AFECTIUNI ALE PIRAMIDEI NAZALE

MALFORMATII CONGENITALE

Palatoschizisul si cheiloschizisul sunt urmarea perturbării dezvoltării din timpul vieţii

embrionare. Aceste anomalii sunt relativ frecvente. Tratamentul se face prin intermediul
chirurgiei plastice şi reconstructive şi cu ajutorul procedurilor ortodontice şi protetice.

Hemangioamele – sunt tumori vasculare observate la copii şi reprezintă o problemă

cosmetică. Aceste leziuni pot regresa înainte de adolescenţă.

Glioamele – constau in ţesut glial localizat la nivelul mijlocului plafonului nazal.

Tratamentul este chirurgical.

Meningoencefalocelul – reprezintă o masă cerebrală herniată extranazal sau în

interiorul nasului datorită închiderii incomplete a neuroporului sau a unui
traumatism.Tratamentul este chirurgical şi constă în inlăturarea şi închiderea durei.

Chisturi dermoide - situate în regiunea osului frontal, localizate atât superior cât şi
inferior de acesta. Taratamentul constă în ablaţia chirurgicală.

Stenoza şi atrezia narinară – poate fi congenitală sau dobândită. Tratamentul

constă în chirurgie plastică.

Atrezia congenitală choanală

Etiologie – datorată persistenţei membranei primitive buco-nazale

Particularităţi clinice: -
atrezia unilaterală:
atrezia bilaterală – devine de obicei manifestă la naştere sau imediat după naştere;
simptomele pot fi severe cauzând moartea prin asfixie.
Simptome tardive: respiraţie orală , dezvoltare deficitară a gustului şi mirosului (în caz de
supravieţuire).

Diagnostic - poate fi confirmat de:

-absenţa totală a fluxului nazal aerian (testul oglinzii)- nu se observă nici o modificare pe
o suprafaţa rece de metal , ţinută la nivelul nărilor;

1
 -absenţa posibilităţii de a trece un cateter din plastic prin nas spre rinofaringe;
-CT- în atrezia osoasă;
- radiografia de contrast –o substanţă radioopacă instilată la nivelul nasului nu ajunge în
rinofaringe.
Tratament – chirurgical - atrezia bilaterală forma copleta poate fi o urgenţă medicală
datorită riscului crescut de asfixie la sugari.

EPISTAXISUL
Epistaxisul defineşte sângerarea cu origine în fosele nazale.

Etiologia

-cauze locale:
 Idiopatică-sângerare arterială spontană de la nivelul septului nazal, în special de
la nivelul ariei Little;
 Traumatică
 Inflamatorie
 Tumorală- tumorile benigne sau maligne localizate la nivelul nasului, sinusurilor
sau rinofaringe pot cauza epistaxis;
 Ambientală- altitudinea crescută, presiunea atmosferică scazută.

- cauze generale
 hipertensiunea nu cauzează epistaxis; totuşi, epistaxisul la persoanele hipertensive
este mult mai severă ;
 uremia;
 cauze endocrine;
 cauze hematologice;
 boli acute infecţioase;

Locul sângerarii – septul nazal – in special aria Little (plexul Kisselbach) – 90% din cazuri.

Vasele de sange implicate:

- artera etmoidala anterioara si posterioara;
- artera palatină;
- artera sfenopalatină;
- artera labială superioară.
Incidenţa- adolescenţii şi persoanele în vârstă formează grupele de vârstă predominante.

2
 Diagnosticul diferenţial:

-hemoptizia;
-hematemeză;
-sângerare de la nivelul laringelui sau rinofaringelui;
-săngerare datorată lezării arterei carotide interne care se poate exterioriza pe calea sinusului
sfenoidal sau a trompei lui Eustachio.
Tratament

-imediat:
-compresie digitala la nivelul narinei;
-gheata sau pachete reci aplicate la nivelul radacinii nasului
-tamponament compresiv anterior cu tifon sau vata impregnate cu parafina;
-sedative;
-tamponament compresiv posterior- rareori necesar dar poate salva vieti ;
- antibiotice administrate sistemic –pentru a preveni infectia secundara atunci cand
tamponamentul ramane mai mult de 24 ore.

-curativ si preventiv:- aceste masuri sunt necesare cand tratamentul imediat a esuat sau reapare
sangerarea;
-cauterizare-cu perla de nitrat;
-ligatura arteriala este indicata doar in cazurile in care epistaxisul nu e controlat prin
tamponament (artera maxilara in fosa pterigomaxilara; artera etmoidala ocluzata in clipsuri de
argint);
-transfuzii de sange- esentiala atunci cand pierderea de sange a fost severa;
-embolizarea- exista riscul de aparitie a deficitului neurologic la 2% dintre pacienti;
-vitamina C si K –pot fi date in doze mari; poate fi adaugat si calciu;
-injectii cu hemostatice.

Fracturi ale nasului

Trebuie cautate semnele unei afectari cerebrale.

Etiologie
- atac violent;
- accidente sportive;
- accidente de trafic.

Aspectul Clinic
1. Mobilitatea anormala a oaselor nazale;
2. Deformarea externa
3
 3. Durerea – nu este severa dupa impactul initial, dar zona are o sensibilitate crescuta;
4. Epistaxis – frecvent;
5. Obstructia nazala – datorata dislocarii sau hematomului septal
Complicatii

Diagnostic
Radiografia – importanta din punct de vedere medico-legal , dar are o mica importanta
clinica. Este grevata de un procent important de rezultate fals negative.

Tratament

1. Reducerea imediata a fracturii, inainte ca inflamatia sa apara. In fracturile deschise se

va administra tratament antibiotic.
2. Intermediar – cand inflamatia tesuturilor moi este marcata, iar reperele anatomice sunt
pierdute, reducerea este amanata pana la resorbtia edemului.
3. Tardiv (7-14 zile)- probabil timpul cel mai bun de tratament este atunci cand
inflamatia este diminuata. Este important ca reducerea sa se faca in primele 2
saptamani ,
4. Fracturile nazale fara deplasare nu necesită tratament.

LEZIUNILE SEPTALE
Deviatia de sept si creste septale
Etiologie

1. traumatica – este cea mai frecventa cauza de deviatie de sept necesitand tratament
chirurgical;
2. erorile de creştere ;

-
Deviaţia poate implica cartilajul şi / sau osul;
-
Crestele sunt izolate , deseori ingroşări la joncţiunea dintre os şi cartilaj; acestea pot
predispune la sinuzite cronice (din cauza drenajului deficitar) şi de asemenea la
epistaxis la nivelul suprafeţei convexe;
- Îngroşări frecvente au fost observate în cazuri datorate traumelor când fragmente
dislocate şi rămase pe loc cauzează duplicarea startului cartilaginos.
Simptomatologie

-obstrucţie nazală – frecvent unilaterală , poate fi intermitentă

-hiposmie sau anosmie

-cefalee- poate fi rezultalul contactului dintre deviaţia de sept şi structurile din peretele lateral al
septului nazal.

