Logopedia prin jocuri si exercitii.

Activitatea logopedica studiaza limbajul,previne tulburarea acestuia,creeaza conditii pentru o mai buna adaptare a copilului la mediu in vederea integrarii acestuia in colectivitate. In urma evaluarii preliminare se constata care sunt cauzele care provoaca tulburarea de limbaj, care sunt pasii care trebuie urmati in vederea unei recuperari. Terapia tulburarilor de limbaj are ca activitati urmatoarele planuri care impun dezvoltarea armonioasa a copilului: 1. 2. 3. 4. Educarea respiratiei si a echilibrului inspir-expir. Educarea auzului fonematic. Exercitii speciale pentru muschii obrajilor,a limbii, a buzelor. Fise de lucru si jocuri pentru dezvoltarea orientarii spatio-temporare, pentru cunoasterea schemei corporale. 5. Dezvoltarea muschilor fini ai mainii,optimizarea coordonarii oculo-motorii in vederea realizarii unui scris caligrafic. 6. Dezvoltarea planului cognitiv si a procesului imaginativ. 7. Dezvoltarea vocabularului pasiv si activ,a limbajului impresiv si expresiv. 8. Terapie specifica in vederea rezolvarii dificultatilor in realizarea calculului matematic. 9. Terapie specifica recuperatorie in vederea rezolvarii balbaielii. 10. Intocmirea unui plan de recuperare individualizat in functie de nevoia fiecarui copil. 11. Consilierea familiei copilului. Planul de recuperare cuprinde fise de lucru , exercitii complexe care se aplica individualizat in functie de tulburare si de gravitatea ei. Tulburarile de limbaj au un caracter tranzitoriu si sunt corectabile prin metode specifice logopedice. Acestea au o frecventa mai mare in perioada de constituire a limbajului ca urmare a fragilitatii aparatului fono-articulator si a sistemelor cerebrale implicate in vorbire. Tulburarile de limbaj au tendinta de a se consolida si agrava in timp, ca deprindere negativa, producand efecte negative asupra personalitatii si comportamentului copilului , putand fiind traite dramatic de catre acesta pe fondul frustrarii si anxietatii.
ANEXA 8 la Ordinul Ministrului Educaiei, Cercetrii i Tineretului nr.5235 / 01.09.2008

MINISTERUL EDUCAIEI, CERCETRII I TINERETULUI

CENTRUL NAIONAL PENTRU CURRICULUM I EVALUARE N NVMNTUL PREUNIVERSITAR

ARIA CURRICULAR: TERAPII SPECIFICE I DE COMPENSARE

TERAPIA TULBURRILOR DE LIMBAJ

PROGRAM COLAR Clasele I a X-a Curriculum DEFICIENE MINTALE SEVERE, PROFUNDE I/ SAU ASOCIATE
Aprobat prin ordin al ministrului nr. 5235 / 01.09.2008

