si

intensitatea reactiei leucocitare sunt scazute, exsudatul de fibrina si proteine

plasmatice in zona perilezionala estesarac sau lipseste (in special in cadrul

coagularii intravasculare diseminate).