4
Rinoscopia anterioară – pune diagnosticul

Rinomanometria – oferă rezultate despre permeabilitatea nazala.

Tratament

1. Rezecţia submucoasă a septului (Killian)

2. Septoplastia
Hematomul septal
Definiţie – O colecţie sanguina între mucopericondrium sau mucoperiost şi cartilajul sau osul
septului nazal.

Etiologie : cel mai frecvent este datorata traumatismelor , mai rar datorită bolilor de sânge.

Simptomatologie – obstrucţia nzală este frecvent bilateral si deseori completă.

Rinoscopia anterioară si palpare cu stiletul butonat – pun diagnosticul

Complicaţii:

- Abces septal;
- Necroza cartilajului;
- Îngroşarea cartilajului datorită fibrozei;
- Nas în formă de şa.

Tratament:

- Incizie largă şi drenaj

- Pansament nazal pentru a preveni reacumularea de sânge şi de a determina readerarea
mucopericondrului şi mucoperiostului.
- Antiboitic pe cale generală pentru a preveni infecţia secundară.

Abcesul septului nazal

Etiologie – este frecvent secundara unui hematom; poate complica furunculul nazal.

Simptomatologie:

- Obstrucţia nazală este deseori competă;

- Durerea nazală poate fi severă şi pulsatilă;
- Cefaleea şi febra fac frecvent diferenţa dintre abces şi hematom.
Rinoscopia anterioară – tumefactie neteda, sensibila la nivelul septului intr-una sau in ambele
fose nazale, de culoare purpurie. Durere la presiune. Eritemul radacinii nasului.
5
Complicaţii:

- Necroza cartilajului urmată de deformare exterioară;

- Perforaţia septului nazal;
- Meningita şi tromboza sinusului cavernos.
Tratament:
- Incizia trebuie menţinută dechisă cu ajutorul unui tub de dren;
- Antibiotice administrate sistemic;
- Rinoplastia poate fi necesară.

CORPI SRĂINI INTRANAZALI

Epidemiologie – corpii străini nazali sunt mult mai frecvenţi la copii.

Patogeneză : orice obiect destul de mic ca să treacă de vestibulul nazal poate fi impins şi
să ajungă în fosele nazale.

Simptomatologie – istoricul introducerii corpilor străini în nas poate să nu fie obţinut în

special la copiii foarte mici; ei pot rămâne în nas un anumit timp, până se determine apariţia
simptomatologiei:

- secreţie nazală unilaterală, secreţia devine vâscoasă, purulentă şi fetidă;

- obstrucţie nazală de diverse grade;
- sângerare nazală;
- introducerea corpilor străini intranazal este acompaniată de durere, care diminuă, de
obicei, rapid;
- strănutul poate urma iritaţia nazală , determinând eliminarea corpului străin.
Rinoscopia anterioară sau endoscopia –evidentiaza prezenţa corpului străin.

Radiografia va confirma diagnosticul dacă corpul străin este radioopac.

Tratament: - extractia sub control vizual.

INFLAMAŢII ACUTE ALE NASULUI

Furuncoloza vestibulului nazal
DEFINIŢIE- infecţia acută cu Stafilococul auriu a unuia sau mai multor foliculi
pilosebacei de la nivelul vestibulul nazal.

Simptomatologie- durerea de intensitate crescută ce devine severă. Febra şi cefaleea pot

fi prezente.

6
 Evoluţie – furunculul poate abceda spontan în vestibul în aproximativ 5-6 zile.

Complicaţii:

- Tromboza sinusului cavernos;

- Celulita buzei superioare;
- Abcesul septului.
Tratament: - manevrele nazale sunt interzise din cauza pericolului de diseminare a
infecţiei şi complicaţiilor cum ar fi tromboflebitele şi tromboza sinusului cavernos.

- Local :pansamente umede cu alcool;

- Sistemic : antibiotice antistafilococice (acestea trebuie continuate câteva zile după
dispariţia simptomelor).

Erizipelul
Definiţie – este o inflamaţie acută a pielii secundară invaziei traiectelor limfatice de o
formă specifică a Streptococului grup A.

Erizipelul nasului tinde să disemineze şi să cuprindă întreaga faţă.

Diagnostic – tegumentul este roş, edemaţiat şi dureros, cu marginea reliefata bine

definita. De regulă este însoţit de febră mare, cefalee .

Diagnostic diferenţial : hemangiom, infecţii nespecifice ale vestibulului nazal, edem

angioneurotic, herpes zoster.

Tratament :

- Local – pansamente umede;

- Sistemic –penicilină (tratamentul trebuie continuat 8 zile după dispariţia
exantemului).

Eczema nazală
Este datorată unei alergii de contact.

Aspect de vezicule şi pustule care se acopera de cruste melicerice.

Tratament :

- Trebuie identificat alergenul;

- Crustele trebuie înmuiate cu ajutorul unui unguent şi după indepartarea lor se aplica
un corticosteroid.

7
 Leziuni herpetice
- Datorate Herpes Simplex sau Herpes Zoster care afectează nervul V cranian.

INLFAMAŢIILE CRONICE ALE PIRAMIDEI NAZALE

Eczema nazală –stadiul cronic
Simptome – constau în prurit, arsuri.

Examenul local arata descuamarea fina a tegumentului.

Tratament :

- Identificarea cauzei şi tratarea ori eliminarea acesteia;

- Local – aplicarea aunui corticosteroid.

Rinofima
Epidemiologie:

- De obicei apare la barbaţii în vârstă;

Etiologie: - boala poate urma acneea rosaceea sau poate fi datorată hipertrofiei glandelor
sebacee ale pielii nazale. Histologic se observă acantoză , cicatrici şi telengiectazii.

Examenul local în treimea inferioara prezintă o hipertrofie rosie, lobulara.

Tratament – chirurgical – îndepărtarea ţesuturilor exuberante .

INFLAMAŢIA FOSELOR NAZALE

RINITA ACUTĂ (coriza)
Definiţie –este o inflamaţie nespecifică acută a mucoasei cavităţilor nazale.

Epidemiologia:

- Este cea mai comună afecţiune a oamenilor;

- Apare în toate ţările lumii.
Etiologie :

8
 - Agentul etiologic este de obicei de natură virală şi cel mai important grup este cel al
Rhinovirusurilor; afecţiunea poate fi cauzată de numeroşi alţi viruşi cum ar fi
Influenza virus, Coxakie , Reovirus, ECHO virus, Parainfluenza virus, Adenoviruşi
(care afectează în principal faringele);
- Pot apare infecţii bacteriene secundare.