Bucureti, 2008
Terapia tulburrilor de limbaj Clasele I a X-a 1

NOTA DE PREZENTARE
Copiii cu deficiene mintale severe, profunde i/ sau asociate se caracterizeaz printr-o diversitate de forme de manifestare la nivel anatomo-fiziologic, comportamental, cognitiv, psihic i social. Pentru a relaiona cu lumea nconjurtoare, ei au nevoie adesea de mijloace alternative de exprimare i comunicare. Datorit complexitii structurii limbajului i rolului esenial att al procesului de comunicare, ct i a expresivitii limbajului, acestea din urm pot afecta structura personalitii, avnd implicaii negative n planul randamentului colar i al relaiilor interpersonale. Ca urmare, apare necesar terapia tulburrilor de limbaj ca domeniu de intervenie distinct. Eficiena acesteia este condiionat de realizarea programelor terapeutic - recuperatorii printr-o strategie educaional adecvat particularitilor individuale i de vrst, potenialului psihofizic al fiecrui copil. Intervenia compensatorie, tiinific proiectat i desfurat sistematic, va determina progrese n dezvoltarea vocabularului i n diminuarea frecvenei tulburrilor de limbaj i va influena pozitiv ntreaga evoluie personal, pregtind elevul pentru viitoarea integrare social. Prezenta program se dovedete a fi un ansamblu informaional unitar de modele de intervenie i structuri operaionale subordonate obiectivelor - cadru, urmrite n activitatea terapeutic. Prin coninuturile structurate n aceast program, se urmrete: - crearea unui mediu educaional deschis tuturor copiilor cu deficiene mintale severe, profunde i/ sau asociate; - asigurarea unui mediu comunicaional care s determine manifestarea liber a elevului n diverse contexte; - asigurarea flexibilitii activitilor educaionale i de nvare- terapie; - respectarea individualitii fiecrui copil/elev implicat n activitile de terapie; - realizarea parteneriatului socio-educaional cu familia; n cazul copilului cu deficiene mintale severe, profunde i/ sau asociate, intervenia de natur logopedic este complex, acoperind sfera achiziiilor limbajului primar i pe cea a corectrii sunetelor deficitare i a disfoniei, dar centrndu-se pe formarea, exersarea i dezvoltarea comunicrii, n general. Programa de TTL, elaborat pentru copiii cu deficiene mintale severe, profunde i/ sau asociate, constituie un adevarat instrument de lucru pentru terapeut, acesta raportandu-se n permanen la zona proximei dezvoltri a fiecrui copil n parte. Activitile de terapia tulburrilor de limbaj debuteaz cu activiti centrate pe formarea abilitilor prelingvistice, cu accent pe dezvoltarea abilitii de ascultare i pe comunicarea nonverbal (mimic, gestic i pantomim) i imagistic. n etapa ulterioar, se formeaz, se precizeaz i se dezvolt vocabularul (introducerea noiunilor integratoare/ vocabularului tematic) pn la dezvoltarea capacitii de integrare propoziional (cu sprijin obiectual/ imagistic i verbal). Activitile de nvare propuse n aceasta program au un statut orientativ. Terapeutul nu e obligat s le parcurg n ntregime, avnd libertatea de a-i alege acele activiti de nvare care corespund cel mai bine potenialului psihologic al copiilor cu care lucreaz sau de a folosi alte exemple care i se par mai potrivite pentru atingerea obiectivului propus. Se recomand individualizarea demersului terapeutic, astfel nct s se gseasc soluii profesionale pentru nevoile de colarizare impuse de diferenele de dezvoltare psihologic i emoional ale tuturor elevilor cu dizabiliti mentale severe, integrai n coala special. Elevul cu deficien mintal sever poate s comunice cu alte persoane atunci cnd: - exprim un comportament nonverbal adecvat contextului; i exprim intenia de comunicare prin mimic, - gest, imagine, desen; - opereaz cu structuri sintactice simple i eseniale; - adreseaz enunuri/ ntrebri inteligibile; - ofer rspunsuri logice la ntrebrile puse; - red, prin cuvinte proprii, cu sprijin psihopedagogic, coninutul unor texte scurte i accesibile; - i exprim opiniile n legtur cu fapte i ntmplri cunoscute etc.
Terapia tulburrilor de limbaj Clasele I a X-a 2

CICLUL PRIMAR I SECUNDAR (CLS. I-X)

OBIECTIVE CADRU: 1. Exersarea abilitii de receptare a mesajului verbal i nonverbal 2. Formarea, exersarea abilitii de structurare a mesajului oral 3. Formarea abilitilor n plan lexico-grafic 4. Dezvoltarea comunicrii n context social-integrator
Terapia tulburrilor de limbaj Clasele I a X-a 3

A. OBIECTIVE DE REFERIN I EXEMPLE DE ACTIVITI DE TERAPIE/ NVARE 1. Exersarea abilitii de receptare a mesajului verbal i nonverbal OBIECTIVE DE REFERIN EXEMPLE DE ACTIVITI DE TERAPIE/ NVARE
1.1 Receptarea semnalelor/stimulilor din mediul apropiat, cu acordarea de semnificaii corespunztoare Exerciii de ascultare i identificare a unor semnale sonore (zgomote, sunete, onomatopee) - exerciii de localizare i de denumire a zgomotelor specifice mediului ambiant sau provocate; - exerciii de identificare i reproducere a sunetelor emise de animale (onomatopee); - exerciii de difereniere a sunetelor emise de diverse instrumente muzicale; - exerciii de recunoatere a vocii persoanelor familiare; Exerciii de identificare a stimulilor vizuali - exerciii de identificare obiectual i imagistic; - exerciii-joc de clasificare, seriere, grupare, sortare dup un criteriu (culoare, form, mrime); Exerciii de recunoatere a stimulilor olfactivi i gustativi - exercitii de identificare a diferitelor fructe si alimente dup miros / gust; Exerciii de discriminare tactil - joc didactic- recunoaterea obiectelor (mulaje fructe, forme geometrice prin pipait, in prezenta/absenta vazului) Exerciii de antrenare asociat a analizatorilor Exerciii de receptare a unor mesaje viznd comportamentul de asculttor / privitor : S ascultm !; S privim !; S mirosim !; S pipim! 1.2 Educarea i exersarea auzului fonematic Exerciii de emitere independent a fonemelor Exerciii de rostire de silabe, cuvinte Exersarea simului ritmic (bti din palme, jocuri cu ritm i micare, structuri euritmice) Exerciii de difereniere auditiv Exerciii de difereniere a sunetelor surd-sonor Exerciii -joc de rostire a perechilor paronimice Exerciii-joc de analiz fonetic, cu localizarea fonemelor n cuvnt 1.3 Ascultarea i nelegerea mesajelor orale scurte exprimate de terapeut Exerciii de ascultare i reacie: - reacioneaz la prezena unor obiecte, persoane, animale ca surse sonore prin: ntoarcerea capului, fixarea privirii, meninerea contactului vizual i auditiv; se ntinde/ atinge/ arat cu degetul sursa sonor; se manifest prin vocalize,

