Alte momente tensionate ale Războiului Rece au fost, cronologic: Blocada Berlinului

(1948–1949), Războiul din Coreea (1950–1953), Criza Berlinului din 1961, Criza
Suezului (1962), Războiul din Vietnam (1959–1975), Războiul de Iom Kippur (1973),
Războiul Afgano-Sovietic (1979–1989), Doborârea cursei KAL 007 (1983) și Exercițiul
militar NATO „Able Archer” (1983). La mijlocul anilor 1980, noul lider sovietic,
Mihail Gorbaciov a introdus reformele de liberalizare numite „perestroika”
(reorganizare sau restructurare) și „glasnost” (deschidere sau transparență) și a
retras trupele sovietice din Afghanistan. Presat de cererile de independență
națională a sateliților sovietici din estul Europei (Polonia, în special),
Gorbaciov a refuzat să trimită trupele sovietice pentru a reprima revoluțiile ce se
desfășurau pe cale pașnică (exceptând Revoluția din România).

Războiul Rece s-a atenuat odată cu prăbușirea regimurilor comuniste din Europa
Centrală și de Est, precum și din Mongolia, Cambodgia și Yemenul de Sud, urmată,
doi ani mai târziu, în decembrie 1991, și de destrămarea Uniunii Sovietice. Lumea
care a rămas este dominată de o singură superputere, SUA. Această situație este, de
regulă, descrisă drept hegemonie globală a SUA într-o lume unipolară, deși unii
autori consideră că lumea actuală este multipolară.Statele central-europene și est-
europene (care, timp de patru decenii, se aflaseră sub dominația sovieticǎ), s-au
democratizat și au ales să se integreze în NATO și Uniunea Europeană. SUA au fost
ancorate în Războiul împotriva terorismului și în rǎzboaiele locale din Orientul
Mijlociu (precum sunt cele din Afghanistan și Irak), mal ales, după Atentatele din
11 septembrie 2001. China a atins cea mai rapidă creștere economică, iar între anii
2004 și 2010 a depășit toate prognozele, devenind un concurent serios pentru SUA.De
asemenea, criza economică mondială începută în 2008 a afectat, în special, zona
occidentală, astfel că, în timp ce în Statele Unite marile bănci aveau probleme sau
intrau în faliment, China a beneficiat de pe urma investițiilor strategice și au
stimulat-o să declanșeze rǎzboiul economic cu SUA pentru supremația mondială. După
douǎ decenii de destindere a relațiilor americano-ruse, urmatǎ, în 2008, de rǎcirea
relațiilor diplomatice - consecință a rǎzboiului din Georgia - și, mai ales, pe
fondul crizei din Ucraina, tensiunile, ostilitățile și rivalitǎțile anterioare
dintre cele două puteri s-au acutizat, astfel că, în 2014, a reizbucnit Războiul
Rece între Statele Unite ale Americii/ statele membre ale Uniunii Europene/
Organizației Tratatului Atlanticului de Nord și Federația Rusă - condusă de
Vladimir Putin - și aliații acesteia. Acest rǎzboi este cunoscut în Mass-Media ca
„Al Doilea Război Rece”,[2][3][4][5] însă, spre deosebire de Războiul Rece
anterior, de această dată, Germania reunificată are un rol geopolitic major în
Europa. Reizbucnirea și amplificarea Războiul Rece dintre SUA și Rusia, pe fondul
creșterii amenințării terorismului în Orientul Mijlociu devastat de războaie
civile, revoluții în nordul Africii și ascensiunea economicǎ fulminantă a Chinei,
generează noi și justificate neliniști privind redimensionarea galopantă a
raporturilor de putere în lumea contemporană.

Războiul Rece a lăsat în urma sa o moștenire importantă, adesea menținută în

cultura populară și în mass-media, teme precum spionajul (cum este, spre exemplu,
seria filmelor de succes internațional avându-l ca erou pe James Bond) și
amenințarea războiului nuclear bucurându-se de o mare și constantă popularitate.[6]