Patogeneză – afecţiunea este răspândită prin intermediul picăturilor nazale.

În 24 de ore după infecţie primele schimbări apar în epiteliul cavităţilor nazale şi

faringelui.

După o scurtă perioadă de ischemie, mucoasa devine hiperemică , edemaţiată şi prezintă

infiltraţii leucocitare.2 până la 5 zile, mai târziu, epiteliul columnar ciliat este descuamat urmând
regenerarea unui nou epiteliu.

În cazul infecţiilor bacteriene secundare secreţia devine galben verzuie. Edemul mucoasei
nazale poate închide ostiumul sinusurilor nazale şi trompei lui Eustachio cauzând complicaţii
otologice şi sinusale.

Simptomatologie

Stadiul prodromal – este caracterizat de o stare generală de indispoziţie (înfrigurare ,

cefalee, oboseală) şi febră cu valori medii asociate cu o senzaţie de arsură, mâncărimi şi senzaţie
de uscăciuni în rinofaringe. Rinoscopia evidenţiază în acest stadiu o mucoasă palidă şi uscată.

Stadiul cataral – în câteva ore apare secreţie nazală apoasă, obstrucţie nazală, hiposmie,
lăcrimare şi alterarea stării generale .Rinoscopia evidenţiază o mucoasă inflamată, roşie acoperită
cu secreţii apoase.

Stadiul mucos – după câteva zile, simptomele locale încep să regreseze, secreţia vâscoasă
şi simptomele generale diminuă.

Stadiul de rezoluţie – în 5-10 zile întregul proces este vindecat.

Dacă infecţiile bacteriene secundare apar, secreţia este purulentă şi evoluţia bolii este
prelungită.

Diagnostic diferenţial:

1.faza iniţială a altor boli virale când simptomele de mai sus sunt complicate de alte
manifestări cum ar fi diareea , exantemul acut , etc.

2. difteria nazală.

3. rinitele alergice şi vasomotorii.

9
 Complicaţiile sunt rare:

1. Complicaţii otologice
2. Complicaţii sinusale
3. Infecții ale tractul respirator inferior

Tratament

Profilactic :
- Creşterea imunităţii pacientului;
- Adenoidectomia la copii;
- Contactul cu pacienţii diagnosticaţi trebuie evitat.

Terapeutic :

- Nu există un tratament specific pentru rinitele virale;

- Tratamentul simptomatic constă în măsuri generale cum ar fi :
 repaus şi căldură;
 decongestionante locale;
 analgezice (aspirină);
 vitamina C şi antihistaminice – au o valoare îndoielnică.
- Măsuri locale cum ar fi :
 Picături nazale decongestionante – vor fi prescrise numai pentru
limitarea bolii şi apoi numai pe o perioadă de maxim 10 zile (datorită
efectului de rebound);
 Inhalaţii.
Tratamentul antibacterian (antibiotice):

- Este necesar pacienţilor cu risc pentru infecţii bacteriene secundare (culturi şi teste de
sensibilitate- ar trebui efectuate mai întâi);

RINITE CRONICE
1. Rinite infecţioase cronice nespecifice
1. Rinite cronice simple.
2. Rinite hipertrofice
3. Rinitele atrofice
2. Rinite infecţioase cronice specifice
1. Sifilis
2. Tuberculoza
3. Sclerom

Rinita cronică simplă

10
 Definiţie – este o inflamaţie cronică reversibilă a mucoasei nazale caracterizată prin
hiperemie şi edem.

Patogeneză : Rinite acute în succesiuni rapide cu afectare graduală a mucoasei.

Factori predispozanţi cum ar fi :

- Factori interni :
-local: rinite vasomotorii şi deviaţii de sept ;
-regional : infecţii de vecinătate (sinuzite, amigdalite cronice, adenoidite);
-sistemic:
-sarcină, menstruaţie;
-afecţiuni endocrine;
-afecţiuni cardiovasculare.
- Factori externi:
-iritaţii cronice ale mucoasei nazale provocate de praf şi tutun;
-schimbări bruşte şi extreme de temperatură;
-umiditate anormală;
-efecte secundare ale medicamentelor (nafazolina).

Patogeneză:

- Hiperemie cronică şi edem al mucoasei nazale;

- Numărul celulelor caliciforme este crescut;
- Celulele epiteliale tind sa-şi piardă cilii;

Simptome:

Afecţiunea este de lungă durată. Anamneza evidenţiază unul sau mai mulţi factori
predispozanţi:

- Obstrucţia nazală limitată, variabilă şi de obicei alternantă – mai târziu, obstrucţia

devine severă, continuă şi bilaterală - determinând rinolalia închisă, epiforă, faringite
secundare şi anosmie;
- Rinoreea – secreţii clare, vâscoase şi rareori purulente coboară în rinofaringe.
- Insomnie şi cefalee în cazurile severe.
Rinocopia pune în evidenţă modificările de la nivelul mucoasei nazale.

Îngroşarea mucoasei răspunde la picăturile decongestionante.

Diagnostic diferenţial
Rinitele vasomotorii
Rinitele alergice
11
 Sinuzitele infecţioase cronice
Hiperplazia adenoidă .
Infecţii specifice ale mucoasei nazale.

Tratament
Tratamentul constă în combaterea factorilor predispozanţi :
Tratamentul simptomatic prin folosirea picăturilor nazale decongestionante (1-2 %
efedrină preparată cu un antibiotic ) oferă beneficii numai pe termen scurt.

Rinita hipertrofică
Definiţie – este o inflamaţie cronică ireversibilă a mucoasei nazale caracterizată de
transformări hipertrofice permanente;

- Poate fi considerată un stadiu avensat al rinitei cronice simple.

Patogeneză - cauzele sunt aceleaşi ca în rinita cronică simplă.

Anatomie patologică:
- Epiteliul ciliat prezintă o tendinţa la metaplazie scuamoasă;
- Mucoasa devine treptat nodulară şi prezintă micropolipi;
- Hipertrofia cornetului inferior.
Simptomatologie : este asemănătoare cu cea din rinita cronică simplă dar îngroşarea
mucoasei nu răspunde la administrarea de picături nazale decongestionante.

Rinoscopia arată:

- mucoasă granulară sau nodulară la nivelul cornetelor;

- micropolipi;

- polipi nazali;

- choanele sunt blocate de mase muriforme.

Diagnosticul diferenţial : este similar cu cel al rinitei cronice simple.