onomatopee, reacii verbale simple; - reacioneaz la atingerea/ zmbetul adultului, la pronunarea numelui su prin: fixarea privirii cu meninerea contactului vizual i auditiv, se ntinde spre adult, zmbete, reacineaz prin vocalize, reacii verbale simple; - reacioneaz la denumirea unor obiecte familiare/ pri ale corpului, la comenzile simple ale adultului (uite!, ia!, d-mi!) prin: ndreptarea privirii ctre obiectele/ prile corpului denumite; atingerea/ indicarea/ denumirea acestora, preluarea de la adult sau aducerea obiectelor denumite, micarea prilor corporale indicate de adult; - menine suficient contactul vizual i auditiv n timpul comunicrii;
Terapia tulburrilor de limbaj Clasele I a X-a 4

OBIECTIVE DE REFERIN EXEMPLE DE ACTIVITI DE TERAPIE/ NVARE

1.3 Ascultarea i nelegerea mesajelor orale scurte exprimate de terapeut Exerciii aplicative de executare de comenzi verbale simple (Pune mna pe masa! Aaz mingea pe raft! etc.) Exersarea unor comenzi verbale potrivite la mediu ambiant (nchide ua!, Adun jucriile n co!) Exerciii de ascultare i nelegere a unor mesaje accesibile, nsoite de suport concret- intuitiv (obiectual/ imagistic) Exerciii de formare a comportamentului de asculttor (exerciii tip postaudiie privind punerea n coresponden cuvnt obiect / imagine i enun scurt imagine / aciune) Joc de rol cu imitarea unor aciuni/ simularea unei convorbiri telefonice (roluri situaionale) 1.4 Utilizarea n comunicare a modelelor de exprimare nonverbal (mimic, gesturi) Exerciii de identificare a unor modele de exprimare nonverbal: - citirea expresiilor mimico-faciale (bucurie, tristee, suprare, etc.) de pe faa terapeutului/ n imagini sugestive; - perceperea i preluarea unui model gestual/ mimico-gestual; Exerciii pentru dezvoltarea abilitii de a elabora rspunsuri emoionale, exprimate mimico-gestual (plcere, bucurie, tristee, etc) Exerciii de asociere suport imagistic expresie mimico-facial; Jocuri cu marionete Jocuri de rol 1.5 Dezvoltarea abilitii de imitare a unor activiti/ modele acionale oferite de terapeut (alternarea rolului i imitare) Exerciii de imitare a unor sunete, gesturi, expresii mimicofaciale, aciuni, cuvinte din repertoriul terapeutului Joc de alternare a rolurilor n comunicare (alternarea rolurilor de asculttor/ vorbitor): terapeutul imit tot ceea ce face copilul (zmbete, se ncrunt, rde - abordnd o mimic adecvat) i invers Organizarea de jocuri de grup, schimbnd rolurile copiilor (jocuri de-a v-ai ascunselea, cu mingea, de-a prinselea,) Joc de rol pe teme diferite, cu oferirea de modele comportamentale nonverbale

