Ne mărturisim credinţa în sufletul nostru, prin rugăciune, dar şi în

comunitate când frecventăm sfintele slujbe, mai ales în timpul Sfintei Liturghii la
momentul Crezului.
Tot o mărturisire a credinţei este botezul nostru creştin, consfinţirea unităţii
dintre soţi prin Taina Căsătoriei, când ne spovedim, împărtăşim, precum şi
respectarea tradiţiilor bisericeşti legate de pomenirile celor adormiţi şi sfinţirea
periodică a locuinţelor prin slujba Sfeştaniei oficiată de preoţi, împreună cu
celelalte taine şi ierurgii.
Credinţa creştină o mărturisim şi în familiile din care facem parte când le
vorbim părinţilor, fraţilor, copiilor, nepoţilor şi celorlalte rudenii despre Dumnezeu
Unul în Fiinţă şi Întreit în Persoane.
Pentru a ne mărturisi credinţa în public trebuie, în primul rând, să nu ne
ascundem. Fie că este vorba de însemnarea cu semnul Sfintei Cruci ori de câte ori
simţim nevoia, fie că purtăm la vedere însemne religioase precum cruciuliţe,
iconiţe, fie că rostim rugăciuni la momentul meselor din timpul zilei, trebuie să ne
manifestăm credinţa.
În călătorie, în mijloacele de transport în comun, la diferite evenimente la
care participăm nu trebuie să uităm de Dumnezeu pe Care Îl putem face cunoscut
celor din jur prin citirea, în mod discret, a unui text biblic, a unei rugăciuni sau prin
lecturarea unei cărţi de folos duhovnicesc.
Îl putem prezenta pe Iisus Hristos prietenilor şi celor din jurul nostru şi
printr-o serie de alte acţiuni personale care să convingă că într-adevăr urmăm
învăţătura Sa şi ne dorim să moştenim Împărăţia Lui. Printre acestea trebuie să se
numere ajutorul oferit necondiţionat celor care au nevoie, modestia, smerenia,
lipsa judecăţii, sinceritatea etc., mai ales că fără de fapte credinţa este moartă
Manifestarea credinţei în public îi poate ajuta şi pe cei care nu sunt încă
credincioşi sau nu au auzit de lui Iisus Hristos.