Tratamentul este chirurgical:

1. Micşorarea cornetului inferior prin :
- Agenţi sclerozanţi (hidrocortizon);
- Criochirurgie;

12
 - Electrocoagularea prin diatermie submucoasa sau cauterizarea lineara cu
galvanocauterul;
- Laser CO2 sau laser cu argon
2. Turbinectomie sau mucotomie.

Rinita atrofică primară (ozena)

Epidemiologie:
- Afecţiunea este întâlnită mai frecvent la femei;
- Există o concentrare geografică în Europa de Est şi India.
Patogeneză :
- Este necunoscută dar este probabil de natură multifactorială;
- Ereditatea trebuie luată în consideraţie.
- Afecţiunea începe cu un stadiu de hipertrofie şi devine atrofică după o perioadă .
Anatomie patologică :
- Epiteliul suferă o metaplazie scuamoasă; celulele caliciforme, glandele
seromucinoase şi fibrele nervoase senzoriale degererează.
Simptomatologie:
- Afecţiunea poate debuta la vârstă tânără;
- Este frecvent bilaterală;
- Pacientul se plânge de obstrucţie nazală în ciuda unei căi aeriene dilatate;
- Există secreţie fetidă şi cruste;
- Datorită anosmiei , pacientul nu sesizează mirosul pe care îl degajă.

Rinoscopia arată:
-în formele uşoare : mucoasa nazala acoperita de cruste în special în partea anterioară a
nasului;
-în formele severe (ozena): secreţii uscate galbene-verzui şi cruste cu miros, cavitatea
nazală apare foate largă.
Uscăciunea şi crustele sunt regăsite şi la nivelul tractului respirator inferior (faringe,
laringe, trahee).

Rinita atrofică secundară este datorată lezării mucoasei nazale de către traumatisme,
chirurga extensivă, praf, temperatură şi umiditate anormale, expunere profesională la lemn,
sticlă şi azbest.

13
 Tratament

Tratamentul conservativ – constă în îndepărtarea crustelor prin spălătura de câteva ori pe

zi cu soluţie caldă izotonică urmată de aplicarea locală de vitamină A sau soluţie de iodură de
potasiu.

Măsurile chirurgicale constau în :

- Îngustarea căilor aeriene folosind implante submucoase din material plastic, os sau
cartilaj.
- Închiderea nărilor cu un lambou cutanat timp de câteva luni (şapte).

RINITELE ALERGICE
Afecţiunea este frecvent ereditară şi constă intr-o reacţie anormală mucoasei nazale la
inhalanţi.Substanţele cauzatoare sunt numite “alergeni”.

Există două tipuri clinice de rinite alergice :

- Sezoniere;

- Non-sezoniere (perene).

Alergenii pereni sunt prezenţi tot timpul anului şi sunt dificil sau imposibil de
evitat.Aceştia includ : praful de casă, acarieni (Dermatophagoides), emanaţii animale (în special
antigeni salivari găsiţi la nivelul părului) şi mucegai. Există, de asemenea, şi alergeni
profesionali, de exemplu: făina pentru brutari, părul şi fragmentele epiteliale pentru coafori etc.

Alergenii sezonieri sunt de obicei reprezentaţi de polenul plantelor (copaci, iarbă etc).

Alergia şi infecţia : microorganismele (bacterii şi virusi) pot juca rol de alergeni.

Simptomatologia: - prurit, obstrucţie nazală, mucoasă edemaţiată sau polipoidă , secreţie

nazală apoasă şi strănut care în mod normal apar în crize paroxistice.Pacienţii acuză hiposmie şi
anosmie intermitente.

Examenul local – se observă o mucoasă nazală palidă, lividă; cornetele sunt inflamate,
existând rinoree apoasă. Polipii pot fi prezenţi în cavitatea nazală. În stadiul acut mucoasa poate
fi intens roşie.

Diagnostic
Rolul cel mai important în diagnostic îl are anamneza.
Citologia secreţiilor nazale, teste dermatologice, teste nazale provocate , determinarea
valorilor Ig E , RAST sunt explorări utile pentru diagnostic.
14
 Diagnosticul diferenţial :
Rinitele vasomotorii, rinitele iritante, rinite non-alergice cu eozinofilie şi coriza trebuie
luate în consideraţie.

Tratamentul - este cauzal şi simptomatic.

Tratamentul cauzal:
- Evitarea alergenilor; presupune schimbarea climatului sau chiar schimbarea ocupaţiei
dacă este necesar.
- Desensibilizarea specifică si nespecifica.
Tratamentul simptomatic :
1. Tratament antihistaminic :
2. Medicaţie steroidiană :
- Topică (beclomethasone dipropionate spray
- Admistrarea orala a steroizilor în doze de atac este utilă pentru ameliorarea rapida, pe
termen scurt a simptomelor intolerabile;
3. Cromoglicatul disodic (Nasalchrom – 4% spray) – profilactic

Complicatii:
Apariţia polipilor nazali şi sinusali;
Implicarea tractului respirator inferior si a sinusurilor nazale.

Prognostic – boala regresează pe măsură ce pacientul înaintează în vârstă.

RINITA VASOMOTORIE
Definiţie – rinitele vasomotorii reprezintă o tulburare a sistemului parasimpatic cu
evoluţie paroxistică , avand etiologie necunoscuta. Simptomele sunt aceleaşi ca în rinitele
alergice.

Factorii predispozanţi sunt ereditatea, stress-ul, bolile endocrine, iritaţii macanice care
includ creste septale sau deviaţii septale , medicaţia hipotensivă, agenţi de blocare adrenergici,
methildopa, rezerpina şi folosirea excesivă a medicaţiei locale vasoconstrictoare nazale care
produce rinită medicamentoasă; schimbările de temperatură sau umiditate, acoolul, praful, fumul,
etc.

Simptomatologia constă în atacuri de obstrucţie nazală care poate alterna stânga-dreapta,

rinoree apoasă şi abundentă , strănut.

15
 Examenul local evidenţiază o mucoasă albăstruie, palidă, hipertrofia cornetelor
inferioare, polipi.

Diagnosticul diferenţial include rinitele alergice, rinitele acute în faza de debut, corpi
srăini şi vegetaţii adenoide la copii.

Tratament :
1. Conservator:
 Evitarea factorilor iritanţi;
 Antihistaminice;
 Medicamente decongestionante în administrare locală sau orală;
 Steroizi pentru o perioadă limitată de timp;
 Sedative sau /şi tranchilizante.

2. Chirurgical:
 cauterizarea sau criochirurgia cornetelor inferioare sau mijlocii;
 îndepărtarea polipilor nazali sau corectarea deviaţiei septale sau a crestelor
septale;
 turbinectomia;
 neurectomia vidiană.