2. Formarea, exersarea abilitii de structurare a mesajului oral

OBIECTIVE DE REFERIN EXEMPLE DE ACTIVITI DE TERAPIE/ NVARE

2.1 Exersarea aparatului fonoarticulator Exerciii de coordonare general Antrenamente ludice de exersare a aparatului fono-articulator (gimnastic maxilar, lingual, pentru buze, obraji, vl palatin etc.) 2.2 Exersarea inspir-expirului Exerciii-joc de respiraie nonverbal (suflatul n lumnare, umflarea balonului, utilizarea jucriilor de suflat etc. ) Exerciii-joc de respiraie cu emiterea vocalelor/ silabelor deschise (aaa... - eeee - iiii ... - maaa... meee... miii..) Exerciii pentru reglarea ritmului respirator i pentru realizarea echilibrului inspir-expir Exerciii de expir prelungit cu rostirea unui material verbal gradat ca dificultate (cuvinte, propoziii ex.: Ce frumos miroase floarea!) 2.3 Exersarea vocii (ntindere, intensitate, rezisten) Exerciii de vocalizare n registru mediu, acut i grav Exerciii de vocalizare n ritm lent, moderat, rapid i cu intensitate diferit (n oapt, obinuit, tare) Reproducerea unei linii melodice simple (emitere vocalic)
Terapia tulburrilor de limbaj Clasele I a X-a 5

OBIECTIVE DE REFERIN EXEMPLE DE ACTIVITI DE TERAPIE/ NVARE

2.4 Formarea abilitii de vorbire reflectat i independent: - la nivel fonematic; - la nivel de cuvnt; - la nivel propoziional; ntrirea sunetelor existente deja n repertoriu Emiterea de sunete noi prin imitaie (vorbire reflectat) - exerciii de articulare vocalic (vocala deschis a; rotunjite labiale o, u; nerotunjite, nelabiale e i, , ); - exerciii de articulare a consoanelor: a) sunetele l (lateral) i r (vibrant); b) sunetele labio-dentale (f-v), lingo-dentale (s-z), prepalatale (-j; ce-ci-ge-gi); c) sunetele bilabiale (p-b-m); d) sunetele alveolare (t-d-n); e) sunetele palatale (che-chi-ghe-ghi); f) sunetele guturale (c, g i h); Exerciii de reproducere de sunete onomatopeice produse de diferite obiecte i animale (copilul va imita cum face cinele: hamham; pisica: miau; telefonul: rr, ploaia: pic-pic; albina: zzz etc.) Exerciii i jocuri cu silabe deschise, duble (ma-me-mi-mo-mu, ma-ma, ta-ta, pa-pa, bu - bu, pu - pu, ), logatomi; Exerciii de exprimare la nivelul cuvntului - formarea,precizarea repertoriului personal prin nsuirea cuvintelor care semnaleaz: - recurena: repet verbal i acional (nc, din nou, mai, altul, nici unul, da, hai); - prezena: salut sau atrage atenia asupra unei persoane/ obiect aflat n raza sa vizual (da, uite, iat, bun!, colo, aici, este, a!, aha!, oh!); - dispariia: comenteaz dispariia unei persoane/ lucru din

cmpul su vizual (nu-i, pa!, plecat, dus, la revedere!); - respingerea/ refuzul: exprim respingerea fa de ceva care se apropie de el / ce i este oferit (nu, nu-nu); - aciunea i rezultatul ei: folosete cuvinte care denumesc aciuni sau care exprim rezultatul aciunii efectuate (pune, ia, face, st, se sparge, doarme, cade, se lovete etc); - entitate (fiine/ lucruri): folosete cuvinte care denumesc persoane, animale sau lucruri cunoscute (mama, tata, eu, pisi, cuu, mna, pine etc) - atribute/ senzaii / stri emoionale: utilizeaz cuvinte care descriu o persoan, animal sau lucru, inclusiv propriile senzaii sau stri emoionale (frumos, murdar, rou, rotund, moale, tare, cald, rece,vesel etc); - noiuni integratoare/ vocabular tematic (schema corporal, legume, fructe, animale, culori etc.) - exerciii de asociere imagistic parte-ntreg; asociere funcie/utilitateorgan/obiect; asociere material- obiect; meserii- unelte etc.; - exerciii-joc de antonimie, sinonimie, omonimie (ex: Dac nu-i aa, cum e?); Exerciii de integrare propoziional simpl care exprim: - solicitarea (cere un obiect):Vreau ap/ D-mi cana!etc - non-prezena (comenteaz despre ceva/cineva care nu mai este prezent): Nu (e) mama; Nu (e) ppua! - dispariia (comenteaz dispariia unei persoane/lucru pe care nu-l mai vede): Tata pa!; Tata plecat; Lapte gata!;
Terapia tulburrilor de limbaj Clasele I a X-a 6