INFLAMAŢIA SINUSURILOR PARANAZALE

A. infecţiile nespecifice – sunt cele mai frecvente şi sunt prezente sub două forme:

 forma supurativă

 forma nesupurativă

B. Infecţiile specifice – apar frecvent prin extensie de la nivelul cavităţilor nazale(rare).

A. forme acute

B. forme cronice

Epidemiologia

16
Sinuzita reprezintă o afecţiune comună – în jur de 5 % din populaţia Europei suferă de
sinuzită cronică.

Cel mai frecvent sinus afectat la adult este sinusul maxilar, urmat de sinusurile etmoidal,
frontal, sfenoidal. La copii ordinea este diferită datorită procesului de dezvoltare a
sinusurilor, sinusul etmoidal fiind cel mai frecvent afectat.

Etiologie

Microorganismele care apar cel mai frecvent sunt următoarele în ordine descrescătoare :
Pneumococcus, Streptococcus, Staphylococcus, Hemophilus influenzae, Klebsiella
pneumoniae, Escherichia coli şi rar anaerobi (în sinuzitele de origine dentară).poate apare de
asemenea şi infecţia cu fungi.

Factorii predispozanţi includ:

 factori locali : obstrucţia ostiumului sinusal prin polipi nazali, tumori, inflamaţia
de natură alergică sau obstrucţia nazală de orice cauză

 factori de vecinătate: infecţia amigdalelor palatine sau a vegetaţiilor adenoide,

afecţiuni dentare

 factori generali: factori imunologici cum ar fi alergia sau statusul imunodeprimat

(SIDA, deficienţa Ig A) şi interacţiunea dintre organisme şi rezistenţa la infecţii,
mucoviscidoză, sindrom Kartagener, tratament cu corticosteroizi.

Patogeneză

Cea mai frecventă cauză a sinuzitelor o constituie extensia infecţiilor de la nivelul

cavităţii nazale prin intermediul ostiumului sinusal sau prin limfaticele submucoase în
interiorul sinusurilor.

Altă cauză o reprezintă infecţia dentară – când sinusul este infectat de la o rădăcină
dentară. Sinusul poate fi afectat în timpul înnotului şi infectat.

O fractură care implică sinusul poate cauza de asemenea sinuzită.

Sinuzita barotraumatică este datorată schimbărilor în presiunea atmosferică cum ar

decolarea şi aterizarea cu avionul.

Anatomie patologică
Sinuzitele pot lua oricare din formele catarală sau purulentă.
Sinuzitele acute şi cronice pot fi deosebite prin durata afecţiunii .
17
Sinuzitele pot afecta unul sau mai multe sinusuri:
polisinuzite- reprezintă o infecţie localizată la mai multe sinusuri;
pansinuzite – reprezintă o infecţie a tuturor sinusurilor , unilaterală sau bilaterală.

SINUZITELE ACUTE NESPECIFICE

Sinuzita maxilară acută
Sinuzita maxilară este forma cea mai frecventă de sinuzită. Infecţia sinusală este urmarea
unei infecţii nazale virale sau bacteriene sau rareori a unei infecţii dentare.

Simptomatologie

 durere – severă, pulsatilă, de aceiaşi parte a feţei, în special în aria de distribuţie a

nervului infraorbitar;durerea iradiază la nivelul dinţilor şi în regiunea frontală;

 secreţia: rinoreea unilaterală este întotdeauna suspectă pentru sinuzită;

 obstrucţia nazală: poate fi intermitentă sau permanentă; obstrucţia nazală
unilaterală trebuie să conducă întotdeauna către suspiciunea de sinuzită;
 hiposmia sau anosmia sunt comune.

- stare de subfebrilitate sau temperatura cu valori normale.

Examinarea pacientului evidenţiază:

- edemul obrajilor (rar);

- sensibilitate la palparea şi presiunea sinusului afectat (frecvent);
- rinoscopia evidenţiază un cornet nazal mijlociu inflamat de aceeşi parte şi puroi la
nivelul meatului mijlociu.

Investigaţii:

-radiografia arată opacitate completă sau nivel de lichid în antrumul maxilar;

-diagnosticul este confirmat prin puncţie şi irigaţie;
-în sinuzita maxilară acută de origine dentară, secreţia este urât mirositoare
datorită organismelor anaerobe asociate afecţiunii dentare; cacosmia este
frecventă.
Tratament

În cazurile mai puţin severe tratamentul constă în administrarea de antibiotice cu spectru

larg(ampicilină, amoxicilină, amoxicilină/ clavulanat, cefaclor) şidecongestionante
nazale.

18
La pacienţii cu simtomatologie severă se recomandă puncția spălătură sinusală.

La pacienţii cu sinuzită maxilară acută recurentă , persistentă , trebuie efectuată

antrostomie intranazală.

În sinuzitele de origine dentară, tratamentul se face prin puncția spălătură sinusală şi

antibioterapie generală. Trebuie efectuat concomitent tratamentul stomatologic.

Sinuzita frontală acută

Simptomatologie:
- durere severă
- secreţie nazală,
- obstrucţie nazală
- miros anormal

Examinarea pacientului evidenţiază:

- edemul frunţii şi a pleoapei superioare;
- sensibilitate extremă la presiunea exercitată pe plafonul orbital
Rinoscopia evidenţiază;
- secreţie purulentă în meatul mijlociu;
Diagnosticul este confirmat prin radiografie.
Sinuzita frontală acută este frecvent asociată cu o infecţie a celulelor etmoidale si a
sinusului maxilar homolateral.

Tratament

În cazurile mai puţin severe sinuzitele pot fi tratate prin administrare de vaso-
constrictoare ale mucoasei şi antibiotice cu spectru larg.

La pacienţii cu dureri severe sau edem marcat este indicat drenajul. Poate fi efectuată
trepanaţia Beck.

Etmoidita acută
Labirintul etmoidal este frecvent implicat in inflamarea sinusurilor dar rareori produce o
entitate clinică separată la adult.

Simptomatologie
Durerea severă este frecventă.
Pacienţii acuză : obstrucţie nazală, secreţii nazale, afectarea mirosului.

19
Rinoscopia evidenţiază un cornet mijlociu inflamat şi secreţii purulente în meatul
mijlociu.

Tratament
Conservator sau chirurgical – rar.

Sfenoidita acută
Simptomatologie

Pacienţii prezintă durere la nivel occipital, în centrul craniului sau în interiorul ochilor.

Secreţia este drenată de obicei în rinofaringe şi poate fi observată în rinoscopia

posterioară. CT-ul este principala metodă de diagnostic.

Tratmentul constă în cateterizarea ostiumului în cazurile severe, spălătura şi

introducerea de antibiotic în sinus.

În cazurile mai puţin severe se adoptă numai tratament conservator.

Diagnosticul diferenţial al sinuzitelor acute poate include :

- cefalee de origine nazală (deviaţie de sept, hipertrofia cornetelor, ritite
alergice şi vasomotorii);
- cefalee vasomotoire, nevralgia trigeminală;
- arterita temporală (Horton);
- neoplasmul sinusului.

SINUZITELE CRONICE NESPECIFICE

Sinuzitele cronice maxilare
Simptomele sunt similare cu cele acute dar sunt mai scăzute ca intensitate.

Durerea este frecvent descrisă ca o senzaţie de presiune sau ca o durere surdă la nivelul
sinusului dar uneori pacienţii acuză nevralgii în aria de distribuţie a nervului infraorbitar.

Obstrucţie nazală

Secreţie nazală

20
Anomalii ale mirosului care includ anosmia sau chiar cacosmia (în special în infecţile de
origine ductală).

Sinuzitele cronice sunt câteodată acompaniate de bronşite ca în sindromul Mounier-Kuhn

şi sindromul Kartagener.

Simptomele pot include rinite cronice, hipertrofia cornetelor şi polipi.

Diagnosticul de sinuzită se pune în special pe baza radiografiilor.

Diagnostic diferențial - laringite sau faringite cronice.

Tratament

- antibioterapie
- puncţii repetate urmate de spălătura sinusului;
- trebuie tratată cauza dentară;
- dacă sinuzita nu se vindecă după 6-7 puncţii, ar putea fi necesară o
antrostomie intranazală.
- În cazul în care metodele de mai sus au dat greş sau în cazul unei inflamaţii
polipoide purulente, operaţia radicală (Caldwell-Luc/ antrostomie radicală)
poate fi utilizată.

Operaţia Caldwell- Luc ar trebui evitată la copii pentru că poate leza rădăcina dinţilor.

Etmoidita cronică
Etmoidita cronică este aproape asimptomatică, poate fi prezentă o vagă senzaţie de
presiune, obstrucţie nazală, secreţie nazală, polipi nazali şi afectarea mirosului.

Computer tomografia şi endoscopia sunt necesare pentru diagnostic.

Tratament

Dacă etmoidita cronică nu reacţioneză satisfăcător la tratamentul conservator, tratamentul

chirurgical trebuie luat în consideraţie.

Chirurgia etmoidală este dificilă şi complicaţiile nu sunt rare

Sinuzitele frontale cronice

21
Simptomatologia este redusă la senzaţie de presiune la nivelul sinusului, sensibilitatea
nervului supraorbital la presiune si rinoree. Rinoscopia anterioara poate evidentia edemul
mocoasei nazale si rinita cronica. Diagnosticul este stabilit radiologic.

Tratament

Unele cauze pot fi controlate prin tratament conservator sau prin eradicarea infectiei
concomitente la nivelul sinusului maxilar. Daca aceste masuri esueaza, este necesara
trepano-puncția Beck sau intervenția chirurgicală.

Sinuzitele sfenoidale cronice

Simptomatologia este similara cu cea din forma acuta dar este mai putin severa.

Tratament – daca tratamentul conservator nu are succes, tratamentul chirurgical se

realizează pe cale endoscopica sau via sinusul maxilar, via unei etmoidectomii externe.

TIPURI DE SINUZITE
Sinuzite maxilare de origine dentara
Sinuzitele maxilare sunt cele mai des intalnite dintre toate infectiile sinusale , originea
putand fi nazala (90%) sau dantara (10 %).

Numarul dintilor implicati depinde de marimea antrumului. Al doilea premolar, primul si

al doilea molar sunt mai frecvent implicati in lezarea peretelui inferior al sinusului
maxilar. Radacinile lor pot trece prin, sau perfora peretele inferior al sinusului maxilar.

Diagnostic:
- nu exista antecedente de rinita, dar in istoric este prezenta o extractie dentara
- durere la nivelul obrazului – unilaterala;
- secretii unilaterale la nivelul metusului mijlociu – caracteristica este prezenta
puroiului urat mirositor datorat anaerobilor si saprofitilor asociati cu afectiunea
dentara.
- Cacosmia;

Radiografiile sunt utile – evidentiaza prezenta unei opacitati sau a unui nivel de lichid si
ofera informatii suplimentare despre dintii implicati.
22
Sinuzitele de origine dentara pot fi rezultatul unei extractii dentare, a unor abcese sau
granuloame apicale.

Tratament – consta in :
- irigarea sinusului si terapie generala cu antibiotice ca in sinuzitele maxilare de origine
nazala;
- un dinte sau o radacina dentara retinuta in sinus ar trebui indepartate prin abord
sublabial combinat cu drenaj intranazal;
- comunicarea oro-antrală observata in timpul extractiei se suturează imediat.
suficiente.

Sinuzita la copii
Cel mai frecvent este afectat labirintul etmoidal.
Etmoiditele pot să apară la orice varstă.
Frecventa sinuzitelor maxilare creste dupa varsta de 4 ani.
Conditiile devin identice cu cele ale unui adult, dupa varsta de 10 ani;

Simptomatologia poate fi mai pronuntata decat la adult , ca in formele acute sau mai
putin pronuntata , ca in sinuzitele oculte sau latente.

Radiografia este esentiala in diagnostic.

Tratamentul in formele acute este in principal conservator dar ocazional punctia si

irigarea sunt necesare.

In sinuzitele cronice , tratamentul special include adenoidectomie, infrarosii sau

microunde iar in general tratamentul antialergic este de obicei suficient.

COMPLICATII INFECTIILOR SINUSALE

Complicatiile infectiilor sinusale sunt de obicei cauzate de sinuzite acute sau de o
exacerbare acuta a sinuzitelor cronice. Situatia nu este obisnuita dar posibila datorita
localizarii si structurii subtiri a peretilor sinusali si datorita circulatiei venoase bogat
reprezentate.

Extinderea poate fi :
- directa – prin peretele osos,
- venoasa – prin patul vascular bogat reprezentat asociat sinusurilor : tromboza venoasa
septica;
- limfangita – conducand la abcese subperiostale;
- perineural olfactiv catre spatiul subarahnoidian.
23
Complicatii orbitale
Sunt cele mai comune complicatii ale infectiilor acute ale sinusurilor etmoidale la copii.
Complicatiile orbitale se transmit de la sinus la orbită pe cale osoasă; Tromboflebita
reprezintă o cale alternativă.

Periostita orbitala
Reprezinta primul stadiu al unei complicatii orbitale. Pleaoapele sunt edemațiate si
congestive. Local, prezintă durere la presiune.
Tratamentul consta in drenajul chirurgical al sinusului afectat.