OBIECTIVE DE REFERIN EXEMPLE DE ACTIVITI DE TERAPIE/ NVARE

2.4 Formarea abilitii de vorbire reflectat i independent: - la nivel propoziional; Mama la revedere; - respingerea/ refuzul (nu papa/ nu doarme, etc); - agent aciune/ rezultatul aciunii: mama spal; pisi (e) jos; - aciune-obiect direct al aciunii: bate toba; bea ap; pup copilul etc; - aciune -localizare: mergi acolo! - aciune - beneficiar: arat-mi! - entitate - localizare (fr utilizarea prepoziiei): pisi co etc; - posesia: mama copilului; patul ppuii - entitate - atribut: mingea roie; fata (e) bun; eu ud etc.; Exerciii de utilizare a pronumelui personal eu, nsoit de verbele a vrea, a vedea, a a avea Exerciii de integrare propoziional, dup suport obiectual i/sau imagistic, cu o anumit structur: - subiect + nume predicativ: Ppua este mic.; - subiect + verb + adverb: Maina merge repede./ Mama vine acas; - subiect + verb + complement: Ana bea ap; - exerciii de completare a propoziiilor lacunare (suport imagistic/ sprijin verbal); - exerciii de alctuire de propoziii enuniative, interogative,

exclamative cu suport imagistic/cuvinte date; - exerciii de selectare i reproducere a unei propoziii enuniative/interogative/ exclamative dintr-un enun audiat; - exerciii de completare a unui enun cu nceput dat; 2.5 Corectarea pronuniei sunetelor deficitare i a tulburrilor de voce Exerciii de impostare corect a fonemelor pronunate deficitar: - punerea aparatului fono-articulator n poziie corect de articulare; - demonstraia articulatorie; - emiterea prin imitaie/ pronunie reflectat (dup terapeut/ coleg) i concomintent; Exerciii de emitere, fixare i consolidare a sunetului Exerciii de introducere a sunetului n silabe, cuvinte, propoziii Automatizarea sunetului n cuvinte i propoziii Exerciii pentru exersarea ritmului corect al vorbirii Exerciii pentru controlul intensitii vocii Exerciii pentru controlul nalimii vocii Exerciii pentru controlul timbrului vocii Exerciii pentru controlul rezonanei sunetului Exerciii pentru realizarea controlului emoional Exerciii de control al calamburului, cuvintelor nepotrivite Exerciii de reglare a discursului (ca lungime, adecvare, interlocutor)
Terapia tulburrilor de limbaj Clasele I a X-a 7

3. Formarea abilitilor n plan lexico-grafic OBIECTIVE DE REFERIN EXEMPLE DE ACTIVITI DE TERAPIE/ NVARE
3.1 Pregtirea actului grafic 3.1.a) antrenament psihomotor 3.1.b) formarea abilitii de a urmri cu privirea n sensul convenional al actului citirii (stnga-dreapta) Exerciii de relaxare muscular Exerciii de coordonare motric general Exerciii-joc pentru motricitatea fin la nivelul minilor i a degetelor: - exerciii - joc n plan acional: aezarea pionilor pe tabla cu gurele, a mrgelelor pe a; simulare custuri pe plana cu gurele; incastrare etc.; - exerciii-joc de flexie-extensie a degetelor (ex: ploaia, batem toba, cntm la pian etc.); Exerciii de antrenare-stimulare a musculaturii fine a minilor/ degetelor (finee, precizie, coordonare oculo-motorie i control motric): - exerciii de apucare, frmntare, modelare a plastilinei, de pliere a hrtiei etc.; - exerciii de imitare cu mna/degetul/ creionul a poziiilor orizontal, vertical, oblic; Exerciii de prehensiune (prindere corect a instrumentelor de scris): efectuarea de mzglituri, cercuri spirale, ghemulee, zigzag-uri Exerciii antepregrafice: - divertisment grafic exprimat in mzglituri n diverse direcii i planuri (vertical, orizontal), zigzaguri n form de linii, linii frnte, linii curbe, haurri n spaii determinate (tblia de scris,

foaie bloc mare/ mic de desen; caiet de geografie/ biologie, caiet tip); - desen figurativ: desen dupa ablon (trasare de contururi i umplerea spaiului cu fond, prin haurare de linii), desen lacunar i desen dup obiecte familiare prin asociere/redare de figuri geometrice (ou, cas, scar etc); Exerciii-joc de aliniere a obiectelor ntr-o anumit succesiune i de denumire a lor de la stnga la dreapta Exerciii-joc de mutare/ translare a obiectelor/ jucriilor de la stnga la dreapta (Pune merele n co!) Exerciii- joc de aezare de jetoane de la stnga la dreapta Exerciii de formare a progresiei stnga-dreapta fr micarea capului (de ex., focalizarea unui obiect n micare minge, bil, siluet etc. de la stnga la dreapta, fr micarea capului) Exerciii de focalizare a unei micri de la stnga la dreapta (vom desena cu o creta linii grafice alternative llllllll mmmmmmm uuuuuuuuuu......) 3.2 nsuirea schemei corporale i fixarea lateralitii 1. Exerciii de cunoatere a schemei corporale proprii/ a partenerului Exerciii-joc de identificare i numire a elementelor principale i de detaliu ale schemei corporale proprii i ale partenerului: n oglind / pe un coleg sau pe o ppu / n imagini Exerciii de observare a alctuirii corpului: - exerciii de motricitate general, cu antrenarea diferitelor pri ale corpului; - exerciii de folosire a fiecrui segment al corpului; - joc didactic cu vocabular imagistic noiuni corporale (Loto imagistic schem corporal);EFICIENTA

ACTIVITATII LOGOPEDICE

1. 1. Continutul muncii logopedice Activitatea logopedica pare a fi, la prima vedere, un simplu proces de antrenament miofunctional pentru dezvoltarea motricitatii organelor periferice de articulare a sunetelor. Miscarile foarte fine ale aparatului fonoarticulator, implicate in pronuntarea sunetelor, sunt cu mult mai complexe si mai dificile, decat am fi tentati sa credem pe baza usurintei cu care le folosim in actul vorbirii, in lipsa unor cunostinte teoretice. h1r20rb Dificultatile de formare a unor deprinderi de pronuntare corecta se pot asemana cu greutatile intampinate in invatarea unei limbi straine, la care aspectul fonetic al pronuntiei sunetelor difera de cel din sistemul fonologic al limbii materne. Munca logopedica este grea si dificila pentru ca este un proces psihopedagogic de destramare, desfiintare, de inlaturare a unor lanturi de deprinderi defectuoase de pronuntie, mai mult sau mai putin batatorite, si de restructurare a vorbirii. Realizarea acestui proces nu se poate face numai prin metoda fonologica sau articulatorie prin care se insusesc unele cunostinte de ortofonie si prin care se pune in miscare tehnica vorbirii si se declanseaza educatia vorbirii. Aceasta metoda acorda prioritate exercitiilor de articulatie realizate pe baza perceptiei vizuale a miscarilor , in fata oglinzii. Limitele metodei fonologice sunt: prin aceasta metoda se realizeaza o corectare de suprafata, o corectare exterioara, nedurabila pentru ca ea nu schimba modelele vechi de vorbire, interioare, neuro -; musculare. Aceasta metoda este completata de metoda psihopedagogica care are drept obiective: 1 -; elaborarea modelului mintal, corect, de vorbire, prin modelarea, pe plan psihic, a formelor de realizare periferica a articularii sunetelor 2 - eliminarea modelor gresite de vorbire, prin antrenarea miscarilor articulatorii corecte, la nivelul organelor periferice ale vorbirii prin antrenarea proceselor psihice in analiza si sinteza fonematica pentru formarea perceptiilor si reprezentarilor auditiv -; motrice ale sunetelor. In