Abceses subperiostic
O astfel de extindere are ca rezultat tumefierea, congestia pleoapelor, chemosis, durerea.
Tratamentul este chirurgical si consta in drenajul sinusului implicat.

Abcesesle orbitale
Apare un edem marcat si decolorarea pleoapelor, chemosis, exoftalmie si miscari limitate
ale globilor oculari.
Febra, frisoane ocazional si durere severa.

Este o urgenta serioasa.

Fundul de ochi trebuie studiat frecvent deoarece orice evidenta a unei hemoragii
retiniene, cresterea palorii discului optic sau scaderea vederii impune efectuarea unei
decopresiuni chirurgicale imediate. Este posibila extensia secundara a infecției la nivelul
sinusului cavernos.

Diagnosticul diferential:
- inflamatia sistemului de drenaj lacrimal – exista o tumefiere profunda a ligamentului
palpebral medial, puroiul se scurge prin canalicule. Nu exista evidenta unei sinuzite;
- tromboza sinusului cavernos – simptomele oculare tind sa fie bilaterale. Schimbarile
de la fundul de ochi sunt marcate;
- neoplasmele orbitale;
- mucoceluri, osteoame – exista antecedente de tumefiere dureroasa.
Diagnosticul diferential se face cu ajutorul radiografiei, CT-ului si explorarii
oftalmologice.

Tratament – este chirurgical.

Osteomielita osului frontal

24
Este cea mai comuna si cea mai serioasa osteomielita, fiind o afectiune care poate
ameninta viata. Este secundara unei sinuzite frontale datorita inflamatiei sau secundar
unei traume sinusale atunci cand este prezenta infectia. Raspandirea se poate face si pe
cale hematogena.

Epidemiologie: apare la copii in orice moment dupa dezvoltarea unei sinuzite frontale
dar adolescenta este varsta la care apare cu predilectie.

Infectia poate penetra spre exterior cu formarea unui abces subperiostal local dincolo de
peretele anterior, sau poate trece intern in cavitatea intracraniala cauzand meningita sau
abces epidural, subdural, sau abces al lobului frontal, sau chiar tromboza sinusului
cavernos prin infectia sinusului sagital superior sau pe traiectul venei oftalmice.

Simptome – evolutia poate fi fulminanta sau lenta. Exista durere si sensibilitate la nivelul
sinusului, tumefierea regiunii sinusale , cu edemul si inflamarea pleoapei superioare.
Starea generala este afectata, pacientul are febra, frisoane, cefalee, pierderea cunostiintei.

Diagnosticul se bazeaza pe radiografii.

Tratamentul – este chirurgical- rezectia radicala a osului infectat si de asemenea

drenajul sinusului de origine;

Sunt indicate atitibiotice cu spectru larg in doze mari.

Osteomielita maxilara
Este mai putin comuna decat osteomieliata osului frontal.

Afectiunea are frecvent originea intr-o infectie dentara dar poate apare si prin trauma
externa in prezenta unei infectii sinusale sau prin raspandire hematogena, sau prin
radionecroza post radioterapie.

Tratament – tratamentul este chirurgical dublat de doze mari de antibiotice.

Tromboza sinusului cavernos

Tromboza sinusului cavernos apare de obicei secundar sinuzitelor sau de la un furuncul
nazal sau al buzei superioare. In aceste cazuri infectia se raspandeste pe traiectul venei
angulare si venei oflamice.

25
 TUMORILE NASULUI SI SINUSURILOR
PARANAZALE

TUMORI BENIGNE
Tumorile benigne apar la nivelul tesutului epitelial sau conectiv al nasului si sinusurilor
paranazale.

Papiloame
- apar , de obicei, la barbati peste 50 ani;
- ei au tendinta de a se transforma malign , de asemenea avand tendinta de a reapare.

Simptome:
- obstructie nazala; epistaxisul poate fi de asemenea prezent;
- diagnosticul se face prin rinoscopie .

Diagnosticul diferential:
Carcinomul trebuie sa fie exclus prin examinare histologica.

Adenomul este foarte rar. Este o tumora incapsulata si simptomul comun este
obstructia nazala.

Osteomul
Sunt doua tipuri de osteom:
1. osteomul compact;
2. osteomul spongioss.
Primul tip apare cel mai frecvent in sinusurile frontale , in timp ce al doilea tip apare in
sinusurile maxilare si etmoidale.

Simptome:
- durere in regiunea sinusului afcetat;
- obstructia drenajului ductului sinusurilor, sinuzite recurente sau mucocele;
- exoftalmie datorata expansiunii tumorii in sinusul afectat.
Diagnostic – radiografiile evidentiaza o masa osoasa densa cu margini bine definite.

Tratament – consta in indepartare chirurgicala numai daca simptomele evolueaza.

26
 Polipii nazali
Sunt cele mai comune tumori ale cavitatii nazale; afectiunea prezinta incidenta egala la
ambele sexe.

Etiologie – poate avea cauze multiple:

Alergia (25 % dintre pacientii unui grup alergic au avut polipi iar 50% dintre pacinetii cu
polipi au avut alergie), infectia, boala metabolica, astm, trauma, fibroza cistica;

Simptomatologie – obstructie nazala, rinoree, anosmie.

Rinoscopia evidentiaza polipi translucizi, sub forma de para, unilaterali sau bilaterali.

O crestere a numarului de eozinofile este comuna in exsudatul nazal.

Diagnostic diferential include: encefalocelul, angiofibromul, carcinomulul, sarcomulul.

Tratament
- Medical-include: congestionante, antihistaminice, steroizi.
- Chirurgical – include polipectomie cu sau fara etmoidectomie.

Hemangioame
Cela mai multe sunt hemangioamele cutanate congenitale si se manifesta in primul an de
viata. Cel mai comun tip la adulti sunt asa numitii polipi sangerosi ai septului.

Tratamentul este chirurgical. La copii tratamentul este amanat daca este posibil pana la
varsta de 3 ani datorita remisiunilor spontane ce pot să apară.

TUMORILE MALIGNE
Tumorile maligne ale piramidei nazale
In primul rand trebuiesc amintite leziunile precanceroase: keratomul senil, xeroderma
pigmentosum si keratoacanthomul. Ultima este de obicei greu de diferentiat din punct de
vedere clinic de carcinomul scuamos.

Tumorile epiteliale includ:

o Carcinomul bazocelular
o Carcinomul scuoamocelular
Melanomul malign
27
 Tumorile epiteliale
a. Carcinomul bazocelular este forma cea mai frecventa de tumori maligne care se intalnesc la
nivelul piramidei nazale. Cel mai frecvent apare in intervalul de varsta 60-70 de ani.