vorbire noi nu percepem miscari fiziologice, sunete fizice, ci miscari si sunete purtatoare de sens, deci foneme (Fonemul este sunetul cu sens). Fonemele sunt o realitate psihologica, un echivalent psihic, prin care sunetele sunt interpretate cerebral si se pregateste actul de comunicare. Pronuntarea nu este determinata de actiunea organelor periferice, ci de modul cum sunt solicitate si sistematizate posibilitatile lor functionale de catre anumite mecanisme cerebrale. Activitatea aparatului fonoarticulator se desfasoara in intregime sub controlul scoartei cerebrale, aceasta avan atat un rol declansator cat si unul reglator in actul vorbirii. Rolul predominant al mecanismelor cerebrale in pronuntie este demonstrat practic prin posibilitati largi de compensare a emisiei sunetelor prin utilizarea functiei altor organe din aparatul, fonoarticulator. Aceste posibilitati de compensare a unor malformatii, pareze, sau a lipsei totale a unor structuri anatomice din traiectul faringo-bucal de articulare a sunetelor stau la baza procesului psihopedagogic de elaborare a pronuntiei la persoanele cu dislalie de tip mecanic. Prin imbinarea celor doua aspecte ale actului de vorbire, cel exterior, acustico-articulatoriu si cel interior, de reflectare pe plan psihic a acestor forme exterioare, se realizeaza educatia pronuntiei corecte la dislalici. In aceasta consta continutul muncii logopedice cu dislalicii. 3 - reechilibrarea personalitatii logopatului prin lichidarea , prin masuri psihopedagogice , a consecintelor negative a tulburarilor de limbaj asupra dezvoltarii psihice si asupra intregii personalitati. Inlaturarea modelelor defectuoase de vorbire si dobandirea unei experiente corecte nu este simpla. Dislalicul poate deveni un inhibat in comportament si in vorbire, susceptibil si nervos. Educatia logopedica bazata pe principii nepedagogice atenteaza la sanatatea mintala a logopatului, atragand dupa sine un intreg cortegiu de complicatii neuro-psihice. Iata de ce atunci cand se face educatia vorbirii trebuie sa se aiba in vedere atat vorbirea cat si vorbitorul de o numita factura psihica. 1. 2. Motivatia educatiei timpurii Orientarea in logopedie spre o corectare a pronuntiei la o varsta cat mai frageda are o motivatie : a) psihoterapeutica b) social -; economica a) Motivatia psihoterapeutica este data de 1. plasticitatea mare a proceselor corticale care pot asigura mai usor modelarea pronuntiei 2. modelele defectuoase de vorbire nu sunt consolidate si pot fi usor inlaturate si inlocuite cu deprinderi noi, corecte 3. complicatiile neuro-psihice, la varstele mici, inca nu au aparut. b)Motivatia social-economica are urmatoarea explicatie: corectarea vorbirii la varstele mici se face mai rapid si evita un tratament logopedic de lunga durata si deci costisitor (nu atat material cat psihic - prin urmele pe care le lasa, uneori pentru toata viata) Deci eficienta educatiei vorbirii este asigurata prin interventia timpurie, in perioada de achizitie a vorbirii (varsta 4-5 ani) Terapia dislaliei inchide, pe langa terapiei limbajului expresiv si o psihoterapie, a comportamentului. Privita din aceasta perspectiva moderna , corectarea dislaliei, ca de altfel corectarea oricarei tulburari de limbaj, este un mijloc de realizare a unui scop suprem acela al dezvoltarii normale a personalitatii pentru a se putea adapta nevoilor scolare si sociale. Corectarea dislaliei urmareste : - imbunatatirea pronuntiei - stimularea gandirii - activarea vocabularului - activarea cunostintelor - pregatirea psihologica pentru scoala

- incadrarea armonioasa in colectiv - participarea activa la lectii - ridicarea eficientei la invatatura Prin urmare se realizeaza o coeziune cat se poate de buna intre exigentele tehnicii logopedice si cunostintele generale ale logopatilor. Material verbal parcurs la lectii trebuie prelucrat atat sub aspectul pronuntiei cat si al continutului, al accesibilitatii. Iata de ce orientarea in tratamentul logopedic este atat de complexa. Deosebirea esentiala fata de orientarea anterioara consta in sublinierea factorilor psihopedagogici in educatia vorbirii, fara a neglija factorii fonetico-fonologici. 1. 3. Componentele muncii logopedice de educare a tulburarilor de limbaj Actul de pronuntie are o natura motrica si una senzoriala. Corectarea pronuntiei se desfasoara pe doua coordonate, potrivit naturii actului de pronuntie : a. dezvoltarea motricitatii organelor de vorbire, asigurata de zona verbo -; motorie b. dezvoltarea auzului fonematic asigurata de zona verbo -; auditiva Prin imbinarea celor doua componente se realizeaza perfectionarea progresiva a capacitatii reglatoare a proceselor corticale asupra informatiilor motrico-kinestezice si auditive venite de la periferia mecanismelor de pronuntie a sunetelor. Prin procesele psihice de invatare si memorare a miscarilor articulatorii si a efectului lor acustic se imprima modele de pronuntare corecta a sunetelor in sistemele neuronale verbo -; motorii. Pronuntarea este un sistem senzorial -; motric automatizat, cu dispozitie bilaterale de reglare in care emisia si receptia sonora se acomodeaza reciproc. Intre emisia sonora a sunetului articulat si perceptia lui sonora se stabileste un circuit care se integreaza intr-o unitate complexa senzorialmotorie cu o semnificatie fonematica. Pentru pronuntarea fiecarui sunet sunt necesare variate conexiuni senzorial motrice , care vor fi receptionate, dobandite in mod diferit in raport de: a) dezvoltarea auzului b) dezvoltarea motricitatii organelor respiratorii c) dezvoltarea motricitatii organelor fonatorii d) dezvoltarea motricitatii organelor articulatorii e) de capacitatea de simbolizare si intelegere a sensului structurilor sonore in ansamblul lor si a fiecarui sunt izolat ca unitate fonetica distincta. Atat pentru persoanele cu o vorbire normala, cat si pentru cei cu tulburari de limbaj se impune un antrenament, de durata, al organelor de emisie si receptie sonora pentru insusirea mecanismelor de pronuntie corecta a sunetelor. Orice schimbare intr-una din verigile sale: motorie, senzoriala se rasfrange intr-o anumita masura asupra intregului proces de pronuntie. O imbunatatire la nivelul perceptiei auditive a sunetelor prin exercitii de dezvoltare a auzului fonematic atrage dupa sine, pe baza efectului lor acustic, o dirijare mai precisa a miscarilor articulatorii sau ameliorarea preciziei miscarilor de articulatie, ca urmare a exercitiilor de dezvoltare a motricitatii organelor articulatorii, contribuie pe cale kinestezica , la imbunatatirea pronuntiei , la dezvoltarea capacitatii de diferentiere acustica a sunetelor deci la perfectionarea auzului fonematic. Exercitiile de dezvoltare a motricitatii articulatorii si a auzului fonematic se recomanda in terapia logopedica a tuturor cazurilor de dislalie, accentul cazand mai mult pe una dintre laturi, in functie de formele de dislalie. In cazul dislaliei functionale de natura motorie de ex. , accentul se pune pe miogimnastica organelor fonoarticulatorii, pe cand in cazul dislaliei functionale, de tip senzorial, accentul cade pe exercitii de dezvoltare a capacitatii de identificare si de diferentiere a sunetelor deficitare, pe antrenamentul auditiv. In cazul dislaliei organice, de tip mecanic, corectarea se face predominant prin aplicarea unor exercitii de dezvoltare a motricitatii organelor deficitare, pentru a deveni capabile sa realizeze miscari articulatorii necesare pronuntiei corecte a sunetelor. Atunci cand recuperarea functionala a defectelor organice nu se poate obtine are loc fenomenul compensator de formare a unor functii (Asa cum am aminti in prima parte). Dislalia organica -; audiogena. Corectarea se face in primul rand prin antrenamentul auditiv, pentru dezvoltarea capacitatii de diferentiere auditiva a

sunetelor. Pentru a suplini deficientele de auz se recurge, pe langa antrenamentul auditiv si la exercitii pentru dezvoltarea mecanismelor compensatorii prin antrenarea altor analizatori valizi. Ex. : tactil , vizual. Daca analizatorul senzorial, verbo-auditiv si analizatorul verbo-motor, sunt perfect sincronizati si functioneaza in conditii bune, vorbirea copilului logopat va ajunge sa depaseasca dificultatile inerente articulatiei si sa realizeze o pronuntie corecta. Adeseori insa , dorita complexitatii si a unor dificultati la nivelul mecanismelor neuronale ale analizatorului verbo-auditiv se produc anumite intarzieri in dezvoltarea acestei componente , anumite imprecizii in functionarea acestei componente la urmare, copilul logopat va incerca sa reproduca modelul sonor care in unele situatii poate fi corect, iar in alte situatii poate fi gresit. Daca sincronizarea dintre cele doua componente lipseste atunci e posibil ca in cazul unui model auditiv corect, in reproducerea modelului verbal , datorita unui insuficient control, realizat din partea analizatorului verbo -; senzorial, pronuntia sa se realizeaza deficitar. Daca cei din mediul apropiat copilului, fie ca nu sunt suficient avertizati asupra mecanismelor dezvoltarii limbajului, fie ca manifesta o atitudine de indiferenta sau mai grav, se amuza de vorbirea imperfecta a copilului, atunci , treptat , se fixeaza miscarea intr-o deprindere articulatorie gresita. In acest mecanism e de retinut faptul ca, daca controlul auditiv nu se instituie din timp, pentru a trezi motivatia interna a copilului pentru o vorbire corecta si frumoasa, atunci se vor fixa deprinderi gresite de vorbire, care pe plan auditiv vor fi identificate de logopat cu modelele auditive corect formate. De exemplu logopatul percepe din vorbirea adulta sunetul s . Daca nu va fi atentionat asupra greselii pe care o face in vorbire, copilul va sesiza in vorbirea altora pronuntarea alterata, dar nu o sesizeaza in propria lui vorbire, pentru ca ii lipseste educatia in acest sens