Simptomatologie – leziunea apare sub forma unui nodul dur la nivelul pielii cu centrul re
retractat. Tumora are un ritm de crestere lent si ulcereaza tardiv.

Metastazarea in ganglionii limfatici regionali este rar intalnita.

Diagnosticul este confirmat prin examenul anatomo-patologic.

Diagnosticul diferential include keratoacanthomul, keratomul senil, xeroderma pigmentosum,

melanomul amelanotic si carcinomul scuamos.

Tratamentul este chirurgical.

Examinarea histologica a marginilor este necesara, urmata de rezectie suplimentara atunci

cand este cazul.

Prognosticul este bun.

b. Carcinomul scuamocelular urmeaza ca frecventa dupa carcinomul bazocelular.

Simptomatologie: initial , apare ca o leziune nodulara, ferma a pielii. Tumora are un ritm de
crestere si ulcerare rapid. Metastazarea in nodulii limfatici regionali apare in stadiile initiale.

Diagnosticul trebuie confirmat prin biopsie.

Diagnosticul diferential – carcinomul bazocelular, keratoacantomul si leziunile

precanceroase trebuiesc luate in consideratie.

Tratamentul consta in excizie larga cu margini de siguranta la nivelul pielii, osului si

cartilajului si acoperirea defectului. Radioterapia constituie o alta posibilitate de terapie.

Prognosticul este bun daca tumora este indepartata cu margini largi de siguranta.

Melanomul malign – este rar localizat la nivelul piramidei nazale, aceasta tumora
afecteaza adultii tineri in aceeasi proportie cu persoanele in varsta.

Anatomie patologica:- sunt descrise 4 forme de melanom malign:

28
 Simptomatologie:
 Intunecarea sau cresterea in dimensiuni a unei alunite pigmentate;
 Congestia locală invecinată unei alunite pigmentate;
 Tumefierea ganglionilor limfatici regionali.

Biopsia este interzisa.

Diagnostic diferential: melanomul juvenil, nevul albastru, papilomul, carcinomul bazal

pigmentat, hemagiomul- trebuie luate in considerare.

Tratament
 Chirurgia este indicata daca exista o suspiciune bine fondata de melanom malign;
 Tratamentul consta in excizia cu o margine de siguranta de 5 cm;
 Marginea trebuie verificata intotdeauna histologic- urmata de rezectie suplimentara daca
este necesar;
 Defectul se va acoperi imediat;
 Evidare ganglionară cervicală;
 Imunoterapia , chemoterapia trebuie adaugate tratamentului chirurgical.
Prognosticul – prognosticul este grav in prezenta metastazelor si cu cat leziunea este mai
extinsa in profunzime.

TUMORILE MALIGNE ALE NASULUI SI ALE SINUSURILOR

NAZALE

Epidemiologie – tumorile nasului si ale sinusurilor nazale sunt rare, reprezentand mai putin de
1% din tumorile maligne.

Histologie – cele mai frecvente tumori ale nasului si ale sinusurilor nazale sunt tumorile
epiteliale(carcinomul scuamocelular, carcinomul adenocistic, cilindromul si adenocarcinomul).
Tumorile mezenchimale (fibrosarcomul, osteosarcomul si melanomul) sunt rare (in jur de 15 %).
60% din tumorile nasului si ale sinusurilor nazale sunt carcinoame scuamocelulare, 15 %
adenocarcinoame, 10 % carcinoame nediferentiate. Ele apar cel mai frecvent in sinusul maxilar
(60%), in cavitatea nazala (20%) si in sinusul etmoidal (15%).

29
Simptome- diagnosticul in stadiile incipiente este dificil de efectuat, deoarece tumorile sunt
asimptomatice pentru o lunga perioada de timp; simptomele difera in functie de localizare si
origine si pot fi orbitale, nazale, faciale si dentare.

Simptomatologia tumorii sinusului maxilar include : obstructie nazala unilaterala, sangerare si

secretie nazala cronica unilaterala, parestezii faciale date de afectarea unui ram trigeminal,
tumefierea palatului si a feței, pierderea dentitiei, epifora si limfoadenopatie.

Aspecte fizice: defomare a fetei si a palatului, proptosis, prezenta polipilor in cavitatea nazala.
Ttumora apare in cavitatea nazala sau bucala sub forma unor burjoni, la nivelul alveolelor sau la
nivelul palatului.

Simptomatologia tumorilor etmoidale include: simptome nazale(secretii nazale sanguinolente si

obstructia cu o masa tumorala sau polipoida rosie, de mari dimensiuni), simptome orbitale
(diplopie, proptosis, epifora).

Diagnostic - Examinarea fizica completa si evaluarea endoscopica sunt importante in diagnostic.

Pacientul trebuie examinat de catre un oftalmolog si un neurolog.

CT și RMN-ul de sinusuri si de bază de craniu releva extensia tumorală (musculatura oculara,

creier, nerv optic, sinus cavernos si musculatura pterigoida).

Diagnosticul este confirmat prin biopsie.

Metastazele ganglionare sunt rare.

Diagnosticul diferential include : polipii cavitatii nazale, sinuzitele si complicatiile lor, tumorile
benigne.

Tratament Sunt cunoscute cateva metode de tratament a tumorilor maligne ale nasului si ale
cavitatilor nazale: tratament chirurgical, radioterapie si chemoterapie in functie de rezultatul
histologic. In unele circumstante o combinatie flexibila a acestor 3 metode poate sa produca cele
mai bune rezultate.

Tratament chirurgical in functie de originea si extinderea tumorii:

1. Maxilectomia partiala cu sau fara rezectia osului frontal;
2. Maxilectomia totala;
3. Maxilectomia partiala sau totala combinata cu exenteratia orbitei.
Disectia cervicala radicala cand este cazul.

Iradierea- radioterapia cu Cobalt 60 pana cand este atinsa doza tumorala de 60 Gy.
Radioterapia poate fi folosita singura pentru tumorile foarte sensibile (cum ar fi si tumorile
mezenchimale) si pentru tumorile inoperabile.
Radioterapia poate fi folosita atat inainte cat si dupa tratamenul chirurgical.
30
Ca o regula, tratamentul chirurgical trebuie efectuat inaintea radioterapiei, dar in tumorile de
mari dimensiuni radioterapia se utilizeaza preoperator.

Chimioterapia – este o metoda paleativa in tumorile epiteliale inoperabile , in acelasi timp,

combinarea medicamentelor citostatice poate fi utilizata pentru obtinerea unei supravietuiri
pe termen lung la multi pacienti cu sarcom si limfom.

Prognosticul : In cele mai multe clinici supravietuirea la 5 ani se obtine la numai 25-35% din
cazuri .

31